Mesaj anonim de pe www.terapeuti.ro:Buna ziua. Am decis sa scriu aici la indicatia medicului de garda de la UPU Cluj, unde azi am fost. in urma unui atac de panica. precizez ca au inceput aceste atacuri de aproximativ o saptamana…nu am aer, imi este frica sa raman singura sau cu copilul. (am un baietel de 5 ani ) , imi este frica sa mai conduc in ideea ca mi se v a face iar rau (…mentionez ca am fost casatorita 11 ani, iar cand am fost insarcinata in 7 luni sotul m a anuntat ca vrea sa divortam deoarece s a indragostit de altcineva…m a afectat f tare , dar au trecut 5 ani de atunci…se poate sa nu fi trecut inca peste ? multumesc anticipat !

este foarte posibil sa nu fi trecuta peste total… dar se pare ca s-a instalat o tulburare anxioasa care ar fi bine sa o investigati mai intai cu un medic psihiatru… dupa care va sugerez si o perioada de psihoterapie. Se poate, succes!

Subscriu recomandărilor colegului, este indicat sa apelați la ajutor specializat în situația dată pentru dvs. în primul rând, dar și pentru copilul dvs.

Mesaj anonim de pe www.terapeuti.ro:Buna ziua. Ma numesc Valeriu si am 17 ani . Sunt virgin si am o problema de ordin erectic cred. Deci sa va povestesc, cand sunt cu iubita mea … si ne excitam, penisul intra in erectie, dar nu destul de tare incat sa incep un contact sexual, sau uneori nu prea intra deloc.. uneori intra putin, alteori deloc . Cand sunt singur si ma masturbez, intra in erectie puternic, imediat. Vreau sa primesc niste sugestii va rog in legatura cu ce am, este de ordin organic sau psihic? Recunosc ca imi este putin jena sa fiu gol gol, si ma masturbez des.

ma gandesc… pana la a-ti face niste analize de specialitate… ca jena aceea de care vorbesti este foarte posibil sa iti afecteze erectia. De obicei emotivitatea noastre se ‘traduce’ in performanta actului sexual/erectiei. Incearca sa fii mai impacat cu ideea de a fi gol… oricum e un detaliu tehnic. Succes!

Dacă nu exista o cauza organică (lucru pe care nu îl putem cunoaște în absența unui consult de specialitate), cauza poate fi de natura psihologică. Ar putea fi, spre exemplu, anxietatea și jena de care vorbeai, cele în baza cărora nu ai performanta dorită. Ar putea fi însă altceva. Pentru ca nu avem multe informații, recomandarea mea este sa investighezi mai întâi cauzele (organice și psihologice), iar în funcție de asta vei primi ulterior și alte recomandări.

mai glumiti si voi pe tema lipsei erectiei… e foarte important orgoliul tau (sau mandria) in schema asta. Trebuie sa scapi de ele, altfel n-ai cum. Trebuie sa stiti sa va simtiti foarte bine si fara erectie, ca sa te relaxezi si sa lasi corpul sa functioneze optim.

Mesaj anonim de pe www.terapeuti.ro:va rog frumos sa ma ajutati sa ies din depresie.
sunt in depresie de cca. 1 an, iau venlafaxina 150 mg/zi – depresia s-a declansat in urma imbolnavirii unui membru al familiei noastre.

in mod normal psihiatrul Dvs. ar trebui sa mareasca doza si eventual sa modifice tratamentul daca acesta nu este eficient. Consultati-va medicul psihiatru!

Subscriu. Medicul care v-a prescris tratamentul este în măsură să facă recomandări cu privire la ajustarea lui. Poate ca, pe lângă tratamentul medicamentos, ar fi util sa începeți și terapia.

In cazul in care doriti ajutor psihologic, puteti solicita medicului psihiatru o trimitere catre un consilier sau psihoterapeut, sau puteti intra pe pe COPSI (colegiul psihologilor din Romania) au afisat un registru cu toti psihologii/ psihoterapeutii acreditati din diferite judete. Este bine ca ati inceput tratament psihiatric, dar acesta intotdeauna ar trebui acompaniat de sedinte de consiliere sau terapie pentru a va spori sansele de ameliorare a simptomelor si vindecare in cele din urma. Mult succes!

Mesaj anonim de pe www.terapeuti.ro:buna ! am o problema..am 20 de ani si jumatate, sunt in anul doi de facultate, am un loc de munca stabil,dar part-time ca sa ma pot descurca si cu facultatea.. am o relatie serioasa cu un baiat de varsta mea, cu un loc de munca stabil,program full-time. ma inteleg foarte bine cu el si avem ganduri serioase dupa ce voi termina studiile.
problema este cu tatal meu care,desi ma iubeste enorm,parca nu vrea sa accepte ca am crescut. abia am reusit si asta datorita mamei, sa imi fac planuri sa plec doua zile la munte si de atunci parca e abatut,suparat..la fel face si cand e vorba sa ies in oras,se supara si daca plec plec cu inima stransa ca stiu ca e suparat.. eu il inteleg,dar ma simt constransa si ma simt ca trebuie sa aleg,ori sa fac ceea ve ma face fericita,ori sa raman langa el. mentionez ca nu i.am dezamagit niciodata si nu le.am iesit din cuvant. iubitul meu vrea sa ne mutam impreuna. sunt prinsa la mijloc,ce sa fac sa impac pe toata lumea ?

În viață sunt momente în care trebuie să iei decizii privind relația de cuplu și nu întotdeauna faci pe plac părinților, prietenilor. Dar cred că tatăl tău este nostalgic privind în urmă la evoluția ta și se va adapta la schimbare. Cred că o discuție cu el și cu mama ta va aduce liniște și fericire! Succes!

Explica-i tatălui tău schimbările prin care treci, planurile de viitor, ce îți dorești. Pana la urma însă, deciziile le iei tu, iar reacțiile celorlalți nu le poți controla. Înțeleg ca ți-e greu și ca probabil ești cuprinsa de vinovăție, așa ca încearcă sa Îți schimbi puțin perspectiva.

nu vi se intampla nimic anormal. Pastreaza comunciarea cu tatal tau… are nevoie sa stie ca esti bine. In timp se va obisnui cu ideea ca esti si femeie. Curaj!

Sa faci ce ai de facut, in ritmul tau, dandu-ti timp sa simti, sa gandesti si apoi sa actionezi.Mult succes!

Înainte de toate, trebuie să știi că rolul tău nu este să împaci pe toată lumea. Felicitări pentru viața ta echilibrată și relațiile tale frumoase. În relația cu părinții, pe măsură ce ei îmbătrânesc iar copiii se maturizează raportul se cam inversează. Ei devin ca și copii, iar noi le purtăm de grijă. De aceea, încearcă să-l introduci și pe tată în programul tău, să petreci timp din când în când doar cu el, să faceți ceva împreună, să-i dai atenție. Dacă va începe să simtă că nu te va pierde, chiar dacă îți vei urma cursul vieții tale, va deveni mai înțelegător .

Mesaj anonim de pe www.terapeuti.ro:

Buna ziua! As dori un sfat ,am un copil de 12 ani si m am recasatorit cu un barbat care nu a mai fost casatorit ne am inteles foarte bine a fost o poveste frumoasa de dragoste.Am vandut apartamentul meu si la insistentele lui am investit in casa lui am facut un etaj un plus ,ne am casatorit dupa care au inceput problemele cu parintii lui cu fratele si cumnata lui care nu suportau prezenta mea si a copilului meu la ei in curte, el nu a tinut cu noi din potriva si el ma injura tipa la mine si la copilul meu ne vorbea foarte urat am hotarat sa ma sinucid impreuna cu copilul meu pt ca nam poerdut casa bani am pierdut tot ce am avut.

http://www.preveniresuicid.eu/home/

Suicidul este ultimul lucru doamna pe care il poate gindi un om.,de ce sa luati viata dv si a copilului pe care v a lasat o Dumnezeu ,mai bine va mutati din casa si incercati sa recuperati cumva legal banii pe care i ati investit acolo !!

Apelați cât mai repede la specialisti, exista programe gratuite de care puteți beneficia. Soluții exista chiar si atunci când credem ca întreaga lume ni s-a prăbușit și ne simțim lipsiți de speranță

Mai bine mergi la psihiatru și lăsa gândurile de suicid !!! Există tratament pt vindecare.

Cine citeste ce ati scris dvs mai ales in ultima parte "am hotarat…" se cutremura pentru ca acest verb presupune multa determinare si premeditare! Aveti nevoie urgent de ajutor. Cu resursele pe care le aveti, nu stati la mila nimanui, apelati la rudele de sange, la prieteni sau colegii la serviciu, la oricine va poate ajuta sau primi in prima faza, apoi apelati de urgenta la un medic psihiatru. Ramaneti calma, viata dvs. si a copilului dvs. sunt pretioase, nu ati "creat-o" ci v-a fost data, nu aveti nici un drept asupra ei. Luati in ultima instanta in calcul si o discutie cu sotul dvs. tinad cont ca ati avut o "poveste frumoasa de dragoste", incercati sa-i comunicati starile prin care treceti si poate mergeti impreuna la o consiliere psihologica. Sunt convinsa ca lucrurile isi pot gasi rezolvare, ganditi-va ca ati facut si crescut un copil 12 ani, probabil ati mai trecut printr-o despartire (de tatal copilului) careia i-ati facut fata, v-ati reandragostit, v-ati schimbat domiciliul, ati construit o casa, etc. Sunt multe lucruri in viata dvs pentru care ati avut suficienta determinare si care au demonstrat ca aveti multe resurse. Folositi verbul "am hotarat" pentru a trece si prin incercarea aceasta, nu se tremina lumea din atat! Aveti pentru ce si cine trai, viata oricat de grea ar fi, tot ea iti da si solutiile sa-i faci fata.

mai bine partaj, va recuperati banii si incepeti o alta viata aici pe Pamant, nu dincolo, impreuna cu copilul

Doamna..!!..viata dvs si mai ales a copilului dvs este NEPRETUITA..!!! Nu o puneti pe acelasi plan cu valoarea unui apartament, o decizie gresita si un barbat fara caracter..! Respirati adanc, si linistiti-va, ca sa puteti gandi mai limpede. Mergeti la prieteni, rude unde aveti intelegere si ajutor, pt moment. Cel mai bine ar fi sa plecati din acel loc. Cred ca v-ati lamurit cum stau lucrurile cu acest ”sot”. In plus, mai puteti recupera niste bani, daca aveti vreo dovada ca s-a construit cu banii de la dvs. Asta inseamna ca, desi casa e a lui, sau a lor, a familiei, dvs aveti un drept de creanta, adica el trebuie sa va despagubeasca pt acei bani. Puteti lua legatura cu un avocat, sa va ajute. Solutii se gasesc, doamna, dar pt asta trebuie sa va faceti un plan, sa stabiliti prioritatile, sa va ganditi la ce se poate indrepta din situatie..Copilul dvs merita un viitor. Si dvs la fel..greseli fac multi oameni.Important e sa va hotarati sa mergeti inainte..!

Este incredibil ca dv ati hotarat si pt copil. Cred ca va dati seama ca intre ceea ce face acel sot…injuraturi si altele si ce ati hotarat dv …este o difernta mare. Dumneavoastra vreti sa luati viata copilului,deci este vorba despre o crima in primul rand si apoi sinucidere. Treziti-va si apelati urgent la ajutor. Deja ati primit aici sfaturi. Puneti in practica si mergeti la psiholog. O viata frumoasa va asteapta alaturi de copilul dv cars este o fiinta nu un lucru a carui soarta o hotarati dv. Nu aveti acest drept. Fiecare isi traieste viata lui. Si fiul dv are acest drept. Nu va atingeti de viata copilulu. Ganduri luminoase,doamna.

http://www.antisuicid.com/impartaseste-ti-durerea-si-hai-sa-o-depasim-impreuna/

Puteti recupera investitia in instanta. E adevarat ca nu e usor, dar…aveti solutii. Cereti ajutor neaparat!

Mesaj anonim de pe www.terapeuti.ro:

Buna ziua ! As avea o intrebare cat se poate de serioasa. De un an imi place , m-am indragostit de un barbat cu 11 ani mai mare ca mine si mi-as dorii nespus de mult sa fiu cu el . Prima problema ar fii ca el este o persoana publica, singur de ceva vreme (aproximativ 2-3ani) si nici macar nu stie ca exist ) . O alta problema ar fii ca am o relatie de 2 ani iar de cand m-am indragostit de acest barbat nu mai simt nimic pentru iubitul meu .Eu i-am spus ca nu mai merge relatia noastra doar ca el vrea sa mai astept o scurta perioada pentru a se obisnui cu gandu. Problema mea si intrebarea este cum sa fac sa nu ma mai gandesc la persoana respectiva ? Chiar nu mai pot dormii cautand o rezolvare acestei situatii !

Exista ceva din relația dvs. care sa va fi nemulțumit? Ceva ce poate credeți ca persoana în cauza de care susțineți ca v-ati îndrăgostit ar putea compensa? Va recomand sa apelați la un terapeut și sa investigați situația mai în detaliu.

Problema este ca v-ati facut o obsesie fata de o persoana pe care nici macar nu o cunoasteti, cu atat mai mult nu stiti daca respectivul ar avea ceva fata de dvs sau relatia ar fi viabila. Mai degraba sunteti "indragostita" de ceea ce reprezinta acel barbat:stare materiala, sociala etc. Nu uitati ca aveti langa dvs un barbat iubitor, rabdator si continund in acest fel, cand veti fi parasita,abia atunci veti realiza ceea ce ati avut si ati pierdut. Doar ca…s-ar putea sa fie prea tarziu

Mesaj anonim de pe www.terapeuti.ro:

Virgina in secolul 21. Traiesc intr-o lume in care sexul este totul. Aparent, nu mai pot avea o relatie cu un baiat, fara sa vrea asta din prima saptamana. Din punctul meu de vedere (si nu, nu traiesc intr-un balon), e un lucru important, dar este o anumita etapa dintr-o relatie. De ce se gandeste altfel? De ce tinerii din ziua de azi au facut din asta un lucru atat de maret si atat de important de realizat inca din prima saptamana? Nu sunt incuiata, sa cred ca trebuie sa fac asta doar dupa ce ma casatoresc, departe de mine gandul. Dar de ce din prima saptamana/ luna? Care mai e farmecul? Unde mai e misterul? De ce oamenii vad relatiile o pierdere de timp daca nu implica si sex? Am 21 de ani si sunt virgina. Wow, da, am putut trai 21 de ani fara sex, iti vine sa crezi? Am avut cativa prieteni care voiau asta si ma presau si atunci ne-am despartit. De curand am iesit cu un baiat cu care m-am inteles foarte, foarte bine. Numai ca era obsedat de sex. Am luat calea sinceritatii si i-am zis. Ghici ce? Nu mai vorbeste cu mine acum, desi parea ok cu asta cand i-am zis. De ce? De ce nu mai conteaza cum te intelegi cu o persoana si cat de bine va potriviti pe celelalte planuri? Nu stiu cum sa mai gandesc problema asta, ca ma termina psihic.

oamenii se gandesc la sex de dinainte sa fie oameni… dar eu inteleg ca tu vrei sa fie mai mult de atat… mai ales ca nu esti de acord cu sexul in prima faza a relatiei. Eu cred ca noi baietii/barbatii ne gandim din prima la sex pt ca asa este natural/hormonal/etc…. iar voi fetele/fameile dictati regulile acestui joc de curtare. Daca tu nu vrei un partener ‘obsedat’ de sex atunci este dreptul tau. Discuta cu tipi de care esti interesata din propriile motive si sexul v-a veni natural din partea ta (poate chiar si din prima saptamana/luna ). Succes!

Întrebarea nu e de ce ceilalți se gândesc la sex – nu putem controla ceea ce fac ceilalți, oricât de mult ne-am dori – ci cum poți tu sa te adaptezi în situația dată. Împreună cu un terapeut poți găsi răspunsurile care sa Îți ghideze alegerile viitoare. Succes!

Poate ,ar trebuii ,sa cobori putin standardele ,ok ,am inteles ,ca nu astepti noaptea nuntii ,dar ce barbat crezi ca o sa astepte o luna ,ca sa treaca la contactul fizic cu tine ,e obsolut firesc ca atunci când iti place de cineva,barbat/femeie,sa te gândesti si la sex ,nu te injosesti deloc ,si nu esti o femeie de moravuri ușoare daca faci sex ,din prima saptamana a unei relatii

Sunt foarte multi barbati care nu se gandesc la sex. Unii chiar deloc . Unele cupluri ajung in terapie din aceasta cauza. Intrebarea e: de ce alegi tu parteneri care se gandesc de la inceput la sex si vrei sa-i "convertesti"? Aici merita sa te analizezi si sa vezi ce iti dicteaza aceasta atitudine oarecum rigida. Succes!

Asa cum nu putem schimba pe altii, nu trebuie sa ne schimbam nici pe noi…pentru ca, daca "cobori standardele" iar apoi simti ca ai facut compromisuri si esti neimplinita, nu ajungi nicaieri. Sa stii ca nu esti singura, multor oameni le e greu sa gaseasca ceea ce isi doresc. Unii cauta un partener nefumator, nebautor, etc. dar pana la urma, nu se stie . … Fii sincera cu cei cu care te intalnesti, spune-le ce-ti doresti de la o relatie. Exista si barbati pentru care sexul nu e doar o distractie. Eu personal admir caracterul tau hotarat. Multa bafta!

Sunt de aceiasi pare cu Irina Cohal . Cum pe fruntea nici unuia nu scrie ce doreste si daca ar face-o ar fi doar o masca sociala pana nu ar si dovedi-o prin comportment, solutia este sa cauti in continuare.Cu siguranta vei regreta facand acest pas cand simti ca nu esti pregatita pentru asta, ca nu este ceeace iti doresti. Un compromis nu este o solutie ci ramane doar un compromis. Cfred ca intuitia nu te insala.

Draga mea barbati nu se gandesc numai la sex!!! Depinde de varsta de cum au fost crescuti si educati,dar iti zic in cazul meu eu am avut initiativa primei relatii sexuale cu prietenul meu dupa o perioada si nu mi-a cerut nimic niciodata. Cu toate ca el avea 31 de ani cand ne-am cunoscut si eu 27. dar dupa ce am descoperit cat de placut e sexul cu persoana potrivita am zis whow chiar merita sa fie. Da sunt persoane care traiesc numai pt sex o perioada si simt placere.Eu nu am fost asda…eu am sitit ceva cu adevarat cand am intalnit persoana potrivita …DAR recunosc daca nu aveam un pic de experienta sexuala ar fi fost tragic. Nu trebuie sa te consumi ca esti virgina ci efectiv sa lasi lucrurile sa decurga de la sine. si va fi minunat. Cand iubesti sexul va devenii dragoste si atat.

Mesaj anonim de pe www.terapeuti.ro:

Buna ziua. Numele meu e R. Anul trecut a murit tatal meu ,a avut cancer faringo laringean. Stiam ca va murii pt ca in martie ni s-a zis ca are metastaze cerebrale. Pe data de 29 martie a si murit. Atunci eram usurata ca a murit caci suferinta lui a fost enorma,credeti-ma e oribil si ingrozitor sa vezi un om chinuindu-se atat. Problemele mele au aparut la cateva luni dupa ce a murit. Anume cosmarurile care sunt teribile. cateodata ma trezesc noapte si sunt constienta cu ochii deschisi dar in acelasi timp parca nu ma pot trezii din cosmar..el continua. Si mai nou si ziua daca dorm la fel am cosmaruri..a ajuns sa imi fie frica sa dorm.
Ce mai pot spune e ca am avut intre 2008 si 213 tentative de suicid, am avut o devresie severa si din 2011 iau tratament pt episod psihotic acut. Mi-a fost greu sa zicem pana in 2012 cand m-am pus pe picioare cat de cat. M-am acomodat si cu jobul si cu oameni. Inca mai am momente de anxietate sociala dar frica si tot ce era in capul meu a disparut. Am facut si terapie o vreme si da a ajutat. Acum stiu ca am trecut prin multe schimbari m-am mutat,stau destul de departe de prieten ii mei, dar partea buna e ca ma inteleg bine cu prietenul meu. Dar cosmarurile sunt ingrozitoare si asta ma sperie. Ce sa fac?

imi pare rau pt pierderea ta… trebuie sa fie groaznic, mai ales in acest caz. Ma gandesc ca esti inca in perioada de doliu si ca poate din cauza sensibilitatii tale este afectata mai puternic. Spui ca ai facut psihoterapie in trecut… ma gandesc ca poate ar fi bine sa o reincepi. Curaj si putere!

În baza vulnerabilităților deja existente, este posibil ca decesul tatălui tău sa te fi afectat mai mult. Într-adevăr cred ca a fost dureros să treci prin situația data, așa ca, în contextul descris, cred ca ar fi util ca în aceasta perioada sa reiei psihoterapia.

Avand in vedere cele descrise de dvs. poate este momentul sa reincepeti o terapie asa cum au sugerat si colegii mei. Nu stati prea mult in aceasta stare cautati sa discutati cu un terapeut pentru a gasi modalitatea de a va simti mai bine.

Mesaj anonim de pe www.terapeuti.ro:

Salutare! Am cunoscut o fata pe internet. Aceasta fata e foarte religioasa si e crestina ortodoxa. Relatia mea cu ea este alcatuita din 3 etape si e regula ei. Uite etapele: 1. amic – prieten, 2. prieten – prieten, 3. cuplu. Dupa spusele ei, noi suntem etapa a 2 – a, adica prieten – prieten. Ne tinem de mana, ne imbratisam, ne sarutam pe obraz si pe gura. Nu vrea sarutul frantuzesc si relatii sexuale inainte de casatorie. Nu are nicio parere despre sex protejat dupa casatorie. Mi-a zis ca sunt prietenul ei si ma place. Mi se pare putina ciudata, dar nu ma deranjeaza. Ea mi-a zis ca mama ei sa ma invita la ea acasa, dar ea a zis ca nu e momentul potrivit ca sa ma invita la ea acasa acum. După mine, zic că suntem cuplu. Ce spuneti? Ce parere aveti?

Pentru tine ce înseamnă un cuplu? Ești ok în situația dată?

dupa parerea mea sunteti un fel de cuplu… in care totul se petrece doar dupa vointa unuia…

"Cuplu" vine de la cuplare, voi nu sunteti inca cuplati, ci asa cum ai precizat "prieten-prieten". Daca o iubesti si vrei o relatie cu ea, respecta-i dorinta si nu incerca sa arzi etapele. Prietenia poate fi frumoasa si in afara cuplarii.

Ce varsta aveti amandoi? Asa cum a spus si colegul meu, (chiar daca fata este mai precauta si tb sa se protejeze oarecum de eventualele pericole), o relatie nu poate decurge doar dupa conditiile unuia dintre parteneri. Adica, macar treaba cu cunoscutul mamei ar trebuie "negociata". Intrebarea nu este daca voi sunteti un cuplu (pt ca sunteti), ci daca te intereseaza un viitor in conditii (stricte) si religioase in care tu sa faci doar cum iti dicteaza partenera.

Daca esti de acord, nu vad care e problema. Un cuplu inseamna doua persoane care sunt unite de ceva, dar nu trebuie sa fie neaparat sexul. Descopera ce va uneste (preocupari comune, credinte, viziunea asupra vietii, etc) si bucura-te. O astfel de relatie, care se construieste incet, pe respect si prietenie, poate fi deosebit de implinitoare.

din cate simt eu tipa aia se mai vede cu cineva cu care o face pe rupte iar cu tine are niste interese si te tine la distanta, asa, oarescum… las-o in pace, parerea mea

Mesaj anonim de pe www.terapeuti.ro:

Buna ziua, am 32 ani si sunt căsătorită de 10 ani cu soțul meu. Avem 2 copii , unul de 7 ani si celălalt de 2 ani. Noi ne-am căsătorit la doar 6 luni după ce ne-am cunoscut. Soțul meu are diabet si de 3 ani noi nu am mai făcut dragoste pt ca el nu mai poate. Eu nu l-am înșelat niciodată si nu ma crede. In plus e extrem de gelos. Lucrez in grădinița si de fiecare data ma duce si ma ia de la munca. Niciodată nu am plecat nicăieri fără el nici măcar in parc cu copii. El spune ca e protector si grijuliu. Oricum nu m-a deranjat niciodată ca face asta pt mine. Mereu imi spune ca nu se poate sa nu ma fi dus niciodată cu altcineva, ca nu exista așa ceva, dar eu i-am spus mereu ca alte lucruri sunt mult mai importante pt mine( respect, iubire, înțelegere, sprijin) dar tot nu crede si își face tot felul de filmulețe in cap si-mi si spune ce gândește iar eu de fiecare data ma îngrozesc când aud ce gândește si ii spun ca nu as putea face niciodată ce gandește el. Cam de 2 ani a început sa ma jignească si sa ma facă in toate felurile pt ca el zice ca-i adevărat ce gândește . Mai mult de atât se gândește ca noaptea după ce ne băgam in pat si după ce adorm copii, eu plec pe furiș si ma duc cu altul si dimineața când ne trezim începe si ma jignește si ceea ce ma deranjează cel mai mult e ca , copii sunt martori certurilor si jignirilor. De aici am probleme cu, copilul cel mare la școala ( nu vrea sa facă nimic, nu asculta etc). Am avut ff multe certuri si pe baza fb si watsaap si de aceea am luat decizia sa le închid dar certurile si jignirile tot nu au încetat. Zice ca eu sunt de vina pt ca nu sunt iubitoare dar nu pot sa-l mai iau in brațe si sa-l mai sărut pt ca nu pot trece așa repede de la o stare la alta. Dacă acum ma faci in toate felurile eu nu pot veni sa te iau in brațe după 1 ora, nu pot. Ma simt f ranita. Sunt abuzată verbal zilnic si m-a si lovit . Nu credeam niciodată ca voi accept a așa ceva. Tot timpul avem aceleași discuții , zice ca se va schimba, ca va fi bine. Îmi zice ca nu vrea sa ma piardă ca ma iubește , dar de fiecare data când ne certam imi zice sa plec, ca ma da afara, ca-mi ia copii, ca ma omoară etc. Tot timpul am sperat ca se va schimba si ca va fi bine. Vara trecută am fost foarte hotărâtă sa plec si mi-a zis ca se va schimba , etc, aceleași lucruri care mi le zice mereu de fapt si am zis ca-i mai dau o șansa. O sapt a fost alt om apoi a revenit la așa zisele obiceiuri proaste. Acum am vorbit si am zis sa mergem la terapie amândoi dar tot ma gândesc ca nu va merge, pt ca el îți da răspuns la orice zici si gândurile nu si le va schimba. De fiecare data când vine acasă imi e frica pt ca nu știu ce gând i-a mai venit in cap intre timp . Imi este frica, nu mai dorm , nu mai mănânc , am început sa ma enervez din orice. Va rog sa ma ajutați ! Nu știu ce sa mai fac!

Încercați sa mergeți la terapie, dacă doriți sa găsiți o modalitate prin care sa funcționati împreună. Pe de alta parte, puteți începe un demers individual – pentru a lua decizii, a investiga propriile nevoi și a va adapta mai bine.

Nu mai poate avea relatii intime din cauza diabetului sau s-a intamplat altceva? Incercati sa mergeti la terapie de cuplu pentru a discuta despre aceste probleme. Se pare ca el nu poate concepe ca nu aveti relatii intime si din aceasta cauza are acest comportament. Daca el nu doreste sa inceapa o terapie de cuplu atunci puteti merge doar dvs. pentru a va clarifica care sunt solutiile pe care le aveti. Succes!

Imi pare rau ca treceti prin acest iad! Dupa parerea mea, lucrurile sunt mai grave. S-ar putea ca sotul dvs. sa sufere de o tulburare de personalitate, diagnostic care ar trebui pus de un medic psihiatru (spuneti ca nici un argument nu sta in picioare, are replici la orice, va abuzeaza fizic si verbal, va ameninta cu moarte, o sapatamana este intr-un fel, alta intr-altul, etc.) Nu este de joaca cu asa ceva, are nevoie urgent de un consult psihiatric. Dupa pareara mea nu va fi cooperant sa mearga la o consiliere/psiholog de cuplu sau daca totusi va accepta, va considera ca sunt "aranjamentele" dvs si sa aibe alte motive de abuz. In perioadele cand este conciliant, mergeti cu el la un psihiatru. Daca nu reusiti, protejati-va pe dvs si pe copiii, cautati sprijin la parinti sau rude, incercati sa plecati cat mai repede din aceasta relatie pe care nu o mai puteti gestiona si care va pune in pericol pe dvs si pe copiii.

diabetul e relativ usor de rezolvat, ca sa spun asa. Trebuie urmata o anumita dieta si se face si ceva terapie si gata; apoi revine si potenta si se rezolva multe lucruri astfel; ar dura aprox. 6o de zile ca sa fie treaba buna…