Login

Întreabă psihologul online

Susținem

vegani romania

Implant dentar pret

RECOMANDĂM

Masti de protectie Dr Fashion

masti de protectie reutilizabileMastile de protectie reutilizabile Dr Fashion ajuta la prevenirea contaminarii cu fluide, intrarea acestora in caile aeriene via nas si gura.

Sfatul terapeutului

Vezi toate intrebarile | Vezi categorii intrebari

Adreseaza o intrebare pe grup sau sub anonimat

Sunt o mama singura in varsta de 41 de ani, divortata de 15 ani. Nu mi-am refacut viata, am un baiat in varsta de 22 de ani pe care l-am crescut singura. Tatal lui nu a fost foarte prezent in viata lui . Problema mea este ca nu avem o comunicare deschisa, este tot timpul impotriva mea si mai rau este ca am constatat ca are relatii cu barbati (nu are prietena nici nu a avut).

Mesaj anonim de pe terapeuti.ro/sfatul-terapeutului/:

Buna ziua, am nevoie de sfatul dumneavoastra in legatura cu copilul meu nu stiu cum sa mai procedez ca sa fie buna relatia dintr e noi.
Sunt o mama singura in varsta de 41 de ani divortata de 15 ani nu mi-am refacut viata, am un baiat in varta de 22 de ani pe care l-am crescut singura tatal lui nu a fost foarte prezent in viata lui . Problema mea este ca nu avem o comunicare deschisa, este tot timpul impotriva mea , adica tot ce spun eu nu este bine si mai rau este ca am constatat ca are relatii cu barbati (nu are prietena nici nu a avut). In discutiile care l-am avut spune ca este o simpla curiozitate. Este anul 3 la facultatea de Automatica insa si aici totul este tras de par nu invata are restante note de trecere si atat nu isi asuma nici un fel de responsabilitate.Nu sunt violenta poate verbal ca ridic tonul dar mereu am incercat sa-i fiu alaturi si sa depasim orice obstacol impreuna dar nu imi iese pe langa faptul ca nu este deschis in a vorbi cu mine ma minte in tot ceea ce face este ca un fel de razbunare simt eu .Am fost si la terapeut amandoi dar separati el la un barbat eu la o femeie dar nu avem rezultate nici dupa. El a considerat ca nu are nevoie ca se simte bine in pielea lui si ca afost tarat de mine in toata povestea asta. Va scriu pentru un sfat cum sa procedez ca sa avem o comunicare mai buna si sa il fac sa fie mai responsabil. (nu il am decat pe el si am incercat sa fiu si mama si tata consider eu ca mi-am facut treaba pentru ca toata lumea imi spune ce copil bun ai si crescut bine dar problema noastra este interioara ceea ce lumea nu stie).
Va multumesc.

Adriana Elena

Inteleg ca nu aveti o parere buna in raport cu relatiile lui. Acest subiect trebuie detaliat mai mult de dvs. pentru ca poate crea serioase probleme de comunicare intre membrii familiei. Cum ati aflat, v-a spus el? Ne puteti da mai multe detalii despre dinamica acestui subiect?

Botezat-Antonescu Radu

eu am inteles ca Dvs. va doriti o inbunatatire a relatiei cu el, pt el situatia fiind mai mult sau mai putin fixa. Ma gandesc ca acesti ani din viata Dvs. au fost dificili, cu multe evenimente si lucruri care poate v-au scapat. O sugestie ar fi sa va uitati inapoi (impreuna cu un psihoterapeut) si sa va intelegeti mai intai pe Dvs., cum functionati, cum ganditi, cum simtiti, etc., dupa care relatia o sa devina cu siguranta mult mai clara si o data cu ea si raspunsurile pe care le cautati vor aparea. Curaj si succes!
 5
RASPUNS DIN PARTEA PERSOANEI CARE A PUS INTREBAREA (pentru d-na Adriana Elena): “Am vazut pe telefonul lui conversatii, dar am vorbit cu el ca oricare ar fi situatia eu ii sunt alaturi. Problema mea este ca este ipotriva mea in tot ceea ce ii spun chiar daca este bine sau rau si nu comuica cu mine. (viata, scoala, familie)”.

Arina Anghel

Care este nevoia dvs de la el? Să fie cum, în relaţie cu dvs? Ce anume vă doriţi de la această relaţie?
Din moment ce el spune că e bine, eu intuiesc că dvs puneţi o presiune pe el pentru a face sau a fi aşa cum v-aţi imaginat că trebuie să fie fiul dvs. V-am auzit spunând că este “totul” pentru dvs. Financiar îl întreţineţi? Sunt curioasă, pentru a vedea mai clar dinamica acestei relaţii.
 4

Ilius-Olariu Ana-Maria

Posibil ca fiul dvs. să se simte presat de insistența dvs. de a comunica. Bărbații în general nu simt nevoia să se exteriorizeze, și nu prin cuvinte, așa cum o fac femeile. Poate o comunicare mai eficientă ar fi să ieșiți cu fiul la o bere sau un meci de fotbal, fără nici o intenție de a comunica nu știu cât de profund. De asemenea fiul nu a avut un model patern, nu cred să fi înțeles deplin ce s-a întâmplat cu tatăl lui, poate vă atribuie vina că nu l-a avut pe tata alături..Este necesar un demers terapeutic, chiar și împreună, dar și separat, mai ales pt dvs. Lucrurile trebuiesc înțelese. Despre relațiile cu alți bărbați nu am informaţie suficientă, însă înclin să cred că dinamica fiu-mamă și conflictul nerezolvat au o influență, posibil relațiile cu bărbați să fie cu rol de protecție.
 2

Marilena Popa

In primul rand, cel putin teoretic, fiul dumneavoastra este adult. Felul in care alege sa faca facultatea il priveste, se numeste asa pentru ca este facultativa. Eu v-as incuraja sa faceti un demers de introspecție in legatura cu așteptările dumneavoastra de la fiu si de la relatia cu el. Nu ati precizat cat timp ati fost la terapie, ce tip de terapie ati urmat si nici care erau obiectivele terapiei presupus eșuate. Sunt detalii importante. De ce este important ca el a fost la un barbat si dumneavoastra la o femeie? Nu puteti dumneavoastra sa il “faceti” sa fie mai responsabil, puteti eventual sa ii creati contextul favorabil sa devina mai responsabil. Sfatul meu este sa mergeti dumneavoastra in terapie, cand se schimba dinamica familiei are efect asupra tuturor membrilor.
 4
RASPUNS DIN PARTEA PERSOANEI CARE A PUS INTREBAREA (pentru d-na Arina Anghel):”Da il intretin . El considera ca nu poate face fata cu serviciu si facultate. Ce imi doresc eu de la el este sa fie mai responsabil pentru ca el dupa ce face greseli vorbeste cu mine si imi cere ajutorul si plus de asta este mereu impotriva a ceea ce ii spun eu .”.

Monica Enescu

Buna ziua! Inteleg ca este o situatie complexa. Din mesajul dvs pare ca fiul este intr-o relatie de ambivalenta fata de dvs. Pe de o parte are resentimente a caror cauza nu o cunoastem si care il face sa fie opozitionist, sa minta, sa aveti discutii in contradictoriu, pe de alta parte, este inca un copil dependent de mama. Si aici ma refer la dependenta psiho-emotionala, nu doar financiara. Dvs ca mama, va doriti ca fiul sa fie mai responsabil, insa cred eu ca aveti asteptari nerealiste de la un copil. Pentru care ati facut totul, pentru care ati fost tata si mama, caruia i-ati intarit dependenta, nu autonomia. Cred ca el va putea deveni mai responsabil in momentul in care dvs va veti schimba atitudinea fata de el. Va recomand sa explorati aceste aspecte intr-o psihoterapie individuala.
 5

Alex Glazy

Multi dintre tinerii aflati la varsta asta ,crescuti intr-o maniera mai grijulie si protectiva, traverseaza anumite crize de identitate. Ei inca nu si-au stabilit anunite scopuri,perspective, sunt debusolati,iar orice indrumare din partea celor care se identifica cu autoritatea este respinsa, de-aici si neintelegerile. O abordare productiva consider a fi cea in care v-ati distanta putin incat el singur sa poata sa inteleaga ca lucrurile sunt mai serioase decat crede,iar dvs nu veti putea fi toata viata la dispozitia lui, si vor fi sanse ca acesta sa-si puna anumite intrebari si sa inceapa sa ia masuri ghidat fiind de locusul lui interior, ci nu de cel exterior. El se va mobiliza cel mai bine atunci cand va simti ca trebuie sa faca asta, nu ca cineva are nevoie ca el sa miste ceva. Ghidati-va dupa ce-am scris, si incercati sa construiti o strategie.
 3

Olimpia Ciocea

Bună. Un aspect la care sa reflectați ar fi:viata și împlinirea d-voastră personala este importanta? Eu am înțeles din descrierea d-voastră ca v-ați sacrificat viata personala 15 ani, ati încercat sa fiți și mama și tata (sunteți doar mama), trăiți,, prin el”, ati fost poate prea responsabila (poate uneori și în locul lui). Poate e un moment în care sa va întrebați:ce înseamnă copilul, acum la 22ani, pt d-voastră?Cum vedeți,, binele ” lui? Ce înseamnă pt el să-i fie bine? Încercați sa va gândiți și la fericirea personala(exista riscul sa proiectați în el așteptări pe care le-ati avea de la un partener sau să-l faceți dependent).O mama fericita face un copil fericit! Mult succes!
 1

Victorita Maria Raducan

Pornind de la sfaturile din comentariile anterioare care sunt pertinente, incercati dvs o schimbare in atitudinea pe care o aveti fata de baiat gandindu-va ca este deja matur, care stie cu siguranta ceea ce ii este lui bine si are propriile lui optiuni. Fiti alaturi de el si nu-l sufocati traindu-i viata. Ati ramas singura la o varsta destul de tanara si faptul ca nu ati avut o viata personala v-a facut sa va concentrati exagerat de mult asupra lui absorbindu-i identitatea. Faptul ca are o alta orientare nu ma mira iar specialistii va pot spune ca lucrul acesta tine in cea mai mare parte de relatia timpurie cu parintii. Eu vreau sa va intreb daca dvs aveti o viata personala si nu vorbesc aici neaparat de a fi in relatie cu cineva. Scriind pe acest site si cautand sfaturi imi da dovada ca sunteti o mama buna si cu siguranta veti gasi o cale sa-l ajutati. Sacrificiul de genul asta al parintilor pentru copii este nociv.Va doresc numai bine.
 2

Victorita Maria Raducan

Dupa parerea mea cel mai bine e sa luati distanta fata de viata baiatului dandu-i posibilitatea sa-si regaseasca propria identitate, lucru destul de dificil dar nu imposibil. Dupa varsta majoratului copiii isi cam iau zborul de regula incercandu-si aripile.
 1
RASPUNS DIN PARTEA PERSOANEI CARE A PUS INTREBAREA: “Buna ziua, va multumesc tuturor pentru sfaturi si doamnei Victorita Maria Raducan pentru incuarajari. O sa incerc sa fac o schimbare incepand cu mine.”.
 1

Psiholog Laura Sandu

Pe langa aspectul de cautare a independentei specifica varstei, un aspect care ar trebui sa ramana prezent si pregnant la orice varsta intre parinte si copil este dragotea neconditionata. Acceptare si afectiunea fata de copil indiferent de orientarea sexuala, de alegerile personale si profesionale ale copilului etc. parintele e de dorit sa se asigure ca copilul se simte iubit si acceptat. Aceasta va deschide o usa de apropiere emotionala intre copil si parinte la orice varsta.
 1


Loading

Cauta un terapeut sau adreseaza o intrebare

19313 raspunsuri primite pentru 4121 intrebari | Vezi toate intrebarile
consiliere psihologica gratuita