Mesaj anonim de pe www.terapeuti.ro:

Buna ziua, am 32 ani si sunt căsătorită de 10 ani cu soțul meu. Avem 2 copii , unul de 7 ani si celălalt de 2 ani. Noi ne-am căsătorit la doar 6 luni după ce ne-am cunoscut. Soțul meu are diabet si de 3 ani noi nu am mai făcut dragoste pt ca el nu mai poate. Eu nu l-am înșelat niciodată si nu ma crede. In plus e extrem de gelos. Lucrez in grădinița si de fiecare data ma duce si ma ia de la munca. Niciodată nu am plecat nicăieri fără el nici măcar in parc cu copii. El spune ca e protector si grijuliu. Oricum nu m-a deranjat niciodată ca face asta pt mine. Mereu imi spune ca nu se poate sa nu ma fi dus niciodată cu altcineva, ca nu exista așa ceva, dar eu i-am spus mereu ca alte lucruri sunt mult mai importante pt mine( respect, iubire, înțelegere, sprijin) dar tot nu crede si își face tot felul de filmulețe in cap si-mi si spune ce gândește iar eu de fiecare data ma îngrozesc când aud ce gândește si ii spun ca nu as putea face niciodată ce gandește el. Cam de 2 ani a început sa ma jignească si sa ma facă in toate felurile pt ca el zice ca-i adevărat ce gândește . Mai mult de atât se gândește ca noaptea după ce ne băgam in pat si după ce adorm copii, eu plec pe furiș si ma duc cu altul si dimineața când ne trezim începe si ma jignește si ceea ce ma deranjează cel mai mult e ca , copii sunt martori certurilor si jignirilor. De aici am probleme cu, copilul cel mare la școala ( nu vrea sa facă nimic, nu asculta etc). Am avut ff multe certuri si pe baza fb si watsaap si de aceea am luat decizia sa le închid dar certurile si jignirile tot nu au încetat. Zice ca eu sunt de vina pt ca nu sunt iubitoare dar nu pot sa-l mai iau in brațe si sa-l mai sărut pt ca nu pot trece așa repede de la o stare la alta. Dacă acum ma faci in toate felurile eu nu pot veni sa te iau in brațe după 1 ora, nu pot. Ma simt f ranita. Sunt abuzată verbal zilnic si m-a si lovit . Nu credeam niciodată ca voi accept a așa ceva. Tot timpul avem aceleași discuții , zice ca se va schimba, ca va fi bine. Îmi zice ca nu vrea sa ma piardă ca ma iubește , dar de fiecare data când ne certam imi zice sa plec, ca ma da afara, ca-mi ia copii, ca ma omoară etc. Tot timpul am sperat ca se va schimba si ca va fi bine. Vara trecută am fost foarte hotărâtă sa plec si mi-a zis ca se va schimba , etc, aceleași lucruri care mi le zice mereu de fapt si am zis ca-i mai dau o șansa. O sapt a fost alt om apoi a revenit la așa zisele obiceiuri proaste. Acum am vorbit si am zis sa mergem la terapie amândoi dar tot ma gândesc ca nu va merge, pt ca el îți da răspuns la orice zici si gândurile nu si le va schimba. De fiecare data când vine acasă imi e frica pt ca nu știu ce gând i-a mai venit in cap intre timp . Imi este frica, nu mai dorm , nu mai mănânc , am început sa ma enervez din orice. Va rog sa ma ajutați ! Nu știu ce sa mai fac!

Încercați sa mergeți la terapie, dacă doriți sa găsiți o modalitate prin care sa funcționati împreună. Pe de alta parte, puteți începe un demers individual – pentru a lua decizii, a investiga propriile nevoi și a va adapta mai bine.

Nu mai poate avea relatii intime din cauza diabetului sau s-a intamplat altceva? Incercati sa mergeti la terapie de cuplu pentru a discuta despre aceste probleme. Se pare ca el nu poate concepe ca nu aveti relatii intime si din aceasta cauza are acest comportament. Daca el nu doreste sa inceapa o terapie de cuplu atunci puteti merge doar dvs. pentru a va clarifica care sunt solutiile pe care le aveti. Succes!

Imi pare rau ca treceti prin acest iad! Dupa parerea mea, lucrurile sunt mai grave. S-ar putea ca sotul dvs. sa sufere de o tulburare de personalitate, diagnostic care ar trebui pus de un medic psihiatru (spuneti ca nici un argument nu sta in picioare, are replici la orice, va abuzeaza fizic si verbal, va ameninta cu moarte, o sapatamana este intr-un fel, alta intr-altul, etc.) Nu este de joaca cu asa ceva, are nevoie urgent de un consult psihiatric. Dupa pareara mea nu va fi cooperant sa mearga la o consiliere/psiholog de cuplu sau daca totusi va accepta, va considera ca sunt "aranjamentele" dvs si sa aibe alte motive de abuz. In perioadele cand este conciliant, mergeti cu el la un psihiatru. Daca nu reusiti, protejati-va pe dvs si pe copiii, cautati sprijin la parinti sau rude, incercati sa plecati cat mai repede din aceasta relatie pe care nu o mai puteti gestiona si care va pune in pericol pe dvs si pe copiii.

diabetul e relativ usor de rezolvat, ca sa spun asa. Trebuie urmata o anumita dieta si se face si ceva terapie si gata; apoi revine si potenta si se rezolva multe lucruri astfel; ar dura aprox. 6o de zile ca sa fie treaba buna…