Mesaj:
buna ziua
am si eu o problema cu prietenulu meu…refuza sa facem sex ajung cateodata sa ma rog de el mereu aceeasi scuza ca e obosit…ajungem sa ne certasm foarte rau,c pot face

Nu este neobisnuit ca in relatiile lungi dorinta sexuala sa aiba de suferit. Pentru a intretine dorinta este necesara o oarecare distantare pentru a putea fi vazuti de celalalt.

Gandeste te de ce te pedepsesti, ce ai cu tine de nu ti dai voie sa faci asta? Poate sa fie o vina sau un mesaj ca n-ar trebui s-o faci cu el. In tine e raspunsul.

poate se intampla ceva foarte intim cu el si ii este rusine sa comunice acel lucru… caz in care poate ar fi bine sa consulte un specialist

E vorba de o dereglare energetica, caz in care simptomul "regulat" este "nu pune mina pe mine" (adica, nici macar atingerea pe corpul lui nu o poate suporta). Aveti descriere si raspuns in cartea Barbarei Ann Brennan "Miini de lumina" (sau cam asa ceva – e vorba de prima parte a celor 2 volume, aparute si in traducere romana). E ceva mai complex, dar se rezolva in 3 sedinte. Nu aminati – desigur, asta doar in caz ca nu este vorba de aparitia unei terte persoane in relatie….

Trebuie sa aveti o discutie deschisa si sincera , incurajeaza-l, arata-i ca il intelegi .

Motivul ar trebui descoperit de tine, prin COMUNICARE DESCHISA. Daca el refuza comunicarea… nu e "prietenul meu", ci un individ oarecare, de care tu te agati cu disperare.

…sau poate ca il "oboseste" altcineva… la asta te-ai gindit???

@Viorel Mocanu – de aceea e bine sa se discute DESCHIS…

"ajungem sa ne certasm foarte rau" – mare dreptate ai Invingem Stresul Impreuna – ei nu DISCUTA – ei se cearta… o fi de la oboseala? ca de la "sex" nu are cum

Chiar daca l-ar intreba, cel mai probabil nu va primi un raspuns sincer, in cazul in care exista alta persoana.

@Camy Kamy – va primi un raspuns, sincer sau nu. Iar daca verbal va fi o minciuna, non-verbal va fi sincer. E nevoie de INTREBARI pentru a putea primi raspunsuri, si raspunsurile non-verbale vin impreuna cu cele verbale. Comportamentul, gesturile, tonul vocii rareori te mint. Doar actorii profesionisti pot face asta, dar numai pe termen scurt, cat timp joaca un rol. Insa o persoana obisnuita va obosi curand, sau va juca "rolul" destul de transparent.

Gandeste-te daca e singura relatie pe care o refuza in ce te priveste. Celelalte activitati le faceti impreuna, fara probleme, sau e tot absent, dintr-un motiv sau altul? Daca sunt mai multe situatii de acest gen, e clar ca relatia e in cumpana. Daca nu, si stati bine in rest, e posibil sa fie o problema fiziologica, pe care nu o va rezolva decat daca doreste si el.

Mesaj:
Salut,sunt o adolescenta de 17 ani si intotdeauna eram activa si plina de viata. De la 14 ani imi visam sa devin jurnalista,chiar daca parintii pina acum nu vor sa accepte ideea asta. Intre timp, am inceput cu blogul,apoi treptat, am inceput sa scriu pentru cateva portaluri de stiri. Recent am iesit dintr-o relatie care a durat 3 luni. Iubitul meu e mai mare cu 6 ani,dar totusi, virsta a fost o problema. In ultimul timp am inceput sa fiu intr-o stare depresiva profunda, iar daca de obicei discutam cu prietenii mei despre tot ce mi se intampla, acum nu mai pot discuta cu nimeni. Evenimentele din ultimul timp, despartirea cu iubitul, lipsa de comunicare cu familia si cu prietenii m-au influentat foarte mult. Daca incerc sa vorbesc cu cineva sau sa fac ceva ca sa ies din starea asta, totul se intoarce la chestiile astea depresive, toti au viata lor, sunt fericiti, se indragostesc, isi petrec timpul frumos, iata de ce nu pot comunica cu absolut nimeni, pentru ca n-as parea decat
o pisaloaga care se plange. Din cauza ca tin in mine toate astea, simt ca treptat, totul e mai rau. Mi-e greu pur si simplu sa revin la starea in care am fost, sa mai fiu asa activa cum eram mai demult, simt ca ceva ma stopeaza. Ce ar trebui sa fac? Sper sa ma ajutati.

gaseste si stai de vorba cu un psiholog/psihoterapeut. Probabil ca ai multe pe suflet pe care inca nu le-ai descarcat asa cum trebuie, lucruri care este posibil sa te afecteze mai puternic din cauza firii tale. Succes!

N-ai parea” decat o pisaloaga care se plange”,ai parea ca o persoana care trece printr-un moment mai delicat,fragil din viata ….toti avem astfel de momente,altii le mascheaza atat de tare incat devin ceea ce nu sunt,tu fi ceea ce esti..Elibereaza-te de tot ceea ce te framanta,ce-i negativ,gandeste pozitiv..esti tanara,desteapta si nu meriti ca o relatie,orice-i negativ sa te doboare,sunt lectii care ne-nvata multe…Sfatul Domnului Botezat este necesar sa-l iei in considerare,mergi la un psiholog/psihoterapeut care sa te ajute in eliberarea,descarcarea a tot ceea ce te framanta….

Traieste-ti viata ta nu cea a parintilor,daca tu-ti doresti sa fi jurnalista urmeaza-ti dorinta,visul nu lasa pe nimeni,nici macar parintii sa-ti distruga visele…ei cu visele,dorintele lor iar tu cu ale tale…Succes!!!

RASPUNS: "va multumesc mult de sfaturi, o zi buna "

Doar un psihoterapeut te poate ajuta. Un amic rareori va avea rabdare sa te asculte, cat despre competenta de a te ajuta, aceasta necesita ani de studii…

Draga mea, fiind inca eleva, ai acces gratuit la aceste servicii de consiliere psihologica. Asa ca nu pierde aceasta oportunitate si programeaza-te la psihologul scolii. Cu siguranta ca are si competenta in consiliere vocationala. Vei putea discuta si despre visul tau, si despre pasii pe care trebuie sa-i faci pentru a ti-l implini, iar in urma acestei discutii vei putea lua o hotarare de care sa nu-ti para rau, indiferent ca vei decide sa renunti la acest vis sau ca vei decide sa-l implementezi. Apoi, vei avea sansa sa-ti rezolvi si problemele personale, fara sa ai senzatia ca esti pisaloaga sau ca te plangi.

”… studii” si experienta,scoala vietii pe care nu doar un psihoterapeut o are……chiar si un amic ,de-i un amic adevarat,va avea rabdarea de a te asculta, insa ptr.aplicarea unor tehnici de eliberare a tot ceea ce te framanta un psihoterapeut bun te poate ajuta…Pe mine m-a ajutat enorm sportul,exercitiile de respiratie si dansul(gaseste si citeste cartea”INTUITIA FEMININA”…te poate ajuta )…

Draga mea,adolescenta este o perioada din viata minunata si in acelasi timp dificila.A discuta cu prietenii starile tale nu ajuta intotdeauna din pacate.De multe ori situatia se complica si mai mult.O discutie cu psihologul scolii s ar putea sa te ajute mult mai mult decat discutiile cu prietenii.Curaj!

Draga mea, solutia e simpla: ridica-ti vibratia. Poti face asta sub terapie, inainte sa te afunzi mai rau, sau poti cauta pe net sa vezi ce inseamna.

Mesaj:
buna ziua am un baiat in varsta de 14ani de la 7ani a fost diagnosticat cu crize psihomotorii urmeaza tratamentul si acum mergem la 6 luni la tg mures din punct de vedere medica eggul iese din ce in ce mai bine problema este cea de comportament nu ne mai putem intelege poate sunt prea grijulie cu el intotdeauna pt a face ceva trebuie sa ii spun de 10 ori si tot comenteaza tipa la mine incercam ca si parinti sa ii explicam nu asa se procedeaza ii ascultam si lui problemele dar nu stiu ce sa fac sa nu mai tipe ajutatima va rog

Ma intreb daca este posibil ca maniera dvs. grijulie sa fie perceputa ca presiune de catre copil. Daca identificati posibilitatea asta poate ar fi util sa comunicati diferit.

Incercati sa vedeti la ce anume riposteaza , ce il enerveaza , faptul ca trebuie sa faca ceva sau felul , tonul pe care ii spuneti .Poate este doar un pui de lene pe acolo , apoi este si varsta conflictelor cu el insusi , aratati-i ca il iubiti , ca aveti incredere in el .Incercati sa-l rugati sa va ajute la o treaba prin casa , dar doar daca si el vrea, vorbiti calm cu el , intrebati-l despre scoala , prieteni . Si incercati sa nu-l sufocati , este la varsta la care,,el stie cel mai bine" ,,, parintii nu inteleg". Atentie.

Ati identificat problema corect: "poate sunt prea grijulie". De fapt, sunteti o mama cu comportament supraprotector, si e tipic adolescentilor sa se revolte. Daca ar face mereu ceea ce ii spuneti, la 14 ani, ar fi deja extrem de grav. Lasati-l sa se exprime, sa fie el insusi, si INCETATI sa il presati… El trebuie sa TRAIASCA, SA EXPERIMENTEZE, sa fie viu. Altfel, il transformati intr-un fel de robotel inadaptat, dar ascultator….

E foarte bine ca sunteti o mama grijulie, dar asta nu trebuie sa-i aratati, mai ales cand este vorba despre probleme cotidiene. Baiatul este la varsta la care trebuie sa-l supravegheati de departe, astfel incat el sa nu perceapa aceasta supraveghere, astfel incat sa aiba ideea de autonomie si propriul control. In acest fel, "de departe", nici grija dumneavoastra nu va fi perceputa ca intruziva. Apoi, faptul ca ii spuneti de 10 ori ceva ca sa faca, inseamna insistenta, presiune, lipsa controlului, dezinteres fata de parerile lui (referitoare la sarcina impusa). O solutie de a va atinge scopul, atunci cand ii cereti sa implineasca o sarcina anume, ar fi sa-i dati sa aleaga dintre doua sarcini pe cea pe care vrea sa o indeplineasca. Bine ar fi si sa-i precizati arcul de timp pe care il are la dispozitie pentru realizarea sarcinii. De exemplu: vrei sa duci gunoiul acum sau vrei sa-ti faci ordine in dulap imediat dupa ce mananci? Aceasta alegere nu lasa locul unui refuz si nici unei amanari. Faptul ca ii spuneti de 10 ori sa faca ceva si el nu executa, dar nici nu riposteaza, poate fi dintr-o agresivitate pasiva. Cu siguranta nu vreti sa i-o cultivati, dar cu insistenta dumneavoastra, spre asa ceva se indreapta. Sub nici o forma nu trebuie sa-l privati de sarcini pe motiv sa reduceti presiunea; doar trebuie sa aveti in vedere cum va exprimati cand ii plasati atributiile. Faptul de a-i da sa aleaga inseamna recunoasterea implicita a libertatii lui, a respectului dumneavoastra fata de individualitatea lui. Va doresc mult succes!

Dacă aţi detalia puţin ce înseamnă "crize psihomotorii" ! Crize convulsive, hiperkinezie ? În orice caz, copiii cu probleme de neurodezvoltare îşi pot îmbunătăţi starea prin mai multe căi, iar unele pot fi mult mai eficiente (fiindcă uneori elimină cauza reală) şi nu au efecte secundare. Citiţi de exemplu această listă http://wp.me/p48646-2KO , sau mai pe scurt aici http://wp.me/p48646-10Q

artrebui sa mergeti cu copilul la un psiholog specializat in tulburari comportamentale, deoarece nu numai copilul trebuie sa isis schimbe comportamentul, dar si dvs ca parinti.

Mesaj:
A-si dori sa stiu ce imi puteti spune de profilul psihologic al unui adult caruia ii plac desenele animate. Multumesc frumos.

nu putem sa va spunem prea multe pt ca nu este un criteriu de diagnostic. Ce ar putea insemna? Poate este o dorinta de satisfacere a copilului din interior/imaginatiei/creativitatii/fanteziei/etc. Daca va ganditi ca unui adult nu trebuie sa ii placa desenele animate, va inselati.

Depinde ce altceva mai face, doar faptul ca se uita la desene nu semnifica nimic. Din contra,vizionarea de desene animate are si un substrat terapeutic, este antistres. Nu este suficient pentru a fi consderata o persoana imatura, ca eu cred ca la asta va ganditi.

Fie o copilarie traita tardiv (din diverse motive), fie o parte artistica, imaginativa, mai accentuata. Daca va pune pe ganduri, inseamna ca este o problema pentru dvs, si asta conteaza cel mai mult.

"unui adult caruia ii plac desenele animate"…. Desenele animate sint cumva pentru "adulti" –

Sunt momente in care copilul din noi simte nevoia sa fie hranit cu diverse continuturi, in cazul nostru cu desene animate, ceea ce nu reprezinta o problema psihologica. La fel de bine putem sa ne intrebam ce se intampla cu adultii carora nu le plac desenele?

sau ne putem intreba despre profilul batranilor care se uita la filme erotice (cel putin)

V-as putea spune mult mai multe despre profilul altui adult care e intolerant cu programele TV la care se uita altii… care judeca, si doreste SA SCHIMBE obiceiul altcuiva, sau sa il critice… Daca sunteti interesat/a, va stau la dispozitie cu informatii gratuite, pe mail sau pe Facebook.

Mesaj:
Salut! Sunt un tanar de 26 de ani si am un nodul la sanul stang de cand eram mai mic,insa acum am obeservat ca nodulul e mai mare si mult mai tare, ma doare cand il ating.Ceea ce vreau sa stiu este daca ar putea fi ceva cancericen si inainte de toate unde as putea sa fac un consult medical serios. Multumesc!

mergi la med de fam si te trimite unde trebuie sanatate

tinere… nodulul poate fi hormonal si nu te duce cu gindul in sfera oncologica ca nu e cazul… insa un consult endocrin ar ajuta mult chiar si un echo de sin ar ajuta sa se inteleaga consistenta nodulului… de preferat ar fi aderent nodulul adica sa nu fie fix si prins de ceva…

Pana nu se face in consult medical, posibil biopsie, nimeni nu ti poate spune ce e, doar sa ghiceasca. Depozitul de grasime e foarte des intalnit. Nu te speria, dar consultul medicului trebuie facut curand.

De fapt, problema ta reala este TEAMA de a merge la medic. Pentru ca logica elementara spune ca asta ar fi trebuit sa faci. Gandeste-te ca AMANAREA e una din cele mai mari greseli pe care o putem face, si ca inceperea tratamentului PREA TARZIU il poate face ineficient! Daca aceasta teama persista, si refuzi in continuare sa mergi la medic, mai ai o varianta, diagnosticarea pe fotografie, asta pentru linistea ta (sau, in functie de diagnostic, pentru ca sa stii cum stai). Trimite o poza pe Tomograful Viu, pe Facebook.

Mesaj:
Buna ziua,
Am urmatoarea problema: planuiesc ca indecurs de o luna sa imi schimb domiciliul meu si al copilului in varsta de 9 luni, sa ne mutam impreuna cu tatal copilului. As dori sa nu il afectez pe copil prea mult si va intreb cum sa fac asta. Pana acum am stat in casa alor mei, si ai mei nu au cea mai buna parere referitor la acest pas, datorita faptului ca ei considera ca fac o mare tampenie si ca ii fac rau copilului si multe altele, prin prisma faptului ca nu il sufera pe tatal copilului, e just ca ei nu au fost de acord nici cu venirea copilului pe lume la momentul respectiv. Dar m au ajutat si mi au fost alaturi. Vreau sa nu traumatizez copilul si cumva sa il pregatesc. Cum sa procedez cel mai bine? Va multumesc mult.Ce este mai bine sa fac? Si cum? Va multumesc.

mai exact care sunt grijile Dvs? ca o sa se intemple ce cu cel mic? Principala grija in acest caz ar fi cat de bine va intelegeti cu tatal copilului… va duceti intr-un mediu hranitor? vreti sa fiti o familie? axista posibilitatile financiare adecvate pt copil? Daca nu cadeti din lac in put (adica din rau in mai rau) atunci ce griji ati mai putea avea? Eu intrebarile acestea mi le-as pune. Succes!

Pe copil il afecteaza… lipsa tatalui. Deci daca acesta este OK, pasul e binevenit. Copilul se va adapta mai repede ca si mama lui

Copilul este prea mic ca sa fie afectat de lucruri care nu va pot afecta si pe dvs. Deci, daca ce vreti sa ne spuneti e ca copilul ar putea fi in pericol odata ce va mutati, inseamna ca si dvs ati putea fi in pericol. Daca nu aceasta este situatia, aveti grija sa luati tot ce va trebuie pentru copil in noua casa si… atat. Numai bine!

Mesaj:
Buna ziua. Am 21 de ani si am o relatie de 5 ani.Inca de la inceput ne certam fiindca pe atunci aveam doar 16 ani, aveam alta gandire, eram rece si indifeenta cu el, ma purtam urat, dar el a ramas langa mine pentru ca ma iubea ( el fiind mai mare cu 4 ani). Ultima oara ne-am certat urat pentru ca aveam impresia ca nu-mi mai acorda atentie si ii reprosam, iar el zicea mereu ca il sufoc. Am plecat in excursie separat, el s-a enervat pentru ca am ales sa nu merg cu el desi eu eram foarte suparata pe el ca nu a mai insistat sa-mi demonstreze ca ma iubeste. Dupa ce a venit la o saptamana s-a intalnit cu alta fata, ea se purta foarte frumos cu el, grijulie, ii facea de mancare, l-am cautat sa ne impacam dar nu a mai vrut. Dupa 3 saptamani m-a cauata si a zis ca ii e foarte dor de mine si ca ma iubeste si sa o luam de la zero. Primele 2 zile au fost frumoase, apoi l-am vazut indecis si am zis sa vorbim sincer, iar el mi-a zis ca crede ca ma iubeste dar simte ca relatia asta nu are sare. Fata aceea l-a mai cautat, nu intelegea de ce a ales sa se desparta de ea daca totul era bine. El a zis ca se gandea tot timpul la mine dar acum ca ne-am impacat a zis ca e nehotarat si ca e sincer cu mine, ca au fost prea multe certuri intre noi din cauza comportamentului meu. Nu mi-a zis sa ne despartim, mi-a zis doar sa mergem asa si ce o fi o fi. Incerc sa-l inteleg pentru ca eu l-am indepartat, dar nu inteleg de ce s-a mai intors la mine daca stia cat a suferit si daca fata aceea era atenta cu el. A stat doar 3 saptamani nu cred ca o iubeste, insa ea i-a zis deja ca il iubeste, ea avand 20 de ani. Nu stiu ce sa mai cred, ma mai iubeste? Eu vreau sa fiu cu el dar nu pot sa stau in incertitudine asa

Parerea mea este ca ar trebui sa va acordati reciproc si de comun acord un timp de respiro. Stati separat o perioada pe care o fixati impreuna, in care sa nu luati deloc legatura. Este o perioada excelenta de reflectie. Daca la sfarsitul perioadei ati decis ca sunteti o alegere buna unul pt celalalt, merita sa porniti iar la drum. Succes!

daca indecizia este problema… atunci poate ca este nevoie de mai mult timp pt a lua o hotarare. Succes!

Nu cu noi trebuie sa vorbesti, ci cu iubitul tau. Sincer, de la inima la inima, cu bune si rele. Vedeti daca puteti face schimbarile pe care vi le doriti si mai dati-va o sansa, dar pe termen limitat. Daca nu merge, asta e, va vedeti de viata fiecare.

Mesaj:
Relatii de prietenie.
Acum cateva saptamini in urma vorbeam online cu o “prietena” , mai exact iubita varului meu,care locuim chiar impreuna.Pina cand ea s-a despartit de varul meu din motive ca se cearta mereu si mi-a cerut mie sa iesim la o plimbare.A fost prima noastra iesire fata in fata.Am stat mult timp,am discutat diferite teme etc. Am mai iesit odata si atunci am inceput sa simt unele sentimente puternice fata de ea.Nu ma mai puteam concentra la ceea ce fac si imi steatea gandul doar la ea.Urmatoarea data cand am iesit am hotarat sa-i spun ce simt,absolut tot.Dupa ce i-am zis tot ea mi-a spus ca inca nu e gata,ca s-a despartit de abia 2 saptamini de varul meu si ca vrea sa ma indeparteze ca sa nu ma simt oribil.Au trecut deja aproape 2 zile de cand n-am mai tinut legatura cu ea si ma simt foarte rau … nu prea maninc deloc si imi sta capul doar la ea.Parca sunt mereu in asteptare ca ea sa-mi dea un semn ceva,ceea ce stiu ca e doar in mintea mea,o ia razna.De mentionat ca ea abia a implinit 16 ani iar eu aproape 19,pentru mine asta nu-i o problema fiindca e foarte matura la carcater.
As vrea niste sfaturi ceva sau macar niste pareri cu ce ar trebui sa fac cu ea sau ce sa fac sa ma simt mai bine,sa ies din strea asta.
Multumesc de atentie !

o dovada de maturitate este calmul si rabdarea… ai putea sa faci uz de ele . Succes!

Problema e complexa, dar cu dragostea nu e de gluma. Orice presiune ai face poate duce la un rezultat nedorit, dar nici nu o lasa sa se gandeasca singura, pentru ca poate crede ca nu te mai intereseaza persoana ei. Deci: moderatie, insistenta delicata si gesturi de atentie si apreciere.

Mesaj:
Buna ziua! Am o problema in viata de cuplu. Desi sunt adolescenta si am doar 16 ani , acum sunt cele mai puternice sentimente. Imi iubesc enorm iubitul , suntem de aproape 10 luni impreuna. Si el ma iubeste foarte mult , mi-a dovedit-o. Este foarte romantic si stie sa se comporte ca un adevarat domn…are 17 ani. Dar deseori imi spune sa ma maturizez. Spune asta pentru ca eu intotdauna am o obsesie. Ma gandesc ca sta cu alta fata , ca vorbeste cu alta , ca se intalneste cu alta. Asta pentru ca fosta relatie asa s-a terminat. De atunci am o obsesie sa nu fiu iar inselata , si pe el il obosesc psihic cu chestia asta. imi spune ca s-a saturat sa nu am incredere in el si sa imi bag mintile in cap! mereu mi-a dovedit ca are dreptate , cand eu nu il credeam. dar tot nu pot avea incredere in el si tot traiesc cu teama asta ca ma inseala sau ca urmeaza sa o faca. ce sfaturi imi dati? ce pot sa fac sa inving teama asta? va rog sa imi dati un raspuns. multumesc anticipat!

ce poti sa faci este sa depui mai mult efort in a te controla. Este ok sa ai aceasta teama de a nu fi inselata, din nou, dar ce nu este ok este sa o lasi sa se dezvolte in ceva excesiv. In relatiile de cuplu, daca nu exista incredere, relatia nu poate functiona armonios. Nu pot sa iti spun sa nu mai simti ce simti, ci doar sa iti dai silinta sa te controlezi mai mult decat o faci. Succes!

poate ca ar trebui sa iei in calcul ca relatia voastra este la inceput si voi sunteti foarte tineri…!!! Gelozia este o proiectie a celui care invinuieste, adica este propria lui nesiguranta in fortele proprii care se suprapune si pe propriile ganduri (uneori chiar fapte!) pe care nu si le recunoaste si in consecinta le atribuie partenerului. Ce vreau sa spun, este ca “incorsetarea” intr-o relatie cand voi sunteti foarte tineri este oarecum coplesitoare fiindca va priveaza de “lectiile sau cunoasterea” vietii sau a altor parteneri. Vezi daca TU nu esti dominata de un astfel de gand legat de libertatea de a cunoastere si aceasta dorinta care nu este adusa la nivel consitent poate fi samnata de gelozie si neancredere in partenerul tau.

Problema e a ta, si ai enuntat-o clar: “eu intotdeauna am o obsesie”. Este chiar o OBSESIE, si este integral A TA. Lucreaza la ea…

Vestea buna, la voi, este ca sunteti foarte tineri si aveti timpul sa invatati din greselile altora, nu ale voastre. Daca ati inceput atit de tineri, in loc sa va tineti de scoala (de exemplu…), atunci trebuie sa va faceti si ACESTE TEME de relationare, ceea ce inseamna ca mai puneti si voi mina si cititi ceva carti de comunicare, de exemplu “Femeile sunt de pe Venus, barbatii de pe Marte” (Dr. John Grey)…. Asta, doar ca este mai ieftin decit o terapie de cuplu pentru tot felul de “mizerii”…..

Din ce observ, practic iti pregatesti inca o relatie esuata, din aceleasi motive ca la relatia dinainte, desi acum sunt doar motive inventate de tine. Problema pleaca de la ce consideri tu ca meriti, pentru ca distrugand aceasta relatie, iti dovedesti (inca o data) ca nu ai noroc, ca toti barbatii inseala, ca toti mint etc (aici poti sa treci tu orice). Ai inteles? Ce relatii te-au inconjurat in copilarie, ce experiente te-au traumatizat, ce “invataminte” ai tras tu de la cei din jurul tau? Aceasta nesiguranta are, cu siguranta, un declansator perfect valabil, desi poate ascuns in subconstient. Gandeste-te la ce ti-am scris si mai gandeste-te ca oricand iti poti rescrie viata, numai sa vrei.

Mesaj:
Buna,numele meu este Adina sunt impreuna cu iubitul meu de mai bine de un an si ceva la inceput totul era minunat nu aveam ce ne reprosa insa de la un timp de cand stau la el ma jigneste din orice nu ii convine absolut deloc ce fac ma face sa plang aproape in fiecare zi si mai are momente cand ma face sa ma simt prost si in fata amicilor nostri,si mai recent si-a schimbat si parola de la contul de facebook pe care eu o aveam cu pretextul ca vrea sa vada daca am incredere in el insa nu stiu ce sa zic si ce sa mai fac in aceasta relatie.Am devenit foarte emotiva de cand am inceput sa il iubesc dar cand ma jigneste in ultimul hal ma face sa imi doresc sa mor.Imi e frica sa nu ma insele cu alta vazand ca eu chiar il iubesc mereu imi zice ca sunt o proasta cand ne certam pentru ca plang imediat de la o vreme de cand am inceput sa il iubesc.

Puneti cateva intrebari:

1. cat de mult ai incredere in tine

2. ce inseamna dragoste pentru tine? 3. ce inseamna o realtie pentru tine? 4. unde te vezi peste un an, 2 sau 5?

pare ca prietenul tau are niste probleme de relationare pe care ar fi bine sa si le rezolve. Genul asta de comportament, daca se mentine, nu poate duce decat la si mai mult abuz! Mai gandeste-te inca o data… si inca o data… si inca o data… la ce iti doresti de la o relatie, la ce iti doresti pt binele si linistea ta. Daca iti doresti o relatie abuziva, atunci nu schimba nimic la viata ta, daca insa vrei mai mult, atunci poate ar fi de dorit sa incepi sa faci ceva pt ceea ce iti doresti. Succes!

Aveti amandoi probleme serioase, la el e violenta (verbala, dar ramane VIOLENTA), iar la tine e faptul ca te complaci intr-o astfel de relatie… Asta e dependenta, si tu crezi ca e iubire…

Nu ar trebuie sa fie o problema ca isi schimba el parolele, oriunde ar fi acelea…. Ce treaba ai tu cu ele, din moment ce sunt conturile lui? Daca vrea sa plece, oricum va pleca, iar tu poti sa schimbi cite parole vrei. O regula de bun simt intr-o relatie este "sa lasi lantul cit mai lung, astfel incit sa nici nu observe ca este lant", iar alta regula buna este sa tii in gura un ceai cit mai mult timp cu putinta (cel putin 10 minute!) atunci cind are el chef de cearta…. In rest, un mod practic de a-i arata cam ce crezi tu despre amicii lui si despre mitocania lui, este sa te scoli IMEDIAT de la masa unde stati cu amicii, si FARA O VORBA (este esential sa taci si sa nu spui nimic!) sa pleci! Pe urma, nu ii vorbesti 3 zile, si FARA TELEFON, FARA FB, FARA SMS, fara "prietene" care sa-l urmareasca pe unde merge etc. etc. – intelegi tu faza…. Daca stati impreuna, MUTA-TE singura o perioada (daca poti). O pauza de zimbete inca nu face rau nici unei relatii, daca – intr-adevar – asta se mai poate numi "relatie", si nu "sclavie"….. Succes, si sa dai de veste ce mai faci!

Revin cu o precizare: am inteles eu bine cu conturile astea de FB alui lui – ale mele etc.? Pina la urma, ale cui sunt conturile la care a umblat el? Ca daca sunt ale tale si el a abuzat de ele, atunci PLEACA CIT MAI DEPARTE DE ASTA!!!!! Asta deja este patologic, ai devenit o sclava, daca ai permis sa-ti faca asa ceva. – In rest, asa cum nu porti in comun cu el o lenjerie intima a ta, nici conturile nu ar trebui sa fie "comune"… e de bun simt!

Relatia voastra este toxica, iar relatiile toxice sunt extraordinar de puternice. Cum il lasi sa te trateze, asa te va trata. Invata de acum ca valorezi mai mult si meriti mai mult, sau complace-te intr-o viata de abuzuri, pentru ca asta va urma.

accentuez ceea ce a zis Carmen Caramlau

Unde exista iubire,nu exista jhjgnire.

Adina scuza-ma dar in relatia aceea esti "cam in plus" si in curind vei deveni propria victima a sentimentelor pe care le arunci "aiurea" pe cineva care nu te merita… sper ca nu vei considera ca iubitul tau e singurul si unicul barbat din lume.. asa ca reflecta la viata ta si da-i PASS – SUCCES