Mesaj:
Buna ziua.
Ma numesc Ana Maria, am 22 de ani si o relatie de un an si jumatate.
La inceput a fost mai dificil, prietenul meu tocmai iesea dintr-o relatie de 4 ani sau mai mult. Eu am aflat acest lucru ulterior de la fosta lui prietena care il cauta foarte des. Problema era ca si el ii raspundea, din obisnuinta, spune el, ca i-a fost greu sa se rupa dintr-o data. Nu ii caut scuze, dar ea imi trimitea si mie mesaje si mi-a spus foarte multe lucruri care nu s-au dovedit a fi adevarate. El a refuzat mereu sa reia relatia cu ea. Aceste fapte au durat cateva luni, pline de promisiuni din partea lui, de discutii in trei in care el imi spunea ca nu e adevarat ce spune tipa, iar ea ca nu va renunta pana nu ne va desparti. Acest lucru m-a ambitionat…
La un moment-dat nu am mai suportat si am pus punct. El a facut tot posibilul, mi-a demonstrat ca a inteles si ca a incetat. A trecut un an de atunci.
El este o fire mai sociabila, glumeste mult, cu oricine. Din cauza mea, a oprit orice discutie cu anumite fete pe care nu le voiam in preajma lui, datorita unor discutii pe care le-am vazut.
Ei bine, problema este ca de cateva luni de zile nu a mai facut nimic, nu a mai vorbit cu nimeni care m-ar putea deranja, dar in continuare nu pot sa am incredere in el.
Mentionez ca am locut impreuna o perioada, insa acum stam in orase diferite (2 ore distanta) din cauza job-urilor.
In continuare sunt extrem de geloasa, ma deranjeaza orice face, de fapt orice nu face cum vreau eu, il suspectez de fiecare data ca vorbeste cu cineva. Nu cred ca ma inseala, de fapt sunt sigura ca nu face asta, dar tot nu sunt linistita. Imi este mereu frica.
Nu sunt genul de persoana nesigura pe ea, in general am incredere in mine, atat din punct de vedere al fizicului cat si al capacitatilor, dar in aceasta relatie nu am mai reusit sa ma stabilizez.
Il iubesc si stiu ca ma iubeste, avem planuri, dar stiu ca il disper. Uneori reactionez foarte urat, daca nu ma baga in seama cand ii reprosez ceva, incep sa plang, sa tip. S-a intamplat si sa il lovesc cand mi s-a parut ca m-ar minti.
Stiu ca nu e bine, sunt constienta ca nu e normal si vreau din tot sufletul sa am din nou incredere, atat in el cat si in mine, in primul rand si sa opresc acest fenomen oribil.

ar fi o idee sa realizezi si accepti ca nu il posedezi… nu este un obiect, o jucarie, pe care sa nu vrei sa o imparti. Gandeste-te ce fel de dragoste ai pt el… poate ceva nu ‘se pupa’ cum trebuie intre ratiune si afectivitate. Sunt convins ca ai putea clarifica situatia impreuna cu un psiholog… sau poate chiar sa mergeti impreuna la terapie de cuplu. Succes!

Increderea este un ingredient foarte important al iubirii. Gelozia nu are nimic in comun cu iubirea, ci cu lipsa de incredere. In ritmul acesta, este foarte posibil sa pierdeti aceasta relatie, mai devreme sau mai tarziu. Psihoterapia v-ar ajuta sa intelegeti de unde vine teama care sta la baza acestui comportament, tocmai fiindca sunteti "constienta ca nu e normal" si mai ales pentru ca vreti sa aveti din nou incredere in el si in dvs insiva. Cu curaj!

Ti-ai creat un obicei prost. Nu ai decat sa te dezbari de el. Asta daca vrei cu adevarat. Incetul cu incetul. Pas cu pas.

Esti o persoana cu stima de sine foarte scazuta, nu ai incredere in tine si de aici deriva si atitudinea ta acaparatoare fata de prietenul tau. Nevoia ta de control si de a il poseda in totalitate il sufoca si nu m-ar mira daca, intr-un final o sa te lase. Schimbarea trebuie sa inceapa cu tine, nu cu el.

Singura problema REALA este chiar… FRICA TA. Ai de lucru la ea. Altfel, dragostea e iluzorie, sub imperiul fricii.

Mesaj:
Buna seara!Va rapesc din timp cu o problema destul de comuna,insa care ma deranjeaza prin simplul fapt ca nu stiu cum sa o abordez.Sunt fata,am 18 ani.Problema mea este greutatea.Am 77 de kg si 1,67 inaltime.Multa lume nu crede ca am atat de mult pentru ca nu par de 77 de kg…dar cei mai apropiati se impart in 2 categorii: ca imi sta bine asa/ca mi-am distrus corpul.Nu am probleme de sanatate,si de cand m-am ingrasat am capatat forme.Adevarul este ca nu prea ma deranjeaza greutatea,doar ma supara ca nu imi mai vine unele haine(m-am ingrasat intr-un an aproximativ 15 kg).Am ajuns sa cred ca nu mi-ar sta bine mai slaba si imi este frica sa nu pierd formele pe care le am chiar daca uneori am complexe si intr-adevar ma consider plinuta,dar nu grasa.Ce ar trebui sa fac?Cum sa abordez problema?Multumesc anticipat pentru timpul acordat!

important este sa te simti tu bine in pielea ta, in acelasi timp fiind constienta si de sanatate. "Lumea" are multe pareri si de obicei sunt despre "capra vecinului". Daca tu esti ok, restul nu are importanta. Succes!

15 kg pe an e mult pentru orice varsta. Analizeaza cauzele ingrasarii si elimina tot ce poate sa repete experienta si la anul (banuiesc ca nu vrei ca la anul sa te ingrasi inca 15 kg). Bucura-te de rotunjimi, dar pune stop ingrasarii, altfel vei avea probleme de sanatate. Cumpatarea este cheia.

Exista o problema EMOTIONALA, pe care ar fi bine sa lucrezi. Aceasta nemultumire interioara e generatoare de stres, pe care il "vindeci" mancand. Descoperind problema emotionala, si lucrand asupra ei, vei opri procesul de alimentare compulsiva (greu de controlat), si vei fi mai fericita. In plus, vei ignora rautatile altora, ale caror cuvinte acum te afecteaza tocmai datorita LIPSEI de incredere in tine. Lucreaza pe RECASTIGAREA EI, si restul problemelor dispar de la sine.

Mesaj:
Buna seara! Ma numesc Flori, am 21 de ani si sunt intr-o relatie de 2 ani cu un baiat mai mare ca mine cu 5 ani. Dupa aproape un an am inceput sa fiu foarte geloasa fara sa imi fii dat vreodata vre-un motiv.Acum mi se pare ca nu mai e la fel ca la inceput, ii reprosez aproape in fiecare zi ca este indiferent, ca nu tine la mine si ca are pe altcineva si ne certam mereu, dar nu pot sa ma controlez.De multe ori mi-a vorbit si urat si a vrut sa ne despartim dar totusi am continuat.. Nu vreau sa il pierd. Asta este prima mea relatie serioasa si el a fost primul baiat caruia m-am daruit si singurul. Imi puteti da un sfat pentru a nu ne mai certa si pentru a ma controla?

gaseste un psiholog si duscuta cu el despre ce simti, mai in detaliu. Nu exista formule standard pt genul tau de situatie. Totul pleaca de undeva din tine, aparent dintr-un loc care tie nu iti este accesibil constient. Curaj si succes!

Discutia cu un psiholog este si sfatul meu , daca asta cauti . In rest , dragoste cu sila nu se poate . Vorbele urate nu au ce cauta in cadrul unei relatii bazate pe respect reciproc .Nu-l mai agasa cu gelozia ta si incerca sa vezi ce se intampla daca ii lasi putina libertate . Daca relatia nu e facuta sa dureze , nu va dura indiferent de ce faci tu . Dar , nu are rost sa te framanti din cauza asta .

Nu vrei sa-l pierzi? Dar faci totul sa-l pierzi! Trebuie ca stii tu ceva, altfel nu ai avea aceste reactii. De controlat te controlezi atunci cand vrei cu adevarat. Daca ai nevoie sa iti spuna cineva despre niste tehnici aplicabile in cazul tau, fie mergi la preot, fie la terapeut.

Nivelul tau de agresivitate creste. Pentru ca FRICA a preluat controlul asupra ta. Elimina-ti FRICA, si vei reveni la sentimente mai bune. Altfel, vei fi incomoda pentru orice persoana din jurul tau.

Mesaj:
despre mine:
1.mama l-a inselat pe tata iar eu i-am prins discutand,chemandu-ma langa ei,iar tata imi povestea cum a aflat in timp ce a batut-o grav,eram cls 1-2
2.liceu absolvit,mi-a placut mult la scoala,atmosfera,facultate nu fac momentan
3.inainte aveam multi prieteni,ieseam in oras zilnic,beam,ne drogam,iar de cand numai fac acest lucru,nu mai am asa multi prieteni.defapt ei imi erau prieteni de party. dar loc de o cafea am lasat intotdeauna,ei insa nu sunt curiosi prea mult
4.imi place sexul dar sunt mereu bolnava si inflamata,nu-mi mai trece de vreun an,asa ca nu imi mai vine sa fac
5.Acum o saptamana am fost concediata pe un motiv nedrept,posibil sa fie si asta o problema in relatia mea cu partenerul
6.in famile nu suntem prea comunicativi,de cand mama l-a inselat pe tata s-a rupt tot, tata e batran si neinteles iar noi nu il intelegem si il acuzam. dar e putin absurd oricum. mi-ar fi placut sa am niste parinti unde sa pot discuta deschis macar unele chestii,dar la noi nu e cazul deloc.nu se discta deloc,decat salut-salut si asta-i tot,iar parintii mei se cearta tot timpul,casa mea a devenit foarte trista,de aceea am plecat la 19 ani.si la 20 m-am mutat cu iubitulmeu.poate si ca m-am mutat cu el din prima cand abia ne cunosteam ne creeaza probleme acum..

problema mea:
eu am un iubit/logodnic de 1 an si cateva luni.eu 22,el 24.stiu ca suntem tineri,dar eu chiar cred intr-o iubire frumoasa cu un viitor. insa,in ultima vreme am tot intampinat probleme,si am tot cedat de m-am despartit de el,si m-am tot intors. chiar in acest moment mi-a zis ca defapt eu am sufletul negru si il fac si pe el sa fie asa.. problema din punctul meu de vedere este faptul ca nu mi se pare destul de responsabil incat sa se opreasca din petrecut. am IMPRESIA(desi acum cateva zile mi-a confirmat ca nu voi fi mai presus de droguri,alcool,petreceri/eu am cedat din nou si l-am intrebat ce alege intre mine si droguri,iar el a zis ca amandoua,nu exista doar una/de aici m-am simtit abandonata inca o data pt droguri,iar eu am inceput sa ii zic muuulte lucruri urate)Nu sunt de acord cu excesul,inteleg ca la unii dureaza mai mult pana le trece perioada de rebeliune,dar tolerez un consum moderat. excesul insa nu,de cate ori vad oameni drogati sau foarte depravati,bauti etc mi se face scarba si rau si ma doare foarte tare sufletu si imi vinesa plang(asta simt eu).Parerea mea despre el e ca cam exagereaza cu aceste lucruri care ma fac sa sufar foarte tare si nu stiu cum sa actionez.Am tot trecut peste dar ma simt la capatul meu..desi mi se pare cam badaran uneori, necivilizat,incult, eu stiu ca nu e asa,face pe prostu doar cand vrea,si stiu ca ma iubeste mult,dar faptul ca intr-un an de zile infara de iubire si droguri nu am vazut,si ca cu oricine ar discuta,povestete"cat de mort a fost el",cum oamenii tind sa vada mai mult partea negativa,eu sunt axata pe partea asta a relatiei atata de tare incat am inceput sa chelesc de la stres. stiu ca ma iubeste si chiar imi doresc sa fac sa fie bine,eu ma comport urat cu el-dupa spusele lui(il stresez,il batjocoresc,nu am incredere in el)tocmai din aceasta cauza-a drogurilor. De ce trebuie sa intervina mereu drogurile? El mi-a promis ca nu va mai face exces ,dar a ales excesul in locul meu.. el e un om bun la suflet,dar nu pot sa inteleg de ce m-ar parasi pt distractie..asta inseamna ca am fost foarte stresanta si neinteresanta pentru el? el zice ca nu sunt distractiva,si ca ar vrea sa ies sieu in oras cu el cand iese..dar eu nu ies din cauza anturajului pentru ca numai suport emotional sa vad oameni care isi bat joc de ei . Nu stiu cum sa incerc sa rezolv aceasta problema..el imi zice ca eu sunt cea negativa,nu el. eu nu ma consider asa,desi stiu ca sunt,dar sunt din cauza lui.
El m-a cerut in casatorie cand era beat..dar m-am bucurat,si am crezut ca a vorbit pe bune..dar dupa ceva timp m-a inselat,si de atunci ma simt o naiva..am impresia ca pentru el iubirea e un chin,nu o eliberare. stiu ca sunt foarte dramatica..si asta pare sa imi aduca numai probleme

din ce am inteles eu pot concluziona ca ai o tendinta autodistructiva (de aia te afecteaza in acel fel imaginea celor care fac exces) dar pe care incerci sa ti-o rezolvi si invingi, ceea ce este un mare lucru bun! Logodnicul tau are o problema… si este grava. Daca nu vrea sa recunoasca si sa se ajute singur, nimeni nu il poate forta (cel putin nu legal). Incearca sa ii propui sa isi trateze dependenta si impreuna (mergand la terapie de cuplu) puteti lucra la relatia voastra. Daca nu mai vrei sa fii in relatia aceasta… atunci ia masuri rapide, nu mai lasa timpl sa treaca si sa te incarce cu atat mai mult. Succes!

Cred ca te-ai maturizat fortata de imprejurari interiorizand un tipar al familiei in suferinta. Cred ca acest lucru te faci sa doresti sa ramai intr-o relatie pe care singura o descrii ca fiind nociva. Daca acum, dupa un an relatia este atat de lipsita de armonie, intreba-te cum va fii peste cativa ani, cand este posibil sa apara si un copil. Ce familie doresti sa oferi copilului tau? Ce partener de viata doresti sa ai langa tine, un sprijin sau o povara? Te face omul de langa tine sa te simti pretuita, unica? Te poti baza pe el ? Raspunde-ti singura la aceste intrebari si foloseste-te de maturitatea ta pentru a alege corect. Succes!

Iti place sa suferi, ai suferit in copilarie, te-ai obisnuit cu acel tipar, si vrei neaparat sa il repeti. E problema ta. Ce putem noi sa te sfatuim? Sa suferi in continuare? E ALEGEREA TA. Iar vietile noastre sunt rezultatul ALEGERILOR NOASTRE.

Aveti o relatie toxica si asta cautati, amandoi. Asta va doriti, altfel nu v-ati comporta asa. Daca tu crezi ca atata meriti, atata o sa primesti, si el la fel. Stiu ca e greu sa iesi dintr-o astfel de stare, cum e cea pe care o ai tu, dar n-o sa te scoata nimeni din ea, in afara de tine. Prin terapie gasesti motivele pentru care sa alegi o viata mai buna si stabilesti pasii pe care-i ai de urmat. Oricat am scrie aici (si mai mult decat ai scris tu), nu putem sa-ti rezolvam problema. Doar tu poti, si asta numai cu ajutor.

Mesaj:
Numele meu este Mirela,am 45 ani si am 2 mari probleme:
- mi-am pierdut increderea in mine
- imi e frica sa imi fie frica de un atac de panica,cum am ajuns aici va voi relata cat pot de scurt .
In urma cu 6 ani(dupa decesul sotului meu)au inceput atacurile de panica si depresiile,nici nu era de mirare deoarece aveam prob cu casa,2 copii adolescenti,2 scoli in paralel,3 credite in banci si 3 joburi(2 fiind part-time).Probabil s-au declansat si datorita unei schimbari metabolice, am slabit 15 kg intr-o luna,in ideea in care mancam 10 mese pe zi ,dar lucram 20 de ore),nu am mai transpirat 2 ani,nici macar axial. Primul atac de panica l-am facut in clinica(unde lucram),am avut senzatia ca mi-am bagat aer pe vena),am facut 180/130 TA (eu fiind hipotensiva,am avut senzatia ca mi s-a infierbantat creierul),dar aveam si celelelte simtome ale unui atac de panica. medicul cardiolog cu care am vb,mi-a spus ca mare noroc am avut ca sut atat de sanatoasa deoarece putea face un AVC (asa a murit sotul meu),iar acest lucru nu m-a ajutat deloc. Am incercat tot despre ce am auzit,dar fara prea mare eficacitate,clinic eram sanatoasa.Nu imi putea permite un psiholog.dupa cca 3 luni am
luat un taxi si am mers pt internare la sp.Obregia,acolo am urmat doar trat medicamentos,3diazepame,1 medazepam si 1 pharmataz 5 zile,dupa care mi-a dat drumul acasa),am urmat acest tratament 8 luni,l-am intrerupt cu de la mine putere brusc(am trecut prin faza de sevraj),iar totul a fost ok pana acum 3 luni .Acum tot pe stress au reaparut starile de anxietate,am repetat toate analizele,CT,Doppler cranio-cerebral, endocrinologie,,ecocardiografie si multe altele,am inceput sa merg la un psihoterapeut,dar nu am bani pt fiecare sedinta.Ce as putea face in conditiile date?
Va multumesc !

Ati discutat aceste aspecte cu terapeutul? La ce concluzie ati ajuns?

Bună ziua
Sunt psihoterapeut Laurentiu Dobrota. Putem discuta problemele dumneavoastră la telefon , 0723233195. Mesajele cu sfaturi sunt destul de reci si impersonale. O zi bună

Trimis de pe Samsung Mobile

D-le Dobrota,la ce ora credeti ca nu va deranjez?

D-na Doina,va multumesc pt raspuns,ideea e ca nu am ajuns sa facem prea multe sedinte,nu intentionez sa le intrerup,dar nu tot timpul am banii necesari,inca sunt la faza de relatare

După ora 16

Mesaj:
Buna ziua,
Ma numesc Monica, am 31 de ani si de aproximativ 5 luni de zile am iesit dintr-o relatie de aproape 9 ani, eu am decis sa ne despartim intrucat nu ma simteam respectata, apreciata si nu am simtit ca omul de langa mine ma vrea cu adevarat in viata lui si in planurile de viitor, desi sustinea cu tarie ca isi doreste asta, am ajuns sa fac sacrificii pentru aceasta relatie din diverse motive, am vrut sa evadez din viata de familie care inca detine probleme mari, antecedente in familie, divort, traume, etc..simtind nevoia de protectie, stabilitate, si vazand in el ceea ce nu era, am constatat ca i-a fost efectiv teama de responsabilitate si a fost egoist, fiind singur la parinti si cu o situatie mai buna decat a mea, stiu ca m-a iubit si poate inca ma mai iubeste, si eu, imi pare rau ca nu a fost sa fie, desi am discutat mult cu el si am incercat sa cladesc ceva, a fost in zadar, pur si simplu a reactionat agresiv cand a observat ca pun presiune pe el, eu mi-am dorit o familie, el stia lucrul asta de la bun inceput insa a mers asa in continuare, este genul de barbat stabil insa comod, se complacea in situatie..acum eu sunt singura si astept persoana potrivita, e normal sa am pretentii si nu imi pierd timpul cu cineva care nu merita, am invatat din greseli insa timpul ma cam preseaza, am constatat ca din pacate, ca sa ai succes intr-o relatie trebuie sa fi mai egoista, daca dai totul, ii arati, si faci sacrificii, nu e bine, se distanteaza, se umfla in pene si se culca pe o ureche sau fac greseli..cu cat esti mai indiferenta si mai egoista cu atat te iubesc mai mult, atragi ca un magnet, insa nu poti fi tot timpul asa, vrei sa fi tu, vrei sa fie bine..oare am dreptate?ce ma sfatuiti?Va multumesc!

eu te sfatuiesc sa fii sincera… in primul rand cu tine, dupa care, cate se poate de mult, cu cei din jurul tau. Minciuna aduce dupa sine datorii, pe care tot tu o sa le platesti. Daca tu simti nevoia sa ai pretentia X sau Y sau Z, este dreptul tau si responsabilitatea ta fata de tine (in primul rand). Asta nu inseamna ‘egoist’ in sensul popular al cuvantului, ci inseamna atent la sine, la propriile nevoi, ideea fiind ca ‘daca eu nu sunt bine, atunci cat bine pot face altuia’. Daca simti nevoia sa aprofundezi, iti recomand cu caldura o perioada de psihoterapie/dezvoltare personala. Se poate, succes!

Citeste cartea aceasta. http://www.curteaveche.ro/de-ce-barbatii-se-insoara-cu-scorpii-un-ghid-pentru-femeile-care-vor-sa-cucereasca-inima-unui-barbat.html

Un terapeut te poate ajuta sa intelegi de ce ai aceste concepte limitative si de ce crezi ca acestea te ajuta. Din aceasta pozitie, pe care o adopti in relatii, poti astepta mult si bine, cu sau fara succes. Starea care-ti va aduce tot ce e mai bun pentru tine este starea zero. Fie contacteaza un terapeut care sa te ajute sa atingi aceasta stare, fie citeste, documenteaza-te si aplica principiile, pentru beneficii rapide si de lunga durata.

Ai perfecta dreptate !!!!!!!!!!!!

Ai niste tipare, niste idei ciudate… Pana cand le vei elimina, va mai trece o vreme, si va mai fi multa sufernita. Cand vei simti ca s-a umplut paharul, apeleaza la un expert in relatii de cuplu, si lucreaza asupra ta… Devino tu insati, pentru ca falsificandu-ti personalitatea, purtand masti, esecul e previzibil. Si repetabil la infinit.

Mesaj:
buna ziua numele meu e alina am 35 de ani si problema mea e urmatoarea .am atacuri de panica de 4 ani de doua ori am chemat salvarea asta a fost la inceput cand nu stiam ca sunt atacuri de panica doamna doctor de pe ambulanta mi a spus ca simptomele care le am avut sunt atacuri . si de atunci am mai avut atacuri dar de densitate mica cu stari de anxietate am ajuns sa ies din casa doar insotit de frica sa nu mi se faca rau pt ca vin cand nu ma astept si fara sa ma gandesc la ceva care sa le provoace .eu am urmatoarele simptome si va rog sa mi spuneti daca chiar sunt atacuri de panica cu episoade de anxietate simt ca nu mi ajunge aerul parca ma sufoc ameteala si o stare de lesin nu am echilibru in picioare si ma tine aproape toata ziua aceste stari si se repeata aproape zilnic .ti nsa mai mentionez ca am facut analizele de sange sunt toate in limite normale am facut abdominala, tiroida ca sunt si slaba si nu reusesc sa ma ingras am luat si vitamin e am 49 kg la 1/65 in
altime si nici tiroida nu am de aici am presupus ca e pe fond psihic .va multumesc astept un raspuns .

https://www.youtube.com/watch?v=9RbZUCkwgIs

https://www.youtube.com/watch?v=QkDJLoRGKSo

da… sunt atacuri de panica. Cea mai buna recomandare ar fi tratament psihiatric, preferabil sustinut cu psihoterapie. Se poate depasi situatia, curaj si succes!

O veste buna:Pentru atacurile de panica exista solutii! Un psiholog va va ghida spre a va redobandi controlul asupra emotiilor,comportamentelor, va va reda libertatea, increderea si sanatatea !

doua cauze ar putea fi, sexul sau violenta

Doar un PSIHOTERAPEUT, nu psiholog, te poate ajuta in acest sens. Iar tu va trebui sa lucrezi cot la cot cu el. Sa te implici, sa inveti TEHNICI, METODE, PROCEDURI, si sa le aplici de cate ori e nevoie.

Nu ne spuneti ce e mai important: ce viata duceti. Atacurile de panica au declansatori specifici, iar scopul lor, de cele mai multe ori, e acela de a va proteja de ceva ce subconstientului ii pare periculos pentru dvs. Nu se rezolva cu un sfat pe net, ci cu terapie, dar se rezolva.

Mesaj:
actualul meu prieten inainte cu cateva zile ca noi doi sa fim impreuna s-a despartit de iubita lui cu care a stat 4 sau 5 ani din motiv ca nu e fericit. dar de cand iesim impreuna iesim doar seara de la 21:00 si uneori telefonul lui e dat pe silentios. eu uneori mai am motive sa cred ca el inca ar mai vorbi cu ea, nu stiu…il simt oarecum mai rece fata de cum e cand vorbim fata in fata. voi ce credeti?

eu cred ca ar trebuie sa discutati mai pe indelete despre ce te deranjeaza. Mai bine sincer si ranit decat mintit si fericit . Succes!

Conteaza parerea TA, si discutia sincerca cu el. Parerea noastra subiectiva n-are valoare in acest caz. Singurul sfat e sa apelezi la un specialist…

Mesaj:
buna ziua ma numesc georgeta am 34 ani sunt casatorit mama a unui copil de 7 ani,de o saptamana am dureri de cap ma doare in varful capului si dupa cap durere a aparut asa cred eu dupa ce luna acceasta la menstruatie am eliminat niste cheguri ,eu am de obicei tensiunea mai mica ,am facut si analize de trioida dar nu am probleme , doar o tahicardihe sinusal a avand pulsul mai mare decat este normal ,as dori sa ma saftuiti ce4 medic sa consult durerea de cap apare si iar dispare ceva este dar ce ?

Intai sa va vada un neurolog , eventual sa faceti un RMN, depinde ce recomanda .Nu sunt medic dar , vorbiti cu medicul de familie si vedeti ce va spune . Mai faceti si alte analize , nu stiu sigur ce sa va sfatuiesc . Sanatate!

Medicul de familie va lua decizia cu privire la ce specialist sa va trimita.

Mesaj:
Buna ziua ma numesc T.H. si am 38 de ani de 10 ani am probleme de sanatate am fost la medic analizele mi-au iesit foarte bina am discutat si cu un medic pshiolog iar medicul mi-a spus ca am atac de panica nu am luat nici un medicament caci nu mi-a fost recomandat,dar in continoare am ameteli,batai de inima puternice ,amortesc,senzatie de lesin,in momentele acelea vad lini transparente ca apa sau puncte colorate.Va rog daca puteti sa-mi recomandati daca exista medicamente pentru aceste stari a-si dori foarte mult sa am o viata normala dupa 10 ani mie frica sa ies din casa singura sa nu lesin sau sa stau singura in casa,Astept raspunsul Dvs.Doamne ajutra.

Psihologul nu v-a recomandat tratament (si bine a facut pt ca este ilegal) pt ca nu este medic… insa ar fi trebuit sa va indrume catre un psihiatru. Mergeti la un medic psihiatru care sa va prescrie un tratament adecvat. Situatia Dvs se poate rezolva. Succes!

Doamna, sunt si alti oameni care au trecut prin asemenea probleme si care, daca si-au dorit cu adevarat sa revina la normal, si-au revenit. Sunt si persoane care doar spun ca isi doresc o viata normala, dar nu fac nimic pentru asta, pentru ca s-au obisnuit atat de mult cu situatia lor, incat nu cred ca fac fata unei vieti normale si se autosaboteaza. Trebuie sa ajungeti la un terapeut care sa gaseasca, impreuna cu dvs, adevaratele motive ale declansarii acestor atacuri si beneficiile lor (stiu ca suna ciudat beneficii in acest context, dar va asigur ca exista, altfel nu s-ar perpetua). Esentiala este insa dorinta dvs arzatoare de a reveni la o viata normala, altfel nu va faceti iluzii ca altcineva va va rezolva problema.

Faptul ca in loc sa actionati, doar intrebati, ne arata ca aveti anumite avantaje din situatia respectiva (mai multa grija din partea altora, menajare, etc). Daca Dvs doriti sa rezolvati problema, si apelati la un psihoterapeut (nu psiholog!), inseamna deja un pas inainte. Pe care de 10 ani ati refuzat sa il faceti, si ma intreb: De ce?

Acele sfere de lumina de care vorbiti (puncte de apa) sunt din cauza tensiunii musculare cauzate de stres.Probabil simtiti capul ca fiind inconjurate de o banda care va apasa fruntea.Pentru detensionare consultati un psihiatru ca sa va recomande o mediacatie pentru stadiul de afectiune mintala in care va aflati.Cateodate, in afara tratamentului cu cuvinte, avem nevoie si de alte tratamente care actioneaza mai rapid.