Mesaj:
buna ziua ! as avea o intrebare? am o nelamurire am un baetel de 4 ani si spune cuvinte dar mai greu si nu leaga propozitiile si nu vrea sa faca la olita .. am fost cu el la logoped dar degeaba si la doctori si a zis ca este sanatos.. nu vrea sa zica cum al cheama ce as putea face e mai incapatinat, ce as putea face ca sasi dea drumul la vrb si sa faca la olita intelege tot dar nu vrea sa zica si sa faca la oala….. va multumesc

Copii cu probleme de acest gen pot începe un program atent conceput de suplimentare şi dietă : http://wp.me/p48646-10Q”S-a conturat un fenotip clinic comun cu predominanţă masculină, autism, probleme senzoriale, tonus muscular scăzut, dificultăţi de coordonare, alergii alimentare şi simptome gastrointestinale. Per total, 181 de familii (97%) au raportat îmbunătăţiri spectaculoase într-o serie de aspecte, incluzând limbajul, imitaţia, coordonarea, contactul vizual, comportamentul şi percepţia senzaţiei durerii.”

Duceti-l la un psihiatru pediatric , pentru a elimina o eventuala problema neurologica . Daca sunteti din Bucuresti , va recomand eu unul . Daca nu e nimic, poate doar e o incapatanare dusa la extrem, mai sunt cazuri. Psihiatrul va va sfatui ce sa faceti . Nu ati spus la ce doctori ati fost, spuneti ca nu vrea sa vorbeasca dar, poate vorbi? Nu spuneti. Poate fi doar incapatanare .

Faptul ca spune cateva cuvinte este un semn bun,aplicati jocuri in care sa-l stimulati in a vb.cat si ptr.a-si face nevoile la olita.Cand are nevoi stimulati-l in a le cere,spune el fara a va exprima dvs.in locul lui si complimentati-l la fiecare cuvant,reactie pozitiva.Daca ati incercat toate metodele si nu a fct.,consultati un psihiatru pediatric exact cum a specificat Doamna Cristina.Succes!

Mesaj:
Va rog mult sa imi dati un sfat.am nascut all 2 lea copilas acum 1 an si 7 luni si de atunci am niste stari de plans..de frica ….permanent dar mai accentuat noaptea….nici sa dorm nu pot.sunt foarte obosita….nu mai pot..nu mai rezist ..nu mai fac fata nici activitatilor simple..nu mai ies din casa…nu mai vorbesc cu prietenii…mentionez ca imi cresc copiii singura…. Cu Putin sprijin din partea mamei mele.-evenimente negative..tata a murit cand aveam 8 ani…..bunica mea a murit cand aveam 14 ani…unchiul dupa 1 an…a murit si el……..poate de asta frica imensa de moarteCE sa FAC?CE tratament sa IAU?va rog sa ma ajutati…..numai bine!

Aveti depresie post partum insorita de despresie generala. Aveti nevoie de terapie psihologica. Minuni nu se intampla peste noapte, adica nu o sa va treaca de la sine, sau daca primiti 2, 3 sfaturi pe net, tinand cont ca sunteti si singura si fara ajutor

Nu dau diagnostice pe net, dar da se intampla ca femeile dupa ce nasc sa sufere de depresia post-partum cauzat de un deifict hormonal. Eu recomadn psihoterapie plus daca este nevoie medicatie psihiatrica.

mergeti la un psihiatru care sa va prescrie un tratament adecvat. Frica de moarte este naturala, insa greutatile vietii Dvs nu sunt deloc de ignorat si poate ati obosit intr-un final sa tot treceti aproape singura prin greutati. Este posibil sa se fi prelungit depresia post partum (mai ales daca nu ati fost atenta la ea) dar asta nu poate determina decat un psihiatru sau psiholog clinician. Ar fi de asemenea de dorit sa gasiti un psihoterapeut care sa va ajute in procesul Dvs de redirectionare a vietii. Se poate, succes!

Cred ca este suficient sa vizitati un psiholog clinician . Sigur e vorba de o depresie dupa nastere, accentuata de oboseala, lipsa de ajutor in ingrijirea celor mici, lipsa momentelor de relaxare si odihna.suportul celor din jur e necesar si incearca sa-ti autoimpui sa o iei usor, e greu sa cresti singura 2 copii. Te astept daca vrei sa vorbim. Sanatate!

Pana a apela la un tratament medicamentos incercati sa apelati la un psiholog bun si la un psihoterapeut ,psihologul va va directiona la un psihiatru daca-i cazul.Este posibil sa fie vb.doar de o stare de oboseala,depresie minora acumulata-n timp fiind posibilitatea s-o rezolvati aplicand tehnici de relaxare(masaj,exercitii de respiratie,ascultatul de muzica clasica in timp ce faceti o baie etc.),de eliminare a tensiunilor acumulate si de reconectare la dvs.,la resursele interioare,un psihoterapeut va poate ajuta in aplicarea tehnicilor necesare.La mine au fct.(TEHNICILE,METODELE DE RELAXARE)fiind ,aproximativ,in aceasi sit.Succes!

Mesaj:
Buna seara.
An 24 de ani si acum un an am cunoscut o fata,ea are 22 de ani, m-am indragostit de ea si ea de mine si am avut o relatie foarte frumoasa si fericita, pe parcurs am aflat ca ea avusese o relatie de 2 ani, a fost parasita si a suferit foarte mult iar respectivul plecase undeva prin alta tara la munca, ea s-a mai plans in unele randuri la mine si mi-a povestit cat de greu i-a fost etc, dar am incercat sa o ajut si am crezut k a trecut peste, la un moment dat eu am crezut ca ea e aleasa si am cerut-o in casatorie, ea a acceptat instantaneu iar relatia noastra era ca in povesti, eram de nedespartit si chiar daca nu locuiam impreuna inca (urma sa o facem in toamna asta)vorbeam mereu la tel, sms-uri etc, aveam o viata sexuala activa si ea era foarte multumita de mine, la capitolul comunicare stateam bine, totul parea perfect, pana intr-o zi cand logodnica mea s-a schimbat total, eu fusesem cu o seara inainte cu niste prieteni la o bere (ea stia asta) iar dimineata am sunat-o si mi s-a parut ok, eu lucram in ziua respectiva iar pe la 1 knd mi-am mai facut timp am incercat sa o sun dar ea nu mi-a mai raspuns, am incercat si mai tarziu iar la un moment dat imi dadea ocupat, in momentul acela am sunat-o acasa pe fix si mi-a raspuns mama ei care incerca sa ma expedieze fara sa imi raspunda la intrebari, intr-un final iubita mea mi-a dat un mesaj in care mi-a spus: ” azi nu vreau sa mai stii nimic de mine, vreau sa fiu libera, si tu ai fost aseara la baut” in momentul acela am luat foc, i-am spus ca poate sa fie libera de tot iar ea nu a parut prea afectata de chestia asta, nu mi-a mai raspuns si nu am mai vorbit de loc cateva zile si desi eram sigur k ne-am despartit si ca a gresit ea cu ceva nu stiam cu ce, astazi am cautat pe facebook si am gasit un profil in care avea numele ei si al fostului ei iubit si poze cu ei doi impreuna, am incercat sa fiu puternic pana acum dar chestia asta m-a deprimat, am sunat-o sa ii cer explicatii, banuielile mele s-au adeverit si in ziua respectiva ea era cu el, se intorsese omul acasa, am inceput sa plang si ea la fel (cred ca juca teatru) si mi-a spus ca nu stie de ce a facut asta si ca nu are nici o explicatie, incerc sa mi-o scot din cap dar mereu imi vine in minte ce o fi facut ea cu ala kt timp nu raspundea la telefon .
Va multumesc.

Ti-a taxat singura minima greseala. A speculat-o la maxim. Tu ce intelegi prin asta?Eu inteleg doar ca ea abia astepta ca tu sa calci pe bec pentru a se convinge ca trebuie sa se intoarca la fostul. Oricum il iubea, asa ca nu te invinui pe tine cu nimic.Inteleg ca acum te bantuie amintirile cu ea, si te chinuie faptul ca te-ai obisnuit cu ea, dar d-astea se intampla.Consider-o ca pe o experienta utila dezvoltarii tale.Acum cu viitoarea discuta aspectele astea pentru a evita sa se repete.

pare sa fie un foarte bun exemplu al maturitatii emotionale… noroc ca atata timp cat suntem in viata mai avem inca o sansa la reusita

Nu trebuie sa disperi, poate ea te-a vazut doar ca o consolare in lipsa iubitului ei. E dificil dar poti depasi momentul, incearca sa te rupi de tot ceea ce ai trait si simtit alaturi de individa respectiva si o sa vezi ca totul o sa fie bine. Nici macar sa nu te mai gandesti la ea si la orice e legat de ea si amintirile or sa dispara. Metoda asta am testat-o.

Mesaj:
Buna ziua,imi cer scuze pentru deranjul pe care il voi face si va multumesc pentru raspunsul pe care il voi primi!
Am 17 ani,nu am avut prietena nicio iubita pana acum,ce parere aveti despre acest lucru?
Niste sfaturi cum as putea avea si eu o prietena,va multumesc!

Si cine/ ce te opreste sa ai?

Nu este tarziu, daca asta crezi. Frecventeaza grupuri in care sunt si fete , fi deschis la discutii, nu da impresia de timiditate, fa tu primul pas , arata ca ai intentii serioase si…..rabdare. lucrurile nu se intampla chiar cand vrem noi. Apoi , nu ai spus nimic despre tine. Bafta!

este bine, daca ne dorim sa avem relatii, sa si relationam. Daca nu faci nimic pt nevoile tale, este foarte putin probabil ca ceva ‘sa se intample de la sine’. Curaj si succes!

Secretul in a avea o relatie , este tocmai de a nu te preocupa lucrul asta.E simplu.Este bine sa ai niste pasiuni care sa te lege de un grup cu aceleasi interese, unde vei cunoaste oameni compatibili tie si implicit fete cu care sa ai despre ce discuta , astfel itio maresti sansele sa fi placut de vreo ‘fermecata’. Iar ca atentionare maxima, NICIODATA SA NU TE ARATI INTERESAT de vreo fata si s-o sufoci cu complimente si telefoane si replici stupide.Foloseste-te de tehnica feedback-ului, adica o abordezi usor, apoi in functie de feedback-ul ei ii raspunzi.Cred ca nici tie nu ti-ar face placere sa te sufoce cineva. Oricum esti la varsta in care acumulezi experienta iar esecurile nu te distrug, ba chiar te intaresc, important e ca atunci cand ai vreun esec sa-l ai cu stil, nu sa te lamentezi, sa te implori si sa-ti scazi stima de sine, gandeste-te ca dupa fiecare esec, sansa de reusita este marita. Tu decizi ca tu esti determinantul scopului tau.

Mesaj:
Buna ziua,ma numesc Cristina…Mi-am inceput viata sexuala de foarte mica am luat decizia de a ma marita la 15ani…la 16 ani am nascut un baietel.dupa 3 ani am decis sa ma despart de concubin .din cauza obiceiurilor proaste pe care le avea acesta.bautura ,jocuri de noroc,femei usoare,etc.dupa 7luni miam refacut viata dar nu merge asa cum ar trebui sa mearga o relatie normala …nu am incredere….il iubesc dar nu am incredere cred k ma inseala tot timpul.imi vorbeste urat.ce pot sa fac sa am si eu o viata normala.??????

incepeti o psihoterapie de lunga durata. Succes!

Sa-nveti sa te respecti,iubesti si automat vei sti sa iubesti ceea ce-ti face bine,vei fi iubita. O psihoterapie te poate ajuta.Esti tanara si toate experientele avute te fac sa-ti dai seama mai bine de ceea ce-ti place si ce nu,de ceea ce esti,te pot ajuta sa te cunosti mai bine,sa-ntelegi mai bine viata..”Fara rau nu am sti ce-i binele,fara negru nu ar fi alb,etc…"Succes si nu-ti pierde increderea,nu-i totul negru,nu sant toti barbatii lafel!

Mesaj:
buna ziua,am facut atacuri de panica si o depresie in 2005 cand lucram la contabilitate si a fost arestat directorul meu.
am dat atatea declaratii la politia economica si de atunci am ramas cu sechele.am mai avut mici probleme , dar in anul 2014 din primavara am tot urmat tratament si am fost mai bine in lunile mai si iunie si din iulie nu ma prea simt bine.
am sotul cu probleme de sanatate si nu mai sunt asa multumimta de serviciu.
am opt ani vechime in firma si imi pare rau sa plec , dar am obosit asa tare , deoarece am un program foarte mare si sambata inclusiv.parca toate lucrurile ma sperie ca nu reusesc si ma fac sa ma tem de ce urmeaza sa fac , de viitorul apropita sau indepartat.
sunt foarte ambitioasa, dar panicandu-ma parca nu mai am incredere in mine.
am si o anxietate sociala, nu imi place sa stau in locuri cu multi oameni , dar am inteles ca ma va muta in birou cu mai multe persoane si acest lucru ma deranjeaza .
in permanenta am nevoie de liniste sa pot sa imi fac sarcinile de serviciu la birou ,
va multumesc !

pe langa tratamentul pt anxietate ar fi bine sa faceti si psihoterapie. Aceste probleme ale Dvs pot fi depasite, cu ajutor, pana la urma. Succes!

Pt tratamentul anxietății vă recomand cura cu boabe de Ienupăr (Junuperus communis) și pulberea de coajă de salcie (Salix Alba). Dacă doriți informații suplimentare aștept un pm. Sănătate!

Daca nu aveti o prietena care sa va sustina si sa va asculte, mergeti la terapie (EFT in special). EFT inseamna terapie de eliberare emotionala. Intelegeti de ce v-o recomand: odata ce va eliberati de emotiile negative care au declansatori in amintirile recurente, veti putea merge mai departe.

Anxietatea, indiferent de ce tip este, se trateaza cel mai eficient prin terapie cognitiv-comportamentala. Si asta nu spun eu, ci studiile din literatura de specialitate. Prin aceasta terapie, nu doar va vindecati de atacuri de panica si anxietate sociala, dar invatati cum sa gestionati viitoarele situatii astfel incat sa functionati optim, indiferent de stresori, distractori si alti factori anxiogeni. Daca apelati la un psihoterapeut, macar sa o faceti in cunostinta de cauza si sa va alegeti un psihoterapeut care are aceasta orientara terapeutica (din cele 200 acreditate). Numai bine.

Mesaj:
Buna ziua,sunt casatorita deja de 2 ani,suntem impreuna de 6 ani.Avem o fetita de 10 luni.Cand am ramas insarcinata eram foarte bucurosi caci eram doriti de un copil.Mereu aveam grija de sot si imi faceam griji pentru el,ii acordam tot timpul meu si ii faceam mai multe complimente pt ca asa sunt eu mai iubitoare.El la acest capitol era si este mai retras.Nu prea imi face complimente dar simt ca ma iubeste.Dupa nastere copilul a ajuns pe primul loc si eu deja nu mai munceam doar el de aici si se incep citeodata contrazicerile caci el lucreaza si vine acasa obosit dar sa se uite la mine ca la femeia lui, sa mai scape un sarut, un complimet nu e posibil.M-a jigneste intr-un fel ca am nevoie de afectiune din partea lui si cand ajungem la acest subiect imi spune mereu ca este obosit caci munceste din greu ca sa avem bani.Nici nu stiu ce sa ii mai spun, da munceste mult si e greu dar am nevoie de el pt mine.Cu relatia sexuala parca e ok, cam rar dar iarasi vine obosit si nu ii ard
e de nimic.Ma gindesc la situatia noastra de dimineata pana seara, incerc sa gasesc o solutie dar nu gasesc.Ce sa descut cu el? Ce sa ii spun? Caci ne iubim enorm asta stiu dar odata ce a aparut copilul avem alte griji si farmecul iubirii noastra parca incepe s-a dispara.Am nevoie de un sfat si o indrumare. Va multumesc mult!

pare ca Dvs sunteti putin ‘mai’ solicitanta ca inainte de a naste. Ma gandesc ca inca nu ati depasit cu succes primii ani de a fi mamica (emotional, hormonal, etc.), iar sotul poate ca este intr-adevar coplesit de nevoile Dvs. Incercati sa ii dati mai mult spatiu o vreme… poate sa mergeti la un psihoterapeut de familie si cuplu care sa va explice mai bine cum este in aceasta perioada a vietii. Succes!

Se schimba multe lucruri odata cu aparitia unui copil in viata unui cuplu si deci si relatia. Noi responsabilitati, noi prioritati, etc. Ati putea apela la un terapeut de cuplu pentru a intelege modul in care sa gestionati aceste schimbari. Este o alta etapa din viata dvs. la care trebuie sa va acomodati. Impreuna.

Ati raspuns singura -dupa ce a aparut copilul, prioritatile sunt altele , grijile mai multe .Trebuie doar rabdare , intelegere fata de sot-sigur si el se simte mai responsabil decat era inainte de aparitia copilul , este mai ingrijorat si munceste mult ca sa nu va lipseasca nimic . Mergeti la psiholog doar daca simtiti cu adevarat ca nu mai puteti face fata . Copilul este pentru amandoi in centru atentiei , si s-ar putea sa mai ,,uitati ” de celalalt . Rabdare !

Ce sa faceti? Sa va maturizati amandoi. Aveti un copil, nu mai sunteti singuri, e normal sa se schimbe prioritatile. Si am o intrebare: daca stati acasa, dvs nu primiti bani de la stat? Aveti grija, ca asumarea aceasta exclusiva a rolului de finantator poate duce la comportamentul pe care l-ati observat. Nu-l mai dadaciti atata, ca e matur si e cazul sa isi asume rolul de parinte, nu numai in acte, dar in special in activitatile pe care le imparte cu dvs si copilul. Sunteti tratata asa cum permiteti. Fiti inteleapta si schimbati-va, ca sa-l faceti sa inteleaga ca e momentul sa se schimbe si dansul.

Incearca sa oferi doar iubire, si sa simti ce primesti. Si ia o decizie daca simti agresivitate in loc de iubire…

Mesaj:
Buna ziua!Am varsta de 26 ani si problema mea este de fapt relatia pe care o am de aproape 5 ani.Se pare ca acest timp nu a fost necesar sa ne hotaram ce vrem unul de la altul, mai exactt el.Vede casatoria ca pe o cusca, nu vrea sa ne despartim dar nici sa mergem mai departe.Dintotdeauna a considerat ca femeia este profitoare, motiv pentru care considera ca o iesire in oras, la film sau orice alt gest ce implica bani , fiecare trebuie sa si asume.Mie nu mi se pare normal…mai ales dupa atata timp, a inceput sa ma deranjeze un suc de 5 lei in oras, nu mi vine sa cred ca banii conteaza asa mult, plus ca daca e vorba sa si ia ceva pentru el indiferent cat de scump isi permite.In momentul de fata sunt ganditoare ce sa fac, bat in retragere, ma gandesc ca lupt in zadar sa l schimb si pierd si timpul.E greu dupa atata timp dar uneori a ajuns sa nu ma intereseze ce face.
De curand ne am imprietenit cu un cuplu,baiatul respectiv se poarta foarte frumos cu iubita lui si sunt impreuna de 4 ani.Comportamentul lui m a facut sa mi doresc si eu un baiat la fel si sa inteleg ca in relatia pe care o am nu sunt apreciata.
Am nevoie de un sfat, am nevoie sa stiu daca am dreptate si ce as putea face in viitor.Multumesc!

Contactati un terapeut pentru terapie de cuplu. Daca prietenul dv. nu doreste acest lucru, atunci puteti merge doar dvs.

ai putea sa incerci sa ii spui ca si tu iti doresti ca relatia voastra sa fie precum cea a celor doi… sa ii dai un timp de gandire… si sa ia o decizie. Pari ca stii ce vrei si este datoria ta sa ai grija de tine. Zoe fii barbata . Succes!

In primul rand , nu face comparatii de fata cu el. Apoi , vorbeste cu el deschis si spune-i ce te deranjeaza si cum ai vrea sa fie relatia voastra , mai ales daca va ganditi la casatorie . Nu intra intr-o casnicie cu atatea resentimente . Personal , ti-as spune sa incerci dar , nu cred ca ai prea multe sanse . Am mai intalnit cupluri asemanatoare . Lupul isi schimba parul, dar naravul ba .Nu-l poti schimba tu , daca nu vine din el . Bafta !

Incearca o perioada sa te porti fix ca el, sa vedem daca lui ii place de el; insusi… daca nu ii va placea, cel mai probabil se va schimba. Esti constienta ca pe acest comportament si l-a adoptat in urma unei experiente negative ?

Ridica-ti stima de sine si mergi mai departe. Iti doresti relatia asta inca cinci ani de acum incolo? Dar de o viata, ce zici?

Ascultă sfatul lui Alex Grazi, dacă nu șe va schimba, te va părăsi dar vei rămâne împăcată şi mulțumită.

Te iubeste? Simti tu asta? Sau te complaci intr-o relatie falsa?

Mesaj:
Buna ziua.nu sunt casatorita dar am un copil de 2 ani.Locuiesc cu talal fetitei mele in casa lui.Nu ne intelegem unul pe altul.Azi mia spus ca ii pare rau ca am facut fetia impreuna.Ca singura lui greseala este ca ma conoscut.Ca sunt o fiinta prosta si imposibila si deaceea nimeni nu poate sa ma suporte si sa treaiasca cu mine.Am o intrebare, de? Ce de nu poate sa ma inteleaga? El nu are job, toti traim din veniturile mele. Gradinita eu o platesc, si netul si intretinerea si mancarea tot. El sta acasa pe calculator toata ziua, singur aproape.
pt eu sunt la job fata la gradinita de luni pana vineri.Cad fatita este bolnava sau nu se simte bine el sta cu ea si are grija de ea…dar nu ii place este ca o pedeaspsa pt el.Mereu imi spune ca fac scene imposibile si ca sunt isterica. Ca nu ii place cum vb si cum ma port, ca sunt ca mama lui cu care nu vb.Ce sa fac eu acum?
in mod normal ar trebui sa ies pe usa, dar eu nu am casa.Sa stau cu chirie imi va fi foarte greu. In acelasi timp nu vreau sa plec pt ca stiu ca el va fi bine, va sta cu mana in cur ca si pana acum…va face ce vrea si eu voi trege tot greul cu fetita mea…Nu vreau sa plec si sa fie bine…nu vreau…as vrea sa inteleaga ca are raspundere si obligatii fata de copil. Sa vada ca nu sunt asa …sau cel putin eu nu ma vad asa cum spune el ca sunt. De ce nu se pune si in locul meu?
De ce? De ce trebuie eu sa fac eu totul?

Esti dispusa sa renunti la propria liniste, de ce nu chiar fericire, doar de dragul de a-l pedepsi pe acest barbat?

Apelati la terapie de cuplu.

poate ca are si el dreptatea lui, insa primul lucru este binele copilului. Daca nu exista posibilitatea reconcilierii in relatie/familie poate ca ar fi bine sa consultati un avocat. Daca el nu lucreaza… nu stiu cum o sa ii fie bine atunci cand plecati; oricum nu are rost sa ramaneti doar pt razbunare. Mai bine rezolvati situatia sub o forma sau alta si mergeti mai departe cu viata (tati buni exista in lume). Succes!

Daca Dvs. munciti si el nu, Dvs. platiti totul etc., atunci de ce credeti ca nu v-ati descurca sa va platiti o chirie, unde sa fiti singura, cu fetita? Ca si costuri, veti iesi mai ieftin, cu siguranta….. iar despre linistea sufleteasca, este clar ca veti avea in casa Dvs. (cu chirie platita de Dvs.) atita liniste cita vreti. Deja plecata, la casa Dvs., luati legatura si cu un avocat, ca sa reglementati situatia pensiei alimentare a copilului… ca acest om nu merita sa aveti mila de el. Este cazul ca fiecare sa se descruce cum poate…. iar el sa inteleaga ca totul are un pret, chiar si jignirile pe care le suportati de la el. Dvs. nu aveti nimic de pierdut, ci totul de cistigat, daca plecati. Succes!

Exista posibilitatea sa sufere de complexul inferioritatii,el nu lucreaza,masculinitatea ii este pusa in pericol ..(de aici si comparatia cu mama lui cu care nu vb,jignirile ce vi le adreseaza…)…Nu cred ca merita sa-l mai pedepsiti pe sot , pe dvs. si pe copil ramanand in relatie daca nu merge.O incercare de a remedia ar fi sa mergeti la un specialist impreuna,daca refuza lasati-l in suferinta lui fara a o amplifica , ptr binele .dvs. cat si ptr.copi…Santeti capabila,aveti resurse inerioare,exterioare de a merge mai departe,succes!

De ce trebuie sa faceti dvs totul? Pentru ca asta ati facut si pana acum! Cum credeti ca va renunta la libertatea si viata usoara pe care i-ati asigurat-o? Probabil ca inca nu leaga prezenta dvs de traiul lejer pe care-l duce. Trebuie sa intelegeti ca dragoste cu sila nu se poate. Daca el a ajuns la concluzia aceasta, nu vad cale de intoarcere la o viata normala de cuplu. Nu va amagiti. De asemenea, vorbele pe care vi le-a spus, pot fi preluate de la cineva care va doreste despartiti cu orice pret. Asta nu schimba responsabilitatea sotului, pentru ca el a ales sa si le insuseasca si sa vi le spuna. Faceti consiliu de familie cu parintii si socrii si vedeti unde ajungeti. Sunteti in primul rand mama, deci faceti ce e mai bine pentru copil, si apoi pentru dvs.

De ce continui sa te complaci in aceasta situatie? E alegerea ta…

Mesaj:
Salut , sunt student an terminal , mai am restante destul de multe , facultatea la care sunt nu ma atrage deloc, parinti si prieteni imi spus sa termin sa incerc , dar de fiecare data cand vine vorba ,devin agitat , simt un sentiment de furie , ma enervez usor tare , as mai putea spune si irascibil , ce imi recomandati simt ca nu mai vreau , nu imi place , m-as ruga sa mor in astfel de momente .Pe langa asta simt ca nu am succes , orice as face parca nu merge , o pritena nu am fost in stare sa imi fac(orice incercare a dat gres , eu sunt de vina ,nu sunt cum ar trebui sa fiu pe placul cuiva,am ajuns sa ma urasc pe mine pt ca nu sunt cum ar trebui ) si asa nu sunt o persoana greu accesibila , ma deschid foarte greu, si mai este faptul ca nu stiu ce sa vorbesc pana nu devine plictisitor , sincer eu nu vad rostul vieti , care e rostul vieti , nimic nu pare interesant.Am ajuns sa caut cum sa fac pact cu diavolul ,nu prea cred in nimic din ce vine vorba de religie dar ma gandeam , cum sunt toate vedele care si-au vandut sufletul sa aibe ce isi doresc pe pamant ,si ma gandeam de ce nu ,Da-l naibi de suflet , nu am facut-o sunt ritualuri pe net , sincer la disperare cauti sa crezi in ceva sa te ajute , si atunci cand nu ai , chiar nu stiu pt ce traiesc mai bine nu ma nasteam

Eu nu cred ca trebuie sa fii intr-un anume fel ca sa fii placut de ceilalti. Este suficient sa te impaci tu cu tine….sa vezi si partile frumoase din tine….sa incetezi cu invinuirile si criticile la adresa ta. Un terapeut iti poate arata cum sa faci toate aceste lucruri.

o prima varianta, pana la ritualurile satanice, ar fi sa ceri parerea unui psihiatru (pt ca este foarte probabil sa fii in depresie de ceva vreme) dupa care sa incepi un proces psihoterapeutic/dezvoltare personala. Sigur exista solutii numai ca uneori nu stim sa le gasim… pana invatam. Se poate, succes!

Spui ,,atunci cand nu ai ” . Nu ai mancare , nu ai un acoperis deasupra capului , nu ai haine , nu ai sanatate ? Toate astea iti sunt date de Dumnezeu si ar trebui sa-ti fie de ajuns pentru a merge mai departe . Toti avem nevoie de o incurajare , de un imbolt , la un moment dat in viata ,asa cum toti avem momente mai mult sau mai putin placute , dar alegem sa le infruntam cu fruntea sus , curaj si hotarare . Nu te lasa prada impulsurilor , vedetele de care spui nu au facut nici un pact cu diavolul , doar niste alegeri personale . Cauta sa te plimbi in natura , chiar si singur , spune-ti ca viata e frumoasa , esti tanar ,ai atatea porti deschise inaintea ta .Facultatea termin-o daca tot ai inceput-o , poti alege alt drum dupa aceea . Faptul ca te simti agitat cand ti se spune sa o termini, nu cred ca tine de neplacerea ta pentru ea , ci cred ca parcurgi in prezent o etapa anxioasa , incarcata de tot felul de evenimente , ceea ce te face sa te enervezi usor .Un psiholog te poate ajuta . Facultatea este un motiv de stres pentru oricine , nu ai spus ce facultate faci ,sfatul meu este sa o termini , ai sa vezi la sfarsit ca n-o sa-ti para rau . Incearca sa o iei mai usor, fiecare zi in Te mai astept sa spui despre tine. Bafta !

Salut. Cand cineva spune nu sunt cum ar trebui sa fiu ma intreb ce inseamna sa fii cum trebuie si cine stabileste cum trebuie. Nimic nu trebuie, pana la urma nici sa termini facultatea asta. Ma intreb insa ce anume nu iti place, specializarea, mediul, colegii, sau poate este vorba de anxietatea pe care o poti resimti considerand ca nu esti cum trebuie. Nu este deloc neobisnuit ca atunci cand pierdem speranta sa fim dispusi pana la a face un pact cu diavolul. Sunt insa si alte modalitati de scapa de disperare. Toate cele bune.

Stai linistit, cu totii am avut momente cand ne-am intrebat aceleasi lucruri ca si tine si ne-am dorit aceleasi lucruri. Slava Domnului ca nu s-au indeplinit, pt ca apoi vine o zi sau o clipa sau o dupa amiaza fantastica care a meritat toata asteptarea. In definitiv cum ai mai aprecia ziua daca n-ar fi si noaptea… Anyway, cred ca pb cu facultatea este ca …. Se termina nu vrei sa o termini pt ca nu ai inca imaginea urmatorilor tai pasi, pt ca , cu bune cu rele, te adaptasei in mediul ala, era familiar. Pe toti ne sperie un nou inceput, dar pana la urma ne descurcam, nu-i asa ?

Salut ! Eu cred ca esti foarte puternic prin simplu fapt ca ti-ai expus toate trăirile negative care te invadează , aici lucru care ma duce cu gândul la puterea de vindecare , de creștere si dezvoltare care exista in noi toti . Ai externalizat problema, ceea ce te supăra si astfel , nu te mai identifici cu ea ! Ceea ce te macină, imaginea de sine negativa si stima de sine scăzută pot avea numeroase cauze insa, de multe ori apar ca urmare a unei lipse de modele pozitive in copilărie , a lipsei de sprijin si suport din partea persoanelor de atasament- părinții, frații , alți membri ai familiei extinse . Bag de seama ca ,,oglinzile” in care te-ai privit pana acum ti -au distorsionat si mai mult imaginea, credințele despre tine, cine esti, ce poti si ce urmărești sa obtii in aceasta viata ! Caută sa vezi daca alegerile de pana acum in viata au venit de la tine sau ai fost sub influența mediului ( prieteni, familie, cunostinte ) . Cand vei avea răspunsul la aceasta situație vei găsi si soluții sa ieși din impas, căci despre asta e vorba , ,, in cursa cu obstacole a dezvoltării fiecăruia ” ! Multa lumina iti doresc

Esti exact la pragul ala dintre adolescenta si maturitate, si tu nu ti-ai terminat treburile adolescentei. Daca ai incerca sa-ti reevaluzei inca odata si mai bine prioritatile, si le-ai segmenta in bucati mici pe care le-ai realiza pas cu pas, cred ca pas cu pas iti si vei redobandi din increderea in sine. Odata cu increderea redobandita, obstacolele vietii nu vor mai fi atat de imposibile. Din ce ai mai scris acolo se pare ca esti confuz in ceea ce priveste faptul ca nu-ti gasesti un fel de a fi, sau o apartenenta, sau un drum de urmat, dar la varsta ta cine-si gaseste?Poate doar acei oameni care-s marionetele familiei, dar si aceia au mari probleme de adaptare. Stai linistit, ca majoritatea am trecut peste ceea ce treci tu in mare sau mica masura. Eu de exemplu in ultimul an al primei mele facultati am experimentat acest blocaj pe care-l traversezi si tu cu restantele.Eram foarte furios si frustrat de faptul ca majoritatea colegilor mei se descurca si eu nu. Dar usor usor am inteles ca aici nu trebuie sa invinuim pe nimeni, mai ales pe noi, nu trebuie sa ne plangem,, ci sa folosim aceasta energie distructiva in avantajul nostru, convertind-o in energie creatoare. Mi-am facut un calendar unde-mi notam activitatile importante din ziua ce urma, apoi ca intr-un joc de tip ‘arcade’ la finalul fiecarei zile ma bucuram ca mi-am indeplinit ‘task’-urile acelei zile. Poti urma sfatul meu, sau si mai bine ar fi sa gasesti o provocare in a-ti gasi un plan de iesire original din situatie, pentru ca mai apoi sa poti ajuta si tu pe cei care trec prin asta. Este foarte dificil momentul prin care treci, dar odata ce vei trece peste acest hop, vei fi mult mai puternic si nici o problema nu va mai constitui obstacol in viata ta. Hai apuca-te de treaba ca iti sta norocul. Si nu, nu iti trebuie psihiatru, sau pastile. Ti-ar trebui cel mult un psiholog care sa abordeze motivational problema ta, sau niste oameni alaturi, care sa te inteleaga si sa te sprijine. Si nu uita ca nimic nu se intampla degeaba. Poate situatia asta urata care ti-a fost data, este un test pe care daca-l treci ti se vor deschide usile catre o viata mai buna.

Pun pariu ca nu ai incercat sa mergi la biserica. Nu de alta, dar acolo esti certat pentru relele pe care le faci, si (ca orice tanar) nu prea te vad dispus sa fii tras la raspundere. In pactul de care vorbesti, nu ai garantia ca vei castiga ceva, dar sigur pierzi tot ce-i mai de pret. Mergi la un preot, vorbeste cu el, spune-i ce te framanta. Daca nu rezonezi cu ce iti spune, mergi la altul, si la altul, pana gasesti unul cu har, care te poate ajuta. O alta metoda, foarte buna, este sa mergi la un maestru Reiki. Si el te poate lamuri de unde vin aceste energii negative, si te poate calibra energetic, eliminand acest dezechilibru pe care il simti.

Pune o poză recentă cu tine aici şi scrie-mi un mesaj. Sunt ascension reiki, master-teacer si te voi ajuta distal.

Facultatea nu are valoare daca echilibrul tau lasa de dorit… incepe rapid un proces de dezvoltare personala, cu un mentor de succes.