Mesaj:
O amintire ce mi-a ramas bine intiparita in minte este accea ca intr-o noapte m-am trezit brusc, si am vazut lumina aprinsa pe hol. Eram mica, aveam in jur de 9 ani. M-am ridicat repede din pat si m-am dus sa vad ce se intampla. Bunicul meu a fost gasit fara puls, cazut pe hol. A fost duc in camera lui de catre tatal meu care lucreaza in cadrul spitalului, si l-a facut sa isi revina. De atunci, cand ma trezesc noaptea si vad lumina aprinsa pe hol, incep sa tremur si mi se pune un nod in gat. Bunicii mei, in special bunica, a avut nevoie de multe ori de salvare. Si asta si-a pus amprenta asupra mea, intr-un mod negativ.
Sunt o persoana inalta. Am 175 cm. La scoala, ma refer in clasele generale, toti colegii isi bateau joc de mine datorita acestui aspect; eram data la o parte, eram "invizibila" ca sa spun asa. Asta m-a marcat foarte tare, si, odata intrand la liceu, am decis sa nu ma mai las calcata in picioare de colegi sau prieteni. Am reusit sa fac acest lucru, si acum ma simt mai bine.
Relatiile mele de prietenie? In primul rand, eu nu prea am prieteni. Ii pot numara pe degetele de la o mana. Restul, sunt doar amici, cunostiinte, cu care doar ma salut pe strada. Sunt o persoana retrasa, calma, care raspunde doar cand e intrebata. Nu sunt genul care sa ma bag in vorbe cu toata lumea. In schimb, sunt un bun ascultator.
Viata sexuala mi-am inceput-o acum un an, la varsta de 16 ani, cu persoana iubita. Profitam aproape mereu daca eram singuri.
Desi sunt minora, evident ca nu sunt casatorita. Insa mi-as fii dorit sa se ajunga pana acolo, cu persoana iubita, singurul baiat ce l-am iubit cu adevarat. Prietenul meu este dependent de etnobotanice. La inceputul relatiei, stiam ce fel de baiat este. Nu m-a deranjat, din contra : parca il iubeam si mai mult ca este genul de baiat rau. Mereu am fost atrasa de tot ce inseamna ilegal sau interzis. Tocmai de aceea, am incercat si eu din acele substante. Nu mi-a placut senzatia, asa ca nu am mai consumat. El este genul de baiat gagicar, ce le putea avea pe toate fetele la degetul mic. Spre surprinderea tuturor, eu am inceput prima conversatie cu el, si asa a inceput totul. Acum insa, dupa o relatie de 2 ani cu aceasta persoana, relatia noastra s-a rupt din cauza dependentei lui, mai exact ma legam tot timpul de el ca iese prea mult in oras cu baietii , si ca el consuma mult. Totul s-a sfarsit, el pentru mine imi era iubit, cel mai bun prieten, frate, tata. Odata ce l-am pierdut, am pierdut totul, si nu pot sa fac nimic in privinta asta.
O singura data am fost in sectia de politite, pentru faptul ca prietenul meu s-a enervat foarte tare, si in timp ce conducea, a incercat sa faca o smecherie, si am tamponat o masina parcata.
Fratele meu, care este la facultate (acuma a terminat anul I), fiind mai mereu plecat la facultate in alt oras, odata cu venirea lui acasa eu ma simt data la o parte, mama mea mereu ii ia apararea, bunica mea e mereu dupa el sa vada daca nu ii lipseste nimic. Eu insa, nu sunt intrebata nimic, pur si simplu ma simt inexistenta cand e fratele meu acasa. Asta e unul dintre marile motive pentru care ies in oras, sau doar sa ma plimb cu cainele meu. De tatal meu imi este frica, nu vorbesc foarte des cu el. De ce? Nu stiu. Imi este frica sa il intreb daca ma lasa sa ies.Nu pentru ca raspunsul ar putea fii unul negativ, ci pentru ca imi este oarecum jena, rusine, groaza, frica. Cu mama mea refuz sa vorbesc despre unele probleme, pentru ca intr-un fel nu vreau sa o ingreunez si cu problemele meele, dar si pentru ca niciodata nu am fost deschisa cu ea.
In prezent, simt nevoia sa imi tai venele. Am mai facut-o, si simt nevoia sa o fac. Din ce cauza? Pentru ca iubitul meu nu mai este aici, langa mine, si ca m-a parasit. Simt ca nu mai am aer, ca nu mai are rost sa traiesc, si, dupa fiecare taietura, parca pentru cateva secunde, ma simt mai bine. Tot ce am avut , i-am dat prietenului meu : iubire, fericire, protectie. Langa el, traiam cel mai frumos vis, si doar el ma intelegea si ma facea sa ma simt importanta. Nu pot sa traiesc fara el, simt ca nu mai am niciun rol pe acest pamant. Simt nevoia sa beau incontinuu, sa fumez, ca sa nu fiu "treaza", sa nu ma gandesc la aceste probleme. Aceasta dorinta arzatoare de a ma taia, a aparut cam acum 6 luni. Prietenul meu stie. A zis de multe ori sa ma duc sa ma consulte cineva. Dar nu am mers decat la un consilier scolar, care nu m-a prea ajutat. Am mers acolo pentru ca nu vrea ca parintii mei sa cheltuie banii pe mine. Prietenului meu ii este frica sa ma nu ma sinucid, dar intr-un fel nici nu crede ca as putea face asa ceva. Frica asta l-a departat mult de mine, si oarecum il obligam sa nu se desparta de mine.
Va multumesc ca ati citit aceste randuri.

cel mai bine ar fi sa soliciti ajutor de specialitate pt ca este normal ca unele probleme sa ajunga sa ne copleseasca in asa fel incat sa nu putem face fata. Succes!

Psihoterapie,cat mai repede. Vorbeste cu parintii,au obligatia de a te ajuta. Cu ajutorul potrivit, iti vei reveni.CU totIi trecem, deseori, prin intamplari nefericite, care lasa urme adanci. Comunica,nu tine in tine.

Draga mea, nu esti singura in situatia asta. Sunt cazuri dese printre adolescenti. E vorba de un dezechilibru hormonal? De o intoxicare a organismului? De un efect al stresului? De probleme mentale? La fiecare e diferit. Cert este ca exista solutii pentru fiecare. Te sfatuiesc sa intri pe net si sa cauti informatii despre tehnicile EFT. Sunt tehnici simple, dar cu un efect imediat, extrem de puternic, si de durata. Te echilibreaza emotional. Da, chiar si in aceasta furtuna emotionala poti gasi alinare, si nu prin taiere. Important si esential este insa sa iti doresti sa iesi din aceasta stare. Daca nu ai aceasta vointa, mergi la preot, spovedeste-te (nu numai ca iti usureaza sufletul, dar te si obliga sa ai grija de tine), si fa-ti un obicei sa mergi saptamanal la parinte. Daca nu te atrage biserica, roaga un prieten bun sa te ajute, sa te motiveze sa te schimbi, sa revii la cea care ai fost, vesela si fericita. Contacteaza-ma, daca te decizi sa alegi EFT ca solutie.

Draga mea, din pacate consilierul scolar la care ai fost nu te poate ajuta. Sunt mai multe probleme de rezolvat in cazul tau, si nu te poate ajuta decat un psihoterapeut. Iti sugerez sa mai vb. cu parintii tai despre asta. Ai nevoie de ajutor specializat, iar parintii ar trebui sa participe si ei la psihoterapie. Traiesti alaturi de familie, nu esti singura pe lume. Tot ceea ce se intampla in familie te include si pe tine si invers.

Mesaj:
Buna ziua!
Va scriu ….ufff..nunta mea va fi in mai putin de 2 luni si problema grava pentru mine este..MAMA, nu vrea sa vina la nunta.Traieste prin sora ei, ii asculta sfaturile, ne-am indepartat, banii sunt o problema majora, orgoliile la fel.Cand mama a ramas fara servici, eu din cauza neglijentei si nepasarii( nu m-a sunat de ziua mea, nu i-a pasat ca am avut accident de masina, am avut piciorul in ghips)am ales sa ma indepartez si m-am inchis in mine.Nu pot trece peste durerea provocata de mama prin nepasarea ei, imi este teama sa vorbesc cu ea, ea are ultimul cuvant de spus.

Mesaj:
buna ziua,va rog din suflet sa ma ajutati cu un sfat :ieri am lucrat in gradina si m-am intepat in spini unor trandafiri pe care ii taiam ,nu am dat prea mare importanta dar dupa cateva ore am sesizat ca m-i s-au umflat degetele in care ma intepasem .nu mai pot de durere la unul din ele ,este foarte umflat si ma doare ingrozitor ,necazul este ca nu sunt in tara si nu stiu ce sa mai fac …..un sfat va rog

gaseste un serviciu de urgenta la un spital.

nu sunt medic dar cred ca ai nevoie de antibiotic. ai o infectie.

fuguta la orice spital, clinica, punct medical…

Poate esti alergica la ceva. Ai asigurare medicala?

Pentru orice eventualitate, pune imediat tinctura de propolis (daca nu esti alergica la propolis sau la miere de albine) – si, daca poti, cere ajutorul unuia care stie sa-ti trimita sau sa faca direct reiki…. Pe urma, medicul!

probabil au ramas "resturi" de spin in tegument si s-au infectat… trebuie incizara zona si scoase resturile altfel nu ajuta… cautati sa ajungeti de ungenta intr-un serviciu de chirurgie pentru inciza acea zona apoi urmati recomandarile medicului

Pana ajungi la medic: ia o foaie curata de varza, striveste-o cu batatorul, pune-o pe rana, mai pune o foaie peste, pune un tifon, nu baga mana in apa, ai grija sa lasi varza sa traga infectia. O sa simti cum lucreaza, cum trage infectia. Cand se umple de puroi sau se usuca, schimbi foile de varza si pansezi iar. Mergi la medic, sa nu se suprainfecteze.

Mesaj:
Acum jumatate de an am fost cu un tip, care imi zicea ca el nu vrea o relatie lunga, ca vrea sa fie liber pentru ca tocmai a iesit dintr-o relatie. Ca sa aflu mai tarziu, ca de fapt el inca avea relatii sexuale cu fosta lui prietena. Ne-am despartit, dar in timpul relatiei cu el a cunoscut-o si pe prietena mea cea mai buna. Dupa ce ne-am despartit, cam la o luna, el mi-a zis ca s-a intalnit intamplator cu prietena mea si ca i-ar placea sa fie cu ea. I-am explicat prietenei mele ca nu este normal asa ceva, ca el nu se gandeste ca pe mine ma afecteaza asta. Ei se tot vad, iar eu incerc sa ii explic ei ca nu e bine si normal, dar ea imi spune ca poate asa o fi sa fie, poate trebuie sa invete ceva din asta. I-am mai explicat ca daca as fi in locul ei nu as accepta asa ceva, dar o tine pe a ei, iar acest lucru chiar ma afecteaza. Ce pot sa fac pentru a reusi sa o fac sa inteleaga ca acest lucru nu este normal?

daca ea nu vrea sa priceapa… nu poate fi fortata… ceea ce ma face sa ma gandesc cat de prietena va este? Pare foarte interesata de acest individ si vrea sa incerce o relatie cu el… asta e clar… dar problema este ca incalca relatia cu Dvs. Poate ar fi o idee sa va reevaluati relatia cu aceasta ‘prietena’. Succes!

ba e foarte normal , intre ei e chimie. Adica e atras de ea, pentru c-o vede mai ‘jucausa’.Tu probabil esti o fire mai serioasa si tensionata, si chiar daca probabil esti mai draguta decat ea, nu se simte atat de comfortabil cu tine, simtindu-se presat de faptul ca in relatie cu tine va fi sufocat.Eu zic sa-i lasi sa faca bors(asa cum se zice) , si sa-ti cauti unul cu aceleasi interese. De la inceput trebuia sa-ti dai seama ca el e un ‘jucator’ nu un om care vrea ceva de viitor, el doar traieste clipa.Nu-l poti condamna, si nici nu ar trebui sa te chinui, pentru ca din ce-am inteles, ti-a dat de la inceput de gandit, astfel ca nu trebuia sa ai pretentii de la el.

Experienta ta cu el este experienta ta. Povestea lor este a lor. Ca prietena ti-ai facut datoria , ai avertizat-o. Mai departe alegerea este a ei. Bucura-te ca ai scapat de un astfel de om si ai in vedere si parerea lui Alex Glazy.

Draga mea, soarta nu iti este potrivnica, dimpotriva, iti este prietena: iti arata ce s-ar fi intamplat daca tu continuai relatia cu el. Ti-ar fi placut sa devii a cincea roata? Bine ca ai iesit din situatia asta, altfel te aflai intr-o situatie mai grea acum. Referitor la prietena ta… ea va primi rezultatele actiunii ei… va deveni ea a cincea roata, dar cu consimtamantul ei. E mult mai grav. Totusi nu inteleg de ce te afecteaza relatia lor; pe cine ai pierdut? Aceasta "pierdere" nu este o binefacere? Daca te gandesti la tradare, cred ca pierzi din vedere persoana tradata: tu ai iesit din situatie, deci nu poti fi tradata. Dar fostul tau partener o tradeaza pe prietena ta, iar prietena ta se tradeaza pe ea insasi. Daca te doare inca despartirea de el, atunci gandeste-te ca te doare despartirea de acel barbat din mintea ta, care nu exista in realitate. In concluzie tu suferi din pricina unei iluzii. Deschide bine ochii si priveste realitatea (cine este el cu adevarat, nu cine este el faurit de mintea ta; e vorba despre doua persoane diferite: una reala si una imaginara; pentru care dintre ele suferi tu???)

Daca iti imaginezi ca poti controla vietile altora, te inseli. Ce poti face, insa, e sa te schimbi tu, sa te desprinzi emotional de o relatie toxica si sa te concentrezi pe tine, nu pe altii.

Mesaj:
Buna ziua,

numele meu este Maria si problema pricipala este ca am probleme cu invatatul la facultate, nu pot sa invat, nici macar nu pot sa ma apuc si nu inteleg de ce, nu stiu ce sa mai fac pentru a ma mobiliza in acest sens.

am 22, sunt studenta in naul 3 la psihologie, am avut un episod psihotic acum 3 ani care s-a remis sub olanzapina, momentan iau antidepresive, serlift si solian pt tulburare de anxietate, mai exact cand nu iau tratamentul am diverse obsesii, imi este teama sa nu fac ceva rau cuiva. diagnosticul a fost pus de un psihiatru din bucuresti. aceasta problema a aparut de aproximativ 6 luni.

la facultate pana acum am invatat, dar ma mobilizam foarte greu; in ceea ce priveste relatiile cu familia sunt de la tara si in vacanta vin pe la ai mei, desi in majoritatea timpului stau in bucuresti. ma inteleg ok cu parintii, insa deseori ma simt ranita, in special de mama care este mai taioasa, si ar vrea sa detina lucrurile sub control.
mentionez ca pana sa am acel episod psihotic situatia din familie era foarte stresanta, tatal consuma alcool, mama se despartise de el, toata lumea se certa cu toata lumea. acum lucrurile s-au mai linistit, tatal a renuntat complet la alcool, mama s-a impacat cu el, dar totusi ma simt afectata de faptul ca mama se plange mereu ca munceste mult(muncind in agricultura) si intr-adevar munceste, dar parca ma face sa ma simt vinovata pentru faptul ca eu nu depun efort fizic si nu fac practic mai nimic.

nu am avut niciun prieten pana acum si nu mi-am inceput viata sexuala, mai intainte pentru ca mama imi interzicea, iar acum pentru ca nu gasesc pe cineva pe potriva mea.

ma consider o fire prietenoasa, da nu am multi amici.

Astept cu nerabdare raspunsul dumneavoastra.

Va multumesc.

Continua tratamentul prescris si apeleaza si la un psihoterapeut. Putem tine sub control psihicul prin medicamente, dar, putem si sa-l eliberam de tensiuni cunoscand sursa problemelor. Nu ai motivatie pentru a invata… Intreaba-te ce-i cu adevarat important pentru tine, dar cu adevarat-adevarat important. Raspunsul pe care il vei gasi te poate ajuta sa-ti intelegi conflictele, temerile, sa-ti confirmi/infirmi alegerile si sa-ti dea o directie de actiune. Esti studenta la psihologie, un mediu in care usor poti gasi un ajutor specializat de buna calitate. Curaj !

Buna ziua,

Unul din factorii care duc la procrastinare este anxietatea. V-ar fi de folos psihoterapia.

Psihoterapia e solutia, la medicamente se recurge doar daca psihoterapia nu are efect! Sau daca persoana este prea comoda. Sau anxietatea este prea puternica. Oricum, si cu medicatie, si fara, psihoterapia se impunea. Inca nu e tarziu.

Pot fi si alte cauze, neaparat trebuie sa iei legatura cu unul dintre viitori tai colegi, care deja au terminat facultatea (poate…)… tocmai tu sa nu cunosti efectele antidepresantelor???? Dar, toate relele catre bine, din propria ta experienta mai tirziu poti invata pe viitorii tai clienti ce sa faca…. nu cred ca trebuia sa sari imediat pe medicamente, pentru o LENE de proportii … se mai intimpla si la case mai mari! De fapt, exista o intreaga industrie de dezvoltare personala pe tema "cum sa te lasi de procrastinare" (adica, de aminare, tergiversare, taraganeala…..), ma mir de ce nu ti-ai facut lucrarea de diploma din asta, din moment ce esti la curent de la prima mina, cu aceasta problema…? Pe scurt: daca viata iti da lamii, INVATA sa faci din ele limonada (si asta se face prin dezvoltare personala, si poate psihoterapie….)… in nici un caz direct pe antidepresante etc. etc….. Succes!

Ia legatura, in primul rind, cu un consilier spiritual… vei afla mai multe despre alte eventuale cauze ale situatiei tale, si ti se va da tratamnetul corespunzator, deloc dureros, si care nu impune medicamente (nici chiar homeopatice). Incearca mai multe variante, este bine sa fii bine informata privind tema asta (chiar si pentru viitoarea ta practica profesionala) – si pe mai scurt: spiritual, situatia ta se rezolva in citeva minute (!). Succes!

omega 3 concentrat

Eu zic sa gasesti un psihoterapeut bun, deoarece medicamentele date de psihiatrii sa spunem ca nu duc la un rezultat fericit, si creaza dependenta, si nu cred ca ar vrea nimeni sa traiasca sub efectul lor.Putina vointa, ambitie si determinare + ajutor de specialitate(exclus medicamentatie) , sunt convins ca te vor scapa de sub acest jug pentru ca din cate observ tu constientizezi problemele , si mai mult decat atat vad ca vrei sa le rezolvi, deci stii care e sugestia mea.

Draga mea, tu ce viata traiesti? Imi dai senzatia ca traiesti o viata care nu-ti apartine. Lamureste-te ce-ti doresti in viata, singura sau cu ajutorul unui terapeut. Asa vei intelege de ce ai aceste reactii, care – in fapt – echilibreaza niste elemente extrem de dezechilibrate din viata ta. Deci: fie ia o foaie de hartie, o imparti in doua, scrii pe o parte ce-ti doresti in viata, pe alta parte, ce ai in viata. O sa vezi totul negru pe alb. Doar sa fii sincera cu tine. O viata mai buna te asteapta, dar trebuie sa faci pasul catre ea.

Mesaj:
sunt intr-o relatie de 4 ani de zile.De un an sunt maritata si am un copil de aproape 8 luni.este un copil dorit de amandoi si pe care ne-am luptat sa-l facem.din timpul sarcinii insa,sotul a devenit foarte agresiv verbal.a fost dintotdeauna mai posesiv si mai agresiv verbal,insa a intrecut limita,daca se poate spune asa.el provine dintr-o familie diortata,tatal alcoolic,mama plecata peste hotare sa-l creasca.eu provin dintr-o familie asemanatoare, batai,certuri,divort,tatal alcoolic,mama depresiva, asa ca pe de o parte crescand relativ singuri il inteleg.imi dau seama ca ma abuzeaza emotional,sunt injurii peste injurii,eu nu sunt buna de nimic,ca daca plec se descurca el,ca stau pe banii lui(eu stand acasa sa cresc copilul).mentionez ca eu am muncit in perioada de 4 ani cat am fost impreuna,dar fara carte de munca si periodic(pe baza de proiecte-de aia tot imi atrage atentia ca stau pe banii lui).nu am voie sa aduc nici un membru al familiei in casa in care locuim (proprietatea mamei lui) pe motiv ca nu-i suporta,ce sa caute la el in casa si ca daca nu ne ajuta cu nimic (financiar vb)de ce sa vina ? mentionez ca familia mea ar fi compusa doar din mama si fratele meu,pe care ii vad o data pe luna cand imi permit sa ajung la ei (stau tot in bucuresti dar nu ma pot deplasa ca n-am bani-banii sunt toti la el din pct asta de vedere,ca doar el munceste ce sa fac eu cu banii,daca am nevoie ii cer).mama ma ajuta si ea cum poate dar nu se compara salariul ei de operator calculator in romania,cu salariul mamei lui de 1400 de euro din afara….m-am saturat de reprosuri,de tipete,de nervi,sunt momente in care ma gandesc ca poate eu sunt de vina,poate fac eu ceva de se poarta asa.in preajma prietenilor comuni mai ca nu ma face planta,ca stau degeaba,ca nu fac nimic,ca nu sunt buna de nimic,mai nou prietenii lui trebuie sa stie si cand sunt eu in perioade de menstruatie. ma simt patetic in preajma lui,a lor,ma simt ultima carpa,nu indraznesc sa zic nimic ca tipa si eventual ma jigneste si mai tare si imi spune sa-mi vad de treaba mea.desi casa e luna,mancare facuta,haine curate si calcate, mancare pusa in fata la 2-3 dim cand vine de la munca,tot eu sunt de vina pentru toate,nu sunt buna de nimic,am noroc cu el ca nu pot mai mult.nu mai stiu ce sa fac,sunt constienta ca ma manipuleaza si este un abuz ce face el,sunt cu nervii la pamant,as pleca,dar mi-e frica ca nu ma descurc cu fata,dup-aia ma gandesc ca sunt atatea femei in locul meu si cum am crescut si eu fara un parinte,poate si copilul meu sa creasca.mentionez ca dupa cateva ore sau 1 zi-doua de la cate vreun incident de genul,vine ma pupa sau isi cere scuze si-mi spune cat de mult ma iubeste si ca a exagerat si ca nu stie ce s-ar face daca as pleca.nu mai cred nimic,nu mai….nu stiu ce sa mai fac.va rog ajutati-ma cu un sfat.as apela la un psiholog,sa merg la cabinet,dar cum toti banii sunt la el si cum are vorba ca nu ne permitem depresii,nu exista asa ceva,sunt intr-un punct mort….

eu cred ca stiti f bine ce trebuie sa faceti dar va este teama sa actionati. Sotul Dvs, din ce ati descris, pare sa sufere de probleme psihologice destul de serioase si ar fi indicat sa isi recunoasca acest lucru si sa se trateze. Dar cuplul are 2 jumatati, daca vreti sa va dati o ‘vina’ atunci aceea ar putea fi ca ii permiteti satisfactia de a se purta cum se poarta cu Dvs. Daca va iubeste, sa o arate. Toti ne dorim armonie si iubire in cuplu si familie… daca nu ne dorim, atunci poate ca ne aflam in cuplul sau familia gresita. Succes!

Daca a-ti reusi sa-l faceti sa constientizeze ca aveti o problema in cuplu, ca o femeie trece prin anumite transformari hormonale, emotionale,etc…in timpul sarcinii , iar dupa nastere , cand amandoi partenerii trec la statutul de parinti ,intervin alte etape in viata cuplului (unde elementul primordial este micutul) care are dreptul de a creste si dezvolta intr-o familie frumoasa si armonioasa…un "prim pas" ar fi Terapia Sistemica si de Cuplu…Multa bafta !!!

"a fost dintotdeauna mai posesiv si mai agresiv verbal,insa a intrecut limita,daca se poate spune asa" – deci DINTOTDEAUNA – si e mai trist ca stiati asta si ati inchis ochii…. credeti ca acum daca "v-ati deschis ochii" o sa se schimbe caracterul sotului???

V-ati transformat intr-un pres. Acum asteptati sa nu va calce in picioare? Abuzul verbal e doar inceputul. Va e frica sa nu o duceti rau, dar acum cum o duceti? Inca ceva: daca vine la 2-3 dimineata, nu vine de la munca. Barbatului ii pute totul acasa atunci cand are pe altcineva. Vorbiti cu un preot, sa va linisteasca si sa va indrume. Apoi discutati cu mama dvs. Va urez sa aveti intelepciune, tarie si va doresc o viata mai buna.

Din cate vad eu ,ati atras aceasta persoana langa dvs din cauza unor programe subconstiente de victima mostenite din familie,probabil.Sigur ca situatia in care sunteti nu e grozava,si va simtiti in capcana-nici sa plecati nu puteti,nici sa ramaneti vedeti ca nu e bine.Daca puteti lucra cu dvs sa va schimbati programele,si energiile de victima,si sa eliberati energiile de abuz,si,simultan,sa va cautati un serviciu,eventual…Daca vreti sa va dau cateva idei,despre cum sa lucrati cu dvs,si pot sa fac ceva pentru dvs,sa-mi spuneti.Dar nimeni in afara dvs nu va lua hotararile necesare.Faptul ca vine sa va indulceasca dupa…nu repara nimic.In acelasi timp,eu nu v-as invinovati,faceti si dvs ce puteti,in conditiile date.Evident ca va doriti sa plecati,dar cum si unde?Aica chiar daca jumatate din fb va spune sa plecati,(ceea ce si asteptati),noi nu suntem voi,si deciziile va apartin.Dar asta nu inseamna ca trebuie sa gasim vinovati,sa judecam,si sa aratam cu degetul…

Sunt asociatii speciale care se ocupa de violenta domestica. Imi poti lasa mesaj in privat sa te indrum catre una din ele. Pentru tine poate sa fie greu sa-ti dai seama ca ai tot avut parte de violenta, pentru noi e mai vizibil pentru ca nu suntem victime.

Vedeti noua legislatie cu privire la violenta domestica. Agresivitatea lui e patologica, adica e ANORMALA, CLINICA. Iar complacerea Dvs in situatia de VICTIMA e cam la fel… Ce sa va mai spuna psihologul? Dvs singura puteti vedea cu ochiul liber situatia… Iar daca nu o vedeti, inseamna ca e nevoie de OFTALMOLOG (GLUMESC, dar sper ca gluma sa va arate mai usor ce doresc sa subliniez).

Ia gandeste-te sa schimbati rolurile!Fii tu cea care ii reproseaza lui de toate.Spune-i ca daca nu te respecta pleci pt. ca meriti ceva mai bun.El este foarte slab daca este tipul celui pe care-l caracterizezi acolo, deci e speriat.Este un copil neajutorat.Daca tu-l lasi nu mai e nimic.Deci permite-ti luxul de a intoarce rolurile si de a-l teroriza putin.Incepe pas cu pas, si anume ironizeaza-i anumite gesturi mici care te deranjeaza, apoi vezi cum reactioneaza, vezi cum gestioneaza mirosul fricii.Daca tipa mai tare, inseamna ca se simte pe marginea prapastiei, si tipa de frica, nu la tine.Intoarce balanta in favoarea ta, e foarte usor de dominat.Un barbat care se poarta asa cu o femeie, o face in maniera asta pentru ca in familia lui nu a fost luat in serios, iar in cercul lui de prieteni a fost considerat un neica-nimeni.De-aici si tendinta de a compensa lucrurile astea si singurul lucru pe care crede ca l-a avut vreodata sub control si-l va avea, esti tu.Doar prin faptul ca el spune prietenilor lui cand ai tu menstruatie, poti sa-ti dai seama ca el se mandreste cu asta, pt. ca prin acest gest prietenii lui pot vedea cat e el de stapan pe tot.Gandeste-te cu cate alte baliverne s-o mai lauda, poate mai si minte , doar cat sa vada lumea ca nu e ceea ce in interiorul lui crede el ca este(slab).Toate se intampla pentru ca il lasi!Ia nu-l mai lasa!Sau poate si tie-ti place inconstient sa fi dominata?!Gandeste-te bine… Multe femei nu recunosc, dar simt nevoia de un dictator ca cel al tau. In cazul celor ca el sunt multe aspecte de discutat, dar poate ma vor mai completa colegii mei de pe acest grup daca am omis ceva.Ps. (educa-l inainte sa creasca pruncul vostru si sa-i urmeze exemplul prost).

Mesaj:
Buna. Efectiv nu stiu la cine sau la ce sa mai apelez. Introductiv: nu am avut probleme cu lege, ba chiar sunt de partea ei, nu am avut afectiuni psihice si nici altfel de probleme. Am avut o copilarie fericita si niciodata probleme majore. Marea problema a mea, cred, imi plac femeile. Acum am 32 de ani, acum 8 ani m-am mutat cu o femeie si prin 2010 ne-am casatorit. Recunosc ca intre timp am mai fost cu alte femei. Acum un an problemele s-au acutizat si am ajuns la divort. Pentru ca am neglijat-o ea m-a inselat si astfel am invocat asta ca motiv pentru divort. Problema e ca intre timp am cunoscut o alta femeie la care nu vreau sa renunt si pe care chiar nu am simtit nevoia sa o insel. Chiar o vad ca pe mama copiilor mei. Pe fosta sotie recunosc ca am iubit-o, doar ca rutina, problemele, neglijenta mea, raceala, toate au dus la divort. Divortand am pierdut casa in care am investit foarte mult timp si energie. La 2 luni de la divort am decis sa renunt la relatia cu femeia pe care o iubesc si sa ma intorc la fosta sotie. Casa ma leaga in mare masura de aceasta decizie. Pentru ca pe fosta sotie nu o pot vedea ca pe o femeie, nu ma pot apropia de ea. Pe cea pe care o iubesc am mintit-o si i-am spus ca am nevoie de o pauza, desi ma mai vad cu ea. Efectiv vreau sa fiu bine si linistit pentru ca incep sa visez noaptea tot felul de tampenii si nu ma pot odihni. Ma gandesc ca pierd stratul in viata pentru ca nu mai am casa pe care am construit-o. Pe de alta parte cand ma uit la fosta sotie o vad cum ma inseala, desi nu a mai facut asta. Nici nu mai am incredere in ea, dar nici nu pot face nimic ca sa ma apropii de ea. Simt mila fata de ea, dar mi-e mila si de mine. Cred ca daca as avea casa si as fi singur in ea ar fi perfect, dar nu imi pot permite acum sa rascumpar partea ei. In plus ea nu afe cum sa imi dea partea mea. Iar eu as vrea sa fiu linistit, sa am casa si o femeie pe care sa o iubesc si care sa fie mama copiilor mei. Vreau liniste, nu compromisul asta mizerabil. Multumesc!

Din tot ceea ce arăți aici se poate vedea multa imatutitate emoțională care aduce suferință atât tie cât și partenerelor tale. Gandeste-te cum ar fi situatia cu vreo 2 copii in ecuație. Cauta sa iti faci educație in ceea ce privesc relatiile și iubirea. Cauta un ajutor la un psiholog specializat pe relații. Mult succes!

Mesaj:
Buna seara numele meu este Natalia am 19 ani si sunt din baia mare am si eu o problema in legatura cu tatal meu care se crede mai mult sau mai putin " calaul" familiei lui este o fire foarte violenta si foarte recalcitranta nu poti discuta absolut nimic cu el fara sa te injure cu niste cuvinte pe care nici damelorbde companie nu mi-le-as permite sa le adresez tin sa precizez ca nu bea .Pur si simplu cat e ziua de mare ma trateaza ca pe o …… Ma jigneste cu cuvinte dure ( ma aseamana cu o dama de lux.isi baga zona intima in morti raniti suflet coliva tot ) pe romaneste un om bolnav .Mi.a intrerupt scoala si nu ma lasa nici sa lucrez vine si imi jigneste sefii … Va rog ajutati-ma dati-mi un sfat pentru ca nu mai stiu ce sa fac P.s : am mama si sora si cu ele nu se poarta asa

eu as pleca de acasa. in alt oras

o varianta ar fi sa pleci… avand in vedere ca esti majora. O alta varianta ar fi sa contactezi politia si sa te sfatuiasca ei ce este de facut legal, asta pana nu or sa cheme sefii politia si eventual sa te si concedieze. Faptul ca tatal tau isi exprima agresiv (psihopatic) o obsesie fata de tine, nu este de neglijat. Protejeaza-te! Succes!

Subscriu la sfaturile celor de mai sus. Pleaca de acasa la o bunica, matusa, continua-ti viata, scoala si obtine-ti independenta financiara.

Mesaj:
Buna ziua! Am o anumita problema,si as vrea sa ma ajutati va rog frumos daca puteti.Mi se intampla in unele zile,nu chiar zilnic,dar destul de des,sa mi se blocheze(ca sa zic asa) mintea pe un anumit gand,adica,daca de exemplu am o nelamurire asupra unui anumit lucru (nesemnificativ,banal) mintea imi ramane la acel lucru, si am o emotie,o senzatie aiurea rau,care ma slabeste de forta,si ma "convinge" ca sa zic asa,sa ma gandesc in continuare la acel anumit lucru,sau ceva asemanator, chiar daca am ajuns la o concluzie.
Sper sa ma puteti ajuta,daca puteti sa ma ajutati va voi fi foarte recunoscator,as vrea sa scap de asta.Va doresc o zi placuta,si va multumesc foarte mult de atentie,sper sa nu radeti de mine,dar chiar daca suna amuzant poate,pentru mine nu e deloc asa.Multumesc de atentie!

va recomand sa mergeti cateva sedinte la un psiholog si sa discutati cu el mai pe larg despre aceasta problema a Dvs. Succes!

o solutie de moment este sa nu mai trageti nici o concluzie. Mai bine treceti la fapte, experimentati ceea ce ganditi. Eu cred ca este un sabotaj, ceea ce faceti nu este conform cu ceea ce simtiti si cu ceea ce ganditi. Va desconsiderati cand spuneti ca sunt lucruri nesemnificative, apoi va e teama sa nu rada cineva de dvs. In fata lui Dumnezeu suntem toti egali. Tineti minte asta!

Ceea ce descrieti poate fi inceputul unui mod obsesiv-compulsiv de abordare a vietii, sau nasterea unei fobii. Ajutorul unui psiholog este important. Cu cat mai repede cu atat mai bine pentru a nu permite extinderea acestui mod de a gandi in diverse aspecte ale vietii. Curaj si succes ! Se vindeca si nu doare ci elibereaza !

Mesaj:
Buna ziua , am nevoie de un sfat . De cand eram mica am avut parte de probleme . Prima problema a fost căsnicia esuata a părinților plină de certuri , bătăi , infidelități .. Eu tot timpul stăteam cu ei cand se certau si tot timpul eram la mijloc , apoi a urmat Divorțul , aveam 14 ani cand s-au hotărât sa divorțeze … Dupa divorț s-au împăcat si au mai stat 4 ani împreuna , dar relația lor era la fel . Între timp eu am cunoscut pe cineva cu care am avut o relație de 2-3 ani dar care s-a sfârșit deoarece el a murit in accident . Dupa moartea lui , toate relațiile ce le-am avut au esuat din diferite motive , de obicei eu eram cea care punea punct satula de infidelități , minciuni , sau uneori nici eu nu stiu de ce … Pur si simplu plecam … Nu am avut încredere in nimeni si nici nu mai am .. Bărbați in jurul meu sunt mulți , dar unii sunt insurati cu copii acasa , cateodata nu ma gândeam la asta , pur si simplu ma distram .. Între timp am cunos
cut un bărbat divorțat de puțin timp cu un copil cu care am inceput relația . M-a ajutat sa-mi dau seama ca multe lucruri le-am făcut greșit si cu ajutorul lui m-am schimbat ! Am locuit împreuna un an si trei luni ! Au fost cele mai frumoase clipe din viata mea , am simțit ca trăiesc pentru prima oară , brusc viata mea avea un sens ! Singurele momente de cearta erau doar din cauza fostei neveste deoarece eu eram foarte geloasa si nu acceptam sa vb cu ea ! Acum totul s-a terminat tragic , el a plecat in străinătate si din cauza unui accident este reținut acolo ! Nu stiu ce sa fac fără el … Simt ca totul a luat sfârșit si lumea mea nu mai exista … Cum pot sa trec peste situația asta ?

Cazul este foarte complex si trebuie evaluare ca la carte. Luati legatura cu un psihoterapeut cat mai repede.

in primul rand rabdare pana se solutioneaza situatia in strainatate, in al doilea rand poate ar fi bine sa gasiti un psihoterapeut cu care sa stati de vorba. Succes!

Cum poti sa treci peste situatie? Cu forta cu care ai facut fata cu succes si pana acum vietii, gasindu-ti locul tau. El traieste inca , nu a murit. Povestea voastra scrie un nou capitol. Daca in capitolul precedent el era eroul salvator , in acest capitol eroina principala esti tu. Exista ceva ce poti face pentru el ca sa ajunga mai repede inapoi la "locul vostru"? Poate este suficient sa ai incredere in sentimentele dintre voi. Ele nu au suferit nici un accident, nu-i asa?