Mesaj anonim, prin www.terapeuti.ro:Buna! Am 20 si incep sa intru in depresie din motiv ca nu ma pot indragosti. Am avut o relatie de 8 luni 2 ani in urma si atunci ne-am despartit pentru ca nu-mi mai placea de el. Dupa acest caz am mai avut relatii de 2-5 luni, dar oricum nu simteam acea atractie fata de partener care ar trebuie sa fie, deja nu mai numar relatiile de scurta durata. Majoritatea baietilor se indragostesc peste cap, doar ca eu ..ma chinui pentru ca nu-i pot indragi intratit de mult ca sa fiu cu ei.Imi plac baietii, ma uit si eu ca orice fata la ei doar ca nu pot construi o relatie. Acum iarasi am incercat sa dau o sansa atit baiatului cit si mie, avem o luna de cind ne intilnim si imi ofera si luna de pe cer, dar deja imi displace si incepe sa-mi provoace dezgust, ca si in situatiile trecute. Mentionez ca nu am suferit din dragoste, doar daca e sa socot prima “dragoste” in clasa 8-a care nu a fost reciproca, dar am realizat ca a fost ceva copilaresc. E o problema a virstei sau e ceva care se poate agrava? Incep sa-mi fac griji.

Pai poate pentru tine nu este clara situatia de indragostire.Posibil esti o persoana care si-a tot inhibat emotiile pana cand a uitat ca le are si a devenit pur-rationala.In probleme de genul, tu insati este nevoie sa iti faci o mica introspectie sa cauti cauza pentru care nu mai poti raspunde emotional cuiva. Oricum, nu este o tragedie daca asta este felul tau de a fi, pentru ca o relatie la inceputuri daca se bazeaza pe respect reciproc si pe efecruarea unor obiective comune, sentimentele vin de la sine. Sa nu uitam ca majoritatea relatiilor lungi au fost betonate de respect si interese comune decat de asa numite sentimente de moment. In ziua de azi tinerii cauta doar emotii si sentimente, si-si creaza relatii fiind orbiti de lucrurile acestea, iar dupa un timp vor disparea pe atat de brusc precum au aparut si dupa un timp relatia ajunge la colaps deoarece partenerii ajung la concluzia ca in afara iubirii oarbe nu au avut nimic in comun.Deci gaseste-ti un partener cu care sa ai cateva similitudini si care rezoneaza la interesele tale, respecta-l si daca si el raspunde la asta, iubirea va veni pe parcurs si va fi din ce e in ce mai puternica si mai consimtita.

Eu v-as recomanda niste ore de dezvoltare personala sau terapie. Asta pentru ca din cate ati scris exista un comportament care tinde sa se repete: dificultati in relatia cu sexul opus. Exista mai multe posibile explicatii pentru situatia dvs. iar lucrurile se vor clarifica in discutia cu un terapeut cu care veti putea vorbi mai multe.Succes!

senzatia mea este ca TREBUIE sa te indragostesti… pare sa fie o dominanta! Dragostea nu se face cu sila. Daca traiesti cu acest stres de a trebui sa te indragostesti… nu o sa mai ai energia sa o faci in momentul indragostirii . Incearca sa nu iti mai propui sa te indragostesti… poate doar sa petreci timp cu persoanele care iti fac placere… impreuna cu care poti fi asa cum simti atunci nevoia sa fii . Succces!

E foarte posibil ca tu sa fi dat peste baieti care nu ti se par foarte interesanti & atractivi dpdv sexual si atunci normal ca nu simti mai nimic. Cand vei da peste un tip caruia sa nu-i prea pese de tine (e posibil sa te atraga foarte tare) dar in jurul caruia sa <roiasca> fetele….te vei indragosti.

Mesaj anonim, prin www.terapeuti.ro:

Buna ziua.
Am 22 de ani studenta anul 1 in bucuresti.
Problema mea este ca sunt foarte nemultumita de mine si in acelas timp am pretentii mari, mie greu sa fac eforturi si nimic nu ma entuziasmeaza.

Ma trezesc foarte greu dimineata, dorm cam mult, lipsesc mult de la studii si nu am chef sa ma implic in mai nimic.
(urmez cursurile facultatii de teologie sectia arta sacra, de la anul si psihologie si fac codite afro ca sa castig bani sa ma intretin, la facultate mi-am luat toate examenele).

Nu ma arat fata de prieteni si colegi ca sunt in aceasta stare.

Cu familia am o relatie perfecta (eu am plecat in bucuresti dupa terminarea liceului, ei au ramas in orasul natal) dar ne intelegem excelent si imi sunt aproape la probleme.

In trecut am facut abuz de droguri pana in august 2011 cand am avut un episod psihotic acut ce a dus la determinarea mea de a renunta la orice substante care imi afecteaza luciditatea si din 2012 nu am mai consumat nimic (nici alcool decat in proporti foarte mici de genul o bere cat sa nu ma ameteasca macar), in 2013 m-am lasat si de fumat tigari si consumat carne si de la inceputul lui 2014 nici cafea.

Imi doresc o cariera artistica in care sa ma afirm – nu mi-e deajuns pictura, fac si contorsionism dar la un nivel prea scazut si nu am chef sa ma antrenez, scriu si versuri si mi-ar placea sa "cant" un fel de hiphop-blues am idei si in design vestimentar (am facut fost si la liceu in sectia design v.), in acelas timp vreau sa ma curat de pacate din punct de vedere crestinesc, am si o pasiune pentru studiul bolilor psihice si ma gandesc ca daca acumulez cunostinele necesare, avand in vedere experientele prin care am trecut as putea ajuta oameni fiindca pot empatiza.

Deci, acestea fiind spuse probabil nelinistea mea si lipsa de "chef" este nascuta din faptul ca sunt imprastiata si nu stiu ce sa fac in viata. Dar faptul ca stiu acest lucru, tot nu ma ajuta. Mi se pare ca trece timpul si eu nu fac nimic, raman "proasta" si voi regreta.

Oare ce pot face?

parerea mea este ca nu trebuie sa faci teologia ca sa il gasesti pe Dumnezeu! Daca vrei sa te duci pe psihologie atunci focalizeaza-te pe ea si atat. Ce inteleg eu este ca simti nevoia de a te concentra pe o singura directie si iti recomand sa iti dai ascultare. Succes!

Sfatul meu este sa testezi zona cursurilor de dezvoltare personala sau spiritualitate – ce vei considera ca ti se potriveste. Sunt convinsa ca atunci cand vei gasi acel drum care este pentru tine, il vei recunoaste fara dubii. Esti tanara, cu talente in mai multe directii (dupa cate scrii) , si cu multa vointa (sa poti renunta si la droguri, si la tigari, cafea in 2-3 ani e ceva de admirat!). Mai ai nevoie de o doza de incredere si apreciere de sine!

Ai toate motivele sa ai încredere in tine si chiar sa fii mândră de tine dat fiind faptul ca esti multitalentata, apoi puterea de a lupta contra drogurilor. Cred ca ai nevoie sa iti gasesti un sens, prin care sa simti efectiv ca traiesti. Unii il gasesc practicand un hobby, altii prin iubire, altii invatand mereu ceva nou. Te-ar ajuta un curs de dezvoltare personala sau cateva sedinte in care sa te explorezi. Dupa cum te-ai descris vad ca esti un om deosebit. Invata sa-ti multumesti pentru cine esti acum, cu incredere si dragoste accepta-te, iarta-te si impaca-te. Ai evoluat mult si in bine. Ai motive!!!

Încearcă sa te focusezi doar pe un lucru si sa il faci perfect, ulterior poți trece mai departe la următoarea provocare. In viață o sa ai mereu parte de tot felul de chestii interesante, trebuie sa înveți sa te focusezi doar pe un lucru pana il definitivezi apoi alegi altceva ce îți place si continui cu acela. Făcând prea multe lucruri deodata, ajungi sa nu termini nici unul si sa nu fi mulțumită de tine. Ai destula voința si putere sa faci tot ce vrei, trebuie doar sa le prioritizezi si sa renunți la a le face toate odată. Un curs de autocontrol si cunoaștere de sine te-ar ajuta sa nu mai fi împrăștiata.

Mesaj anonim, prin www.terapeuti.ro:

Buna ziua! Am mare nevoie de un sfat. Am un frate de 29 de ani foarte singuratic si introvertit ( pana acum nu a avut nici o iubita). Acum cateva luni am gasit la el in calculator multe filme porno ciudate printre care si cu copii. Aceste filme m.au pus pe ganduri, dar am uitat de ele. Ieri am intrat din nou pe calculatorul lui si am gasit zeci de filme si poze porno numai cu copii (foarte scarboase si traumatizante). M.am speriat foarte tare si nu stiu cum trebuie sa procedez in legatura cu problema aceasta. I.mi este frica sa nu devina pedofil, mai ales ca eu sunt insarcinata si o sa.mi mai las copilul cu parintii mei si cu el. Mai ales nu stiu cum sa.i spun mamei mele, care este nevazatoare si nu stie ce face el la calculator. Va rog frumos sa.mi spuneti cum trebuie sa procedez. Va multumesc.

situatia suna destul de complicat. Este foarte posibil ca fratele sa sufere de o tulburare afectiva, caz in care este nevoie de o expertiza psihologica/psihiatrica pt a putea identifica un diagnostic. Ideal ar fi sa il puteti duce la un control (daca si coopereaza). Daca nu este de acord, nu poate fi fortat, caz in carear fi de dorit sa va luati masurile de siguranta de rigoare. Succes!

pentru orice obicei bun sau rau trebuie sa existe mai intai de toate o MOTIVATIE, si apoi un comportament de OBISNUIRE. Probabil ca initial a avut cel putin o stare de plictiseala sau o frustrare personala. Iar daca exista un concurs de imprejurari care te imping TREPTAT spre niste solutii facile (alcool, sex sau droguri)… se contureaza un anumit traseu, uneori chiar destin. Comentariile de aici sunt foarte elocvente https://wp.me/p48646-1fy Pe scurt: probabil ca resimte efectele unui exces de opioizi, si dintr-o anumita perspectiva, nu este vina lui.

Astfel, s-ar putea suspecta ca a favorizat si el niste deficiente nutritive (ex. zinc si omega3). de aceaa ar fi recomandata o schema de suplimentare inteligenta care intervine in biochimia creierului si il ajuta sa revina pe linia de plutire, insotita de o dieta sanatoasa cu mai multe alimente crude si fara aberatii nutritionale. Evident, psihoterapia poate ajuta enorm.

Ar trebui discutat cu el, "tras de limba" cum se zice, sa incerci sa intelegi de ce a deviat pe latura asta (fiind fratele tau, a crescut practic sub ochii tai si tu il poti intelege cel mai repede daca iti faci timp sa il asculti fara sa il judeci si fara sa il critici). Eventual incearca sa ii spui care sunt grijile tale in legatura cu el si sa ii explici ca nu esti dispusa sa il accepti asa daca nu se schimba sau daca nu cauta ajutor la un specialist. Faptul ca are filme deviante da de gandit, iar faptul ca nu a avut o relatie mai lunga de care sa stii poate insemna ca are probleme pe partea sexualitatii si exprimarii emotionale (cel mai degraba probleme psihologice la care probabil a contribuit si mediul in care a copilarit, probleme de care tu nu ai fost constienta la momentul respectiv si probabil nici parintii vostrii). Il poti asculta, fara sa il judeci, dar va trebui intr-un fel sau altul sa consulte un specialist, in timp problemele lui se vor agrava si te pot afecta intr-un fel sau altul (tinand cont ca stati in aceeasi casa). Legat de disutia cu parintii tai, intai afla mai multe detalii de la el, daca se deschide fata de tine si e de acord sa consulte un specialist poti amana discutia cu parintii, daca te ignora si se ascunde in continuare va trebui pana la urma sa fie confruntat si sa luati o decizie in familie in ce il priveste, altfel, in timp, asa cum am mai spus, va poate afecta, mai ales ca tu astepti un copil.

1) găsești soluții sa nu îți lași copilul în acea casa. 2) e destul de greu sa abordezi subiectul acesta cu el. E posibil sa nu pună niciodată în act fanteziile sale, însă nu e în nici un caz un risc pe care sa fii dispusa sa ți-l asumi. Cu siguranță asta este doar vârful icebergului, problema este mult mai complexa. Cu siguranță o terapie l-ar ajuta, la fel cum cred ca te-am ajuta și pe tine sa faci fata acestei situații. Îmi poți trimite un mesaj privat, lucrez cu persoane care au asemenea probleme și înțeleg destul de bine prin ce trec.

Treaba e nasoala. Filme porno cu minori nu sunt la indemana oricui. Daca are zeci de filme, e foarte posibil sa fi gasit reteaua de oameni care detine aceste filme. Aproape toti abuzatorii, mai ales cei de copii, incep mai intai imaginandu-si, apoi vizualizand filme, apoi mergand prin parcuri si traind fantasme, abia apoi trec la punere in act, in forma " usoara", trecand apoi la forme mai grele ale abuzului.

Este ilegal, de condamnat, trebuie înfruntat, dar nu direct . Va ajunge la pușcărie si pentru deținere si distribuire de astfel de materiale …

Eu va recomand sa nu il abordați direct la început. Găsiți o soluție sa se teama el singur, sa realizeze ca este o infracțiune . In acest sens, vs recomand sa luați leg cu un Haker sau un super informatician .., sa creeze un virus (pe care il instalați dumneavoastră ), si el ar trebui sa acționeze cam asa. La primul restart al calculatorului, sa i se deschidă o fereastra (nimic altceva), in care sa apăra un mesaj de genul: "acest mesaj a fost generat, de poliția statală de securitate si protecție împotriva pornografiei infantile (caz aprig condamnat de instituțiile internaționale din toate statele). Adresa dumneavoastră de IP a fost reperata ca accesați in mod regulat arhive cu conținut pornografic infantil, ceea ce este un delict internațional. In curând se va pune in contact cu dumneavoastră un reprezentant al poliției si veți ramane in atenția noastră permanent. De moment, nu veți mai avea acces la datele din calculator!
Departamentul de combatere a crimei organizate , bla bla, bla. "Ceva de genul"
Încercați sa fiți pe lângă el cand accesează calculatorul.., oricum imaginea respectiva nu va mai putea fi evitata, indiferent de câte restarturi vrea sa dea. Clar ca virusul respectiv va bloca accesul total si nu se va soluționa decât cu o formatare, deci toate datele pierdute. Daca veți fi in prezenta cand va apărea imagina respectiva, ve-ti avea justificarea sa il abordați, el va încerca sa nege.., dumneavoastră întăriti convingerile ce apar in mesajul ce i-a blocat calculatorul si va arătați îngrijorarea si preocuparea., mai departe, poate ajungeți la posibilitatea de al convinge sa se gândească de 10 ori înainte de a mai caută asa ceva

Dupa toată istoria aceasta, va garantez ca va proceda la formatarea calculatorului si curând nu va mai accesa asa ceva.. De atunci veți avea posibilitatea mereu sa il abordați ori confrunta despre problema lui..

Mario Adrian, ceea ce propui tu este deasemenea ilegal. Omul respectiv are nevoie de ajutor specializat, nu sa fie hăituit.

Ok.., dar o confruntare directa il poate întoarce si face mai urat.. Ce am propus eu, nu este ilegal..

Probabil nu este moral, dar mai imoral este el daca continua asa..

Mesaj anonim, prin www.terapeuti.ro:

Buna am 16 ani sunt clasa a IX-a si am o problema,parintii mei sunt divortati de 5 ani iar in trecut eu am ales sa locuiesc cu tata.Acum insa am crescut si am remarcat ca nu am facut alegera potrivita,deoarece imi doresc sa pot locui cu mama care este foarte atenta la nevoile mele pe cand tatal inafara de sprijin material nu imi ofera nimic.De fiecare data insa cand mama vine sa ne viziteze ,ei se iau la cearta,iar tata imi interzicie sa vorbesc cu ea asa ca nu indraznesc sa ii spun ca as avea de gand sa plec la mama deoarece stiu ca nu reactioneza tocmai bine.Deci ma puteti ajuta??Cum sa fac sa plec la mama si sa pastrez in acelasi timp o relatie normala cu tata??

peste un an ai dreptul sa hotarasti singur unde vei locui, si problema ta va dispare pana atunci va trebui sa te gandesti ca parinti tai te iubesc amandoi dar diferit

in primul rand nu pare ca ai o relatie normala cu tatal tau! Ai putea sa incerci sa ii spui direct ce ai nevoie de la el si el sa iti spuna cat poate sa iti ofere (emotional), pe scurt sa aveti o comunciare deschisa. Deocamdata problema de custodie este una legala si nu poate fi reglementata decat de catre parinti, in instanta tu avand dreptul sa alegi unde vrei sa stai dar mai intai trebuie sa conteste custodia unul din parinti (mama ta in acest caz). O alta varianta ar fi sa astepti pana la 18 ani. Succes!

Mesaj anonim, prin www.terapeuti.ro:

Buna intotdeauna am fost mai retrasa si mai timida cand a fost vorba de comunicarea cu cei din jur insa am decis sa ma schimb deoarece acest aspect nu este unul favorabil.Cand sunt la scoala sunt o persona retrasa si cand sunt acasa una relaxata care se bucura de viata cand incerc sa ma comport asa la scola o bariera separa cele doua personalitati total opuse.Cum as putea sparg bariera si sa fiu eu insami si la scoala?

ma gandesc ca ai putea sa explorezi motivul pt care te retragi la scoala… ce te face sa iti fie frica? frica de ce anume? cand o sa afli motivul si o sa il confrunti, ai sa vezi ca tu esti stapana vietii tale. Succes!

Mesaj anonim, prin www.terapeuti.ro:

inainte de a ma casatori i-am zis actualului meu sot ca nu sufar fumatul in familie si daca vrea sa fie cu mine sa il lase…el la lasat ….acum peste 2 ani de casatorie el incepe iar sa fumeze pe ascuns..apoi gasesc 5 pakete de tigari ascunse…eu sunt gravida in a 9 luna si nu vreau sfada sa nu ma stresez. Dar nici sa il las sa fumeze nu pot…Ce as putea sa fac ca sa rezolv aceasta problema?

deocamdata va sugerez sa lasati aceasta problema si sa va concentrati pe nastere (este mult mai importanta decat fumatul pe ascuns al sotului). Dupa ce totul o sa se aseze puteti relua discutia despre fumat (care poate ca este reactia la stresul lui de viitor tatic). Succes!

încercați o discuție impreuna pe marginea unui articol ca acesta: https://wp.me/p48646-6b Altfel, un medic a rezolvat problema dupa un vis pe care l-a avut. Poate înțelege empatic experienta altora https://wp.me/p48646-5yW

O discutie legata de sentimentele lui, de grijile si problemele pe care le are si o incurajare cred ca l-ar face sa nu mai se gandeasca un timp la tigari. Probabil nici nu mai vorbiti asa mult despre sentimentele si dorintele intime, iar el e cel putin la fel de stresat de griji si de venirea copilului ca si dvs. chiar daca nu o arata. Fumatul in general e o metoda de a scapa de stres, dar daca un cuplu stie sa comunice si sa faca fata stresului impreuna nu separat, atunci dorinta de a fuma se va diminua (la fel si animozitatile si neintelegerile care pot aparea in cuplu, mai ales dupa venirea copilului cand factorul de stres e foarte mare)

Si daca fumeaza pe balcon? Sau in bucatarie? Ma mai intreb de ce sunteti atat de pornita impotriva fumatului "in familie"? Lumea din jurul dvs fumeaza?

Nu inteleg de ce trebuie sa controlati totul? Cu cat ii impuneti sa nu fumeze, cu atat o sa fumeze mai mult. Nevoia dvs de a controla si de a impune este prea mare. Problema este la dvs.

Bine ca se fereste macar…

Important este sa nu fumeze in prezenta dvs.,in casa,bucatarie etc…..,dauneaza fatului si exact cum a specificat Domnul Botezat,incercati sa va concentrati la bebelusul ce-l purtati, nu amplificati stresul dvs., al sotului dand importanta adictiei,dependentei de fumat…..Sotul meu a fumat f.mult (nu in prezenta mea)cand eram insarcinata,stresul,emotia este puternica atat ptr.ei cat si ptr.noi,este un mod de a se elibera,mod care nu face f.bine astfel incat ar fi ideal daca reusiti sa-i atrageti atentia cu alte modalitati bune de eliberare,exemplu o plimbare,ascultarea muzicii,atingerea impreuna a fatului,burtii dvs. si vb.cu bebelusul care simte tot inca din pantece…….

Mesaj anonim, prin www.terapeuti.ro:Am trait intr-o familie nefericita si saraca. Mama mea era foarte bolnava, tata a fost avertizat de multi medici ca daca nu se lasa de fumat, o sa faca cancer din cauza tigarilor si obisnuia sa ne zica mie si surorii mele, copii fiind, ca el o sa moara. Desi el a avut multe ocazii sa scoata familia din saracie, le-a dat cu piciorul. Primul meu job a fost la 12-13 ani iar La 18 ani dupa ce am termiant liceul, am plecat de acasa si nu am mai vorbit cu ei de atunci(acum am 23). Nici cu sora mea nu am mai pastrat legatura, noi crescand in ura, nu am invatat sa ne iubim. La scoala am fost mereu marginalizata, cred ca era vina mea pentru ca nu reuseam sa ma intgrez si nici nu cred ca incercam. In copilarie nu puteam sa aduc niciun copil acasa pentru ca traiam in saracie si mizerie. Eram cea mai saraca familie din cartier, intr-un oras mic unde toata lumea stie pe toata lumea. Desi la prima vedere critic pe toata lumea, mereu m-am simtit inferioara fata de oricine. Lucrul asta ma urmareste peste tot si imi afecteaza locul de munca si relatia cu prietenul meu. Cand mai iesim impreuna si se intampla sa fie o fata cu noi, ma simt in pericol, simt ca e mai frumoasa si ca e o persoana mai buna pentru el. Neputand sa tin in mine, impartasesc asta cu el si parca ia foc. In afara de el, nu am nicio persoana apropiata. Desi prietenul meu stie prin ce trec, nu ma poate intelege si nu-l invinovatesc. Odata cand ne-am certat a atins un subiect sensibil (la nervi cred), intrebandu-ma de ce nu am niciun prieten. Stiu ca are dreptate. De fiecare data cand aproapii de o persoana, fac in asa fel incat sa ma indepartez. Situatia mea fianciara lasa de dorit, nu am suport de la nimeni. Simt ca sunt o persoana neplacuta si de multe ori imi doresc sa nu mai traiesc. Paradoxal, colegii de munca ma considera o persoana glumeata si amuzanta desi uneori le e frica de mine pentru ca nu sunt cea mai rabdatoare persoana. Acum trei ani am incercat sa imi iau viata dar era in stare de sobrietate. Desi am scris atat, nu stiu ce intrebare sa va adresez.

Mersi de intelegere

eu unul am inteles ca iti intelegi foarte bine existenta pana in punctul in care este nevoie sa ‘faci ceva cu ceea ce simti’ – pe scurt ‘managementul emotiilor’; asta se poate invata impreuna cu un psiholog/psihoterapeut… relatie in care iti recomand cu caldura sa investesti, asa cum poti (multi terapeuti sunt flexibil in situatii financiare deosebite). In timp lucrurile sigur se clarifica si o data cu ele si exteriorul tau. Se poate, succes!

Mesaj anonim, prin www.terapeuti.ro:Am 62 de ani,lucrez ca sofer de 15 ani ma cofrunt cu o boala foarte grea.Am senzati de frig cu stare de rau aproape in fiecare zi.Am senzatie de frig si stare de rau si la +20 grade,cind e ma-icald transpir ma sufla vintul rece,sa-u lenjeria find umeda se repeta tragedia.Starea de rau se manifesta ca dupa administarea de medicamente de depresie la inceputul tratamentului .Alta data cind vin de la lucru cu acestea fenomene, ma pun in pat la cald ma invelesc cu plapuma transpir, si tot mie frig .Dupa trei ore incep sa revin.Noaptea daca e cald ma simt bine,Dimineata la fel.peste zi incep iara problemele.Analizele medicale sint bune.Dar am avut atacuri de panica cu un an in urma,am fost la dr psiatru mi sa recomandat cipralex 10mg una pe zi care folosesc si acuma ,cu alprozolam jumate d ,jumate seara doua luni.parca osaptamina ma-m simtit ma-i bine ,dupa la fel cum spuneam .Va rog mult, sa ma ajutati cu un sfat. VA MULTUMESC .IOAN D .

va recomand sa revizitati psihiatrul, sau sa consultati altul, mentionand ca va aflati intr-o perioada anxioasa si ca tratamentul actual pare sa nu fie eficient. Succes!

Mergeti la psihiatru si puneti-l la curent cu toate aceste detalii. Poate este nevoie sa schimbe schema de tratament. Nu va mai supuneti acestui disconfort.

Mesaj anonim, prin www.terapeuti.ro:Nu stiu ce se intampla cu mine dar de cateva saptamani nu ma mai simt bine deloc imi vine sa vomit , sa plang .In ultimul timp sunt presata de parinti , de scoala (toata ziua invat si scriu fara oprire , iar in restul timpului dorm , altfel nu pot sa fac nimic), apoi m-am indragostit. Cand ma gandesc si la el imi vad toate defecte si simt ca niciodata nu voi fi potrivita pentru el. Ma simt foarte jalnic , patetic pentru ca simt ca nu mai sunt ca inainte . Imi e greu si nu stiu ce sa fac. Cu parinti si cu preteni imi e frica sa vorbesc sau mai bine zis nu pot si simt nevoia sa ma descarc dar nu stiu cum.Simt cum totul m-a ajuns din urma oboseala , stresul.

recomandarea mea ar fi sa ii rogi pe parintii tai sa te sustina macar financiar o perioada in care sa mergi sa discuti cu un psihoterapeut pt ca din cate ne spui s-au adunat multe si este dificil de impartasit cu persoanele apropiate. Pe masura ce clarifici ce se intampla in tine, totul o sa se linisteasca. Succes!

Mesaj anonim, prin www.terapeuti.ro:Sunt o persoana de sex feminin si 21 de ani.Pana la varsta asta am fost indragostita numai de fete sau femei.Nu m-am simtit niciodata atrasa de baieti. Mi-au parut mereu o specie intraductibila in frunte cu tatal. …cu toate acestea am incercat si relatii sexuale cu ei dar nu am simtit nimic. Doar sila…Oare sunt lesbiana?

ai incercat sa discuti cu fete/femei gay? ma gandesc ca cineva care a trait ce ai trait si tu iti poate da raspunsuri mult mai clare. Din punct de vedere psihologic putem discuta mult si bine… cum ar fi relatia cu tatal tau care este posibil sa iti fi blocat accesul emotional catre barbati (zic asta pt ca pari nesigura de propria sexualitate)… dar astea sunt discutii teoretice pe care le poti explora cu un terapeut (poate chiar un sexolog). Se poate, succes!

Aceasta hotarare iti apartine. Este vorba despre preferinta ta sexuala. Asumati-o.

Cred ca in adancul tau stii exact ce vrei si ce iti place, esti doar nehotarata din cauza “normelor sociale” si a conceptiilor rigide pe care probabil le ai in mediul tau social. Cand vei fi pregatita nu o sa iti mai pui astfel de intrebari, ci vei face cum crezi si simti tu ca e mai bine pentru tine fara sa te mai afecteze ce zice lumea. Incearca insa sa cauti persoane deschise la minte cu care sa discuti si sa vezi cum e mediul lor. Pe de alta parte fi deschisa, nu se stie niciodata cand o sa intalnesti persoana de care o sa te indragostesti cu adevarat (indiferent ce sex o sa aiba acea persoana)