Mesaj anonim, prin www.terapeuti.ro:Buna ziua
Ma numesc Alex si am 28 de ani.Sunt intr-o relatie de aproape 6 ani si casatorit din luna octombrie 2014.Va rog sa ma ajutati in urmatoarea problema:
La inceputul lunii martie am fost la un curs de formare de 5 zile pe Valea Prahovei.Am ajuns acolo duminica dupa-amiaza, ne-am cazat , dupa care am plecat la ploiesti la meciul de fotbal Romania – Insulele Feroe, revenind la hotel noaptea tarziu, astfel am cunoscut grupul abia a doua zi.Dimineata am coborat la micul dejun cu colegul meu, si cand a intrat in sala o femeie, am avut o stare foarte ciudata, pe care nu am mai simtit-o niciodata : am devenit extrem de agitat, inima imi batea galopant, aveam un tremur de emotie, nu mai puteam respira normal…ma simteam de parca o cunosteam si aveam sentimente puternice fata de ea de foarte multa vreme desi acum o vazusem pentru prima data in viata mea.A urmat primul curs, cu prezentari etc.De atunci o urmaream cu privirea fara sa vreau, ascultam fiecare cuvant pe care il rostea,ii urmaream fiecare gest..De multe ori, la discutiile libere zicea numele meu in loc de cel cu care voia sa vorbeasca dar am zis ca e pura gresala.O urmaream si la pranz si la cina, privirea imi fugea numai catre ea, nu am patit in viata mea asa ceva.zilele urmatoare au decurs la fel, am fost sa vizitam diferite obiective din zona, formaseram un grup, printre care si ea bineinteles.In fiecare secunda voiam sa ma apropi de ea si sa ii spun ce trairi ma incearca dar imi era teama de o reactie care sa ma faca de ras in fata celorlalti si cu greu m-am abtinut.Pana in ultima seara, la masa festiva, cand am vazut-o trista si mi-am luat inima in dinti si am invitat-o la dans.In zilele trecute am apucat sa vad ce persoana este si m-a fascinat: soficticata dar foarte simpla in acelasi timp, cu mult umor, extrem de inteligenta, cu un zambet sclipitor si o voce care imi inunda creierul, nu mai auzeam nimic altceva cand vorbea ea…In timpul dansului i-am spus toate aceste lucruri, mi-am asumat orice risc fiind ultima seara, i-am zis ca nu inteleg cum e singura si trista pentru ca din punctul meu de vedere e femeia pe care si-ar dori-o orice barbat, femeia perfecta…s-a emotionat si mi-a multumit…seara a continuat…am invatat-o sa danseze dansuri specifice oltenesti, ea fiind din N-V tarii, cam la 500 km distanta.La final, dupa ce a plecat spre camera, i-am trimis un mesaj cam cu aceleasi lucruri pe care i le-am spus si la dans dar putin mai detaliat…si mi-a raspuns ca nu era nevoie sa o fac sa planga…mi-am cerut scuze daca am deschis vreo rana mai veche, si mi-a spus ca nu are rani, ca e vorba de mine…nu intelegeam…femeia asta perfecta s-a indragostit de mine?Seara a continuat prin cateva mesaje, mi-am cerut scuze ca am intristat-o, am rugat-o sa coboare sa stam de vorba dar a zis ca nu are rost, ca eu sunt insurat si nu are rost.A doua zi aveam deja stabilit ca ea, eu si colegul meu sa urcam cu telecabina la babele dar a batut vantul foarte tare si am hotarat sa mergem la peles si pelisor.Am rugat-o sa merg cu ea in masina sa mai discutam, sa nu ramana asa si mi-a zis “nici nu am putut sa ma uit la tine de dimineata dar sa mai si conduc cu tine in dreapta” si a zis sa conduc eu…pe drum i-am zis ca nu imi vine sa cred ca si ea simtise ceva de cand m-a vazut,ea mai mult tacea si se uita la mine.Ajunsi la peles am vizitat castelul tachinandu-ne din priviri non stop ( nu voiam ca, colegul meu sa banuiasca ceva).Am mers dupa la pelisor unde colegul meu nu a mai venit, ne-a asteptat la masina.Tachinarile au contiunat si acolo pana la un moment dat cand m-a luat si m-a strans tare in brate,cu lacrimi in ochi.Am inceput cu saruturi pe obraz si strangeri in brate din 2 in 2 metrii.Am facut turul castelului cred ca de 4 ori, numai sa stam cat mai mult de mana si sa ne privim…Din castel nu am retinut mare lucru niciunul pentru ca nu exista altceva in afara de noi 2 in momentele acelea.am iesit afara, ne-am plimbat pana am gasit o banca si ne-am asezat pe ea.S-a pus la mine in brate, o tineam strans.I-am povestit tot ce am simtit de la inceput si mi-a zis ca, cu doar o ora inainte sa ii spun eu tot ce i-am spus in seara festiva, spusese si ea despre mine profesoarei de curs nestiind ca si eu simt la fel( si de fapt din cauza asta era trista atunci).Am ramas mut cateva secunde, nu imi venea sa cred.Am continuat sa ne sarutam,atingem si sa vorbim pe banca…parca pluteam, nu vedeam si nu auzeam nimic din jurul nostru, eram numai noi.Pana la urma ne-am ridicat sa ne ducem spre masini…mergeam maxim 2 metri si ne opream sa ne tinem in brate, sa ne sarutam…stiam amandoi ca mai avem putin si o sa ne despartim si asta ne durea enorm desi petrecuseram doar 2 ore maxim impreuna.Am parcurs cei 600 m pana la parcare in cam 1,5 ore.Am ajuns la masini cu lacrimi in ochi amandoi, fiecare s-a urcat in masina lui si ne-am despartit.In momentul ala am crezut ca inebunesc.L-am lasat pe colegul meu sa conduca pt ca eu nu mai eram in stare.Am mai vorbit cu ea pe drum sa vad daca e bine daca a ajuns cu bine dupa care am stabilit sa nu mai vorbim, si am zis ca cu timpu ne va trece.Nu am putut sa nu vorbim, am continuat pe facebook cateva zile in care ne intrebam cum era daca eu nu eram insurat si mi-a spus ca m-ar fi iubit enorm, ca nu a mai trait si simtit asa ceva niciodata cu nimeni desi are 34 de ani.Mi-am pus o mie de intrebari, stim amandoi ca intalnirea noastra nu a fost intamplatoare, au fost si sunt prea puternice trairile.Am tot vorbit si a zis ca poate o sa treaca, eu sunt insurat si nu vrea sa isi cladeasca fericirea pe nefericirea alteia.A plans, si-a facut tot felul de filme in cap cum ar fi fost etc, ca si mine de altfel…dar am hotarat pana la urma sa nu mai vorbim, sa lasam timpul sa decida.Nu credeam in suflete pereche, nici acum nu stiu ce sa cred dar ce am simtit cand am vazut-o si dupa ce am atins-o, a fost ceva ce nu pot explica in cuvinte.Am fost indragostit pana peste cap si nu am simtit asa ceva, nici pe departe.Am mai vazut si 2 filme recomandate de ea cam tot pe tema asta si mi-am zis ca o sa fac sapa
turi, sa caut raspunsuri si daca nu o sa ne treaca si o sa ajung la concluzia ca ea e sufletul meu pereche i-am promis ca nu o sa o las asa, sa traim amandoi cu regrete toata viata.Ea imi tot spunea ca sunt insurat si ca tre sa imi vad de familie dar se vedea ca ar vrea sa fie cu mine din secunda urmatoare ( tocmai imi povestise cate filme si planuri isi facuse ). Din momentul in care ne-am despartit, nu a trecut minut sa nu ma gandesc la ea, sa nu o visez.Nu pot manca normal,nu pot dormi cum trebuie, sunt agitat si familia ma intreaba ce e cu mine, ca sunt schimbat.Eu care eram vesel si glumet tot timpul acum sunt pierdut, tacut, retras.Am incercat sa ma prefac dar se pare ca nu merge.Oriunde ma uit, orice fac sau nu fac, imi vine ea in minte.Sotia, dupa cum spuneam, a observat schimbarile.Imi era foarte drag de ea inainte, o iubeam ( sau cel putin asta stiam atunci), era totul perfect, dar dupa ce s-a intamplat acum, fara sa vreau parca nu mai simt absolut nimic pentru ea, parca s-au sters sentimentele, am o reactie de respingere fata de ea.Oricat ma straduiesc sa ma apropii de ea, parca e cineva in spatele meu care ma trage inapoi. Am facut dragoste si o vedeam numai pe EA, ii rosteam numele in gand non-stop.Ca orice femeie, sotia vede ca e din ce in ce mai rau si a inceput sa imi puna intrebari non-stop: ce e cu tine? ce s-a intamplat la cursuri? ai gasit pe altcineva? ce ai?.A fost la ai ei la masa, si i-au zis si ei ca ceva e in neregula cu alex, i-a zis si matuse-sa, si mai rau s-a aprins..Acum are confirmarea ca nu i s-a parut doar ei ca am ceva.Ma intreaba si eu ii raspund ca nu am nimic, dar ma cunoaste foarte bine si eu nu stiu sa mint deloc, ma tradeaza fata.Si e foarte ingrijorata, se consuma foarte mult, si eu nu stiu ce sa fac…cum am zis, am incercat sa ma prefac dar nu pot…nu imi vine nici sa o mai ating, dar sa o mai iau in brate sau sa o sarut.Ne-am certat de cateva ori deja pe tema asta,plange si eu nu ii pot spune nimic, o mint…ea nu are nici o vina si relatiile devin din ce in ce mai tensionate cu fiecare ora ce trece…nu stiu daca eu sau Anca avem, nu am vrut nici unul sa se intample asa…pur si simplu ceva a explodat in noi cand ne-am vazut…Mi-e un dor nebun de ea, ma doare si fizic cateodata cand ma gandesc la ea, ma trezesc din senin ca imi dau lacrimile,parca as iubi-o desi am petrecut doar cateva ore impreuna…ce oare trebuie sa fac?Mai ales daca gandurile si dorul persista?
Va rog un sfat!

Pt. inceput, citeste ce ai scris. Retine ideea formulata, ca sotia nu are nici o vina, ca e f ingrijorata, se consuma mult. Cu alte cuvinte ca sufera. Raul este deja facut, insa se poate indrepta, dar dureaza, si necesita resurse sufletesti si morale pe care este posibil sa nu poti conta. Privind la rece..practic, pt tine sotia nu mai exista, cei sase ani de relatie s-au sters, toata viata construita impreuna, tot ceea ce a facut sotia nu mai conteaza. Acum a aparut..minunata X, la 34 de ani, deci cu 6 ani mai in varsta, neprihanita si culmea, tocmai ce s-a indragostit imediat, la fel de neasteptat, la cursul de formare, stiind ca esti casatorit… Asa cum stau lucrurile , de ce trebuie sa te prefaci ?? Doar ai scris aici ca nici nu-ti vine sa-ti mai atingi sotia, dar sa o mai si saruti?? Daca asta simti, de ce nu actionezi, ASUMA-TI MAREA INDRAGOSTEALA, si du-te dupa acea femeie despre care nu stii nimic, care nu ti-a dovedit nimic , dar care in acest moment, este mai importanta decat sotia ta..!!! Spune-i adevarul, merita acest lucru, iar tu, asuma-ti responsabilitatea pt ceea ce simti, doresti. Sa minti, nu e o rezolvare ci doar o amanare. Daca ai dubii, discuta cu un specialist, poate n-ar fi rau sa mergi la un duhovnic. Insa, nu-ti mai amagi sotia.

Traiesti niste sentimente pe care nu le poti nega! Vorbeste cu sotia ta, marturiseste-i deschis ceea ce simti si asumati lucrul acesta, parasind-o pentru noua persona. Esti sigur ca cealalta te accepta?. Este dureros sa faci pe cel de langa tine sa sufere neavand nici o vina, dar…casatoria nu este o obligatie ci o optiune! Esti capabil sa te desparti de femeia pe care o cunosti de atatia ani si cu care te-ai casatorit si ti-ai probat sentimentele in timp, pentru o femeie cu care ai petrecut doar cateva ore? Ce vei face cand va trece “pelteau”, sau cand D-ne fereste, ai sa simti aceasi reactie fata de o alta persoana? De unde stii cat te va tine aceste sentimente si daca ele vor fi probate in timp? Daca iti asumi acest risc, atunci nu amana si decide ce este bun pentru tine! Poate ca inainte de a face acest gest, ar trebui sa mergeti la o consiliere psihologica si in prezenta psihologului sa vedeti ce a mers, ce nu, ce nevoi au fost eludate si s-a gasit o bresa prin care ai dorit altceva.

Din cate inteleg aparitia acelei femei a declansat in dvs. niste sentimente atat de puternice incat au estompat sentimentele pentru sotia dvs. De ce anume ati reactionat asa? Cum a fost posibil sa se intample? Iata niste intrebari la care veti gasi raspuns (dupa parerea mea) dupa cateva ore de dezvoltare personala sau terapie. Pentru ca este posibil ca ceva din istoria dvs. de viata sa se fi activat . Succes!

In viata ai sa te tot indragostesti si de fiecare data o sa spui la fel. Esti tanar, cam de aceeasi varsta cu mine, o sa intalnesti multe femei frumoase pt tine, neinteresante pt alti barbati. Pastreaza ti sotia, ea a fost alegerea ta, iubirea cu care ai hotarat sa ti petreci restul vietii. De ce ai facut acest pas daca nu ai fost sigur de sentimentele tale?! Renunta la aceasta atitudine pe care o ai fata de sotia ta, ea merita tot respectul tau. Fii familist!! Probabil daca ajungeai mai departe cu pers respectiva nu mai sufereai atat dupa ea, tu esti fructul interzis pt ea si poate asta face aventura mai interesanta, este adrenalina, ceea ce lipseste acum casniciei tale pt ca nu mai sunteti la inceput. Aventura este aventura, casnicia este casnicie!! Asta ca sa fiu indulgenta cu barbatii. Iesi in oras cu sotia ta, faceti dragoste ca nebunii, rupe orice leg cu pers respectiva. Gandeste te la un copil cu sotia ta, gandeste te cu ar fii fara sotia ta. Cum ar fii sa ti vezi sotia in bratele altuia? Iar acea femeie ca la 35 de ani nu mai este pustoaica, trebuia sa fie maritata si cu copii, are ea ceva… Poate ii place viata, barbatii interzisi. Tu ai ales familia, mergi inainte cu sotia ta

Multe emotii ce au nevoie sa se sedimenteze prin autoanaliza intr-o dezvoltare personala.

Iti recomand sa mergi la un terapeut ca sa iti clarifici sentimentele atat pentru sotie cat si pentru aceasta noua femeie din viata ta. Ai nevoie sa intelegi de ce a fost posibil sa te indragostesti nebuneste de o alta femeie avand o relatie frumoasa cu sotia ta. Ce a lipsit casniciei tale? Care au fost motivele adevarate pentru care te-ai casatorit? Si cat este fantezie ,cat este dragoste adevarata in aceasta noua poveste? Toate acestea si multe altele le poti lamuri cu ajutorul unui specialist. Succes !

Mesaj anonim, prin www.terapeuti.ro:Buna ziua !
In ultimele 3/4 saptamani am tot simtit arsuri la nivelul stomacului , mai exact in capul pieptului . Am fost si am facur un test pentru Helicobacter pylori care a rezultat pozitiv (4.62U/mL) si din cate am inteles si am citit pe internet este prezenta bacteria respectiva . Medicul mi-a prescris un tratament de 10 zile cu Omez si sulcrafat pana cand imi iesea rezultatul la testul respectiv . Intr-adevar, durerile in perioada tratamentului s-au mai diminuat , dar la fix 2 zile dupa ce am terminat au reaparut cu o intensitate mult mai mare decat cea initiala . Acum intrebarea mea este urnaoarea : pana la un tratament cu antibiotic care sa duca la eliminarea microbului , stiti cumva cam ce tratament naturist ar fi bun in ameliorarea arsurilor ? Sau ce pastile ar fi indicate ? Si ce regim alimentar ar trebui urmat pentru a nu duce la o complicatie si mai mare ? O zi buna va doresc !

Un test de biorezonanta sau test intolerante alimentare https://www.facebook.com/biorezonantaholistica?ref=bookmarks

Mesaj anonim, prin www.terapeuti.ro:Am constiinta încărcată si simt ca înnebunesc.sunt căsătorită de câteva luni.pe soțul meu l am cunoscut pe vremea cand aveam o relație cu un prieten de al lui.acum a reapărut fostul pr si am avut câteva discuții pe internet in care ii pov de viata mea si ii ziceam ca mi e dor de el…acum el mi a zis sa rupem leg ca nu duce nicăieri pov noastră.mi e frica sa nu afle soțul pt ca nu as vrea sa il pierd,e un Soț minunat,e bun cu mine dar parca nu e scânteia aia între noi,plus ca avem probleme de comunicare… Ajutati ma cu un sfat va rog,fostul i a pov unui pr de al lui de noi (l am întrebat cui i a pov si a zis ca are incred in el)dar problema e ca toți de acolo sunt prieteni …adică si cu soțul si mi e frica sa nu afle…daca afla ce ii zic?ar avea dovezi Conversațiile…si nu as avea cum sa neg

eu va sugerez sa discutati cu sotul direct… asa ar fi cel mai ‘corect’. Puteti incerca si varianta de dezvoltare a comunicarii cu sotul asistati de un consilier de cuplu. A avea sentimente pt un fost partener mi se pare ceva natural, mai ales daca acea relatia nu a fost terminata ‘cum trebuie’. Din ce inteleg ati discutat despre sentimentele fata de acel barbat… nu v-ati culcat cu el. Daca doriti sa functioneze mariajul actual atunci va sugerez sa incheiati acea veche relatie. Succes!

Va recomand terapie de cuplu dumneavoastra si sotului.

Trebuia sa te asiguri inainte de asta nu? Dak tot ai fost cu el trebuia sa il cunosti indeajuns sa stii ce va face. I-ai incantat orgoliul de barbat prin destainuire si k l-ai cautat

Mesaj anonim, prin www.terapeuti.ro:

se poate asocia seroxat cu ansilan?
multumesc

da (m-am consultat cu medicul psihiatru)

Mesaj anonim, prin www.terapeuti.ro:

Buna,sunt casatorita de aproape 8 ani si impreuna cu sotul meu de 11 ani.am trecut Peste f Multe imreuna, de 2 ori am pornit de la zero. L am iubit enorm de Mult , Avem si un copil impreuna in varsta de 7 ani. Dupa nastere si din cauza stresului am slabit f Mult si uneori am impresia ca nu ma respinge din cauza ca nu am sanii mari, etc. El ma respinge Mult cauta Motive sa ma respinga. DIN toate puncte de vedere ne itelegem dar din punct de vedere Sexual nu stiu cum sa procedez. Nu vrea sa mergem la terapie pt ca El considera ca nu Are nici o Problema. Zice ca eu l am stresat ca eram complexata. Nu cred ca ma inseala este acasa cu Mine tot timpul.nu stiu cum sa ma apropii de el de Teama sa nu fiu respinsa din nou. Uneori am vrea sa trec peste dar parca imi este frica si devin nervoasa si agitata.nu vreau sa divort eh dar vreau sa ma Simt si eu iubita.eu am 33 de ani si El 41.

ma gandesc ca puteti incerca sa mergeti dvs. sa discutati cu un sexolog, singura. Va poate invata ‘mici lucruri’ pt a revitaliza relatia cu sotul. Succes!

Este posibil ca nemultumirile dvs. in privinta aspectului sa influenteze viata sexuala. In timpul sarcinii si dupa nastere corpul unei femei trece prin anumite modificari. Apoi primele luni dupa nastere pot fi dificile si obositoare. Toate acestea influenteaza atat corpul cat si starea femeii. Insa si partenerul de viata resimte de cele mai multe ori efectele acestor schimbari. Ceea ce conduce in unele cazuri la discutii si nemultumiri. Incercati sa va placeti asa cum sunteti si sa va apropiati de sotul dvs. Poate o discutie cu un terapeut sa va ajute sa intelegeti care sunt motivele pentru care ati fost/sunteti complexata.

Mesaj anonim, prin www.terapeuti.ro:Am 14 ani si ma tai pe maini si picioare de 2 ani fara sa stie nimeni. ( din cauza unor probleme in familie) nu ma tai in fiecare zi, ci numai cand simt nevoia. Azi mama a aflat si nu a avut reacționat prea bine, dar eu nu i-am spus nimic. Ce as putea sa fac? Sa ii spun adevaraul sau sa ma prefac ca nu aud? Ce ma sfatuiti sa fac sau sa ii spun?

Trebuie sa vorbesti cu mama ta si sa ii spui ABSOLUT ORICE te framanta. Te va intelege. Nu-ti fie frica sa vorbesti deschis cu ea. Este mama ta si te va iubi oricum. NU mai amana asta. Vorbeste cu ea cat de curand ca sa te poti linisti.

Nu cred ca este solutie, cand vei avea propria ta familie, sot si copii, si vei avea probleme, te vei sinucide atunci?! Acum este prematur sa ne gandim la asa ceva pt ca esti un copil, vb cu mama ta despre aceasta problema care o ai tu, adica sa te tai, ai spus o de parca tai o hartie. Cel mai bine ar fii sa consulti un psiholog, sa vb cu parintii, cu un profesor sau cu o prietena. Nu este normal cum reactionezi la problema, iti ranesti trupul, vei ramane cu semne. Nu stiu daca sunt in masura sa ti dau sfaturi, dar nu e bine ce faci. Daca suferi, plangi, tipa, vb cu cineva dar nu ti lasa urme pe corp ca mai tarziu le vei regreta.

Impreuna cu parintii vei putea sa afli o cale sa rezolvi aceasta situatie.

Daca nu vorbesti cu parintii in vederea gasiriiunei solutii care sa elimine cauza, nu vei putea obtine vindecarea. Pentru a gasi intelegere conteaza modul felul care vei aborda problema dar si momentul bine ales. Daca tin la tine cu adevarat iti vor pemite macar tie sa mergi la un terapeut. Evident ca ne avand puterea si/sau curajul de a initia schimbarea in familia ta, convertesti tensiunea nervoasa acumulata impotriva ta. De aceia ti s-a spus ca este mai bine sa tipi sau sa plangi, pentru a redirectiona energia negativa in afara. Sunt diverse tehnici de exteriorizare a furiei in conditii de securitate de care poate nu dispui acasa, dar daca nu poti plange sau tipa incearca sa storci pana la epuizare un prosop, canalizandu-ti energia negativa asupra acestuia, fara a periclita pe cineva. Nu doresc sa abordez psihanalitic semnificatia acestui gen de pulsiune, dar poate este bine de stiut, ca sub forma mascata aceasta se manifesta uneori si in practicarea tatuajului…. Nu mai interioriza ci treci mai bine la actiune in vederea rezolvarii conflictului in mod constructiv, ezitarea continua nu poate duce in timp decat la nevroza si de aici pana la a lua decizii gresite nu mai este decat un pas…

Remedii florale Bach https://www.facebook.com/pages/Terapie-florala-Bach-Cluj/695934770463763?ref=bookmarks

Mesaj anonim, prin www.terapeuti.ro:Buna,am si eu o problema mai delicata. Am divorțat în dec 2012 iar dupa divort l-am intalnit pe actualul meu iubit pe un site de socializare. Timp de un an am vb la tel,el fiind in Anglia. In dec 2013 am hotarat ca e momentul să ne vedem si am plecat la Londra.Ne-am placut si am hotarat sa ma mut in Anglia din martie 2014. Toate bune și frumoase dar calvarul abia începe. El e un bărbat cu mult farmec si e chiar foarte atent cu mine problema e ca dupa cateva zile avand acces la facebook i-am controlat putin contul unde am văzut o discutie cu fosta nevastă in care discutau foarte relaxat despre cum sa se vada ei in vară fara sa stiu eu.Cand a venit de la muncă l-am întrebat ce se intampla si mi-a explicat ca sunt doar jocuri pe facebook. Am trecut peste dar am devenit mai vigilentă. Timp de 8 luni el a sunat-o mereu sub pretextul ca se intereseaza de fiica lui. Plângeam, sufeream dar am trecut peste. In octombrie ea a venit in Anglia la sora ei dar nici unul nu mi-au zis nimic cu toate ca pe factura tel.aparea ca a sunat-o si de 11 ori intr-o zi Dar nu a recunoscut pana in momentul in care i-am luat telefonul si am sunat-o spunându-i sa înceteze cu sunatul pe ascuns ca nu ii mai dau voie lui sa vb cu ea.El i-a spus că pun punct aici si nu se mai suna, ea i-a raspuns ca doar dacă se vad fata in fata si ii spune iar el a fost de acord. In momentul ala am inceput sa-mi fac bagajul sa plec dar nu m’a lăsat spunându-mi ca ma iubeste si cu ea doar vorbeste nimic mai mult. Am mai trecut si de data asta peste bazându-ma pe promisiunea lui ca nu o mai suna.Au trecut 5 luni de atunci timp in care m-am tot gândit ca nu e posibil sa vorbesti asa frumos cu o persoana si sa poti sa nu o mai suni. Acum câteva seri am fost in vizita la niste amici si cautam un nr de tel iar amicul nostru mi-a dat tel sa-l notez iar când am văzut numărul am crezut ca lesin.Era nr ei.Am dedus ca el o suna de pe tel prietenilor in tot acest timp.Acum iar mi- a promis că nu o mai suna si ca ma iubeste si ca vrea sa ramana toate viata cu mine. Mi-a dat si un inel si m-a cerut in căsătorie pe care inca nu l-am acceptat. Nu mai pot să am incredere in el. Eu cred ca s’a obisnuit ca eu plâng si sufar 2 zile iar apoi o iau de la capat tot langa el.Nu mai stiu ce sa fac, nu mănânc cu zilele , plâng si sufar, nu dorm noptile dar il iubesc enorm si din cauza asta am rămas langa el dar la urma urmei sunt si eu o persoana si nu un robot. Simt ca o sa cedez psihic pt ca pentru el cred ca e o joacă. Va rog dati-mi un sfat . Ce sa fac si cum sa mai procedez. Nu vreau sa ne despărtim si nici el nu vrea.

ce am inteles eu este ca tot timpul treceti peste… cumva tot timpul lasati de la Dvs. cate ‘putin’… intrebarea mea este: pana cand? Succes!

Se pare ca prietenul dvs. nu a pus punct relatiei cu fosta sotie (de altfel nici aceasta). Iar dvs. sunteti la “mijloc”. Inteleg ca ati apelat la buna credinta a prietenului dar acest lucru nu a dat roade (el nu se poate opri sa nu o caute pe fosta sotie).Ati incercat terapie de cuplu? O alta varianta ar fi sa apelati la terapie online pentru dvs.(daca nu gasiti acolo un terapeut) pentru a discuta cu o persoana care nu este implicata emotional si este obiectiva. Poate astfe veti putea vedea situatia altfel si veti putea decide ce doriti sa faceti in continuare.

Stiu k nu sunt psiholog dar il leaga ceva de f sotie si este copilul iar el nu a uitat-o si nu o va uita dar esti la mijloc pt k are sentimente si pt tn. Stiu k noua ne place sa speram k poate poate o sa uite. Nu o va uita si u vei pierde ani frumosi din viata asta .

Doamna, de ce credeti ca daca il puneti sa aleaga intre fosta sotie cu care are o fiica si dvs, si el va alege sa fie cu dvs, veti avea o relatie buna ?? Credeti ca oamenii au butoane ”ON/OF” , pe care le apasam si gata, stergem amintiri, sentimente, emotii..?? Dvs aveti un asa buton? Nici nu credeam. Din felul in care relatati situatia, mie mi-ati lasat impresia ca sunteti ca o fetita care vrea papusa de pe raft si bate din picioare in magazin, ca sa i se cumpere. Incercati sa va reanalizati situatia, relatia, faceti a l t c e v a, pt ca cea ati facut pana acum nu a dat rezultate. Urmarind-ul, haituind-ul si impunandu-i sa renunte la fosta sotie, nu va faceti dvs nici un bine, din contra, el se va indeparta emotional de dvs, vazand ca nu il intelegeti si nu il sustineti in relatia cu fiica sa si cu fosta sotie. Nu il securizati in relatia cu dvs, deci va simti ca nu se poate baza pe dvs, iar asta va eroda relatia pe termen lung. Ce va deranjeaza atat de tare ca vorbeste cu fosta sotie ?? Va e teama ca va lasa pe dvs si se impaca cu ea ?? Pai, e un risc, intotdeauna, in acest gen de relatii – acei oameni au avut o viata impreuna, au adus pe lume un copil, sunt uniti pe viata intr-un fel..nu mai sunt soti, dar vor fi intotdeauna parintii fetei. Deci, incercati sa va schimbati abordarea…un barbat, o relatie nu se tine cu forta, cu controlul, cu interdictii..e o iluzie care doare. Relatiile reale, durabile se construiesc pe respect , incredere, pe atentie fata de nevoile celuilalt. V-am dat o perspectiva a relatiei dvs..mergeti la un psiholog, cereti ajutor sa vedeti cum puteti face sa va rezolvati aceasta teama de abandon si dorinta de control..

Problema e la dvs , nu la el. V-ati transformat intr-un detectiv al… care terorizati un om. Daca el voia sa fie cu ea, era cu ea, dvs nu mai erati nici macar o jumatate de ora cu el. Daca el sta cu dvs, se poarta frumos , va vrea pe dvs, v-a cerut si in casatorie… ce va intereseaza pe dvs FOSTA relatie?Dvs sunteti sigura ca il iubiti si il vreti? Eu stiu ca atunci cand iubesti si vrei un om construiesti relatia ta nu ruinezi cu mii de urmariri – inimaginabile, atacuri, obligat sa nu vorbeasca cu cine? cu mama copilului lui? Va dau o veste proasta pentru dvs si foarte cu inima si admiratie pentru el – toata viata – VA VORBI – CU MAMA COPILULUI LUI, ar fi un om fara inima sa n-o faca. Niciodata nu m-am gandit ca o sa dau un astfel de sfat – dar la dvs nu e dragoste – e boala – cautati un alt om – ca ori ajungeti dvs la nebuni ori il bagati pe el – mesajul meu pare negativ, dar o spun cu toata dragostea pentru toate sufletele implicate. Va produceti cu mana dvs infinita suferinta, dar ce e mai grav ca o produceti si la toate celelalte persoane.

Mesaj anonim, prin www.terapeuti.ro:

Buna! In curând voi împlini vârsta de 20 de ani si am o relație de aproape 3 ani. Nu a fost totul roz până acum, ca in orice relație au existat certuri mărunte, supărări din nimicuri, dar au existat si momente foarte frumoase. Problema mea pornește de la faptul ca in urmă cu un an, după terminarea liceului, eu am vrut sa plec în străinătate la mama mea, sa îmi continui studiile acolo, dar el s-a opus. I-am propus sa plecăm împreună, dar nu a vrut, motivând ca nu își poate lăsa serviciul din țara. Între timp eu am inceput sa studiez la o Universitate din țară, iar de Crăciun am fost împreună în vacanță la mama mea si de atunci el s-a tot gândit să plece acolo, dar mie nu mi-a spus până luna trecută. Nu m-am opus, nu am stat în calea dorinței lui, din contră, am rugat-o pe mama mea să il ajute, dar m-a durut foarte tare. A plecat, a început să lucreze acolo, iar eu am rămas acasă cu gândurile si regretele mele. Nu știu ce decizie să iau. M-a dezamăgit foarte tare si simt că nu mai avem nici un viitor împreună, dar nu aș vrea sa iau o hotărâre pripită si sa regret mai târziu. Din această cauză simt ca am intrat in depresie si nu mă pot gândi la altceva. Vi se pare corect față de mine? Ce ar trebui sa fac?

ce inteleg eu este ca tie nu ti se pare corect fata de tine aceasta situatie si ca nu stii ce sa faci. Ce iti sugerez eu este sa iti acorzi oricat timp ai tu nevoie pt a lua o decizie, pt ca doar tu poti decide in aceasta situatie. De asemenea ai putea sa ii spui lui tot ce simti (nu are rost se le cari dupa tine toata viata), sa vezi ce reactie are si sa decideti viitorul relatiei impreuna si cu ‘toate cartile pe masa’. Succes!

Te-a dezamagit fiindca atunci cand tu ai vrut sa mergi in straintate, el nu a fost de acord cu dorinta ta, iar acum el face acest pas. Ce trebuie sa inveti tu din acest lucru? Poate ca mama ta sau alti prieteni te-au sfatuit sa tii cont in primul rand de dorintele tale, ca ai viitorul in fata si nu trebuie sa ti-l arvunesti pentru dorinta unuia sau altuia. Este o lectie, incearca sa tragi toate invatamintele si vezi in situatia ta prezenta ce ai de facut. Daca ai inceput o facultate aici, continua-ti studiile! In legatura cu prietenul tau, poti sa tragi singura concluziile. Fiecare are dreptul sa-si organizeze viata asa cum si-o doreste si cum ii este bine lui si asa trebuie sa faci si tu pentru tine. Nu uita ca "esti cea mai importanta persoana din viata ta"!

Ai luat decizia sa ramai in tara. Te-ai "sacrificat" si ai ramas aici pentru ca el s-a opus dar cand el a decis nu ai spus nimic Mai mult l-ai ajutat desi erai nemultumita. Genul acesta de decizii de iau impreuna intr-o relatie. Unde incepe si se termina celalalt intr-un cuplu si ce anume doriti de la relatie ar putea fi niste subiecte care merita discutate inainte de a lua o decizie la suparare.

Mesaj anonim, prin www.terapeuti.ro:

Buna ziua,

Voi incerca sa descriu pe scurt:

Sunt intr.o relatie de 7 luni si nu pot depasi 2 evenimente ce s.au intamplat la inceputul relatiei.
deseori ma trezesc stand pe ganduri si aducandu.mi aminte de ceea ce s.a intamplat, uneori chiar analizand cum si de ce si de ce nu.
Relatia dintre mine si prietena mea a inceput oficial acum 7 luni, deoarece aveam aproximativ 2 ani de cand aveam relatii intime, amandoi avand la randul sau o alta relatie de 6-7 ani.

La inceputul relatiei au fost 2 evenimente:

1. Ea renuntase de ceva timp la relatia sa si era disponibila pentru o alta relatie, insa eu inca nu eram dispus sa renunt la relatia de atunci.
Totul a fost oarecum ok pana cand eu am decis sa renunt insa nu eram pregatit sa.i spun ei pentru ca ea cunoscuse de scurt timp pe cineva.
In final am avut o cearta mare si ea a iesit cu timpul, eu m.am dus la ea acasa si i.am vazut… am avut un soc emotional si am ajuns la urgente…
In acea seara i.am spus ca sunt singur si vreau sa avem o relatie si in cateva zile a venit si refuzul ei, ea era deja implicata in noua relatie..
La scurt timp dupa, cam 2 saptamani, m.a cautat si am inceput relatia pt ca incercarea ei de a avea o relatie cu acea persoana esuase.

2. La inceputul relatiei am vazut un mesaj in telefonul ei, era de la un baiat cu care ea avuse relatii intime inainte sa avem noi, tot in timpul relatiei ei anterioare de 7 ani.
Mesajul era despre ziua in care s.au cunoscut… totul parea a fi o conversatie romantica intre ei, dar regret si azi ca nu am citit tot.
Ne.am certat atunci cat sa ne despartim, dar ea a insistat ca nu e nimic intre ei si ca renunta sa mai discute cu el doar sa nu ne despartim.

Dupa 7 luni nu teusesc sa trec peste si simt ca nu reusesc sa evoluez in relatie din acest motiv si ca voi rata sansa de a avea o relatie cu iubirea vietii mele din acest motiv.

Intrebarea este:

Cum pot scapa de aceste ganduri negre? Cum sau ce sa fac sa trec peste?

Va multumesc.
Cu respect,
C. D.

pare sa fie o problema de comunicare in cuplu… solutia putand fi gasita impreuna cu un terapeut de cuplu. In plus cred ca ar fi benefic pt Dvs. sa incepeti o dezvoltare personala/psihoterapie individuala in care sa explorati acest blocaj pe care il traiti. Succes!

Ce anume doriti de la o relatie si care sunt limitele in aceasta ar putea fi subiecte de discutie in cadrul unor ore de dezvoltare personala.

voi ati inceput oricum relatia aceasta mai putin conventional, de aceea este bine sa stabiliti cum doriti sa o continuati. in modul clasic, adica sa implice fidelitate si monogamie sau la fel ca pana acum, cand aceste aspecte nu erau importante. cred ca de aici ar trebui sa incepeti, sa luati o foaie si un pix fiecare si sa scrieti drepturile si obligatiile pe care simtiti ca le aveti in cuplu si cum isi doreste fiecare sa continue relatia. in ceea ce priveste evenimentele trecute cred ca nu ar trebui rememorate si analizate la nesfarsit mai ales ca pana la un moment dat nu va deranja infidelitatea partenerei. deci pana nu stabiliti niste reguli noi ale jocului nu puteti sa va superi ca sunt urmate cele vechi. numai bine!

Mesaj anonim, prin www.terapeuti.ro:

Bună! Am o relație de un an jumate..nu pot spune ca a fost totul roz intre noi de la început. .ne-am certat de la începutul relației si acuma tot asa continuam cu multe certuri..eu am vrut sa ne despartim de f mukte ori dar el nu vroia..și asa ma motiva si pe mine sa nu pun punct acestei relații. .. acum o săptămână si ceva am venit sa stam la sora lui ca vrem sa ne mutam impreuna si pana ne găsim un apartament ne-am gândit sa stam la sora lui..dar eu nu ma simnt bn deloc aici dar am făcut acest sacrificiu pt relatia noastră. .eu nu lucrez momentan așa ca pt mine trece f greu timpul si ma simnt neglijata pt ca el lucrează mult si se și streseaza f mult cand vine acasa nu prea discuta cu mine vine si se uita la tv..si el stie ca nu ma simnt bn aici si ca sunt singura toată ziua dar cu toate astea nu e lângă mn ca mi-e f greu. ..si dacă incerc sa-i zic ca ma simnt neglijata el se enerveaza si ne certam si nu ajungem sa comunicam. . Si eu ma simnt distrusa
..înțeleg ca sestreseaza la mmunca dar nu ar trebui sa uite de relatie.. Nu stiu ce sa mai fac..oare ce e de facut? Mulțumesc

care este instinctul tau? Daca ai putea sa faci orice in lumea asta… care ar fi acel lucru… fara sa gandesti. Pare ca te simti foarte neadecvat in acel mediu. Mai gandeste-te ce vrei pt viitorul tau si poate merita riscul . Succes!

Daca o persoana draga tie ar fi in situatia in care te afli tu acum, ce i-ai spune?

Cred ca important este sa-ti gasesti o ocupatie care sa-ti umple timpul….daca este si inafara casei este mai bine! Stand singura in casa si "rumegand" mereu nemultumirile , te afli intr-un cerc vicios – intretii starea de nemultumire! Dupa ce vei shimba modul in care-ti petreci timpul, o sa vezi daca nu cumva se schimba si relatia.

Descrieti o relatie care parca mege in virtutea inertiei. Opriti-va putin si realizati ce anume doriti de la aceasta relatie (amandoi). Discutati ce va deranjeaza. Unele aspecte trebuie sa fie clare atunci cand pornesti la drum cu cineva. Succes!