Mesaj anonim, prin www.terapeuti.ro:Buna. Sotul are 49 de ani si a acuzat de 5 luni dureri in soldul stang. In urma efectuarii unei radiografii a primit diagnosticul de : modificari degenerative moderate coxo-femurale bilateral cu ingustare de spatiu articular superior si inferior- discopatie L3-L4 si L4-L5 cu pensare a spatiilor articulare. Va rog sa ne spuneti ce inseamna si cat de avansata este coxatroza ( se impune operatie?) sau exista tratament care sa ajute in stagnarea degradarii osoase? Cu multumiri, Angela

La soțul dumneavoastră nu se pune problema degradării osoase, ci a celei articulare. Dacă nu e o coxartroză foarte avansată, există tratamente care constau în administrarea de antiinflamatorii și componente ale cartilajului articular. Dacă e o coxartroză severă, poate exista indicație de protezare articulară, care va permite reluarea ulterioară a unei vieți normale. Pensările de spații intervertebrale pot fi cauzate de tulburările statice produse de coxartroză. Trebuie consultat un medic ortoped.
Se recomandă evitarea eforturilor fizice intense ,în schimb, ar fi utile gimnastica medicală și kinetoterapia, precum și practicarea unui sport de genul înnotului.
Pentru combaterea durerii și a tulburărilor funcționale, este foarte eficientă acupunctura.

Căutați un kiropractician și să urmeze concomitent un tratament cu Cartilaj de Rechin 2 x 2 tb/ zi și extern să facă, sau să-i faceți un masaj prin fricționare cu tinctură de Untul Pământului, sau o combinație între Untul Pământului, Tătăneasă și Spânz. Sănătate!

Mesaj anonim, prin www.terapeuti.ro:Buna ziua! as dori un sfat de la dumneavoastra penru ca ma simt foarte dezorientatasi nu prea mai am incredere im mine.Am 29 de ani sotul meu are 30 stam impreuna de aproape 11 ani. nu suntem casatoriti cu acte si avem un copil impreuna de 6 ani.Pot sa spun despre noi ca ne-am lut la ambitie, ca sa zic asa, pentru ca parintii nu ne lasau sa vorbim , mai precis ai mei. eu eram la liceu cand am fugit impreuna. Dupa ce am fugit parintii lui ne-au asigurat ca putem locui la ei, ceea ce am facut timp de 5 ani acum stam la ai mei de alti 5 ani.Datorita parintilor nostri , a impotrivirii lor si a certurilor am ajuns sa ne iubim din ce in ce mai mult, am invatat sa ne aparam ,sa fim sinceri, sa fim din ce in ce mai apropiati.Este adevarat ca nu prea ii placea munca la inceput si asta a dus la destule greutati. Dar am muncit eu pentru amandoi si nu a fost o problema mi-a placut.Si imi place sa pot sa le ofer tot ce isi doresc numaib sa ii vad fericiti pe el si pe baiat.Am lucrat vreo 5 ani , dupa ce am nascut la 6 luni , la un magazin unde nu prea aveam zile libere.Acum doi ani s-a angajat si el la o croitorie unde a reusit sa se integreze. Insa anul trecut prin iulie mi-a marturist ca si-a facut o prietena , o femeie mai in varsta la vreo 42 de ani, si ca ar vrea sa aiba relatii intime cu ea doar din curiozitate. Dupa cateva discutii si calme si mai aprinse a renuntat si a facut tot posibilul ca eu sa lucrez cu el acolo. Acea relatie s-a incheaiat si totul parea sa fie ok cand prin octombrie-noiembrie incepusem sa am niste sentimente ciudate cum ca ar avea pe altcineva. Era o colega noua de seama cu noi despre care imi vorbea foarte frumos , dar imi lasa o indoiala in suflet.La inceput am crezut ca sunt eu nebuna pentru ca la un moment dat stateam cu ei si ma simteam in plus.A inceput sa vorbeasca cu ea pe WhatsApp.La inceput mai putin acum vorbesc non stop.I concediul de Craciun la insistentele mele de a descoperii ce se intampla mi-a spus ca s-a indragostit de ea dar si pe mine ma iubeste la fel de mult.Au hotarat sa fie impreuna sa vorbeasca despre orice lucru, au inceput o relatie mai pe scurt doar ca nu si una intima.Acum sotul meu imi spune ca o iubeste foarte mult si nu poate sa o paraseasca si ea la fel. Stau zi de zi cu ei si simt ca inebunesc cand vad ca vorbesc non stop la munca plus acasa , isi trimit mesaje de dragoste dar in schimb imi promite ca nu ma paraseste pe mine, imi spune ca nu ar putea trai fara mine ca ii sunt un rau necesar.Orice am incercat sa fac sa il apropii, m-am comportat cat am putut de normal si i-am demontrat cat de mult il iubesc cum am stiut mai bine iar el imi spune..”te iubesc enorm de mult dar nu pot sa o parasesc pentru ca ma completeaza”. Si ea este casatorita la randul ei cu un baiat mai invarsta ca ea cu vreo 7 sau 8 ani cred. Mi-au spun amandoi ca nu pot rezista fara sa isi vorbeasca fara sa stie unul de altul dar nu isi vor lasa nici familiile.Ma simt legata de maini si de pic
ioare si oricat incerc sa rezolv problema el imi spune sa stau linistita, calma ca va trece nu prea curand dar va trece.Am intrabat cu ce am gresit si mi-a spus ca sunt perfecta si ma iubeste , fara mine nu ar fi nimic dar ea il copleteaza in nebunia lui.El spune o prostie ea il completeaza si nu ii refuza nimic in afara de sex.Si cu mine se comporta foarte frumos si lucrul asta ma face sa ma simt vinovata ca nu pot sa il inteleg. el doar atat imi cere.

parerea mea este ca ‘sotul’ tau are nevoie sa isi lamureasca multe din existenta lui impreuna cu un specialist… ce se intampla in vietile voastre a cam parasit sfera ‘echilibratului’ si are potentialul de a marca puternic si celelalte vieti conexe (copii, etc.). Succes!

Comportamentul si intelegerea pe care o ai pentru “sotul” tau, sunt nesanatoase si toxice, atat pentru tine cat si pentru copilul tau. Daca de ex. ar fi vorba de o ruda de a ta de care iti pasa si ar trece printr-o intamplare asemanatoare, ce sfat i-ai da? Ar trebui sa te intrebi ce esti tu pentru el si cata responsabilitate are el fata de familia pe care o are cu tine. TU NU ESTI MAMA LUI! Nu trebuie sa-l intelegi si nici sa-l tolerezi sau sa-i accepti asemena atitudine fata de tine si fata de copilul pe care-l aveti impreuna. Nici o “dragoste” nu justifica atata toleranta! Uita-te la tine ce fel de femeie ai devenit in aceasta postura! Nu lasa lucrurile asa, este timpul sa iei niste masuri in care sa-ti regasesti statutul de femeie, iubita si sotie. Discutati, puneti lucurile pe hartie si notati pe doua rubrici (ce vrei tu si ce vrea el), vedeti daca mai aveti puncte in comun si daca nu, separati lucruile, nu s-a terminta lumea cu el! Daca nu te respecti tu, nu avea pretentie sa o faca el!

Pare ca sotul dv. este confuz si nu stie ce vrea. La fel pare si “prietena”. Aceasta relatie care se situeaza intre o prietenie si o relatie intima si nu este delimitata in nici un fel va dezorienteaza si pe dvs. Oare ce parere are sotul “prietenei”? Implicati mai sunt si copiii care vad tensiunea dintre parinti si pe care ii poate afecta pe termen lung. Va recomand sa apelati la un terapeut de cuplu sau terapie individuala pentru sotul dvs.

Ai foarte mare grija in aceasta perioada cu cine te sfatuiesti – cine te influienteaza – s-ar putea sa fie binele vazut de acea persoana si nu binele pe care inima ta si sufletul tau il doreste… si e foarte usor sa faci greseli – datorita sfaturilor – bine intentionate dar care nu au legatura cu sufletul tau.Oamenii mai sfatuiesc cateodata si prin prisma suferintelor prin care au trecut ei – si asta nu are legatura cu sufletul tau… viitorul pe care ti-l doresti tu.Tu ai un suflet deosebit de frumos si curat de traume… rar de gasit azi asa ceva… pastreaza-te asa… fa ce iti place tie… placeri – iesi cu fetele, fa-ti un hobi… distreaza-te cu copilul… sa nu te afecteze ce nu e legat de tine si familia ta. Sa nu uiti nici o secunda ca prin tot ce faci tu il indepartezi – il trimiti in bratele ei sau a alteia sau – AI RABDARE si TOLERANTA si totul trece ca un fum… iar daca nu trece si el pleaca tu ai facut tot ce ai putut cu dragoste, intelegere, curat fara atacuri pentru omul pe care il iubesti – mai departe e destinul. Ai grija de tine si de copil sa ramaneti in iubire, doar asa va protejati de suferinta – aia nu face bine la NIMENI

Boala lunga moarte sigura. Ii lipseste mamica ? Adica nu s-a maturizat ? Dar cum nu sunt totusi mamica si fiu nu exista incalcare de tabuuri… De fapt iti este teama sa cresti singura copilul ? Lamureste de fapt ce este cu tine si de ce nu te respecti.

Mesaj anonim, prin www.terapeuti.ro:

am o emotie cind incep sa vorbesc cu cineva si incep sa tremur si uneori ma blochez uneori stind fata in fata cu cineva ma ia un tremurat ca nu pot duce un pahar de apa la gura asta de un timp nam fost asa mereu mentionez ca am 49 ani si sint si la menopauza nu stiu cum sa scap de aceasta stare uneori incerc sa ma controlez si imi este destul de greu iar alteori este chiar vizibil daca stiti ceva ce mar putea ajuta sa scap de aceste stari !Va rog din suflet

in primul rand va sugerez un set complet de analize pt a putea inlatura o cauza organica, dupa care, daca nu exista nicio problema, ne putem gandi la o cauza emotionala de genul unui soc/trauma/etc., caz in care de dorit ar fi sa vorbiti cu cineva despre aceasta (fie membrii de familie apropiati, prieteni, un psiholog), o ultima varianta ar fi sa consultati si un psihiatru (dupa caz). Succes!

DiscutatI cu medicul dvs. despre starile dvs. si despre implicatiile pe care menopauza le poate avea.Incercati sa va aminiti daca a existat un eveniment care sa fi generat aceasta stare. Este posibil sa fie o combinatie intre schimbarile datorate menopauzei si un eveniment din viata dvs.

Încercați un tratament cu un amestec de tincturi Talpa Gâștii și Păducel (flori). Luați tim de 10 zile de 3 ori pe zi câte 4 ml de tinctură într-un pahar cu 100 ml apă cu minim 30 minute înainte de mâncare, pe stomacul gol. Dacă nu dispar simptomele descrise de dvs, mergeti la medic. Sănătate!

Mesaj anonim, prin www.terapeuti.ro:

Buna ziua!
Sunt barbat si in aceasta vara implinesc 28 ani. Sunt din Constanta. Am terminat studii de licenta si studii de masterat. Sunt angajat ca inspector de inspectie tehnica periodica. La actualul loc de munca sunt majoritatea barbati. Firma la care lucrez acum se afla intr-o curte in care se afle alte firme in domeniul auto. Am facut practica la reprezentante auto.
Problema mea este singuratate, adica fara prieteni apropiati si iubita. M-am nascut cu defect de vorbire si unii oameni bat joc de mine de acest defect. Cand eram la scoala generala, m-am imprietenit cu copii din cartierul meu. Intr-o zi am auzit ca nu mai vor sa fie prieteni cu mine. In timpul liceului m-am imprietenit cu 2 colegi de liceu. Unul dintre ei nu am tinut legatura cu el si celalalt am tinut legatura, dar ne intalnim rar. Majoritatea colegilor mei de scoala generala si liceu fac misto de mine ca sunt balbait. La facultatea m-am imprietenit cu colegii de specializarea mea. Am facut revelioane, am iesit de 1 mai si alte iesiri cu ei. La sfarsitul facultatii am aflat ca ei consumau etnobotanice si parintii mei nu sunt acord cu relatia mea cu ei. M-au scos din gasca lor. A doua oara am fost prieten cu un coleg din alta specializare si ma intelegeam bine si cu el si cu iubita lui. El se intelegea bine si cu un coleg din specializarea lui. Dupa un timp, nu mai tineau legatura. Din cate am vazut eu, el si iubita lui nu aveau pe nimeni. Am facut o greseala, adica m-am dat la iubita lui si dupa ce a aflat, el n-a vorbit cu mine o luna si imi pare rau. Dupa ce a trecut acesta luna, m-au iertat. Parintii mei nu au fost de acord cu prietenia mea cu ei pentru ca au zis ca sunt pe interes. Eu aveam masina si ne plimbam de fiecare data cu masina mea. Si parintii iubitei lui au fost cu masina mea la plimbare si la cumparaturi. Am fost si la Adamclisi cu masina mea. Parintii mei sunt suparati deoarece nu au platit pentru combustibil cand am iesit in oras si cand am fost la Adamclisi. Ei n-au avut masina. Parintii mei mi-au zis sa nu mai ies cu ei.
In privinta fetelor, am avut 2 relatii. Prima iubita mea am cunoscut-o printr-un coleg de facultate. Am stat o luna si ne-am despartit. M-am intalnit din nou cu ea la Cora, unde am lucrat noi ca lucrator comercial. Am fost din nou impreuna si tot o luna am stat impreuna. A doua iubta am cunoscut-o pe internet si am fost impreuna aproape un an. Cu ea am inceput viata sexuala si am facut dragoste numai o data.
Cand eram copil am fost logoped ca sa vorbesc mai bine. In timpul facultatii m-an dus o data la un cabinet psihologic si nu stiu de ce am renuntat sa mai merg. In timpul masterului, am mers la alt cabinet psihologic si am facut cateva sedinte. Mi-a spus sa gasesc un loc de munca in alt domeniu. Am aplicat si m-am angajat si nu am continuat sedintele. In timpul masterului a venit o doamna la mine acasa sa ma ajute cu vorbirea si dansa a vrut sa faca 1 an cu mine. Acum ma duc la un psiholog si mi-a zis ca e un proces de lunga durata si mi-a zis la inceput sa fac un test IQ si rezultatul este 84. Mi-a recomandat sa fac hipnoza si sa fac terapie de grup de preferinta cu fete de varsta mea. Dansa mi-a zis ca viata sexuala este o necesitate. M-a intrebat unde cunosc fetele si am raspuns ca pe site-urile www.badoo.com , www.twoo.com . M-a intrebat cum abordez fete si am zis "Buna! Ce faci?" si am zis ca nu e frumos sa zic "Ce faci, papusa?". Mi-a zis sa incerc cu "Ce faci, papusa?"
Cred ca parintii mei vor de la mine sa am viata normala, adica sa am familie, un loc de munca si prieteni apropiati, sa fac treaba acasa. Eu nu am incredere in fortele mele si ma gandesc sa raman singur toata viata mea. Ma gandesc sa am o activitate in afara locului de munca si as dori sa ma inscriu la un partid politic si/sau la voluntariat. Nu sunt mare fan politicii. Alta problema a mea este ca sunt timid si emotiv.
Imi place relatie serioasa, stabila si de lunga durata. Parere mea ca sunt un nimeni si un ratat deoarece cunostiintele mele (fosti colegi, rude, prieteni de familie, parintii) au noroc in viata. Ma uit pe profile lor de pe Facebook si vad ca au un loc de munca, au prieteni si un partener de viata si ma intristez. Am fost acum cateva zile cu colegul din liceu si varul lui la un biliard si erau cupluri tineri care se sarutau frantuzeste si iar m-am intristat. Am avut gandul sa ma sinucid deoarece cei din jurul cred despre mine ca sunt un ratat care n-are prieteni, n-are gasca si n-are iubita. Asta e parerea mea despre ce gandesc altii despre mine. De Revelion 2013-2014 ma duc cu parintii mei la un prieteni de familie, in loc sa fiu cu cei din varsta mea. Daca afla alti oamenii ca ma duc cu parintii de Revelion, rad de mine. Daca nu am prieteni, ce sa fac? Asta e. La petrecerea mamei mele, un prieten de familie imi zice ca ma duc la prostituate. Sa inteleg ca dansul are o parer
e proasta despre mine. Cred ca oamenii (angajatorii, cei de varsta mea etc.) cand afla ca am probleme de vorbire, o sa ma respinga. Asa cred eu.
Intrebari:
1. E rusine daca barbatul are parul pubian? Daca da, cum se rezolva aceasta problema?
2. Cum pot sa am si eu o viata normala? Cum imi fac prieteni si iubita? Unde pot sa cunosc fete? Unde ma inscriu la voluntariat sisau partid politic in Constanta? Cum abordez fete? Cum pot sa am o activitate in Constanta? Cum sa fiu activ?
3. Exista terapie de grup in Constanta? Daca stiti, sa-mi dati datele de contact, va rog.
4. Cine plateste consumatia intr-o relatie? Parerea mea este sa faca cinste si el si ea. Doamna psiholog mi-a zis sa fac cinste de fiecare data.
5. Mi-e frica cand fac dragoste cu viitoare mea prietena, sa rada de mine. Cred ca fata daca observa ca nu stiu sa fac dragoste, rade de mine. Cum rezolv aceasta problema? Ma gandesc sa discutam inainte, este o idee buna?
6. Mi-e frica cand sarut frantuzeste cu viitoare prietena, sa rada de mine ca nu stiu sa sarut frantuzeste. Cu prima prietena ne-am pupat pe buze si nu sarut frantuzeste. Cu a doua prietena ne-am pupat pe buze si ne-am sarutat frantuzeste. Ce sfaturi imi dati?
7. Imi place o fata cuminte, buna la suflet si sa ma iubeasca si sa ma accepta cum sunt eu. As vrea sa fie dragoste, intelegere, incredere si comunicare. Nu-mi plac fetele fitoase si materialiste. Cum pot sa dau seama ca fata nu e fitoasa si materialista?
8. Cine face primul pas intr-o relatie? Cand e momentul protrivit pentru tinere de mana si sarutare?
9. Cum pot sa nu mai fiu timid si emotiv? Cum pot sa am incredere in fortele mele?
10. In privintei relatiei de dragoste cu o fata si relatie de prietenie cu un baiat, cum trec de respingere?
11. La primul sarut, cum este indicat sa o sarut? Sarut pe buze sau sarut frantuzeste?
12. Cum ma comport cu o fata? Sa fiu baiat politicos, cuminte sau sa fiu "baiat rau"? Eu cred ca e mai bine sa fiu un baiat politicos si cuminte. Ce parere aveti?
13. Sa fiu eu insumi si sa nu folosesc textele de agatat? E bine sa zic gen "Ce faci, papusa?"?
14. Ce parere aveti despre terapie de grup si hipnoza?
As vrea seriozitate si ajutor din partea dumneavoastra. Va multumesc!

Ati putea relua sedintele cu un logoped pentru rezolva problema vorbirii pentru ca se pare ca acest aspect va cauzeaza cel mai mare discomfort. Veti putea fi mai dezinvolt si veti avea o mai mare incredere in dv. Discutati cu parintii sau/si cu terapeutul cu care lucrati despre intrebarile pe care le-ati scris. Succes!

1. Nu e rusine decat daca tu te simti bine in pielea ta si crezi ca te reprezinta. 2.Standardele unei vieti normale, doar tu ti le poti stabili, dar ia in calcul faptul ca trebuie sa te debarasezi de umbrela ideologica a parintilor care dupa cate am citit din textul tau, au o influenta usor distructiva asupra contruirii unei personalitati puternice , ce iti va dezvolta increderea in sine.Prietenii si iubitele vin singuri la tine in momentul in care alegi sa faci parte din cercuri de oameni cu aceleasi interese ca tine.Partea cu partidele si voluntariatele te poti interesa de pe net.Fetele cel mai bine se abordeaza in momentul in care intreprind o activitate ce te preocupa real si pe tine.In partea in care iti doresti sa fi un om activ, iti recomand sa-ti stabilesti niste obiective pe o agenda, iar apoi sa le diseci in pasi marunti, impartiti in fiecare zi, astfel incat sa nu apuci sa te plictisesti.Evident ca poti urma si niste cursuri de dezvoltare personala. 3.Cu siguranta exista, colegii mei de aici de pe grup, vor fi mai mult decat bucurosi sa-ti recomande cateva. 4.Din propria mea experienta, eficient este sa platesti tu prima oara, si sa-i spui ca urmatoarea iesire va fi platita de ea(astfel asiguri si o viitoare iesire pentru ca de obicei femeiloir nu le place sa ramana datoare, iar daca le va face placere compania ta, va accepta o a doua intalnire). 5. Pai important cand ai o prietena este sa nu te concentrezi asupra acestui fapt, simtiti-va bine unul in compania celuilalt si lasa ca totul sa se desfasoare de la sine.Daca va consolidati o baza a relatiei cat de cat , veti intelege cum se comporta fiecare in anumite situatii si va veti mula unul celuilalt si cu siguranta ca nimeni nu va rade de nimeni.Problema este sa nu cauti tu aventuri, sau sa stai stresat cu partenera, pentru ca femeile simt stresul si simt un disconfort si atunci ar fi de evitat.Lungeste preludiul cat poti si fii relaxat pentru a o face sa se simta la fel.Si da, este bine sa discutati inainte, dar doar dupa ce simti ca insemni ceva pentru ea, nu e recomandat sa ai de la inceput discutia asta cu ea. 6.Sarutul la fel ca lucrurile din punctul de mai sus, vine de la sine,deci relaxeaza-ti buzele pe ale ei, si daca nu te simti stapan pe tine, las-o pe ea sa conduca ‘dansul’ tu doar nu exagera cu limba. 7.Daca acestea sunt standardele tale, atunci da de stire ca si tu deti aceste calitati, si astfel atragi ceea ce cauti, insa sper ca nu ai standarde fizice prea ridicate, deoarece multe din cele ‘considerate dragute’ au o stima de sine ridicata sau superioara fata de a ta , si te poti simti inconfortabil sau intimidat, mai ales daca nu ai experienta. Iti poti da seama daca nu e fitoasa sau materialista simplu, si anume daca ai rabdare si vrei s-o asculti cand iesi cu ea la intalnire.Nu e greu de observat. 8. Firesc naturii, un barbat este recomandat de a face primul pas, si acest prim pas este convenabil a fi facut in momentul in care aceasta iti trimite feedback-uri, iar tu simti intrinsec ca este momentul, dar primul pas se face usor, nicidecum exagerat, pentru ca o poti speria. 9. Pentru a scapa de emotivitate si timiditate este nevoie sa experimentezi, si sa socializezi, nu sa te inchizi in tine sau sa te retragi. 10.Fiecare respingere necesita o noua incercare, pentru ca dupa fiecare respingere vei avea de invatat, si vei fi o persoana oarecum mai evoluata in ceea ce priveste intelegerea fiecare persoane. 11.Recomand pe buze, pentru a-i creea o anumita doza de mister, femeilor le plac ‘misterele’. 12.Societatea ne-a invatat ca ‘trebuie’ sa fi un baiat cuminte, insa un baiat cuminte deseori este previzibil si anost, plictisitor pentru partea feminina.Evident nici nesimtit sau ghiolban nu este bine sa fi.Surprinde-o , cateodata cu mici glume rautacioase, dar nu de prost gust si nu de la inceput.Fii un baiat rau, dar bun cu ea, insa un baiat care nu ii suporta orice ‘alintatura’. 13.Nu este bine sa folosesti stereotipe sau asa numitele ‘cocalarisme’, spune-i ce simti, dar fii creativ in alegerea cuvintelor si asamblarea lor, incearca sa fi unic, nu ca majoritatea care folosesc apelative mediocre, pentru a obtine lucruri mediocre cu o femeie. 14. Atat timp cat crezi in ele, si esti serios, si stii ca-ti folosesc, te pot ajuta aceste procedee. Sper ca ti-am fost util!!

Eu sunt de parere ca problema ta de vorbire tradeaza un oarecare eveniment din copilarie, sau ceva ce e nelalocul lui in viata ta.Acum depinde cum se manifesta si cat de accentuata este, nu am toate informatiile necesare ca sa ma pot pronunta,

Exista un restaurant pe la Dacia ,Forte live ,frecventat de oameni de calitate,unde se tin niste cursuri de dezvoltare personala.Poti sa mergi intr-o zi acolo sa bei o cafea si restul depinde de tine.Bafta!

Mesaj anonim, prin www.terapeuti.ro:

Sunt căsătorită de jumatate an. Credeam ca cu cel pe care îl iubesc, dar pe zi ce trece observ ca toată dragostea sa se manifestă mai mult prin vorbe, încerc sa trec cu vederea cind ma neglijează și chiar ma ofensenseaza cu glume care-mi sunt neplăcute pentru ca par mai mult a insulte. Trec cu vederea faptul ca nu schimba zilnic nici doua vorbe, iar chiar dacă vorbim, sunt aceleași fraze fără a intra în mari detalii din partea lui. Mie nu-mi convine pentru ca e una sa nu ai placere sa vorbești o zi, două ca nu ai chef sau ai probleme, sau lipsa de timp, sarcina e aceeași situație în fiece zi, e neplăcut și dureros. Consider ca e normal sa te împarti cu bucurii și neplăceri cu omul drag, dar cind spune ca ma iubește, dar în schimb se comportă ca și cum nu as valora nimic, nu știu cum sa procedez.

ati incercat sa il luati la o discutie si sa ii spuneti tot ce aveti pe suflet… asa cum ne-ati scris noua aici? sau sa ii scrieti o scrisoare… poate este mai usor asa avand in vedere natura emotionala delicata. Incercati sa ii propuneti sa va refaceti modul de comunicare… sa refaceti limbajul comun, atitudinea, relatia… sa comunicati mai des ceea ce simtiti, etc. Daca aveti nevoie de ajutor cu aceasta reajustare a relatiei va recomand cu incredere, daca este si sotul de acord, sa consultati un terapeut de cuplu… sau daca doriti puteti incepe chiar dvs. o dezvoltare personala. Succes!

Cand in cuplu se ajunge la o astfel de situatie este probabil vorba despre dificultati in comunicare. Diferenta dintre ce va spune si ce face este probabil ca urmare a acestei dificultati. Este posibil chiar ca persoanele sa fi incercat sa discute dar sa nu fi ajuns la un rexultat concret iar situatia sa ramana ca inainte. Incercati sa discutati depsre aceste lucruri cu sotul dvs. sa aflati ce anume il nemultumeste, poate ii cereri prea multa atentie, etc.

Nu lasa acesta situatie sa se adanceasca. Raul se produce atat de usor si se insinuiaza ca un sarpe, iar pentru bine iti trebuie atata energie si efort! Orice efort si straduinta acum este benefica pentru cuplul vostru decat mai tarziu. Incearca tu sa iei initiativa, fa-te placuta, fa-i surprize sau pregateste-i intr-o seara o cina (ceva ce-i place), aranjeaza masa cu lucruri simbolice pentru voi, continuati cu un pahar de vin prilej sa incerci sa-i spui cam ce ne-ai spus noua, in primul rand ce simti, cum te face sa te simti prin atitudinea lui, fara sa folosesti cuvinte care sa-l invionvateasca sau sa simta nevoia sa se apere. Vezi ce il deranjeaza, ce il preocupa, ce probleme are si nu le poate depasi. Daca cumulezi frustrari de genul "trec cu vederea" ele se vor aduna si vei avea reactii pe care nu le vei putea controla sau vor fi disproportionate cu realitatea. Mergeti la o terapie de cuplu daca este de acord sau macar tu, poate descoperi de ce ai facut aceasta alegere in viata ta, poate s-au repetat asemenea comportamente si cu partenerii trecuti. Vezi ce poti indrepta la tine in primul rand si pe urma vei lua hotarari in consecinta.

Unele persoane fac o mare greseala: se casatoresc ca sa nu ramina singure… si uite asa apar doua persoane, dar ele sint tot "singure" … ati trecut cu vederea multe lucruri, asta inseamna ca si la pasul casatoriei ochii tot inchisi au fost.. greseala de acum.. este ca v-ati deschis ochii.. si vedeti realitatea…. pacat…

Mesaj anonim, prin www.terapeuti.ro:Indrumati-ma catre un doctor!!!!

Mama mea nu se simte bine de un an si jumatate am facut tot felu de analize si am fost si la psiholog, internist, endocrinolog nimeni nu ii gaseste nimic. Are 53 de ani si multi din doctori au zis ca o parte din simtome se datoreaza menopauzei, dar mi se pare tare ciudat ca starea ei in loc sa se amelioreze este tot mai rea. Simtomele prezentate sunt frisoane alternand de la cald la foarte frig, transpiratii abundente, tremur, lipsa de pofta de mancare dar senzatie de foame, ameteli, lipsa fortei in picioare, insomnii, disconfort general, palpitatii (desi la cate ecg-uri a facut toate au iesit ok). Sunt perioade in care isi revine dar sunt scurte. Va rog dati-mi si mie un sfat deoarece medicul de familie mi-a zis ca nu are ce sa ii faca. Ar mai fi si alte detalii dar im mare asta este.

Multumesc anticipat.

medicul de familie ar putea sa va dea o trimitere catre un psihiatru. Din ce descrieti pare sa fie un episod anxios… insa o evaluare psihiatrica ar fi mult mai exacta

Până la psihiatru, e de văzut dacă s-au realizat, în prealabil, un consult neurologic și un consult imunologic. Trebuie excluse bolile degenerative demielinizante și bolile sistemice de gen boală lupică. În absența tuturor acestora, ne putem gândi și la consultul psihiatric.
Nu se exclude nici o suferință tiroidiană.
Dacă puteți, solicitați o internare la Spitalul Clinic Colentina, secția imunologie.

A discutat cu medicul de familie despre modificarile care apar la menopauza? Pentru ca ele exista. Perioada de trecere la menopauza este destul de inconfortabila si este insotita de simptome asemanatoare celor descrise de dvs.In paralel puteti efectua si alte investigatii care sa elimine potentialele afectiuni fizice.

Mesaj anonim, prin www.terapeuti.ro:Buna ziua, daca ati putea sa ma ajutati cu un sfat.
Sunt intr-o relatie cu un baiat cu 5 ani mai mic ca mine si la inceputul relatiei l-am inselat. Suntem impreuna de aproape 3 ani, dar in fiecare zi ma face mincinoasa si ca-l insel.I-am raportat fiecare activitate pe care am facut-o zilnic si tot nu e multumit.Il iubesc ,dar simt ca s-a tranformat intr-un terorist psihic.Cum sa ma debarasez de relatia asta? Pentru ca in fiecare zi am trait un sentiment de vionovatie si ca mi-am platit pacatul.Numai am energie sa fiu cu el.Iar daca trec 2 zile fara el , simt un dor de el.
Cum sa fac?

eu sunt convins ca stiti exact CUM insa pare sa va fie teama de acel ‘dor’ (care pare sa fie mai mult obisnuinta). Suna a dependenta, chiar daca realizati ca nu va mai este bine. Puteti incerca tehnica ‘smuls bandajul dintr-o singura miscare’ daca doriti, important este sa aveti grija de propria persoana. Succes!

Mesaj anonim, prin www.terapeuti.ro:Buna
Am 23 de ani si nu stiu sa fac sex.
Da, oricat de penibil ar suna, asa e. Mi-am inceput viata sexuala acum doi ani cu fostul meu prieten. Contactele sexuale erau foarte rare, majoritatea dureroase(de la lipsa lubrefierii, deoarece nu era un mare fan al preludiului) de jumatate de an am un alt partener, si totul merge extraordinar, mai putin sexul. Facem, sau,mai bine zis, faceam sex foarte des, uneori mai mult de o data pe zi. Dar recent mi-a zis ca nu e genul de sex… Ravasitor. Si nu ca as fi eu de vina cu ceva, doar ca ori as fi prea inhibata(ceea ce nu e cazul) ori chiar nu stiu ce si cum. Mi-a spus ca cea si cea mai wow partenera a sa, e ceva tipa ce era foarte pasionala si l-a adus intr-un stadiu de excitare in care nimeni nu a mai reusit sa il aduca, dar ca nu au facut sex ca el era intr-o relatie cu fosta lui iubita. (ulterior am aflat de la altcineva ca ei de fapt ar fi avut relatii sexuale, repetat. In fine)
I-am cerut sa vorbim deschis despre asta si sa imi spuna ce si cum ii place, sa stiu ce si cum sa fac, dar mi-a spus ca nu stie nici el asta.
Su t deja disperata. Nu vreau sa pierd relatia asta pentru ninic in lume, cu atat mai putin pentru ceva asa de banal ca sexul… Mi se pare de-a dreptul penibil…. Ce as putea face?

eu ma gandesc ca (mai ales pt fete/femei) actul sexual nu este la fel de ‘simplu’ (mecanic vorbind) cum este pt baieti/barbati. Sunt sigur ca majoritatea colegelor mele iti vor raspunde mult mai detaliat in ceea ce priveste subiectul ‘sexul pt femeie’ . Eu am senzatia ca defapt nu ai avut un partener pe masura… in sensul de maturitate emotionala. Sex este foarte usor sa faci – dar cum ai constatat si tu este nevoie de ‘preludiu’ care este foarte diferit de la o persoana la alta. Mai gandeste-te la ce fel de barbat vrei sa ai in pat . Succes!

sexul este o chestiune in care sunt implicate cel putin 2 persoane. adica faptul ca el are pretentia de la tine sa fii wow si sa il faci sa se simta wow, dar nu stie sa iti spuna ce isi doreste, ce ii place si ce ar trebui tu sa faci, demonstreaza ca nici el nu stie exact despre ce e vorba. oricat de experimentata este femeia sau barbatul, de fiecare data cand partenerul se schimba o ia cumva de la inceput in sensul ca fiecarui partener ii genereaza placere ceva anume, fapt care trebuie discutat in detaliu, demonstrat, exersat si abia apoi putem sa spunem ca cei doi stiu unul despre celalalt suficient incat sa faca sex de calitate. e important sa nu plasezi problema in totalitate la tine si sa fii obiectiva atunci cand te analizezi. de asemenea e important sa ii ceri si tu lui sa te faca sa te simti wow! aceasta nu e doar datoria femeii pentru barbatul ei ci si invers. unii barbati au impresia ca e suficient sa stie miscarile ritmice implicate in sex. realitatea insa ii contrazice si de fapt e nevoie din partea lor de mult mai mult. numai bine!

Mesaj anonim, prin www.terapeuti.ro:Buna. Am o problema la care nu pot face fata si simt ca mi se prabuseste lumea sub picioare….problema este ca eu am 23 de ani iar parintii mei 40-41 si eu am o relatie de 7 ani care este destul de frumoasa si deja incepem sa ne facem planuri de viitor cum ar fi nunta peste 2-3 ani….doar ca azi am aflat ca mama este insarcinata in saptamana 18 iar asta am aflat ca am cautat in geanta ei fiindca am avut ceva banuieli….nu pot sa cred nu pot sa accept asa ceva, consider ca este o rusine imensaaa, pe cand eu trebuia sa fac astfel ea a facuto si eu nu cred ca sta bine sa aiba o fata asa mare ca mine de 23 de ani si sa imi faca
o surioara/frate dupa atatia ani desi mai sm o sira de 17 ani…nu pot accepta nu stiu cum sa procedez imi vine sa imi fac bagajele sa fug de acasa…prietenul mia oferit ca ma put muta la el desi ma inteleg ft bn cu ai lui nu imi convine sa stau cu ei…..nu stiu ce e bn cum sa fac ????imi vinecsa innebunesc…mama inca nu mia zis nimic dar am banuit de o saptamana ca a fost la doctor si de atunci nu mai vorbesc cu ea…nu pot sa cred simt ca ma prabusesc:(:(

pare sa fie cazul unei discutii cu mama ta…

Se prabuseste lumea lumea sub picioare?? Domnisoara, sa fim seriosi, sigur nu se intampla asta. Este adevarat, diferenta de varsta este mare, insa nu dumneata ai dreptul sa judeci actiunile mamei, fara suparare. Ai putea sa te bucuri ca parintii tai se iubesc si dau nastere unui copil. Este o femeie inca tanara, la 40 de ani, este activa sexual, este perfect normal…De ce sa simti rusine?? Ce determina sentimentul de rusine?? Sa inteleg ca nu ti-e rusine sa te muti la iubit, fara sa fii casatorita, dar ti-e rusine ca parintii tai vor mai avea un copil…?! Poate ar trebui sa te gandesti ce te deranjeaza de fapt…asta insemnand sa mergi la un psiholog si sa discuti despre ce a generat aceasta nemultumire, de fapt. De asemeni, o discutie cu mama, ar ajuta, dar avuta in termeni civilizati, de la fiica la mama, sa incerci sa intelegi, nu sa-i ceri explicatii…Fii mai intelegatoare, asa cum au fost si parintii, admitand sa ai o relatie de la 16 ani

Decizia de a avea un copil le apartine parintilor ca si cuplu si nu dvs. Vorbiti cu mama dvs. care este o femeie insarcinata si pe care genul acesta de comportament din partea dvs.o poate afecta negativ (nu doar pe ea). Folositi niste cuvinte puternice: “mi se prabuseste lumea”, “imi vine sa innebunesc”. Ce anume va face asa simtiti atat de acut acest eveniment? O varianta ar fi sa vorbiti cu mama dvs. pentru a lamuri lucrurile. Poate atunci veti intelege altfel unele aspecte.

A fi rusine sa mai ai copii la varsta de 40 de ani imi suna a prejudecata (trebuie sa vezi cine/de unde ai invatat prejudecata asta). Suna dur dar te confrunt cu situatia, poate reusesti sa te recadrezi: problema e la tine, trebuie sa ”te cauti”, sa intelegi motivele pentru care vezi atat de rau si dramatic faptul de a avea o sora/frate, poate ai temeri legate de relatia ta cu parintii, sentimentul ca pierzi ceva daca apare un alt copil (fiind mult timp copil unic te-ai obisnuit cu toata atentia doar pt tine). Clar lucrurile se vor schimba, acum nu mai esti copil ci adult, vei avea viitorul tau in fata, familia ta, o profesie si probabil si copii. Implica responsabilitati si temeri deopotriva, dar odata clarificate vei vedea si simti altfel lucrurile. O discutie onesta cu mama ta ar fi binevenita, chiar daca pare dificil, eventual mergeti la un psiholog care va poate mijloci discutia si va asigura suportul emotional in relatia dintre voi. De ce sa traiesti cu pietroiul tau cand te-ai putea bucura de familia ta si viitorul frate si sa ai o relatie ok? Unde scrie ca intre frati trebuie sa fie n ani diferenta, ce nu e de fapt in regula?? E ca si prejudecata foarte la moda in trecut mai ales legata de sexul copilului: erau femei agresate si blamate ca nasc fete si nu baieti (ABSURD si nefiresc asa atitudine !!!) Iti doresc mult bine

Draga dra,iti vorbesc din postura de mama a unei fete de 19 ani si a unui baiat de 15 ani,carora nu li s-a prabusit lumea la picioare acum 8 ani,cand au aflat ca eu,mama lor,sant insarcinata din nou si ca mai asteptam un baietel !Lucrurile au decurs cat se poate de firesc,deoarece nu lor le apartinea decizia ca cel mic sa vina pe lume.Consider ca folosesti cuvinte grele,ce nu vor face decat sa o raneasca pe mama ta !

Draga mea părinții tăi sunt foarte tineri. Dacă mama ta este însărcinată, treci peste orgoliul tău și nu o stresa.

E cazul unei discutii cu mama…Crezi ca pentru ea e usor?Si care-i problema daca mai vine un fratior?Daca la o discutie cu mama ea o sa ia hotararea stop sarcina si se intampla ireparabilul constiinta ta va fi in regula?

Cred ca iti e greu sa accepti o astfel de situatie.Mama ta decide ce face cu propriul corp.Probabil te gandesti ca e diferenta de varsta prea mare.Oare nu te raportezi prea mult la ce o sa zica lumea ? E important ce spunem noi nu ceilalti….Mama ta e foarte tanara….in strainatate abia la varsta asta se apuca de facut copii.Tu suferi NU PT CA MAMA E INSARCINATA ci pt modul in care interpretezi aceasta situatie.Daca nu reusesti sa faci fata apeleaza la un terapeut.

Draga mea, cred ca este necesar sa-ti clarifici tie ce anume te deranjeaza atat de mult in situatia actuala : ca o sa mai ai un frate, ca mama e insarcinata sau ca parintii tai au relatii sexuale? Daca vei diseca fiecare varianta in parte, o sa-ti dai seama ca situatia nu este nici pe departe asa dramatica cum ti se pare tie. Si , poate ti-ar folosi sa faci un exercitiu de imaginatie – ce ti-ai fi dorit sa simta mama daca tu ai fi fost insarcinata? Cum ai fi vrut sa se poarte cu tine?

Serios? Acestea sunt raspunsuri date de psihologi? Pline de judecati si prejudecati si fraze care incep cu “fii asa, fa asa”? Este rusinos ca se permite acest lucru si aici din multe motive. Unul dintre ele este intarirea fricii de judecata care descurajeaza oamenii sa apeleze la suport specializat. O sugestie: initiativa este utila, oamenii cer ajutor si este responsabilitatea noastra sa ne asumam ca il oferim cum trebuie si nu cum avem noi nevoie. De asemenea, moderarea raspunsurilor ar putea aduce un beneficiu celor care isi varsa sufeltul aici.

Draga mea sint foarte multe mame care au copii la o virsta inaintata si cu diferente mari de virsta intre frati .Nu trebuie sa faci o tragedie din asta.Eu sint o mama cu 4 copii si intre primul copil si ultimul este o diferenta de 20 ani.Vreau sa-ti spun foarte pe scurt ca juniorul familiei este iubit de toata familia foarte mult Nu pot sa iti dau nici un sfat si nici nu vreau.IN SCHIMB ii dau un sfat mamei tate ,sa fie curajoasa si sa accepte copilul pt ca este o binecuvintare nici nu isi poate da seama ce o asteapta daca mai accepta un nou bebesul.Iar tu ar trebui sa te adaptezi pt ca asa cum tia dat tie viata asa poate sa dea viata si altui copil.Ti-as spune mai multe dar cred ca nu este cazu

Am avut exact situatia ta -pe invers. Eu am fost surioara mai mica – fratele meu a fost cu 22 de ani mai mare. Niciodata nu m-a acceptat, desi alfel era un om exceptional (a murit) iar eu il divinizam, ca copil. Eu ce vina am avut?…sau mama?Ce treaba crezi ca are gura lumii cu asta? pe cine intereseaza si de ce? Eu ador copii de orice varsta si ce are diferenta de varsta dintre ei? Intreaba orice adult si la fel iti va spune… deci care e gura lumii de care te temi?

Pun pariu ca dupa ce va naste si te vei obisnui cu ideea , il vei adora, si iti vei da seama ca nu erai tocmai in cea mai buna stare sufleteasca atunci cand ai scris asta. Eu am 39 si ceva ani si mi-as dori f mult un copil, daca ea mai poate avea inca, e binecuvantata si tu ar trebui sa te bucuri pt ea. Pace!

Lore Proţi moderarea este cat se poate de stricta (o spun cu siguranta pt ca sunt unul dintre moderatori) insa nu putem controla orice fel de a fi (fie el si unul profesional). Exista metode diferite de a gasi solutii fie ca esti ‘client’ fie ca esti ‘terapeut’, unele pot fi mai directive iar altele mai nondirective. Intelegem perfect ce doriti sa transmiteti si este binevenita interventia (chiar suntem foarte deschisi sugestiilor constructive) si noi incerceam sa directionam acest grup cat mai ‘profesionist’ posibil, lucru destul de complicat avand in vedere diversitatea specialistilor si persoanelor care raspund din propria experienta, etc.

Am la servici o colega care a aflat ca e insarcinata la 3 luni si… mai avand doi copii… nu mai voia sub nici o forma … Sotul era pe punctul sa o paraseasca pe motivul acesta, crezand ca ea a facut intentionat …au fost momente cumplite… stiii care a fost reactia baiatului ei de 21 de ani, care trebuie sa se insoare? …. si nu are relatia cea mai afectoasa cu mama lui? -” Lasa mama muncesc eu si am grija de si de voi daca se intampla ceva.” Nu a fost nevoie…. dar e foarte important in viata sa fim in iubire cu ce vine… nu sa distrugem – pe noi si pe ceilalti. De ce? Un copil e o minune….pentru tine cum e?

Aveam 23 de ani si un copil de doi ani cand tatal meu, recasatorit a conceput-o pe sora mea. Desigur am fost frustrata de ajutorul lui, ca bunic. APOI, mai tarziu, la 40 de ani, eu insami recasatorita, am ramas a doua oara insarcinata. Istoria se repeta, istoricii nu.

Lore Proti – noi dam raspunsuri de la suflet pentru un suflet care in strict clipa aceea a vietii are nevoie. E vorba ca sufletul dintre atatea perspective care i se ofera sa-si gaseasca drumul sau pentru a se ridica – toti am avut nevoie de asta… oare de cate ori? Poate cateodata e perspectiva cuiva care a trecut pe acolo, cateodata experienta ori profesionalismul dar de fiecare data e nevoie de SUFLET. Tu te astepti cumva sa fie sfaturi care sa sustina in ce vrea cel care scrie? – Sa sustinem ego-ul, atacul, egoismul, distrugerea ca sunt mai de actualitate si de magulirea orgoliului acelui om… o astfel de sustinere crezi ca intr-adevar ajuta acel om si pe cei implicati?

Si inca ceva – modelatorii e bine ca nu intervin – decat daca ar lipsi integritatea dintr-o postare – oamenii sunt diferiti si nu stii niciodata cu ce aspect, vocabular, perspectiva… mod de a pune problema va reactiona sufletul, gandirea celui care a solicitat, .. deci diversitatea e mai mult decat binevenita

moderatorii intervin conform regulamentului (pt asta l-am si creeat) insa daca un punct de vedere este bine formulat desi este putin diferit/mai dur exista loc de tolerare. Este totusi un spatiu unde ne dorim sa iasa discutii cat mai benefice posibil… pt toata lumea

De fapt ce te dereanjeaza cu adevarat?Situatia ca mama ta “a indraznit!”sa ramana insarcinata taman cand voaia-i tu sa te casatoresti sau ca probabil ti-ai simiti locul subminat, adica timpul de facut copiii era al tau intr-un firesc al lucrurilor si nu al ei sau gandul ca la randul tau vei face un copil si nu o sa aiba cine sa te ajute, mama ta crescand la randul sau un copil mic sau ca va trebui si tu sa ajuti la cresterea celui mic??? Din pacate sau din fericire, lucrurile aste cu sarcinile nu le dictam numai noi ci este nevoie si de o instanta suprema! Poate ca nu ar strica sa faci o consiliere sau sa mergi la un psiholig si sa vezi ce se ascunde in spatele frazei “simt ca mi se prabuseste lumea de sub picioare!”

E o falsa problema creata de o minte plina probabil,de idei preconcepute.

Discuta aceste ganduri cu persoanele importante din viata ta.Le vei intelege mai bine.

Mesaj anonim, prin www.terapeuti.ro:

Am facut varicela acum 4 zile. Eruptia este foarte puternica dar problema mea pleaca de la creier. Nu ma suport. Imi vine sa ma zgarai pe fata cand ma uit in oglinda. Plang continuu si nu vreau ca oamenii sa ma vada asa.Prietenul meu isi doreste sa vina sa ma vada dar eu nu vreau sa vad pe nimeni. Nu vreau ca nimeni sa ma vada asa. Simt ca o sa o iau razna daca nu ma fac bine cat mai curand. Nu mai pot..

medicul specialist ce spune?

Este disigur neplacut dar faptul ca nu acceptati situatia face ca lucrurile sa nu fie la fel de calme. Stiti desigur ca va trece si lucrurile vor intra in normal. Este dreptul dvs. sa nu vreti sa fiti vazuta asa dar persoanele apropiate cred ca inteleg despre ce este vorba. Vorbiti cu medicul despre aspectele care va ingrijoreaza ca sa intelegeti mai bine manifestarile.

Eu m-as amuza de halu in care arat, as pune si o poza pe FB si as aduna prietenii la o șuetă. Iti dai seama ca doar o singura data ti se intampla sa ai acest nou look Draga mea, e nasol, boala grea dar e normal si trece! Dar daca tu te simti mai ok sa nu te vada nimeni atunci nu te stresa, tu sa fii ok iar ceilalti dragi tie, care te iubesc vor intelege ca vrei intimitate. Daca nu ti ok atunci nu te mai tortura mai mult si lasa-i sa te vada, nu va fi deloc aiurea cum ai crede. Sănătate grabnica!

Ai rabdare cca 2 saptamani. Daca te zgarii o sa ramai cu cicatrici. Nu te mai uita in oglinda. Cand vor trece vei fi mult mai frumoasa. Intre timp citeste o carte frumoasa.

Varicela e o eruptie care trece fără tratament. Stresul pe care vi-l auto creați, vă agravează situația și puteți rămâne cu sechele. De aceea rugați pe cineva dintre cei dragi să vă cumpere de la un magazin de plante medicinale o Tinctură de Sunătoare din care luați de 3 ori pe zi câte 4 ml într-un pahar cu 100 ml apă, cu minim 20 de minute înainte de mâncare, pe stomacul gol. Vindecare grabnică!