Login

Întreabă psihologul online

Susținem

vegani romania

Implant dentar pret

RECOMANDĂM

Masti de protectie Dr Fashion

masti de protectie reutilizabileMastile de protectie reutilizabile Dr Fashion ajuta la prevenirea contaminarii cu fluide, intrarea acestora in caile aeriene via nas si gura.

Arhiva lunara pentru aprilie, 2014

  164 vizite

De ceva timp nu mai ne gasim intelegerea in cuplu. Amandoi facem ce credem noi ca sa reusim sa ducem relatia unde era insa niciunul nu reuseste.

Terapeuti RO 10:51am Apr 8
Mesaj:
Am o problema!de ceva timp nu mai ne gasim intelegerea in cuplu.Amandoi facem ce credem noi ca sa reusim sa ducem relatia unde era insa niciunul nu reuseste.El are impresia ca am ajuns in monotonia aceea urata,ca nu mai iesim des si ca nu mai facem anumite lucruri ca inainte.Ca eu nu reusesc ca sa inteleg dorintele lui,ca are nevoie de spatiu,de timp,de refugiu in lucrurile lui de barbat;ca eu nu il pot intelege cand vrea liniste si o imbratisare;ca sunt prea impulsiva,posesiva.El este foarte incapatanat si nu vrea sa recunoasca pe moment cand greseste,iar cand se supara vrea sa aiba momente sa stea singur si atat,sa se gandeasca.De iubit,amandoi ne iubim foarte mult si nu vrem ca sa pierdem ce am construit in atata timp.Ce ma sfatuiti ca sa fac?

Simona Aron 12:04pm Apr 9
Trebuie să vă renegociaţi relaţia. Mergeţi la un psihoterapeut pentru terapie de cuplu.

Cand aveam eu 4 ani tatal meu a inselat-o pe mama, iar ea a aflat. Au decis de comun acord sa nu se desparta, din cauza mea.

Terapeuti RO 4:21pm Mar 31
Mesaj:
Buna am 14 ani . Cand aveam eu 4 ani tatal meu a inselat-o pe mama iar ea a aflat . Au decis de comun acord sa nu se desparta din cauza mea . Intre timp ei si-au reluat relatia si l-au facut pe fratele meu . Au trecut ani buni de atunci si ei au avut o relatie perfecta .. pana azi . Tatal meu momentan este plecat din tara iar mama a aflat ca o inseala din nou . A stat de vorba cu el si el a negat totul . Mama a trecut peste ( asa zice ea ) si i-a dat crezare si vrea ca sa isi continue relatia cu tatal meu . Eu ii iubesc pe amandoi si nu vreau sa se desparta dar in acelasi timp nu vreau sa fie mama luata de proasta si sa traiasca in minciuna . Mama zice ca totul e ok si ca vrea sa isi continue relatia pentru ca il iubeste si pe el si pe noi ( eu si fratele meu ) . Pe langa asta mai are si probleme cu familia tatalui meu care nu o agreeaza pe mama deloc si ii spun tot felul de vorbe urate care o fac sa creada ca tata o inseala ( de exemplu : " baiatul meu nu te-a vrut niciodata, el isi iubeste doar copii") . Imi e foarte greu sa o vad asa pe mama . M-as simti mult mai bine daca m-ati ajuta . Trebuie sa specific ca eu am o stare depresiva si ma consum foarte mult , poate mai mult decat se consuma mama . Multumesc

Simona Aron 12:29pm Apr 9
Este foarte normal sa iti iubesti parintii si sa doresti ca ei sa fie impreuna, dar as vrea sa iti atrag atentia ca problemele lor de cuplu sunt problemele lor, nu ale tale. Nu incerca sa te interpui ("sa nu fie luata de proasta mama") si sa le rezolvi tu problemele, pentru ca iti asumi un rol care nu iti apartine, nu esti nici parintele lor, nici judecator, nici Dumnezeu. Ei sunt adulti si tu esti copil. Iubeste-i pe amandoi in aceeasi masura, accepta-le si respecta-le deciziile, chiar daca nu esti de acord cu ele. Le poti spune parerea ta, dar nu le poti impune vointa ta. Ignora rautatea rudelor si nu te mai lasa contaminata de depresia mamei. Fii vesela, arata-i multa iubire si afectiune, iesiti impreuna (inclusiv cu fratele) si plimbati-va, bucurati-va de aer, soare, natura, pentru ca ea are nevoie de suport in aceste momente, pentru a-si depasi propria depresie. Daca o poti convinge (dar fara a fi insistenta) , ar fi benefic pentru ea sa mearga la un psihoterapeut. Poate chiar si cu voi doi, daca nu doreste si tatal tau.

Sunt impreuna cu un baiat de 3 luni, dar dupa cateva minute de saruturi, preludiu l-am respins si i-am zis sa nu se mai atinga de mine. Cand imi vine in minte fiecare atingere, mi se facea greata. De ce mi se intampla asta?

Terapeuti RO 9:18am Apr 3
Mesaj:
Buna ziua! Am 23 de ani si am o problema si nu stiu cum sa o rezolv. Am avut o relatie de 4 ani, la inceput a mers totul bine, iar dupa 2 ani jumatate cam de cand imi incepusem viata sexuala cu acea persoana, parca nu mai mergea nimic, incepea sa ma minta, sau cel putin in acea perioada am inceput sa descopar asta, disparuse respectul… Eu mai aveam si problema ca nu e bine ca am facut pasul ala din punct de vedere religios si incercam sa ii explic cat de greu imi este si ma simt vinovata. A inteles o perioada, dupa a revenit totul cum era..ajunsesem sa fac asta doar de dragul lui, nu simteam nevoia, nu simteam ca e ceva deosebit si ca ne apropie chiar din contra ma facea sa ma distantez de el si mai mult. I-am promis ca daca se va schimba si se va comporta cu mine altfel, am sa incerc sa trec peste principiile mele si sa ii accept si asta doar ca sa mearga relatia. NU imi doream sa se termine ,il iubeam sincer! A ajuns sa imi vorbeasca foarte urat, faceam orice ca sa ne fie bine , insa lui nu ii pasa. Cu timpul a inceput sa se schimbe in mai rau , si orice lucru care il facea ma durea cumplit, imi pasa foarte mult de el…a avut probleme cu politia, se apucase de pariuri, nu mai zic cat de urat imi vorbea. Acum 9 luni am reusit sa ma despart de el…Nu stiu cum de am reusit sa fiu asa puternica,deoarece de fiecare data cand voiam sa pun punct relatiei nu puteam. Mereu ma ameninta ca se omoara,imi era frica sa nu faca asta,ma gandeam ca il am pe constiinta, mereu zicea asta ,profita de faptul ca il iubeam foarte mult… Cu fiecare intamplare…cu fiecare faza care o facea ma indeparta mai mult, si mai mult …ajunsesem sa il stiu pe de rost…aveam un dispret ,ceva de neimaginat pt el,pur si simplu nu il mai suportam,vedeam ca sufar, ca nu mai zambeam, nu mai stiam cum e sa fii fericita…orice facea ma durea. Am reusit, si ii multumesc lui Dumnezeu pentru asta ca m-am despartit de el.. Mi-a fost greu dar zic eu ca am trecut peste asta. Acum problema mea este alta,cred ca e din cauza acelei relatii. Sunt impreuna cu un baiat de 3 luni, ne sarutam…nu am nimic cu asta,.am mers in vacanta la munte si dormind impreuna..dupa cateva minute de saruturi, preludiu l-am respins si i-am zs sa nu se mai atinga de mine..A urmat o perioada foarte aiurea 3 zile ma gandeam doar la asta…si cum imi venea in minte fiecare atingere, mi se facea greata…scarba.. imi era rau..ma lua cu calduri si apoi stare de ameteala,voma…Dupa ceva timp am observat ca nici la televizor nu ma mai pot uita daca e vreo scena mai romantica,mi se face rau..Nu stiu ce sa fac! nu imi mai vine in minte imaginea fostului prieten, l-am mai vazut si nu simt decat dispret..nu ma gandesc ca e din cauza ca ar mai putea fi niste sentimente ascunse,fata de el. Tin foarte mult la baiatul cu care sunt impreuna acum, e exact ce mi-am dorit, e opusul fostului..Vreau sa stiu de ce mi se intampla asta si cum sa rezolv ca sa nu aiba de suferit relatia de acum! Multumesc!

Botezat Radu 9:36am Apr 3
personal, banuiesc ca ati asociat actul sexual cu ceva respingator, datorita convingerilor dvs. Imi suna chiar a reactie a unei persoane care a suferit un viol. Imi imaginez ca nu ati ‘rezolvat’ inca acel episod peste care v-ati fortat sa treceti, sa nu mai zic de toxicitatea unei relatii afective cu un posibil suferind de tulburare borderline! Ce va recomand sa faceti este sa gasiti un psiholog, barbat sau femeie in functie de cum va simtiti dvs, impreuna cu care sa analizati aceste lucruri in detaliu. Succes, se poate!

Claudia Olareanu 5:09pm Apr 3
Reiterez cele spuse de colegul meu mai sus. O discutie cu un psihoterapeut ti-ar fi foarte utila. Vei gasi pe pagina mea de facebook adresa catre un eveniment ("dar din dar sa facem…rai") pe care un grup de terapeuti il organizeaza pentru a sprijini persoane care se confruntâ cu dificultăți emoționale. În cadrul acestui eveniment eu ofer spre exemplu sedinte gratuite de psihoterapie. Mă poți contacta în privat. Mult succes!

Sora mea mai mica primeste mereu atentie din partea parintilor, este mereu cea rasfatata si alintata. Incep sa cred ca nimeni nu are nevoie de mine si ca nu ma iubeste nimeni.

Terapeuti RO 6:59am Apr 17
Mesaj:
Buna!
Ma numesc Daria si am 14 ani. In ultimul timp ma simt singura si nefolositoare. Incep sa cred ca nimeni nu are nevoie de mine si ca nu ma Iubeste nimeni. Am o sora mai mica, care mereu primeste atentie din partea parintilor, lucru care ma face sa ma simt prost. Ea este mereu cea rasfatata si alintata pentru ca este mai mica, iar eu nu trebuie sa primesc iubire si trebuie sa las mereu de la mine pentru ca "sunt mai mare". Intr-o zi, sora mea mi-a spus ca ea e ingerasul familiei, iar eu sunt oaia neagra care mereu este certata pe nedrept. De la o vreme nu mai suport pe nimeni si la orice discutie in contradictoriu plang(plang cand sunt singura acasa).Nu mai pot. Simt ca nu mai vreau sa traiesc si ca nu sunt buna de nimic. Poate nu e o problema uriasa, dar e problema cu care eu ma confrunt de ceva vreme.Multumesc mult!

Muscuri Odette 9:03pm Apr 17
Draga Daria,te inteleg foarte bine prin ce treci .Pentru a-ti gasi linistea si confortul emotional,pentru a scapa de aceste ganduri care te fac sa plangi, consider ca este bine sa te adresezi psihologului de la scoala.

Mihaiela Grimbovschi Avramescu 5:42pm Apr 20
Parintii nu sunt perfecti si de multe ori gresesc si ei. Faptul ca o alinta pe sora mai mica nu inseamna ca iau ceva din dragostea pentru tine. In ochii lor esti deja aproape adult si se tem ca tu te vei simti jenata sau le vei respinge gesturile de tandrete. Fa tu primul pas si spune -le sincer ce simti. Ei nu te vor trada niciodata. Si parintii se tem ca vor fi respinsi de copii atunci cand acestia cresc.

Cum pot scapa de dependenta de cocaina?

Terapeuti RO 7:35am Apr 16
Mesaj:
Buna ziua!!Cum pot scapa de dependenta de cocaina?am ajuns in stadiul in care nu pot sta fara ea …am inceput din ianuarie si de atunci nu ma pot opri…zi de zi cumpar…va rog frumos dati-mi un sfat ce as putea face …sunt casatorita nu am copii am 26 de ani …nu vreau sa ajung pe punctul de a pierde si familia …multi zic ca acest drog nu poate sa provoace dependenta dar in cazul meu da…cand am inceput sa prizes pentru prima oara a fost doar ca sa incerc …cred ca toti incearca asa numitele placeri ale vietii dar eu nu ma mai pot opri …toti banii care ii muncesc pe ele se duc ..sau in cazul in care nu am bani iau bani de la locul de munca si imi cumpar …..sau cer de la asa numitii dealer acest drog ….e o situatie foarte grava avand in vedere ca nu imi fac rau numai mie ci si celor din jur…sot familie etc….Va multumesc si astept raspunsul dumneavoastra.

Psihoterapie PentruFamilie 7:47pm Apr 16
Pe scurt pretul platit pentru senzatia de euforie si energie a cocainei este o crestere a agresivitatii, o suspiciozitate permanenta iar halucinatiile incep sa nu mai devina placute ci sub forma de voci amenintatoare sau insecte ce se tarasc pe corp. Apare si insomnia, dar si atacurile de panica sau chiar deteriorari cognitive ce pot schimba personalitatea considerabil. Cura de dezintoxicare e necesar sa fie facuta sub supraveghere pentru ca simptomele de sevraj (de intrerupere a consumului) pot fi si ele semnificative. Dupa intreruperea cocainei, sesiunile de psihoterapie sunt importante deoarece ajuta la evitarea recaderilor (ce nu sunt rare), prin discutii despre cauzele ce au dus la aparitia consumului. – Dr Rares Ignat – psihoterapie pentru depasirea obstacolelor din viata familiala & profesionala

Nourescu Roxana 6:45am Apr 17
Daca doriți sa stopati aceasta dependentă, va recomand sa luați in primul rând legătura cu un medic psihiatru specializat in tratarea dependentelor,care sa va ajute cu un plan de tratament. Complementar acestui tratament,care presupune medicație si mai multe etape, puteți urma si psihoterapie.Numai bine!

Fetita mea viseaza urat in fiecare noapte, lucru urmat de plans si dureri mari de burtica.

Irina Tacliciu 2:31pm Apr 9
Buna ziua. Fetita mea cea mare de 5 ani mai nou viseaza urat de cateva zile in fiecare noapte fapt urmat de plans si dureri mari de burtica. Este un copil bun cuminte . Nu se uita la scene de violenta la tv numai la desene disney cu printese si vrajitoare . Intr-o seara ce am reusit sa aflu ce visa era un val mare de apa. Este cazul sa merg cu ea la psiholog sau sa o urmaresc. Precizez ca este un pic geloasa pe sora sa cateodata. Sm facut testul cu desenatul membrilor familiei si isi trece inclusiv sora. Mulțumesc.

Psihoterapie PentruFamilie 9:38pm Apr 9
In comunicarea cu copilul e important in primul rand sa-l asculti, sa discuti cu el atunci cand are acele vise, sa incerci sa intelegi ce a facut in timpul zilei si daca exista ceva ce ai putea corela cu visul respectiv. Sa-i explici atat ca intelegi cum se simte cat si de ce nu are motive sa se teama. Sa-i dati de inteles amandoi (e important sa fie implicat si tatal) ca ii sunteti aproape..prin tonul folosit, prin apropierea corporala. Uneori foloseste sa ii spuneti ca unul din personaje ei indragite are puteri magice si o poate apara de orice problema ar putea sa apara in timpul somnului…in plus nu uita de vizita la medic pentru durerile la burtica (incearca si iaurtul cu lactobacili, uneori ajuta)

Irina Tacliciu 4:24am Apr 10
Multumesc mult. Partea medicala in legatura cu burtica e testata deja.

Simona Aron 6:45pm Apr 10
Câteva idei pentru gestionarea geloziei între fraţi/surori, într-un articol scris de colega mea, Andreea, psihopedagog.
http://psihoterapiesihipnozaclinica.wordpress.com/2014/03/28/cum-gestionezi-gelozia-unui-copil-la-venirea-pe-lume-a-unui-fratesora/

Sotul meu are o fetita de 5 ani, care a deprins fata de mine un comportament ce ma determina sa fiu drastica. Am ajuns sa acumulez frustrari care din pacate imi deterioreaza relatia cu sotul meu.

Terapeuti RO 6:57am Apr 10
Mesaj:
Buna ziua.
Din cauza unor probleme in familie, am ajuns sa acumulez frustrari care din pacate, imi deterioreaza relatia cu sotul meu.
Avem impreuna o fetita de un an iar din casatoria anterioara, sotul meu mai are o fetita in varsta de 5 ani, ce locuieste cu mama ei dar vine periodic la noi.
La inceputul relatiei noastre, am indragit fata, ea fiind motivul pentru care mi-am dorit copii dar lucrurile s-au schimbat in ultimul timp iar asta pentru ca copila, a deprins fata de mine, un comportament ce ma determina sa fiu drastica. Minte mult (a spus mamei ei acum 1 an ca am batut-o dar si bunicii in urma cu maxim o luna), ma ignora cand ii spun sa faca sau sa nu, are caracter duplicitar in prezenta tatalui ei. Cu toate ca varsta copilei este de doar 5 ani, mama ei considera ca trebuie sa-i explice de ce parintii ei s-au despartit, spunandu-i direct ca eu sunt respunzatoare, motiv ce cred ca a dus la indepartarea copilei de mine, dar si multe alte lucruri. Sotul meu, cu toate ca stie ca metodele mele de educare sunt eficiente iar regulile intr-o casa fac ca acasta sa devina un camin armonios, prefera sa nu le aplice in cazul fetei celei mari din teama respingerii acesteia. Stiu ca nu sunt absurda, vreau doar sa manance ce-i ofer la orele de masa (mama ei este in regim permanent iar copila refuza sa manance anumite mancaruri inclusiv paine seara), sa doarma atunci cand trebuie, sa nu intre in bucatarie cand se fumeaza, sa n-o ia pe sora ei in brate fortandu-si spatele, un program in fata televizorului…lucruri pe care le ignora cu desavarsire iar tatal ei ii motiveaza faptele, spunand ca asa face si la mama ei, iar toate aceastea ma transforma fara voie, in Lupul cel rau. Nu sunt de parere ca copilul sa aiba putere de decizie cu privire la viata lui pana la o varsta potrivita. Imi este teama ca in timp, aspectele negative ale comportamentului fetei mari, se vor rasfrange si asupra celei mici.
Ma simt obosita psihic de ceea ce mi se intampla si nu stiu cum as putea gestiona problema astfel incat sa pot avea o viata de familie linistita in care sa predomine intelegerea fara ca fosta sotie sa-si mai puna amprenta in familia mea. Nu de mult, relatia dintre sotul meu si fosta sotie, s-a imbunatatit intra-atat incat aceasta profita cerandu-i s-o ajute cu diverse comisioane, lucruri pe care nu le vad cu ochii buni.
Vis-a-vis de tot ce v-am scris, sotul meu nu se implica in nici un fel in ceea ce priveste intrigile fostei sotii, ba din contra, ca nu cumva aceasta sa intoarca copila impotriva lui, ii accepta rugamintile facandu-i anumite comisioane ori de cate ori ii sunt cerute. Nu se implica nici in educarea copilului, neavand nici o activitate atunci cand aceasta ne viziteaza, eu fiind direct implicata in grija lor, dar se irita considerand ca fac diferenta intre fete, fapte ce duc la adancirea frustrarilor mele.
Am adus in discutie o posibila programare la terapie de cuplu dar el nu accepta ideea.
Am rugamintea sa-mi oferiti parerea dumneavoastra de specialist in gestionarea problemei avute.

Psihoterapie PentruFamilie 7:28am Apr 10
E adevarat, existenta unor reguli e deosebit de importanta intr-o familie…in acealasi timp e insa important ca aceste limitari sa fie intelese si agreate de toti cei implicati (nu impuse). Nu mai putin adevarat e faptul ca existenta unor reactii comportamentale contradictorii ale adultilor poate sa stimuleze comportamentul problematic al copilului. Astfel, existenta unor situatii in care pentru aceeasi problema comportamentala, mama (sau tatal etc) stabileste o sanctiune, in timp ce matusa (sau bunicul etc) transmite mesajul ca „nu e nimic grav, toţi copiii fac asta”, il face pe copil sa puna la indoiala credibilitatea adultilor si sa ‘profite’ de amandoi rand pe rand. In plus se poate ajunge cu usurinta la situatia etichetarii unui parinte ca fiind ‘bun’ sau ‘rau’ dupa cum spuneti si dvs. O buna educare a copilului se poate face doar in echipa. In cazul in care sotul dvs nu doreste in aceasta faza sa participe la sesiunile de psihoterapie, ati putea ca initial sa participati dvs si avand un exemplu sa accepte ulterior sa vina si dansul. Ce spuneti, ar exista sanse? Dr Rares Ignat – psihoterapie pentru depasirea obstacolelor din viata familiala & profesionala

Am fost atat anorexica, cat si bulimica. In zilele in care mananc peste masura, refuz sa ies din casa sau sa vorbesc cu alte persoane…

Terapeuti RO 6:42am Apr 23
Mesaj:
Buna ziua,
Inca din copilarie am avut o problema cu greutatea. Am trecut de la a fi foarte plinuta, la a fi mult prea slaba si invers…La inceputul fiecarui an ma ingras, reusesc sa slabesc 10 kg inspre vara, iar iarna pun la loc 15…acest lucru se intampla de cand ma stiu.(tin sa mentionez ca am fost atat anorexica, cat si bulimica) Nu tin minte sa fi avut vreodata un moment in care sa fiu multumita de cum arat si sa nu traiesc mereu cu grija kilogramelor. Am devenit o persoana foarte nesigura pe mine si foarte frustrata. Am zile in care mananc exagerat de mult (6-8 mese cu trei feluri de mancare si desert) si zile in care nu mananc nimic; nu pot ajunge la un echilibru in ceea ce priveste alimentatia. In zilele in care mananc peste masura, refuz sa ies din casa, sau sa vorbesc cu alte persoane…s-a intamplat sa nu ies cu lunile, deoarece mancam zilnic exagerat de mult.
Am renuntat la servici din aceasta cauza. Pe langa servici, am renuntat si la ideea de a avea un partener (tin sa mentionez ca nu am mai avut o relatie de doi ani).
Am 25 de ani si ma simt urata, scarboasa, inutila…simt ca viata trece pe langa mine, iar de multe ori nu vad dincolo de aceasta problema.
Cum as putea rezolva aceasta situatie?

Doina Zamfirescu 7:45am Apr 25
Cautati un terapeut pentru a intelege si schimba aceste tipare.Exista interventii specifice in acest sens.

Monica Purice 5:59pm Apr 26
exact asta voiam sa spun..

Muscuri Odette 7:41pm Apr 26
Buna ziua,trebuie sa ai vointa si incredere in suportul pe care ti-l ofera psihoterapeutul si un medic,fiindca in tulburarea de comportament alimentar sunt incriminati factori biologici,psihologici,familiali,sociali,evenimente stresante.Tulburarile de comportament alimentar pot cauza :modificari gastro-intestinale,reducerea densitatii osoase,depresii.Psihologul te va invata cum sa-ti monitorizezi comportamentul alimentar,controlul episoadelor,prevenirea recaderilor,etcDe asemenea iti va fi suport sa-ti identifici si sa-ti rezolvi problemele interpersonale .Pentru a avea eficienta terapia trebuie sa faci toate sedintele pe care le stabilesti cu terapeutul.

Nepotelul meu de 4 ani face pipi in pat noaptea.

Terapeuti RO 8:10am Apr 15
Mesaj:
Nepotelul meu de 4 ani face si acuma pipi in pat dar numai noaptea. Este un copil sanatos fara alte probleme de sanatate, fara probleme la nastere,dimpotriva.. f.istet pt. etatea care o are, pot sa spun ca de mic se intrevedea a fiind un copil precoce, cam neastimparat, este un copil energic poate umpic prea energic. In familie am mai avut un caz asemanator, copilul fratelui meu care a facut pipi pe el pina dupa virsta de 10 ani…va multumesc anticipat si astept raspunsul dv.

Cristina H. B. Docan 9:13am Apr 15
Va recomand sa apelati la ajutorul unui medic homeopat :)

Botezat Radu 9:22am Apr 15
pediatrul ce zice?

Alex Enache 9:27am Apr 15
Buna ziua. Vedeti cam pe la ce ora din noapte face pipi in pat, si treziti-l cu ceva timp inainte si duceti-l la toaleta sa faca pipi. Astfel, dupa foarte putin timp se formeaza un reflex si nu va mai face pipi in pat. Daca copilul este sanatos, analizele au iesit bine, si medicamentele nu fac bine, incercati asta. Poate sa fie din cauza reflexului. Daca copilul e prea energic, foarte bine, inseamna ca e sanatos.

Viorel Mocanu 11:33am Apr 15
"Este un copil sanatos"… aici ceva lipseste… ori odihna de peste zi nu e sufiecienta si noaptea "doarme dus"…. ori simte cind vrea sa faca pipi, insa nu simte si nevoia sa se trezeasca stiind ca are pampers… ori e o problema din sfera urologiei unde un pediatru cu competente in urologie stie "deja secretul"…

Carmen Caramlau 8:03pm Apr 16
Stimata doamna, va inteleg grija. Conteaza ce face copilul, dar mai mult conteaza cum reactioneaza adultii la ce se intampla. Stiti cum e: si ca adult e greu sa iti schimbi un obicei, daramite un copil, asta mai ales daca iti aduce anumite beneficii nevinovate (ma refer la grija, atentia adultilor si chiar la confortul momentan al actului in sine). Vorbim de un copilas insa, si momentul trebuie tratat cu delicatete si intelepciune. Daca, dupa ce eliminati orice lichid cu doua ore inainte de culcare (asta nu inseamna sa bea un litru odata inainte), inca mai face, pastrati obiceiul (nu va speriati, nu va suferi de sete daca se hidrateaza bine in timpul zilei) si treziti-va la doua ore dupa ce adoarme copilul, duceti-l la toaleta cat mai delicat cu putinta, sa nu-i speriati somnul, si faceti asta in fiecare seara. Va veni un moment in care nu va mai avea nevoie la toaleta in timpul noptii. E un efort pentru adulti, dar este calea cea mai sigura pentru instaurarea unui obicei sanatos. Evitati sa discutati (mai ales in prezenta copilului) despre aceasta problema, minimizandu-i importanta pana la zero – asta pentru a reduce stresul. Este esential sa nu cedati (de genul "iti dau apica macar in seara asta, sau macar o gurita") si va sfatuiesc sa transformati aceste momente intr-o rutina placuta si pentru copil (functioneaza excelent daca-i oferiti ocazia sa-si aleaga un colacel frumos de WC special pentru noapte, pe care sa-l "viziteze", si pe care nu are voie sa-l vada/foloseasca in timpul zilei). Daca si dupa instalarea acestei rutine problema persista, veniti dvs sau trimiteti parintii la o sesiune de coaching / terapie, ca sa sapam mai adanc si sa descoperim motivele. Numai bine!

Florentina Coman 12:08pm Apr 18
Da, este important să înţelegeţi ce se petrece cu copilul: este posibil să caute atenţia şi afecţiunea familiei, somnul îi poate fi profund şi nu se trezeşte, poate fi obişnuiţa acelui pampers folosit vreme îndelungată datorită căruia copilul nu învaţă să-şi disciplineze corpul. Ţineţi cont de aceste utile sfaturi pe care le-aţi primit deja şi vedeţi ce poate să meargă……

Ciureanu Oprica 6:54am Apr 22
Puneti medicul de familie sa verifice daca nu cumva are fimoza.

Neli Pena 6:59am Apr 28
Stimata doamna, daca nepotelul dvs. a fost vazut deja de medicul de familie, si nu exista o conditie medicala generala care sa produca mictiunea pe timpul noptii,puteti lua in calcul si alte lucruri cum ar fi de exemplutulburarea de eliminare numita enurezis de tip nocturn, care apare destul de frecvent la copiii foarte energici. Cu atat mai mult cu cat in familia dvs. au mai fost asemenea cazuri. In foarte multe dintre cazuri, enurezisul trece de la sine in jurul varstei de 10-11 ani.Puteti merge la un psiholog care se ocupa mai ales de copii.Neli Pena psiholog clinician.

Am o sora de 12 ani jumate pe care nu o mai putem (nici eu, nici mama) intelege. Cum as putea sa-i vorbesc sau ce as putea sa fac in privinta ei?

Terapeuti RO 8:45am Apr 26
Mesaj:
Buna ziua!Va rog ajutati-ma si pe mine. Am o sora de 12 ani jumate pe care nu o mai putem (nici eu nici mama) intelege, ea sta cu mama. Ideea e ca nu ne mai asculta deloc, la scoala a inceput sa aiba rezultate deplorabile, nu o mai motiveaza nimic, minte foarte mult, se axeaza pe sport (face atletism si fotbal) si sta numai pe facebook continuu, posteaza tot felul de lucruri. Ea e mai dezvoltata fizic si multi baieti la scoala vor sa fie prietena lor, iar ea ar vrea sa fie cu unul mai mare, dar stie ca noi nu suntem de acord cu asta. Spuneti mi si mie, va rog, cum as putea sa i mai vorbesc sau ce as putea sa mai fac in privinta ei! Multumesc anticipat!

Florentina Coman 10:49am Apr 26
Se pare că acolo s-a declanşat un război şi ca în orice război, fiecare parte luptă cu toate forţele ca să câştige. Sora ta de 12 ani începe să-şi vadă propriul drum, chiar dacă drumul acesta nu este în acord cu morala sau cu valorile familiei. Cum s-ar putea face ceva? Împrieteneşte-te cu ea, faceţi tot ce puteţi să fiţi de aceeaşi parte a baricadei. Mai uşor accepţi un sfat de la un prieten decât de la o persoană pe care o percepi ca fiindu-ţi duşman. Este ceva în viaţa ei care a adus-o în situaţia asta, încercaţi să aflaţi ce anume: poate un eşec la şcoală, poate o anumită tensiune, poate chiar nu-şi mai doreşte succesul şcolar pentru că a descoperit ceva mai palpitant. Căutaţi sprijinul psihologului şcolar sau a oricărui alt specialist, o persoană neutră sau una care are acces la inima ei. Orice ar fi, războiul nu aduce decât victime, aşa că….

Carmen Caramlau 6:03pm Apr 27
Buna ziua. Aici vorbim despre educatie. Educatia se face in familie, iar aceasta varsta vine cu cele mai mari probleme. Disciplina ar trebui sa-i fie cunoscuta de la sala si e posibil sa fie singura limba pe care sa o inteleaga la momentul acesta. Orice parinte se poate impune daca isi doreste cu adevarat o viata mai buna pentru copilul sau. Pe de alta parte, stiti bine ca sunt situatii in care, indiferent de cat de mult ne dorim ca cineva sa se schimbe, acela nu o va face decat daca iti doreste el cu adevarat. De aceea cateva sedinte de terapie v-ar fi ajutat, ca sa gasiti impreuna ceea ce o motiveaza in acest comportament si cum ar putea schimba tiparele acestea negative cu unele benefice, pozitive. Numai bine!

Loading

Cauta un terapeut sau adreseaza o intrebare

19313 raspunsuri primite pentru 4121 intrebari | Vezi toate intrebarile
consiliere psihologica gratuita