Mesaj:
Sincer sa fiu nu am doar o intrebare,simt ca deja nu ma mai cunosc pe mine insumi.Am avut parte de multe dezamagiri in dragoste,in familie si in societate.Am ajuns sa ma inchid,sa ma izolez de lume…am ajuns sa-mi doresc socializare,dar sa-mi fie teama de ea.Pe zi ce trece ma simt din ce in ce mai nesigur,mi-e frica sa cunosc oameni,mi-e frica sa am o relatie de lunga durata deoarece nu vreau sa ranesc in jur prin incertitudiniile mele.In acest caz,intrebarea mea ar fi:”Ce as putea sa fac in cazul asta?”.

Parerea mea este ca, mai intai, ar fi de dorit sa te intorci putin asupra ta, sa incerci sa vezi ce anume din tine, din propria fiinta a permis sa se ajunga aici, ce anume crezi ca ii determina pe cei din jurul tau sa aiba o anumita atitudine vis-a-vis de tine. Niciodata cei din jur nu au o atitudine fara motiv, lumea este ca o oglinda care-ti raspunde. Daca crezi ca ai putea, ar merita sa ai niste discutii deschise cu cateva persoane, in care sa le intrebi pur si simplu cum te vad ele pe tine. Ar fi un inceput. Daca ai avut dezamagiri pe toate planurile si cu toata lumea, inseamna ca ai de lucrat la tine, e cazul sa evoluezi, sa te maturizezi. Este firesc ca nu toata lumea poate sa te placa, dar cred ca exista si persoane cu care ai putea avea relatii firesti, sanatoase daca ai schimba la tine ceea ce trebuie schimbat. Recomand dezvoltare personala. Succes!

sa iti infrunti fricile cum iti este mai ok/tolerabil/etc dar in acelasi timp sa iesi cate putin din ‘zona de confort’. Succes!

Sincer, cred ca ai nevoie de un antrenament pentru viata. In momente de restriste tindem sa reactionam in modul care ne ajuta cel mai mult sa ne pastram mintile. Acum tu gasesti ceva confort in ruperea de societate si cauti raspunsul in tine. E o etapa din care ai putea sa castigi enorm pe termen lung. Introspectia iti va intari conexiunea cu tine insuti. Pe de alta parte, suntem fiinte sociale, nu existam cu adevarat in solitudine (ma poti contrazice cu un exemplu extrem: sihastrii, dar nu uita ca si ei au un partener divin). Ideea pe care vreau sa ti-o transmit, de fapt, este: antrenamentul pentru viata te pregateste pentru orice ti-ar aduce viata. Un echilibru emotional cat de cat, un stil de viata stil kaizen… un pic din toate, bune si rele, practicate zilnic te trec cu bine prin viata, pentru ca… toate acestea sunt viata, de fapt. Numai bine!

Sufletul omului este uşor de rănit şi greu de vindecat: cu siguranţă ai şi tu rănile tale care cer tratament şi vindecare. Ai nevoie de un terapeut, ai nevoie să descoperi sursa ta de durere şi neîmpliniri, apoi să tratezi şi să vindeci sufletul. Ce poţi face singur? Aproape nimic, altfel n-ai fi ajuns aici. Te pot ajuta însă familia, prietenii, un terapeut. Nu încerca să duci singur povara, de cele mai multe ori este prea grea.

Mesaj:
Bun gasit!
Am ajuns inatmplator pe acest site si ma bucur ca exista un loc unde pot vorbi cu cineva. Cand vezi ca nimic nu-ti iese ajungi sa-ti pierzi increderea in tine!
Fiind intr-o perioada mai lejera profesional vorbind si simtindu-ma singura (divortata, un copil major) mi-am facut cont pe un site in speranta de a mai socializa sau chiar mai mult. Surpriza, initial placuta a fost sa discut in anonimat cu un barbat, paream incantati si am schimbat repede poze. Nu sunt o frumusete dar sunt o femeie ingrijita, educata, ma ocup de mine. Dar nu sunt fotomodel de revista sau actrita de telenovela. Barbatul s-a dovedit un fost coleg de facultate, putin mai mare, dar genul absolvent sef de promotie liceu, fac, studii in strainatate apoi. Super realizat profesional. Si-a amintit repede de mine pentru ca si in anii studentiei ma abordase o data. Ce minunat imi parea totul, locuim aproape, ambii singuri, el a propus sa iesim. Desi mi-a parut mai rezervat dupa ce a vazut cine eram. In anonimat era volubil, era gata sa mergem oriunde…etc…Si ne-am revazut dupa aproape 30 de ani! Nu era genul care sa ma atraga fizic dar avea aura aia de “geniu”, uite ce mindra sunt ca merg linga “x”! Ne-am plimbat, am povestit, am facut multi pasi impreuna. A parut usor iritat sa-mi vorbeasca de fosta sotie, m-au mirat putinele cuvinte urate la adresa ei apoi m-a rugat sa schimbam subiectul. M-a condus pina aproape de casa si mi-a spus “tinem legatura”.Mi-a repetat mereu ca e singur, ca i-ar place sa faca multe lucruri dar e singur.
Apoi am avut un usor schimb de mesaje si apoi…tacere. Nu a mai dat un semn insa pe site-ul cu pricina e nelipsit.
Stiu, daca cineva nu te suna, nu te cauta clar nu e interesat. Totusi la doua saptamini i-am lasat eu un mesaj in spirit de gluma”intalnirea noastra a fost un …dezastru! Se mai intampla”, mi-a raspuns scurt, civilizat urandu-mi sarbatori fericite si…mai vorbim!
Stiu ca nu poti fi placut pentru oricine dar intamplarea aceasta m-a facut sa-mi pierd complet increderea in mine. De unde acum o luna ma vedeam cu alti ochi acum ma vad…urata. Parca sunt ultima femeie din lumea asta. M-a facut sa ma simt prost. Nu stiu de ce m-a marcat atat de mult o simpla intalnire. Asteptarile mele au fost prea mari, ma bucuram sincer ca l-am reintalnit…aveam ceva comun, nu-mi parea un strain. De ce sunt oamenii atat de superficiali?!

Faptul ca ai trecunt prin aceasta intmplare, nu te face mai urata. Asteptarile tale fata de persoana respectiva, probabil au fost nerealiste, asta nu inseamna sa ti pierzi increderea in tine. Fericirea noastra nu depinde de altii

“Nu era genul care sa ma atraga fizic dar avea aura aia de “geniu”, uite ce mindra sunt ca merg linga “x”!” Aceste cateva cuvinte spun f multe despre dv. Ar fi de dorit sa fiti mandra de propria dv persoana, sa mergeti cu capul sus indiferent de cine ar fi sau nu langa dv. Nimeni in lumea asta, nicio alta persoana nu va da valoare dv. Se pare ca sunteti dispusa sa faceti compromisuri, deoarece va lipseste stima de sine, in crederea. “Stiu ca nu poti fi placut pentru oricine dar intamplarea aceasta m-a facut sa-mi pierd complet increderea in mine. De unde acum o luna ma vedeam cu alti ochi acum ma vad…urata. Parca sunt ultima femeie din lumea asta.” De ce parca sunteti ultima femeie din lumea asta? Pt ca v-a refuzat un oarecare, pe care l-ati reintalnit dupa 30 de ani si cu care nici macar nu va potriviti, pt ca asa reiese de aici?! Pt ca unul care vorbeste urat despre fosta si e iritat de acest subiect, nu v-a placut? Nu putem sa rezonam cu oricine, sa placem oricui, sa ne potrivim cu oricine… “Asteptarile mele au fost prea mari”. In viata cel mai bine este sa nu avem asteptari de la cei din jurul nostru, doar de la noi insine. Cu cat asteptarile sunt mai mari, cu atat dezamagirile sunt mai mari si ne influenteaza intr-un mod negativ. Va recomand dezvoltare personala.

este greu sa ne indragostim de sufletul cuiva la prima vedere…

Bun gasit! Ceea ce ne face fericiti pe moment ne implineste. Ceea ce ne face nefericiti ne imbogateste viata pe terment lung, asta daca stam sa analizam ce s-a intamplat si de ce. Din asta iesim cu mult mai castigati, pentru ca momentele acestea ne pregatesc pentru altele, mai importante, in care aceasta experienta ne va ajuta. Cauta raspunsul in tine, acolo il vei gasi, nu in ceilalti. Iubeste-te pe tine insati si dragostea ta ii va atinge si pe ceilalti. Indoieste-te de tine si ceilalti iti vor reflecta indoielile. Vorbeste cu un terapeut si reconecteaza-te cu tine insati. Numai bine!

Da, imaginea de sine a unei persoane, dacă este solidă, nu poate fi demolată de o singură întâlnire, cu o singură persoană şi aceea care nu ştie prea multe despre dvs. Căutaţi ceea ce era bun şi frumos până acum o lună. Întrebaţi-vă ce anume vă doriţi de la viaţă şi lucraţi cu răbdare la împlinirea acelor dorinţe. Oamenii nu sunt mai superficiali decât acum o lună dar, da, oamenii privesc întâi la ceea ce se vede, la imaginea pe care le-o transmitem noi. Fiecare om are un ideal propriu despre partenerul pe care şi-l doreşte. În cazul în care, la prima vedere idealul corespunde întrucâtva cu persoana întâlnită, merge mai departe, explorează mai adânc, în sufletul acelei persoane. Nu disperaţi, undeva, poate mai aproape decât bănuiţi, ar putea fi cel pe care-l aşteptaţi. Până atunci, îngrijiţi-vă să “fiţi văzută”, să lăsaţi ce ceea ce este bun şi frumos în dvs să ajungă la oameni.

Mesaj:
Buna ziua,
Inca din copilarie am avut o problema cu greutatea. Am trecut de la a fi foarte plinuta, la a fi mult prea slaba si invers…La inceputul fiecarui an ma ingras, reusesc sa slabesc 10 kg inspre vara, iar iarna pun la loc 15…acest lucru se intampla de cand ma stiu.(tin sa mentionez ca am fost atat anorexica, cat si bulimica) Nu tin minte sa fi avut vreodata un moment in care sa fiu multumita de cum arat si sa nu traiesc mereu cu grija kilogramelor. Am devenit o persoana foarte nesigura pe mine si foarte frustrata. Am zile in care mananc exagerat de mult (6-8 mese cu trei feluri de mancare si desert) si zile in care nu mananc nimic; nu pot ajunge la un echilibru in ceea ce priveste alimentatia. In zilele in care mananc peste masura, refuz sa ies din casa, sau sa vorbesc cu alte persoane…s-a intamplat sa nu ies cu lunile, deoarece mancam zilnic exagerat de mult.
Am renuntat la servici din aceasta cauza. Pe langa servici, am renuntat si la ideea de a avea un partener (tin sa mentionez ca nu am mai avut o relatie de doi ani).
Am 25 de ani si ma simt urata, scarboasa, inutila…simt ca viata trece pe langa mine, iar de multe ori nu vad dincolo de aceasta problema.
Cum as putea rezolva aceasta situatie?

Iti recomand psihoterapie. Este nevoie sa rezolvi problemele care exista dedesubtul acestor manifestari, sa gasesti cauza, sa te descoperi, sa te vindeci, sa te reinventezi si sa devii persoana care e firesc sa fii.

la fel, recomand psihoterapie. Sunt sigur ca exista o solutie la problema ta dar ce inteleg si am senzatia este ca ai nevoie de ajutor, ca momentan nu poti singura, ceea ce nu inseamna ca nu o sa poti si in viitor. Succes, se poate!

“Am 25 de ani si ma simt urata, scarboasa, inutila…simt ca viata trece pe langa mine, iar de multe ori nu vad dincolo de aceasta problema.” – daca aveati 125 de ani, altele erau socotelile… Aici Si Acum nu vorbim de dereglari de nutritie, ci de dereglari de “vointa” si va cam bateti joc de trupul dumneavoastra… asa cum au spus si ceilalti colegi, “deranjul e sus la mansarda” si acolo trebuie lucrat – succes.

Draga mea, spui ca “s-a intamplat sa nu ies cu lunile, deoarece mancam zilnic exagerat de mult”. Ce-ai zice daca ti-as spune ca mancai exagerat de mult ca sa nu iesi cu lunile? Nu stiu daca am dreptate, e mult de discutat, mai ales avand in vedere perioada foarte mare de timp in care acest tipar nociv s-a manifestat. Din punctul meu de vedere nu fluctuatiile de greutate sunt problema, ci aparentele ei efecte, iar cauzalitatea o vad inversa. Multa lume alege sa se pedepseasca fizic pentru a evita greutatea de nesuportat a unei vieti sociale. Cauta ajutor. Ai aici, pe site, o multime de specialisti de exceptie. Investeste in sedinte de terapie. Numai bine!

S-ar putea să resimţiţi şi efectele unui “exces de endorfine”. Cum ar fi când nu te mai opreşti din mâncat (sau dimpotrivă, reduci foarte mult consumul şi devii anorexic), pentru că eşti îndrăgostit sau trăieşti o mare dramă / situaţie stresantă. Mai multe detalii aici: http://wp.me/p48646-jUPe de altă parte, sunt factori în dietă care pot influenţa comportamentul alimentar, de parcă a doua zi nu ai mai avea ce mânca http://wp.me/p48646-17w Endorfinele sunt înlocuite cu opioizi alimentari.

Apoi, creierul produce nişte leptine care comunică organismului că deja a fost acoperit necesarul caloric şi cel puţin pe moment nu mai este nevoie de nimic în plus. Citiţi şi ‘articole similare’ (primul articol). Iar lectinele alimentare din cereale şi eventual leguminoase provoacă rezistenţă la leptine –> cresc apetitul şi predispun în acest fel către obezitate sau alte boli.

Dragă domnişoară de 25 de ani! Începe prin a te accepta pe tine însăţi, aşa cum eşti: dacă nu te iubeşti TU, pe tine cea de azi, nu te vei iubi pe tine, cea de mâine, chiar dacă ai avea silueta Nicoletei Luciu. Împacă-te cu tine însăţi şi începe prin a te privi cu atenţie: trece pe o foaie toate calităţile tale, toate reuşitele tale, latura frumoasă a fizicului tău şi afişează-le pe uşa de la frigider. Dacă îţi este greu să le identifici, întreabă-ţi familia, prietenii, trebuie să fie cel puţin o persoană care să te ajute. Oamenii sunt iubiţi pentru calităţile lor mai mult decât pentru fizicul lor. Şi dacă tu nu te iubeşti pe tine, cum îi vei convinge pe alţii s-o facă? Ai nevoie de sprijin de specialitate, aşa cum au spus şi colegii mei. Şi nu uita: nici un om de pe lumea asta nu este “urât, scârbos, inutil”! Nu suntem perfecţi, da, dar niciodată nu suntem urâţi, scârboşi….. Încearcă să te vezi “cu ochi de dragoste” şi nu te mai pune singură la zid. Succes!

Mesaj:
Buna ziua
Ma numesc Ana, am 47 de ani si sunt din Timisoara. Ma adresez d-voastra, poate puteti sa-mi recomandati un remediu sau personal calificat in Timisoara pentru a ma ajuta.
In urma cu zece ani, in 2003 am observat un zgomot de fond in urechea dreapta care s-a dovedit a fi tinitus. Descrierea evolutiei bolii si a tratamentelor, a tomografiilor, audiogramelor, perindari de la specialisti ORL, neurologi si neurochirurgi si alti medici din timisoara in zece ani a fost fara succes. Deunazi am cumparat o carte care ofera variante de tratament pentru aceasta afectiune si prin hipnoterapie sau consult homeopatic pe langa altele. Sunt disperata pana la maxim deoarece mi-a acaparat toata existenta aceasta afectiune, nu mai imi gasesc linistea. Multumesc anticipat daca cititi acest mesaj, mai mult daca puteti sa ma si sfatuiti.
Cu drag
Ana Kovacs

Vă regăsiţi în comentariul de aici ? http://wp.me/p48646-1Gi Încercaţi ajustarea dietei cu alimente naturale şi cât mai puţin prelucrate. Asta ar putea fi un exemplu: http://www.cristianmargarit.ro/2011/02/dieta/cei-cinci-nu-zahar-cereale-uleiuri-soia-mezeluri

Buna ziua. Interventia mea se rezuma la o intrebare: ce eveniment important si traumatizant a avut loc in viata Dvs in acea perioada? Incercati sa va amintiti. Acest tinitus pare ca v-a ajutat sa scapati de ceva ce v-a marcat. Daca e asa, apelati la un terapeut EFT (terapie de eliberare emotionala) – suntem o multime si aici, pe site. Numai bine!

Mesaj:
buna am mare nevoie de ajutor..am avut o relatie de un an care a fost nu tocmai frumoasa..nu ma respecta,ma batea ma facea sa ma simt ultimul om..nici eu nu eram prea buna si eu aveam gura mare..dar in fine.. Mi-am gasit puterea sa pun stop..dar el acum dupa 2 luni in care la inceput venea sa ma bata..apoi ma teroriza..dupa 2 luni in care a stat cu altcineva(nimic nou..ca oricum ma insela)..el vine acum mereu si plange ca moare fara mine,,se umileste peste tot,plange in fata prietenilor sai ca ii este greu fara mine..in ciuda faptului ca este foarte orgolios.Spune ca si-a dat seama ca viata lui nu e buna fara mine si ca este dispus sa se schimbe pt mine..tinand cont de faptul ca el in toate relatiile a fost bataus si needucat..i-am explicat..dar el nu ma lasa sa traiesc linistita ma ameninta,apoi imi spune ca moare fara mine..imi este foarte mila de el..si imi e frica..nu stiu ce o sa fac..pt ca daca el o sa continue asa ori o sa ajung la nebuni ori o sa ma impac cu el.AJUTORRR

AI MARE NEVOIE DE PSIHOLOGGGGGG!!!!!!!!!!!!!! (iar daca te impaci eu recomand sa consulti un psihiatru)

Iti recomand cateva sedinte de psihoterapie, deoarece cred ca ai nevoie de suport terapeutic. Daca doresti ma poti contacta pe privat.

“dar el acum dupa 2 luni in care la inceput venea sa ma bata..apoi ma teroriza..” realizati ce scrieti, sau va placea sa fiti sala lui de “antrenamente”… ce trebuie facut? STOP acestui gen de relatie ca va fi un calvar… daca va tot terorizeaza anuntati politia… e posibil sa isi iasa din minti daca afla ca sinteti cu alt barbat intr-o relatie si in violenta lui sa se ajunga la “multa durere”… Nu are rost o astfel de relatie – sansa de-al scnimba ca si comportament e minima spre IMPOSIBIL…. Succes

Buna. Imi pare rau pentru ceea ce ti se intampla, insa consider ca te-ar ajuta mai mult daca nu ai arunca responsabilitatea alegerii nici catre “fostul”, nici catre cei de aici, care ar trebui sa-ti sara in “AJUTOR”, cum scrii tu cu majuscule (iti inteleg si respect disperarea, dar esti mai puternica decat crezi). Responsabilitatea iti apartine, si nu ma refer doar la decizia pe care o vei lua in legatura cu voi doi, dar mai ales la cata putere ii vei acorda in continuare asupra ta, asupra relatiei voastre. Daca spun ca responsabilitatea iti apartine nu inseamna ca trebuie sa preiei si toata greutatea, dimpotriva, cauta ajutor. E normal ca in situatii de stres maxim sa nu putem gasi solutii: doar suntem intr-o situatie de stres care, de cele mai multe ori, fie ne paralizeaza, ne face sa fugim de realitate sau ne mareste agresivitatea. Avem nevoie cu totii de un sfat, de cineva care sa ne pondereze reactiile, sa ne ajute sa gasim in noi raspunsul care sta sa iasa la suprafata. Numai bine!

Uite un dus rece domnisoara: LASA-L URGENT si vezi-ti de viata ta! Asta ca sa nu ajungi la psiholog si sa ai nevoie de mult mai multe sedinte de revenire decat consiliere online. Curaj si…mergi inainte!

Analizați situația și identificați-vă dorințele: vreau să fiu cu el? Vreau să duc o astfel de viață? Chiar se va schimba de dragul meu sau mă înșel singură? Dacă alegeți să rupeți definitiv relația, luați-vă măsuri de siguranță: evitați orice contact cu el, depuneți plângere la poliție, căutați-vă un protector (tata, fratele), să știe că nu sunteți singură în puterea lui. Frica este normală, îl cunoașteți, știți cum v-a tratat, știți de ce e în stare însă nu acționați pe fondul fricii, căutați-vă curaj, așa cum vi s-a spus deja. Suntem mai curajoși și mai puternici decât credem noi, așa că, mergeți mai departe în hotărârea dvs. Nu va muri, fiți sigură iar dacă o va face, este doar alegerea lui, nu sunteți responsabilă de faptele lui. Succes!

Domnisoara, pe langa dusul rece iti mai dau un sfat. Amenintarea este o fapta prevazuta in Codul Penal, fapta se cerceteaza la plangerea prealabila a partii vatamate, este oferita si posibilitatea retragerii acesteia. Din descrierea trairilor tale, faptele individului imbraca aspectele rezonabile care pot fi folosite in inceperea unei lucrari penale. Poarta-l putin si pe la politie poate isi revine. Aha, plus lovirea, alta fapta penala care se urmareste la plangerea prealabila a partii vatamate, in speta de fata tu fiind aia. Ai toata libertatea sa decizi cu privire la linistea viitorului tau.

din ce am inteles, in acest moment vorbesti mai mult din ipostaza de victima (adica in ce te-a transformat individul). El aparent are multe probleme si ar fi bine sa si le rezolve, singur! Ce poti face tu este sa mergi la cateva sedinte de psihoterapie pt a putea depasi aceasta situatie. In rest… apara-te… este dreptul tau legal si nu putem decat sa te incurajam sa ti-l exerciti. Succes!

O sa-ti adresez o intrebare: cand te simteai mai bine, atunci cand erai intr-o relatie cu el si traiai in teroare, nestiind cand ”vine urgia” peste tine sau acum, cand esti mai linistita si nu mai ai frica batailor si a crizelor lui de furie?

Au fost foarte multe situatii, cand asemenea barbati, intr-o criza de furie si-au ucis partenera in bataie sau au mutilat-o pe viata. Posibilul regret pentru fapta comisa nu reusit sa readuca la viata persoana sau sa repare handicapurile partenerei daca aceasta a scapat cu viata…
Acest barbat are probabil o tulburare de personalitate (psihopatie) si probabil ca nu-si va schimba vreodata comportamentul nici pentru tine, nici pentru alta femeie.
E important sa stii, ca de-a lungul timpului intre victima si agresor se creeaza o DEPENDENTA, de aceea iti este greu acum sa te desprinzi de el, continuand sa-ti fie mila. Ca sa reusesti sa te detasezi de el, trebuie sa iei o decizie ferma, pe care sa o mentii orice s-ar intampla (eventual si cu ajutorul unui psihoterapeut), si intre timp sa incerci sa te implici in diverse activitati care sa-ti demonstreze ca esti in stare sa faci lucruri pana la capat si care sa-ti distraga atentia de la „hartuiala” lui.
Daca nu, oricand te poti intoarce la el…dar sper sa nu apari la stiri…la rubricile de omoruri, batai, etc

Ei si, daca apare la stiri nu face altceva decat sa intareasca teoria predictiilor care se autoimplinesc, iar increderea in aceasta capacitate va creste exponential. Dar sa o lasam sa analizeze toate informatiile obtinute, iar decizia o va lua atunci cand va fi pregatita.

Mesaj:
buna ziua. o intrebare am… legata de mama mea in varsta de 59 ani fara antecedente medicale pana acum 2 ani…ar e dureri mari de sold, a fost acum o saptamana si jumatate la un medic reumatolog, si a facut ecografie musculoscheletala, diagnosticul este coxatroza moderata. iar tratamentul este cu arcoxia 9oo.10 zile, donna 1plic pe zi 20 de zile, fizioterapeut periodic 1-2 ori pe an si administrarea de preparate cu acid hialuronic anual. arcoxia nu mai ia mama mea deoarece a avut dureri mari in piept de la ele, pentru ca am citit reactiile adverse. va rog din suflet sa-mi spuneti si dumneavoastra cam ce avem de facut… si ce pot face pentru ea… multumesc mult.

cine stie ceva despre mioclonie?

Mioclonie – contractie musculara brusca si involuntara provocata de descarcarea patologica a unui grup de celule nervoase
Miocloniile se observa in cursul diferitelor boli ale sistemului nervos central, de origine infectioasa, inflamatorie, toxica, chimica sau degenerativa. Miocloniile provoaca mici miscari bruste si repetate ale mainilor sau ale picioarelor. Ele se numesc adesea clonii atunci cand ating un grup de muschi si convulsii atunci cand sunt mai difuze. tratamentul, in afara celui al bolii in cauza, este bazat pe administrarea de medicamente antiepileptice.

multumesc mult dn-ul Viorel Mocanu ,iau convulex si rivotril si nu trece si tare mi-e teama ca nu este neurologica treaba fac numai cand dau sa adorm se misca mereu ceva in gat si dau din cap fara sa vreau si scot si zgomote pe gura cand fac,,cum nu iau rivotril fac pana la 6 dimineata can iau rivotril fac cam o ora si fac f rau cand sant obosit,am facut encefalograma si a iesit dezordonat,am facut rmn si n-a iesit nimic la 3 neurologi am fost si nu-i da nimeni de cap am dus si filmarea cum fac si au spus ca-i mioclonie 2 neurologi si unul a spus ca-i epilepsie mioclonica si mi-a dat convulex,dar nu vad imbunatatiri sa-mi djspara tresaritul ala din gat si dincap e un calvar prin ce trec,2 neurologi mai mi-au dat sa iau si thiogamma si milgamma pt ca zic ca am si o polineuropatie toxica de la medicamente ca am urmat un tratament pt hep c cu interferon,ribavirina si noul medicament boceprevir ,am intrebat daca s-a declansat de la noul medicament si dau din umeri nu stiu nici neurologii,nu stiu unde sa mai ma duc ca am si o pensie mica 380 ron si n-am decat 44 de ani si e pacat sa traiesc cu asemenea chin nu beau si tin si-un regim sanatos fac asa din septembrie 2012 si tratamentul cu rivotril l-am inceput in sept 2013 iar cu convulex 2seara de 300mg de 2 luni,ziua n-am nici pe naibii noaptea cand dau sa adorm incepe calvarul ce-o fi declansat treaba asta? Oricum mii de multumiri pt raspuns.

seara inainte de culcare, atunci cand aveti aceste mioclonii, aveti cumva si unele ganduri mai diferite de cele din restul zilei? sau si alte senzatii?

Domnule Mares, daca spuneti ca se manifesta doar noaptea, cand “dati sa adormiti”, vad solutii prin care sa aflati ce anume o declanseaza: terapia de eliberare emotionala, starea de transa, in care sa intrati in legatura cu subconstientul dvs… Niciun medicament medicamentos nu va va da un asemenea raspuns. Asta nu inseamna sa intrerupeti tratamentul, nu as sfatui pe nimeni sa faca asta, tratamentul medicamentos va tine pe linia de plutire. Puteti cere o recomandare sau sa contactati pe oricare dintre noi, terapeutii care dam sfaturi aici. Asteptati pana in momentul in care sunteti hotarat de o asemenea experienta si faceti pasul sau alegeti o alta alternativa, dar acordati-va o sansa sa va rezolvati problema. Numai bine!

deci raspunsul pt Psihoterapie PentruFamilie este NU,nu am ganduri diferite din contra incerc sa adorm cat mai linistit si tot degeaba ,intr-adevar cateodata ma apuca niste emotii de frica ca iar fac din gat si din cap si am mai obsevat ca fac urat cand sant f obosit spre ex daca cu o seara inainte n-am dormit decat 3-4 ore a doua seara sau in cursul zilei cand vreau sa ma culc fac urat rau pana adorm poate fi si pe frica,anxietate,teama de boala pe care o am am explicat mai sus ca s-a declansat in timpul tratamentului pt hepatita C. D-NA Carmen Caramlau.doamne ajuta orice solutie care sa ajute cu adevarat sa scap de calvarul asta care cred ca totusi e pe sistem emotional sau am alceva si nu e neurologic desii 3 neurologi au spus ca e neurologica treaba eu ma gandeam si la glanda sau cancer in gat ca simt ca circula acolo ceva in gat si ma strange ceva de gat si cand zvacnesc din cap si din gat concomitent ma elibereaza de casi cand cineva ma strange cu ceva de gat ca la spanzurare,eu cand am auzit epilepsie mioclonica nu mi-a venit sa cred mai ales ca la rmn nu se vede si a zis ca nu toate epilepsiile se vad la rmn,deci oricare vreti sa ma ajutati bineinteles nu sedinte din acelea scumpe cu bani ca am pensie de 380 ron pe caz de boala,de aceea am si cerut ajutorul aici si nu m-am dus prin oras de nebun sa caut cabinete ca ma rup la bani,noroc cu rivotrilul care ma face sa adorm mai repede dar cum nu-l iau adorm la 5-6 dimineata ,convulexul de aproape 2 luni il iau si nu prea vad nici-o imbunatatire,deci va implor d-na Carmen Caramlau daca aveti solutia ajutati-ma,mai m-a invatat cineva sa ascult seara muzica lui SATHIA SAI BABA ,intr-adevar ma linesteste pe moment dar de facut tot fac,pai sant hotarat si voi face pasul,eu in timpul tratamentului pt hepatita c am avut depresii plangeam rau de tot eram mai negativist cand ma duceam la doctora mi-era o fric eu in general am frici cand vreau sa rezolv ceva si de la stomac ma ia niste emotii,la cel care ma scapa de asa ceva jur ca-i sarut picioarele,oricum va multumesc si ma scuzati ca am scris mult m-am descarcat si eu de durerea pe care o am in suflet cu mioclonia asta sper sa am noroc sa ma ajute cineva.

Din raspunsul dvs, aceste mioclonii au o componenta emotionala semnificativa iar tratarea ‘fricilor’ ce stau la baza declansarii acestor mioclonii ar putea sa ajute mult tratamentul medicamentos pe care il urmati si sa scapati in cele din urma de ‘calvar’. Spre deosebire de alte forme de terapie, psihoterapia are rezultate stiintific dovedite in tratamentul anxietatii (fricilor, temerilor) .Deoarece cazul dvs este unul foarte sugestiv pentru faptul ca multi medici specialisti ‘uita’ sa abordeze si optiunea psihoterapiei va cer permisiunea sa-l reproduc ca exemplu intr-un forum ce include medici specialisti – urmeaza sa va comunic in care, daca voi primi acceptul dvs. Din pacate multi medici abordeaza adesea semnele unei boli doar la nivelul specialitatii lor iar cazul dvs ar putea sa-i faca sa-si dea seama mai bine de beneficiile unei colaborari cu un psihoterapeut. – Dr Rares Ignat – psihoterapie pentru depasirea obstacolelor din viata familiala & profesionala

Domnule Mares, luati-va timp sa va hotarati ce terapie doriti sa urmati si in functie de raspunsurile pe care vad ca inca le primiti. E important ca atunci cand porniti la drum sa o faceti cu toata inima si increderea. Daca aveti o urgenta acum, in perioada sarbatorilor, scrieti-mi un mesaj si va programez pentru o scurta sedinta telefonica de jumatate de ora. O sa ma puteti suna fie pe Vodafone fie pe Orange. Pentru sesiunile individuale nu am cum sa va iau gratis, imi pare tare rau, dar avem o politica care va ajuta: trei sesiuni pe luna se ofera gratuit, insa numai telefonic. Inca va mai pot inscrie in luna mai cu cele trei sesiuni telefonice gratuite, daca va hotarati. E important sa intelegeti ca, la problema pe care o aveti, poate fi nevoie de terapie de lunga durata, deci pregatiti-va sufleteste. Numai bine!

Psihoterapie PentruFamilie ai acordul meu,d-na Carmen Caramlau eram sigur ca la dv e cu bani,i-mi pare rau n-am ,daca citeati mai sus cat am pensie a-ti fi ineles ca 380 ron si nu mai vorbesc ca mai m-au tepuit si altii,nu spun ca dv ma-ti fi pacalit dar omenia unde e fata de oameni saraci puteti sa luati taxa de la cei care au,spre ex dr neuroloaga cand a vazut cata pensie am mi-a facut rmn gratis pe barba ei,daca vreti sa ajutati un om ajutati din suflet nu cu gandul ca sedintele sa fie cat mai lungi si mai costisitoare,apropo nu stiu cine-i moderatorul dar nu vad filmuletele dupa you tube puse de mine aici cu ex cam cu fac eu cand dau sa adorm,deci are cineva hac de boala mea sau toata lumea aici i-si face reclama pt a avea cati mai multi clienti ,vreau un specialist care sa zica vino domne maine la mine nu te costa nimic si incerc sa te scap de calvarul asta si bineinteles pana nu scap nu renunt nici la tratament sa n-am conflict cu neurologii,i-l mai astept si pe d-nul Viorel Mocanu poate ca ma ajuta dansul,de-aia a ajuns tara in halul care a ajuns ca totul e pe bani nu se mai face nimic pe gratis,un neurolog a zis ca-s caz de studiu dar il depaseste ca de obicei epilepsia mioclonica apare la copii si eu am 44 de ani si mi-a dat rivotril si ata si ca nu are ce sa-mi mai imi faca,in romania ca sa te faca bine cineva trebuie sa ajungi la televizor sau sa ai fffff multi bani altfel adio dai coltul imediat,sanatate la toata lumea si fiti mai buni ca nu costa ci va aduce fericire in suflet,ma iertati daca am gresit cu ceva ma refer ca mi-am spus ofurile pe aici,de aceea am si apelat ca n-am bani sa mai ma duc la doctori terapeuti sau poate la cineva sa-mi deblocheze energiile biorezonanta sau ceva ajutator sa nu mai am frici,temeri,anxietate ganduri negative desii duc o lupta cu mine la maxim sa gandesc pozitiv in sfarsit nu va mai plictisesc o seara placuta si inca o chestie acum vreo 5 ani cand aveam si eu bani si nu eram scos la pensi m-a mancat cineva de bani de aproape de 1000 de euro ca ma scapa de virus c si de unde mai mult mi-a agravat zicea sa nu fac interferon ca ma scapa el doctor cu cabinet nu gluma si mi-am luat-o frate si pana la urma am facut 2 tratamente cu interferon in 5 ani de cand am aflat de boala si am scapat de virus dar am ramas cu tampenia asta de mioclonie,puteam sa-i fac rau omului ala de m-a tepuit dar eu nu gandesc asa zic dumnezeu sa-l ierte pt pacatele pe care le face cu lumea.VA SALUT SI INCA O DATA MII DE SCUZE.

Marian Mares relatind mai in detaliu prin ceea ce treceti, inteleg ca nu e neurologic… e ceva ce tine de interior… teama de ceva anume ca vine seara implicit somnul… trebuie lucrat aici la interior si avem specialisti buni aici care macar cu un sfat cred ca va vor ajuta – succes

Domnule Mares, Cu ocazia Sarbatorii Pastelui va ofer 5 sesiuni de psihoterapie gratuite la cabinet. Cum cazul dumneavoastra este unul dificil, este insa posibil sa fie necesare mai multe sesiuni pentru un progres semnificativ. In cazul in care veti dori sa continuati este bine sa stiti de la inceput ca pentru urmatoarele sesiuni de psihoterapie costul este de 150 de lei/ sesiune. Daca doriti sa apelati la acest sprijin va astept sa va programati pe site-ul de mai jos, dupa 25 aprilie (la tipul terapiei selectati cabinet si la terapeut Rares Ignat) . Un Paste linistit alaturi de cei dragi! http://psihoterapiefamilie.ro/contact.php

Mesaj:
Buna, am 16 ani si, ca orice adolescenta, sunt unele probleme pe care eu nu le inteleg. Din pacate, nu prea am suport din partea parintilor. Ma refer ca nimeni nu ma asculta niciodata cand am ceva de spus, iar daca spun ceva nu primesc niciun raspuns..sau daca il primesc, e unul ironic. Simt ca tot ce fac este rau ( chiar daca, din punctul meu de vedere, este bun ), mereu primesc jigniri si tot felul de chestii de genul, care pe mine nu ma ajuta deloc. Iar prietenii, ce sa mai zic….cam la fel.
De exemplu, chiar si atunci cand zic ca vreau sa ma duc la sala pt ca vreau sa mai slabesc, aud : ” aa, da ce ? esti grasa ? nu-ti trebuie sala ” sau…BAC-ul imi bate la usa, si aud mereu ” n-o sa-l iei” , ” lasa ca fabricile au nevoie de muncitori “, ” nu esti buna de nimic ” blaa blaa..Am ajuns sa ma satur de toate chestiile astea.
Ce as putea face ca sa pot trece SINGURA peste aceste lucruri ? Pentru ca raspunsurile de care am nevoie nu prea le primesc din partea nimanui…

personal am invatat ca cele mai adecvate raspunsuri sunt cele pe care le gasim noi insine, iar profesional iti recomand aceasi lucru. Daca spui ca te-ai saturat, poate ar fi o idee sa incepi sa pui limite celor care te deranjeaza; sa le spui si cum te fac se te simti ceea ce auzi de la ei. In aceasta faza a vietilor noastre cel mai intelept lucru este sa ne concentram pe tinta dorita, fie ca este BAC-ul sau orice altceva, in acelasi timp neuitand ca suntem oameni si ca avem si alte nevoie in acelasi timp. Incearca sa te evaluezi asa cum crezi tu, tinand insa cont si de ce spun altii, macar sa fie ‘un alt punct de vedere’/feedback de care eventual sa te si folosesti. Succes!

”Simt ca tot ce fac este rau….”"…. dai de inteles ca te lasi influentata de cele spuse,de jigniri care,exact cum ai spus si tu, nu-ti fac decat rau si nu te simti inteleasa.Ai incredere in tine si demonstreaza-ti tie in primul rand ca nu este asa cum spun ceilalti.Fi ceea ce esti nu ceea ce vor altii,ai si calitati……..Succes!!!!

Inteleg ceea ce spui, la vremea adolescentei mele am trait stari asemanatoare. Mai tarziu am descoperit ca aceasta era modalitatea parintilor mei de a ma MOTIVA, ei asa credeau ca ma ajuta, prin motivare negativa. Din pacatate, ca specialist am vazut de foarte multe ori aplicata aceasta metoda, la fel si aceea cu ascunderea iubirii fata de copil/adolescent “ca nu cumva sa o si-o ia in cap”. In astfel de cazuri si nu numai, motivatia intrinseca, cea care izvoraste din sufletul TAU este VITALA. Stiu, greu sa te lupti cu intreaga lume pentru a fi de partea ta. Dar iti spun ceva din suflet…ALTA SOLUTIE NU ESTE PENTRU BINELE TAU…

Un psiholog te-ar putea ajuta foarte mult in acesta directie…ai curaj si CERE, CREDE-MA MERITI…:)))))))))))))))))

Buna. Nu esti singura in aceasta situatie. Adolescenta e grea cam pentru toti adolescentii. Privind obiectiv, este imposibil ca toata lumea din jurul tau sa te desconsidere sau sa fie ironica, mai degraba e perceptia ta. Dintotdeauna culegem ceea ce semanam, insa nu trebuie neaparat sa raspunzi negativ, ci e suficient sa ignori in mod repetat sfaturile parintilor pentru a crea stari conflictuale. Esti, totusi, la varsta la care poti beneficia de experienta parintilor, iar o relatie deschisa poate duce la explicatiile pe care le cauti. Vad ca tu cauti validare in jurul tau, nicidecum in tine insati. Lucreaza impreuna cu parintii tai, un mentor sau un specialist (coach, terapeut) ca sa-ti intaresti increderea de sine si sa-ti cladesti viitorul asa cum ti-l doresti. Numai bine!

Înţeleg că doorinţa ta este să treci SINGURĂ prin toate acestea, pentru că nu primeşti răspunsurile pe care le aştepţi. Dragă adolescentă, dacă aştepţi un anume răspuns, se pare că tu îl ai deja şi atunci nu mai fi supărată pentru că nu-l primeşti, mergi aşa cum crezi de cuviinţă. Nu uita însă, îţi asumi şi responsabilităţile. Şi nu renunţa la ceilalţi: chiar dacă uneori nu suntem de aceeaşi părere, chiar dacă ne simţim neînţeleşi, oamenii de lângă noi ne iubesc, ne simpatizează, ne respectă. Tu îţi iubeşti mama? Cu siguranţă! Şi totuşi, nu eşti de acord întru totul cu ea. Avem nevoie de oameni şi oamenii au nevoie de noi, ca să fim împliniţi, sănătoşi, fericiţi. Învaţă doar…….. Cât despre propria ta valoare, ai nevoie să descoperi, să te descoperi în tot ce ai tu sublim: te poţi ajuta şi poţi cere ajutorul. Nu uita, nici o persoană de pe lumea aceasta nu este lipsită de valoare, fiecare dintre noi avem calităţi, aşa cum avem şi defecte. Crede asta şi apoi află care sunt calităţile tale, care-ţi sunt valorile. Caută sprijin, oamenii de lângă tine te pot ajuta.

Mesaj:
Buna!as incepe ca sa intreb dar nu stiu cum..uneori ma simt ca fiind depresiva,alteori anxioasa,alteori cand sunt foarte suparata chiar mi-as lua viata. Totul se intampla de aproximativ 6-7luni de cand relatia mea de 3ani de zile a luat o alta intorsatura.Tin sa precizez ca amandoi ne iubim. O aratam des prin gesturi mici si foarte importante spun eu intr-o relatie si nu numai. Am plecat in vacante si toate momentele importante le petrecem impreuna. Nu stiu daca e vina lui,insa atunci cand am si o mica cearta cu el si el simte nevoia ca sa fie lasat in pace,sa nu mai vorbim ca sa nu ne certam mai rau simt ca nu mai sunt om pe pamant ca totul se face mic si ca il pierd(imi e si foarte frica sa raman singura,dintotdeauna am urat asta). Nu am rabdare ca sa las ca timpul sa rezolve problema si prin atitudinea mea disperata deseori fac dintr-o mica cearta un haos.Ce pot face? Nu vreau sa il pierd pe el,dar vreau sa pierd viata aceasta urata pe care am reusit ca sa mi-o creez. Tin ca sa mai precizez ca el a incercat ca sa ma ajute de multe ori ca sa gasim o solutie dar nu e un psiholog,am fost si la psiholog insa acesta(la care am fost eu)nu mi-a spus mare lucru,decat ca trebuie ca sa ma maturizez. Chiar aceasta este problema? Am trait atat de multe lucruri frumoase impreuna,amintiri superbe si fapte minunate. Vreau sa repar relatia daca mai am cum. Sau sa repar greselile mele. Ce pot face? Care credeti ca este problema?

Draga mea, iti impartasesc si tie acelasi lucru pe care il spun mai cu seama persoanelor care au fost deja la psiholog, dar au ramas cu aspecte emotionale inca in manifestare. Si anume: CAUZA emotiilor noastre negative este un blocaj in circuitul nostru energetic. Aceasta este problema! Este important sa stim “de unde ni se trage” si sa descifram intelesul acelei experiente – tocmai, pentru a nu mai repeta greselile trecutului (atunci cind este vorba despre unele). Dar nu suficient de important, daca n-am reusit sa scapam de respectivele emotii! Ca raspuns la intrebarea “ce pot face?”, iti recomand sa te adresezi trairilor tale negative tale folosind Emotional Freedom Techniques – cu atit mai mult, cu cit pare o situatie care isi poate gasi foarte repede rezolvarea in acest fel! (Poti gasi detalii pe www.facebook.com/Cristina.H.B.Docan)

puteti merge impreuna la un psihoterapeut de cuplu, pt ca din ce inteleg totul se invarte in jurul relatiei. Succes!

Buna ziua. Cu siguranta ai un motiv foarte bun (chiar daca e subconstient) pentru care faci ceea ce faci. Se poate intampla sa preiei un tipar care nu-ti apartine, dar care ti s-a intiparit atat de bine in subconstient, incat se declanseaza automat (din familie, de la apropiati, de la oameni pe care ii admiri, e posibil si de la vreun serial mai lung pe care l-ai urmarit…). Pe de alta parte, sunt convinsa ca nu ne spui totul aici, ar fi si imposibil, dar amanuntele sunt esentiale. Declansatorul te poate arunca intr-o stare neresursa (cum ii spunem noi, terapeutii), din care nu ai nimic de castigat, dimpotriva. Stresul emotional care pune stapanire pe tine trebuie diminuat, apoi analizate declansatorul si resorturile interioare care duc la un asemenea comportament. E de munca. Daca esti dispunsa sa faci efortul si sa beneficiezi de rezultate pe tot parcursul vietii, alege-ti specialistul si arunca-te in lupta. Meriti tot ce-i mai bun. Numai bine!

Cred ca iti este greu sa incerci din nou sesiunile de psihoterapie, dar probabil ca o sa ajungi la concluzia ca terapia de cuplu este diferita de ce ai incercat pana acum. Fiind vorba in principal de o problema de comunicare intre voi doi ambele parti au rolul lor in remedierea situatiei. Din nefericire, multe familii se tem de pierderea imaginii de cuplu ce-si poate rezolva singur problemele si risca prea mult pana cand solicita sprijinul psihoterapiei de cuplu pentru remedierea obstacolelor maritale. In general se pare ca suntem obisnuiti sa riscam mai mult cand avem ceva de pierdut …daca doresti poti sa citesti mai jos cum au ajuns specialistii la aceasta concluzie. Dr Rares Ignat – psihoterapie pentru depasirea obstacolelor din viata familiala & profesionala http://psihoterapiefamilie.ro/blog/risti-mai-mult-atunci-cand-ai-de-pierdut-2/

Se pare că ştii deja despre tine că ai nevoie să schimbi ceva: este un început bun. Orice schimbare în tine, aduce schimbare în cuplu, aşa că…. mergi mai departe tot aşa! Şi, da, un terapeut te poate ajuta.

Nu exista niciun obiect si nicio fiinta ca sa te poată face fericita pt intotdeauna, ci doar pt o perioada de timp.
Iti place de o persoana, iar aceea persoana poate sa creeze gânduri negative, poate muri si fericirea nu poate dura.
Pt ca totul se schimba tot timpul in aceasta realitate. Nu putem fii siguri si Fericiți intr o realitate ce se poate schimba tot timpul.Cand ai o problema, defapt este un gand si o emotie, dar ce se intampla când Deveniți Conștienți de aceste gânduri sau emoții , realizăm ca defapt nu sunt probleme Gândurile si sentimentele au nevoie de o sursa, iar cand esti constient de asta, incepi sa vezi limpede.esti constient de sentimente si gânduri si uneori esti prins in ele si devii ele, dar tre sa devi constienta de ele.
DECI, RATIUNEA TE ÎMBOLNĂVEȘTE dacă nu devii constienta de ea.

Mesaj:
Buna. Am 11 ani iar acum un an garajul meu a luat foc. De atunci traiesc cu o frica in mine. Iarna trecuta cand am intrat in casa si am aprins lumina a inceput sa bazaie. Mam speritat si am mers la servici la mama care este peste drum de mine. Cand am venit nu mai facea nimic. Dupa ce a plecat iar am aprins lumina si iar a facut acelasi lucru. Mam dus speriata la ea. Nu am mai vrut sa stau in casa. A chemat pe cineva si a crezut ca e de la lustra. Seara cand am vrut sa bag laptopul la incarcat a inceput sa faca luminile ca beculetele de craciun. Am chemat iar acel om atunci a casit cauza problemei. Dar de atunci mi-e frica sa mai bag ceva in priza sau sa aprind lumina. Iar cateodata mai palpaie becul si imi este tare frica . Nu stiu cum sa scap de asta. Am nevoie de niste sfaturi.

Asta e treaba de electrician.

Copilă(e) scump(ă), teama de incendiu a rămas în mintea ta şi este nevoie să te vindeci. Vorbeşte cu mama ta despre asta, cu dirigintele, cu psihologul şcolii. Încearcă să te convingi singur(ă) că nu ai motive de frică. Dealtfel, gândul tău declanşează frica, deci pune acolo gândul că nu se poate întâmpla ceea ce-ţi provoacă frică. Şi încearcă, cu mama lângă tine, să bagi în priză obiectele electrocasnice, exerciţiul acesta te va ajuta să te convingi că nu ai motive de teamă. Dar, aşa cum ţi-a spus Came Came, este nevoie de un electrician care să confirme că totul e OK.

Inteleg ca te-ai speriat cand a luat garajul foc si probabil si unii adulti s-ar fi speriat, dar acum situatia e remediata si pericolul a trecut. Mai ramane sa vezi cum reusesti sa treci peste teama ta de acum. Un prim pas ar putea fi sa-l rogi pe un adult sa faca el asta de cateva ori si tu sa te uiti..iar apoi tot cu adultul langa tine sa incerci si tu faci asta, pentru a vedea ca nu se intampla nimic..In plus poate ar fi de folos sa mai reduci din timpul dedicat televizorului…sunt multe filme indoielnice ce te pot speria pe degeaba

Frica ta este normala si benefica. Din ce spui, nu reiese ca ai vreo frica nejustificata. Si mie mi-ar fi frica sa bag un radio intr-o priza care bazaie, mi-ar fi frica sa aprind o lumina care incepe sa palpaie. Frica asta ma ajuta sa ma tin departe de accidente, de pericole. La fel si pe tine. Spui ca un om a gasit cauza problemei. A si rezolvat-o? Pentru ca eu cred ca este o problema destul de complicata si doar un electrician bun o poate rezolva.
Aveai vreo problema daca iti era frica sa bagi la altcineva acasa ceva in priza, sau daca iti era frica sa te si apropi de priza…
Asa ca nu te ingrijora, nu ai nimic…decat o instalatie electrica, probabil veche si defecta.
Cum s-a intamplat sa ia foc garajul? Cumva tot de la vreo priza? Daca da, atunci e si mai clar de ce ti-e frica. Si repet, e normal, atunci, sa-ti fie frica, mai ales ca inca mai “joaca luminile” ca-n bradu’ de craciun.
Pana nu se rezolva complet problema instalatiei electrice, iti recomand “sa-ti fie frica” de acea instalatie si sa insisti sa fie inlocuita sau reparata instalatia.