Ce parere aveti despre autoironie, este buna?, cineva spunea ca devii ceea ce gandesti(deci daca gandim si vorbim prost despre noi asa vom deveni), se cam bat cap in cap aceste idei, pana la urma cum stau lucrurile?

din experienta mea, acu’ niste ani buni cineva mi-a spus ca sunt ‘prea serios’, ca ar fi bine sa ma iau in gluma, sa ‘fac misto’ de propria persoana. I-am urmat sfatul cat am putut si am invatat multe din asta

E super ca si mecanism de aparare! Si asa esti singurul care te poti lua atat de mult in serios. Atentie doar cand treci de la misto la sarcasm. Acolo incep sa fie probleme ! in rest e ok, de asta exista si terapia prin ras. O zi frumoasa si lina iti doresc…

Nu uita , inconstientul tau nu poate face diferenta intre imaginatie si realitate. Ii spunem ca e prost, natang sau tembel el asa crede…ne apostrofam corpul ca e gras, are celulita si e naspa el asa stie. Daca asa sunt credintele noastre limitative asa va functiona si el ( corpul fizic) si constientul (creierul). Nu face decat sa urmeze directivele pe care singuri ni le-am dat.

Ce am deveni fara autoironie? Si asa tindem spre egocentrism. O compar cu sarea amara: se administreaza intern, e tare rea la gust, dar curata fantastic.

Mesaj:
Buna ziua! Ma simt foarte confuza, dezorientata. Am avut o relatie de 6 ani cu sotul meu, casatoria a durat 2 ani,ne-am casatorit la varste fragede 22-24. Am depus actele pentru divort acum o saptamana, decizia de a divorta am luat-o in urma cu doua luni,insa am locuit impreuna deoarece am vrut sa il ajut inca. L-am iubit foarte mult si am facut multe compromisuri. Am incercat intotdeauna sa vad ce e mai bun in el si mi-am spus ca voi reusi sa schimb partile lui negative; am reusit cu unele doar. M-a lovit de cateva ori pe parcursul relatiei,asta s-a intamplat si in urma cu 2 luni cand am luat decizia sa ne despartim. S-au pierdut increderea si respectul in relatia noastra. M-a deranjat la el si nesiguranta, tot timpul vorbea cu femei si asta ma facea sa nu mai am incredere in el. Asa se face ca la un moment dat m-am saturat sa fac pe detectivul si am inceput sa vorbesc pe telefon cu un barbat din Germania pe care il stiam de ceva timp deoarece aveam nevoie de un vorbitor nativ pentru o anumita aplicatie. A inceput de-a lungul timpului sa-mi placa acest om fara ca eu sa stiu cum arata, dar imi placea modul lui de gandire in anumite situatii.Stiind ce fel de om este, nu i-am spus ca inca sunt in relatie cu sotul meu, dar nici nu i-am ascuns faptul ca il iubesc. Ii povesteam anumite secvente din viata noastra si el a fost cel care m-a facut sa vad realitatea cu alti ochi: ca un barbat adevarat nu loveste femeile, ca un barbat care este serios nu vorbeste cu alte femei, ca o iubire pe care trebuie sa o pazesti nu inseamna nimic si ca cineva care iubeste cu adevarat nu poate sa regrete casatoria. Cum spuneam, acum 2 luni s-a intamplat ca sotul meu sa ma loveasca in urma unor discutii despre partenerele lui de conversatie. Dupa acest moment, am tot continuat sa ma uit la ceea ce vorbeste el fara insa a-i mai spune acest lucru. Se vedea clar ca nu avea ganduri serioase de impacare, asa cum sustinea. Asa am inceput sa ma simt mai apropiata de acel german din ce in ce mai mult si sotul meu sa decada in ochii mei. Cand si-a dat seama ca eu vorbesc serios despre divort, mi-a spus ca renunta la toate femeile cu care vorbeste si ca se va schimba si mi-a propus ca si eu sa renunt la barbatul cu care vorbesc, insa i-am spus ca in momentul de fata eu nu renunt la acel om pentru el. A inceput sa planga si sa spuna cum eu, sotia lui am putut sa ii spun asta. Dupa ce am depus actele pentru divort, ne pregateam de somn intr-o seara, cand ii scrie o tipa sa se duca la ea. El se ridica si pleaca dupa ce i-am spus ca este pur si simplu sfidare ceea ce face el. Urmatoarea zi i-am spus sa vina sa isi ia hainele de la mine, caci este mai bine asa.dupa inca o zi, m-a sunat sa imi spuna ca mai are cateva lucruri pe care nu le luase si de care avea nevoie si daca vreau sa ne intalnim sa i le dau. M-am dus si atunci el a inceput sa planga, mi-a zis ca abia acum si-a dat seama ca ceea ce conteaza este familia pe care vrea sa o avem impreuna si daca ii mai acord o sansa o sa isi schimbe numarul de telefon etc si va deveni ceea ce a fost candva. In acel moment, s-a trezit din mine ceva ce murise de mult si i-am spus ca el ar fi putut face ceva sa salveze relatia dar nici macar nu a incercat.I-am spus ca nu sunt sigura daca as mai putea sa ii dau o sansa vreodata,cand stiu ca a facut sex cu cealalata, nu cred ca as mai putea fi eu aceeasi apoi, cand stiu ca eu nu am facut nimic cu nimeni. credeam ca stiu exact ce trebuie sa fac si ca stiu exact ce vreau,credeam ca nu imi mai iubesc sotul, pana in ziua in care a plecat.. insa de atunci, de 2 zile, ma simt pierduta, ma simt ca nu imi mai gasesc locul, mai ales dupa ce l-am vazut cum plange si cat de mult isi doreste sa ma intorc la el. Ma simt irascibila, nu am rabdare sa fac absolut nimic, nici macar sa ma uit la un film sau sa ma joc, sa fac ceva pentru a-mi distrage atentia, i-am spus ca depinde de el daca va mai primi o sansa, daca voi observa ca se schimba de-a lugul timpului, insa nu sunt sigura ca voi putea trece peste faptul ca el m-a “inselat”..acum nu stiu ce sa fac, eram convinsa ca vreau sa incerc ceva cu acel german, care e un om minunat si nu vreau sa il dezamagesc dupa atata timp de cand vorbim, ar trebui sa ne intalnim peste 2 luni, insa ma gandesc la ceea ce vreau eu cu adevarat. sunt convinsa ca acest german ar putea sa imi ofere o viata linistita, este un om minunat, este un barbat dragut, dar nu este genul meu de barbat, pe cand sotul meu este genul meu (ma refer la aspectul fizic), dar nu prea a mai ramas nimic din ceea ce am cunoscut eu odata. Cred ca gandul care ma macina este ca mi l-a luat alta femeie, desi el mi-a zis ca a terminat-o cu ea si ca oricand sunt eu dispusa sa ne impacam, el va renunta la oricine. Mi-e frica cel mai tare si este posibil ca acel german sa nu poata umple toate golurile pentru a avea o relatie perfecta. va rog sa imi oferiti un sfat, ma simt pur si simplu dezorientata, eu care acum 2 zile eram absolut sigura de drumul pe care trebuie sa merg.

din ce am citit, eu am ramas cu imaginea unei persoane nehotarate intre a alege sa acorde o ultima sansa fostului sot infidel (dar fizic compatibil) si a incerca o alta relatie cu un domn care este compatibil doar mental/afectiv/intelectual/etc. Ma intreb daca nu cumva este un refugiu acest domn german, o fuga de acceptarea unui esec? Va recomand sa aprofundati cu un terapeut aceste aspecte inainte de a lua decizii radicale. Succes!

Aceleasi recimandari le am si eu. Un singur aspect as vrea sa mai punctez:nu uitați ca partea fizica este o notiune ce tine de timp. Pe termen lung,fizicul se deteriorează. Si atunci alte calități tin doi oameni împreună:respectul,încrederea,etc.

Iti recomand sa vezi si ce parere are un namibian, un etiopian si un ghanez despre relatia unui barbat cu o femeie si despre principiile unei casatorii. Te-ai dus direct in Germania…

Cu cat sunt mai multe si mai diverse pareri, orientarea si solutiile sunt mai accesibile.

Am intalnit destul de des ceea ce dumneavostra descrieti. 1. Incep prin a va spune ca dvs nu puteti schimba pe NIMENI si nimeni nu se va schimba pentru dvs, este o mare pacaleala, aceasta schimbare pe care o cereti este iluzorie. Tot ceea ce puteti face este sa lucrati la propria SCHIMBARE, ATAT. Deci garantat dansul nu se va schimba pentru dvs, poate pentru o perioada scurta, dupa care va reveni la vechile obiceiuri.

2. sindromul salvatorului pe care dvs il descrieti aici nu ajuta in relatii, din contra, creeaza expectante nerealiste, compromisuri cu propria persoana. Ati dorit sa vedeti ce este cel mai bun in sotul dvs, poate daca vedeati cum este el in realitate ajuta mai mult… intelegeti de unde dezamagirile si expectante nerealiste?

3. relatiile pe internet….sunt foarte multe lucruri de spus despre acestea…in acest caz cred ca poate fi o relatie tampon, o relatie in care dvs, IAR, proiectati dorintele si aspiratiile sufletului in curtea altcuiva. Va doriti ca acest domn sa va umple golurile sa va ofere o viata linistita, eiiiiiiii frumos spus, numai ca acestea DVS SUNTETI DATOARE SA LE FACETI. NIMENI ALTCINEVA

Credeti ca sunt rea ca spun aceste lucru…deloc…doar ca stiu ce se intampla, in timp cu acest gen de relatii…se ia de la capat, iar si iar, pana o sa invatati ceea ce v-am descris.

in concluzie va recomand cu drag un psihoterapeut pentru a lesni procesul prin care treceti si care, nu intamplator va aflati acum.

MULT SUCCES!!!!!

Buna ziua. E normal sa suferiti dupa despartire, doar l-ati iubit pe acel om, ati locuit impreuna. Nu va feriti sa traiti acum starile normale dupa o asemeea ruptura, altfel le veti da o importanta mult prea mare in viitor, idealizand legatura. Spuneti ca sotul cu care ati locuit v-a lovit. Din Germania e mai greu sa va loveasca cineva (ma refer la distanta efectiva, care este foarte confortabila la momentul de fata). Nu va simtiti obligata sa faceti nimic pentru nimeni, este momentul sa va ganditi la Dvs. si sa faceti alegerea cea mai buna. Ganditi-va daca ati reusit cu adevarat sa schimbati pe cineva pana acum, in toata viata Dvs. Daca vreti sa-i dati o sansa, lasati-i timp sa se schimbe de unul singur. Apoi luati o decizie. In strafundul sufletului Dvs stiti exact ce sa faceti. Luati-va si dumneavoastra timp de gandire si vedeti ce iese. Un pic de consiliere nu strica, mai ales in momente grele, ca acesta. Aveti curaj si cereti ajutorul unul coach sau pshihoterapeut. Numai bine!

Poate ar fi interesant sa va intrebati de ce renuntarea la cealalata relatie este conditionata de iertarea dvs. Oare daca familia si casnicia sunt atat de importante pt sotul dvs, nu ar fi fost prioritar ca el sa renunte la acea relatie si apoi sa incerce sa va recastige? De ce e necesar pt el sa stie ca il iertati si abia apoi va renunta la cealalata?

Eu cred că v- aţi înşelat reciproc,dar diferit. Spun asta fără a judeca.

Am sa fiu intruziv, dar terapia se mai face si cu bisturiul. Dificil travaliu, chiar imi pare rau ca trebuie sa treci prin toate astea. Dar hai sa stam stramb si sa privim drept. Scoate si tu din text separat ce ai scris pozitiv sau negativ despre fiecare: SOTUL : “am locuit in continuare cu el pentru ca am vrut sa-l ajut “(salvator? sau persecutor? te intreb pentru ca in acelasi timp ca si o maimutica nu ai dat drumul cracii pana nu ai apucat o alta- nu e judecata e constatare ). “Am facut compromisuri. Perfect normal pentru o casatorie moderna….”mi-am pierdut increderea si respectul…am fost lovita de cateva ori”…pun pariu ca daca cineva intreba acum 2 ani, spuneai ca esti fericita chiar lovita…pentru salvarea aparentelor si masca normalitatii….am dreptate? “Vorbeste cu femei de pe net pentru relatii , eu doar pentru nevoi”. “Nu mai am incredere in el, nu mai vreau sa fiu detectiv, il iubesc ( i-am spus celuilalt), Ii spionez convorbirile si nu ii spun ( asa imi alimentez conflictele interioare si imi reprim sentimentele )….el apuca alta creanga..apoi plange ( alt santaj sentimental )..promite ca va deveni cum a fost candva ( Cand? Acum 2ani a fost altcineva?). “Nu sunt sigura ca voi trece peste adulter ! -Esti sigura ca el va va trece peste al tau ?( la urma urmei si la tine chiar daca ai stat doar de vorba despre aspecte intime ale casatoriei tale tot adulter este..chiar daca e doar psihologic …Ai inlocuit terapeutul cu un barbat..e mai ieftin..dar costa al naibii de mult…pretul in schimb e in rate.Acum the DOICH PATIENT:” imi place psihicul lui (cum gandeste in anumite situatii- oare din intamplare in situatiile cand nu iti place cum gandeste sotul?)….”stiu ce fel de om este”..serios? nu ai stiut nici sotul cum gandeste de unde ai sti …..? “Ii povestesc scene din viata noastra-adulter psihologic..”M-a facut sa-mi vad realitatea….apoi nu renunt la el pentru sot (doar in momentul aflarii adulterului fizic), dar imi e frica ca nu imi va putea umple golul, golurile ma rog….pentru a putea avea relatia perfecta ! ( batalia eterna eu real- eu ideal…..mai precis partenerul meu perfect…iubirea mea perfecta). Ce sa spun..material de doua romane….si cel putin un an de terapie individuala sau de grup..succes…

Mesaj:
Buna ziua
Am nevoie de un sfat in ce priveste comportamentul mamei mele,de aproximativ 2 ani de zile refuza sa isi faca igiena corporala,am incercat toate metodele posibile sa o convingem,in momentul cand aducem in discutie acest subiect ea incearca sa il evite si numai comunica cu noi. Precizez faptul ca nu urmeaza nici un tratament,nu are pus nici un diagnostic, refuza consultul medical.
Va multumesc anticipat

pot fi multe. Cineva trebuie sa o vada. Incercati sa o convingeti macar sa o vada un medic psihiatru acasa, unde este in siguranta. Este posibil sa fi dezvoltat o problema psihica destul de semnificativa

Omul îşi menţine igiena corporală pe baza evitării disconfortului produs de murdărie şi căutând recompensa primită prin starea de bine pe care ştie că o va avea după ce se curăţă/spală. Un dezechilibru poate fi produs foarte simplu prin suprastimularea receptorilor de opioizi prin stres, consum de alcool sau droguri, iar răspunsul la ‘durerea’ provocată de disconfort va fi alterat sau întârziat, te speli mai rar sau mai târziu decât ai face-o în mod obişnuit. Articolul şi comentariile de aici explică mai pe larg: http://wp.me/p48646-CrDar la persoanele în vârstă deja toate acestea pot fi favorizate de îmbătrânirea inevitabilă a creierului. Deci sunt foarte indicate nişte metode simple care pot întârzia sau chiar reversibiliza bolile neurodegenerative.*neuroprotecţia http://wp.me/p48646-kk cerealele reduse/eliminate, stresul evitat etc.
*combaterea stresului oxidativ: pot fi folosite forme avansate de vitamina E http://wp.me/p48646-a4 + gelule de omega 3 vegetal şi eventual uneori cu trigliceride sau fosfolipide
, Astaxantin http://www.suplimente.ro/blog/2011/05/astaxantina-antioxidant-natural/
*evitarea carbohidraţilor procesaţi, a fructozei http://wp.me/p48646-1nJ, combaterea toxicităţii cuprului etc. Fiindcă toate acestea predispun către Alzheimer

Parerea mea este ca e vorba de o degenerare a creierului, care netratata (tratament de incetinire a neurodegradarii) duce la complicarea situatiei… Depinde si de varsta….; poate fi vorba de o depresie sau de o senilizare. Aduceti acasa, sub un pretext…, o persoana calificata cae sa ii stabileasca CLAR si URGENT diagnosticul.

Duceti acasa un medic psihiatru, sub orice pretext. In functie de varsta mamei dumneavoastra, diagnosticul poate fi diferit, dar consider ca este foarte important sa o vada un specialist. Mult succes si rabdare.

Primul gand duce la o tulburare psihica. Al doilea, la o problema fiziologica pe care mama Dvs nu o poate impartasi cu nimeni, cu riscul de a se izola de Dvs. Este cazul sa convingeti un medic psihiatru sa va faca o vizita, pentru a nu ajunge la cine stie ce complicatii grave (si simpla lipsa a igienei poate genera asa ceva). Va admir intelegerea, rabdarea si grija pe care le manifestati fata de mama Dvs. Pregatiti-va sufleteste pentru o perioada mai grea, pana va fi mai bine. Cautati si Dvs sprijin, pentru ca usor sigur nu va este. Numai bine!

În plus de ce ziceam la început, am citit mai demult un interviu despre prevenirea Alzheimerului şi banala suplimentare cu vitaminele B. Se pare că oferă un progres vizibil pentru cei cu predispoziţie către senilitate. În ce doze (poate că sunt necesare megadoze ?), de câte ori pe zi… Am strania convingere (poate nefondată) că nu veţi afla toate aceste lucruri printr-o trimitere de la medicul de familie

Am o parere “…” despre medicii de fam :/

Mesaj:
In urma cu aprox 2 ani am intrat intr-o relatie cu un barbat casatorit (38ani). Il cunosteam de 1 an si ceva, a existat de la inceput o conexiune intre noi insa am comunicat doar profesional. Dupa un eveniment mai putin formal am ajuns sa iesim impreuna, am stiut de la inceput ca este casatorit, iar eu fiind intr-o relatie (pe atunci de 4 ani) am acceptat acest lucru si nu m-a deranjat. Treptat am ajuns cei mai buni prieteni si amanti. Dupa un an de relatie, inca am vorbit la telefon de cateva ori pe zi, am petrecut momente placute impreuna, ne am intalnit aproape zilnic si am reusit sa petrecem zile intregi doar noi i-am spus ca sunt dispusa sa renunt la prietenul meu si ca imi doresc ca si el sa renunte la sotia sa. Mi-a spus atunci despre casnicia lui – ca nu ii ofera nicio satisfactie, ca nu petrec timp impreuna, ca nu a iubit o ci conjunctura i-a adus impreuna si i-a facut sa se casatoreasca, ca nu isi doreste copiii cu ei (aflase oricum ca ea nu poate avea copii), ca nu e fericit. Mi-a spus atunci ca va “rezolva” situatia, ca tot ce vrea e sa fim impreuna si ca va face asta insa ca ar prefera sa aiba un motiv sa plece pt a fi lucrurile mai usoare. De atunci, in ultimul an adica, ne-am apropiat si mai mult. Sunt convinsa ca petrece timp mai mult si mai valoros cu mine, in ciuda faptului ca amandoi suntem inca in relatiile de dinainte (eu am o frica groaznica de singuratate si nu pot renunta la prietenul meu pt a ramane singura si mi e si teama ca m-as transforma in amanta perfecta). Vad ca ma iubeste, o arata de nenumarate ori, prin gesturi mici, prin implicare, prin tot ce face. In urma cu 2 luni i-am pus un ultimatum si i-am spus ca vreau sa faca asta acum, ca nu mai pot astepta, ca nu dorm noptile (lucru care si la el este valabil), ca ma macina faptul ca ne iubim asa mult insa nu suntem impreuna.Mi-a spus ca da, va face ceva, va aranja lucrurile si ca sigur vom fi impreuna. L-am crezut. Au trecut aceste 2 luni fara presiuni din pa
rtea mea. Zilele acestea am avut o discutie. Mi a spus asa: “Te iubesc dar nu pot face asta acum. Nu o mai iubesc, tin la ea (ceea ce clar e firesc), si nu ii pot face asta acum. Prefer o viata mizera langa ea decat sa ii fac asta. Imi doresc sa inteleg ce e cu mine, imi doresc sa am puterea sa fac asta, stiu ca nu e normal sa gandesc asa pt ca fiecare avem dreptul sa fim fericiti, iar cu tine as fi fericit! Asa ca am inceput sa ma duc la psiholog. Daca poti sa mai astepti, cred ca dupa ce ma voi duce o vreme la psiholog e posibil sa pot sa fac ceva pt noi pt ca asta e tot ce imi doresc. Dar acum nu am puterea”. Il iubesc enorm, nu va lucrurile fara el. Este iubitul meu, prietenul meu, barbatul langa care cred ca pot darama muntii. Am acceptat sa mai treaca o perioada in care sa isi puna ordine in ganduri. Intrebarea mea este daca exista posibilitatea ca un psiholog sa il faca sa inteleaga ce e mai important pt. el si sa treaca peste acest blocaj si sa ia o decizie definitiva si radicala? El acum nu poate renunta la ea dar il vad cat il chinuie gandul ca ma poate pierde. O alta intrebare este cum pot face eu fata usor aceste perioade (greu de spus cat va dura terapia ca sa aiba rasp de care are el nevoie), in conditiile in care mi-as dori sa se intample cat mai repede ceva? Oare este el capabil sa ia o decizie? Oare va fi vreodata capabil sa isi asume un divort cu tot ce inseamna el? Stiu ca ma iubeste, dar asta nu mai e de ajuns acum. Oare merita sa mai astept o perioada si oare va veni momentul in care sa nu mai spuna “nu pot acum sa fac….” ci sa spuna clar “aceasta este decizia mea”, indiferent de decizie? Ma chinuie ca imi spune “nu pot acum” pt ca acel acum imi lasa o portita deschisa. Mi-as dori sa fie ceva clar: ma despart de ea sau nu voi face asta niciodata! Fara portite! Va multumesc!

In primul rand gandestete la tine. Tu ai puterea sa te desparti de prietenul tau cu care ai o relatie de 4 ani? Daca el zice gata ma despart de sotia mea, tu faci acelasi lucru? Poate si el la randul lui asteapta un pas de la tine asa cum si tu poate astepti ca el sa faca primul pas. Incearca sa te gandesti la actiunile tale si apoi la el. Tu iti doresti sa stai langa o persoana ( prietenul tau de 4 ani) doar pt faptul ca ti frica de singuratate? O varianta buna ar fi si pt tine un psiholog-pentru frica de singuratate

Eu cred ca v-ar fi utile si dumneavoastra cateva sedinte de terapie/consiliere. Spuneti ca nu vreti portite, dar exact pe acest post este prietenul actual. Si, la fel cum iubitul dvs nu-si asuma responsabilitatea unei rupturi pentru a alege iubirea, nici dumneavoastra nu o faceti. Nu puteti decide in locul iubitului, dar puteti face ordine in viata dumneavoastra, si atunci lucrurile se vor aseza de la sine. In situatia actuala, e ca si cum ati transmis Universului mesajul “vreau iubire” , dar, pentru ca locul de langa dvs nu era liber, ati primit o iubire “ocupata”.

Mintea sau gândurile generate de minte, sau de eul Egotic…..sunt propia voastră închisoare. Voi încercati sa intelegeti Situațiile sau ce decizie vreți sa luați in viata……si toate “treburile” astea va dau bătăi de cap, chiar va provoacă insomnii. Dar totul se petrece in mintea Dvs., iar eu va propun sa încercati sa va Cunoașteti si sa intelegeti propia minte …….. apoi toate Situațiile o sa aibe rezolvare imediata fara nicio ezitare, altfel o sa trăiti drama si dupa ce terminati cu drama respectiva, mintea o sa va caute alta drama si tot asa. Cunoscându-va pe Dvs., cunoscând ca totul pleacă din minte si mintea însasi este doar un instrument, totul o sa fie superb. Deci nu mai căutati sa Rezolvați Situațiile de genu asta, ci de unde pleacă ele si apoi sa le intelegeti. Sper sa fiu cumva de ajutor pt Dvs. Si pt colegii de aici care abordează doar cum scrie la carte nu si din experienta proprie. Va multumesc

Inteleg ca il iubiti enorm si ca simtiti ca nu concepeti sa traiiti fara el. Dar ceea ce va preocupa, este daca ar putea un psiholog sa-l faca sa divorteze. Nimeni, nici macar un psiholog, nu poate determina un om sa faca ceva impotriva vointei lui. Daca el refuza sa plece din casnicie, este ca ca aceasta ii aduce niste beneficii emotionale la care nu vrea sa renunte. Nu e vorba despre mila fata de sotie, ci despre ce castig are el in acea casnicie. Pe de alta parte, relatia cu dumneavoastra, fiind ,,interzisa“ creeaza adrenalina specifica starii de indragostire care mentine vie pasiunea. Ce credeti ca s-ar intampla daca ati fi intr-o casnicie de cativa ani? In ce va priveste, cum mai spunea cineva, aveti de rezolvat propriile dumneavoastra frici si indecizii. Clarificarea propriilor dorinte si nevoi (sunteti intr-o relatie, desi iubiti pe altcineva, din frica de singuratate) este o prioritate! De ce ati ales sa va traiti viata in functie de prioritatile altcuiva (ale amantului) tot asteptand sa ia o decizie care sa va faca viata usoara? Daca ar trebui sa decideti singura pentru viata dumneavoastra, indiferenta la hotararea amantului, ce ati decide?

Draga domnisoara, doriti garantii intr-o relatie cu multe necunoscute. Nu va planificati viata DUPA ceilalti, ci CU ceilalti, altfel veti avea mult de asteptat si sanse mici sa realizati ceva. Niciun ultimatum nu functioneaza in beneficiul cuiva. Generalizez, pentru ca simpla idee de ultimatum duce cu gandul la un conflict, ori ce dragoste se poate baza pe asa ceva? Doar una pasagera. Nu chiar ce va doriti, nu-i asa? Gasiti-va echilibrul interior prin orice metoda functioneaza pentru Dvs (meditatie, terapie, psihoterapie etc.). Restul va intra in rezonanta cu Dvs. Numai bine!

In viata exista tot felul de relatii si exista suflete pereche, suflete gemene, samd. In general oamenii nu reusesc sa se bucure de iubire pur si simplu si de clipe minunate asa cum li se ofera, cauta mereu garantii, promisiuni, actioneaza in functie de dependente si atasamente, toate acestea neavand nicio legatura cu iubirea. In viata fiecarui om intra diverse persoane cu un anumit scop si pt un anumit timp. Fiecare om care intra in viata noastra are misiunea lui speciala, pe care reusim sa o constientizam sau nu. Iubirea este totul, noi suntem iubire, universul tot este iubire, fara iubire nu existam si nu exista nimic, e in noi si noi suntem in ea. Invatati sa va bucurati de ea atat cat puteti si nu cautati sa fortati lucrurile si sa va doriti lucruri care poate nu este de dorit sa vi se intample, bucurati-va de iubirea asta si savurati-o asa cum este si atat cat este, nimic nu se poate compara cu iubirea pura, adevarata; ea exista sub diferite forme, in diferite relatii si situatii, daca asa se intampla inseamna ca asa era scris sa se intample iar asta cu un scop, nu intamplator. Nu este obligatoriu ca doi oameni care se iubesc sa si traiasca impreuna, de multe ori iubirea dispare in timp cand oamenii convietuiesc laolalta. Iubirea este mai presus de orice, suntem pusi uneori in situatii critice, tocmai sa invatam ce este iubirea cu adevarat, sa nu o confundam cu dependenta, cu atasamentul, cu frica de singuratate, cu obisnuinta, cu dominatia asupra celuilalt. Nimeni in lumea asta nu ne apartine, fiecare este liber si stapan doar pe propria fiinta. Sa iubesti, poti oricum si de oriunde, iar daca iubirea intre doi oameni este adevarata, este de ajuns sa existe asa cum exista ea…

Mesaj:
Buna ziua.
Din cauza unor probleme in familie, am ajuns sa acumulez frustrari care din pacate, imi deterioreaza relatia cu sotul meu.
Avem impreuna o fetita de un an iar din casatoria anterioara, sotul meu mai are o fetita in varsta de 5 ani, ce locuieste cu mama ei dar vine periodic la noi.
La inceputul relatiei noastre, am indragit fata, ea fiind motivul pentru care mi-am dorit copii dar lucrurile s-au schimbat in ultimul timp iar asta pentru ca copila, a deprins fata de mine, un comportament ce ma determina sa fiu drastica. Minte mult (a spus mamei ei acum 1 an ca am batut-o dar si bunicii in urma cu maxim o luna), ma ignora cand ii spun sa faca sau sa nu, are caracter duplicitar in prezenta tatalui ei. Cu toate ca varsta copilei este de doar 5 ani, mama ei considera ca trebuie sa-i explice de ce parintii ei s-au despartit, spunandu-i direct ca eu sunt respunzatoare, motiv ce cred ca a dus la indepartarea copilei de mine, dar si multe alte lucruri. Sotul meu, cu toate ca stie ca metodele mele de educare sunt eficiente iar regulile intr-o casa fac ca acasta sa devina un camin armonios, prefera sa nu le aplice in cazul fetei celei mari din teama respingerii acesteia. Stiu ca nu sunt absurda, vreau doar sa manance ce-i ofer la orele de masa (mama ei este in regim permanent iar copila refuza sa manance anumite mancaruri inclusiv paine seara), sa doarma atunci cand trebuie, sa nu intre in bucatarie cand se fumeaza, sa n-o ia pe sora ei in brate fortandu-si spatele, un program in fata televizorului…lucruri pe care le ignora cu desavarsire iar tatal ei ii motiveaza faptele, spunand ca asa face si la mama ei, iar toate aceastea ma transforma fara voie, in Lupul cel rau. Nu sunt de parere ca copilul sa aiba putere de decizie cu privire la viata lui pana la o varsta potrivita. Imi este teama ca in timp, aspectele negative ale comportamentului fetei mari, se vor rasfrange si asupra celei mici.
Ma simt obosita psihic de ceea ce mi se intampla si nu stiu cum as putea gestiona problema astfel incat sa pot avea o viata de familie linistita in care sa predomine intelegerea fara ca fosta sotie sa-si mai puna amprenta in familia mea. Nu de mult, relatia dintre sotul meu si fosta sotie, s-a imbunatatit intra-atat incat aceasta profita cerandu-i s-o ajute cu diverse comisioane, lucruri pe care nu le vad cu ochii buni.
Vis-a-vis de tot ce v-am scris, sotul meu nu se implica in nici un fel in ceea ce priveste intrigile fostei sotii, ba din contra, ca nu cumva aceasta sa intoarca copila impotriva lui, ii accepta rugamintile facandu-i anumite comisioane ori de cate ori ii sunt cerute. Nu se implica nici in educarea copilului, neavand nici o activitate atunci cand aceasta ne viziteaza, eu fiind direct implicata in grija lor, dar se irita considerand ca fac diferenta intre fete, fapte ce duc la adancirea frustrarilor mele.
Am adus in discutie o posibila programare la terapie de cuplu dar el nu accepta ideea.
Am rugamintea sa-mi oferiti parerea dumneavoastra de specialist in gestionarea problemei avute.

“iar copila refuza sa manance anumite mancaruri inclusiv paine seara” http://www.getfit.ro/alimentatie/20-de-motive-pentru-a-renunta-la-paine.htmlşi ce alte alimente mai dă la o parte ?

E adevarat, existenta unor reguli e deosebit de importanta intr-o familie…in acealasi timp e insa important ca aceste limitari sa fie intelese si agreate de toti cei implicati (nu impuse). Nu mai putin adevarat e faptul ca existenta unor reactii comportamentale contradictorii ale adultilor poate sa stimuleze comportamentul problematic al copilului. Astfel, existenta unor situatii in care pentru aceeasi problema comportamentala, mama (sau tatal etc) stabileste o sanctiune, in timp ce matusa (sau bunicul etc) transmite mesajul ca „nu e nimic grav, toţi copiii fac asta”, il face pe copil sa puna la indoiala credibilitatea adultilor si sa ‘profite’ de amandoi rand pe rand. In plus se poate ajunge cu usurinta la situatia etichetarii unui parinte ca fiind ‘bun’ sau ‘rau’ dupa cum spuneti si dvs. O buna educare a copilului se poate face doar in echipa. In cazul in care sotul dvs nu doreste in aceasta faza sa participe la sesiunile de psihoterapie, ati putea ca initial sa participati dvs si avand un exemplu sa accepte ulterior sa vina si dansul. Ce spuneti? Dr Rares Ignat – psihoterapie pentru depasirea obstacolelor din viata familiala & profesionala

Totul se reduce la doar un gand si o emotie. Un gand are valoare, atat cat ii dam, nimic mai mult.

Din cea ce spuneti, cred ca sunt doua aspecte diferite: 1. comportamentul problematic al fetitei mai mari; 2. implicarea fostei sotii in viata dumneavoastra de familie. In ce priveste prima situatie, ati spus ca ati indragit-o pe fetita, dar acum va determina sa fiti drastica. Ati incercat sa fiti mai blanda si mai intelegatoare cu ea. Ganditi-va ca nu are decat 5 ani si e o victima a adultilor, iar minciuna este pentru ea un mod de autoaparare. Daca inca o mai indragiti si chiar va pasa de acest copil (atunci cand ne legam viata de un om o facem cu tot trecutul lui), ar trebui sa fiti blanda si sa comunicati cu ea. Intrebati-o ce o deranjeaza, propuneti-i sa faceti impreuna regulile in ce o priveste, eventual le reprezentati prin desene si le afisati la vedere. Pt abateri o bulina neagra in dreptul regulei, pt respectare o bulina colorata. Pt un numar de buline colorate (3-5, cate credeti, dar nu prea multe sa nu o frustreze) oferiti-i un premiu – ceva ce-si doreste. Ar trebui sa mai a aveti o discutie cu ea, legata de aparitia unei surioare in familie. Chiar daca ar fi copilul dumneavoastra, aparitia unui frate/ surori in familie il detroneaza de la statutul de copil unic. Are sentimentul ca beneficiaza de mai putina dragoste si atentie si sufera. Este foarte greu sa inteleaga ca afectiunea fata de ea nu se diminueaza (desi, in cazul dumneavoastra este posibil sa fie asa. Incercati sa fiti sincera cu dumneavoastra insiva). Intrati pe un forum de mamici si o sa vedeti cate se confrunta cu astfel de probleme la aparitia celui de-al doilea copil. In acest sens e bine sa o implicati in diferite activitati in ceea ce o priveste pe cea mica: poate la baie, la plimbatul cu caruciorul etc. Apoi laudati-o pentru ca este o sora mai mare si este model pentru cea mica. Ganditi-va ca desi nu au aceeasi mama sunt surori si se vor sprijini una pe cealalta, candva, peste ani, de dumneavoastra depinde.

Pt problema a doua ar fi bine sa fiti ferma cu sotul, fara posibilitate de negociere: implicarea lui in vechea familie trebuie sa aiba legatura strict cu problemele care o privesc pe fetita. Acum are o alta familie de care este responsabil. Daca isi doreste o familie fericita, atunci trebuie sa inteleaga care este rolul sau fata de fosta sotie si care este fata de dumneavoastra. Fiti calma, fara reprosuri, dar ferma fata de el. Va doresc succes, stiu ca e dificil, dar o femeie poate rezolva tot ceea ce-si propune daca e suficient de motivata.

*ceea (graba)

Buna seara. Inainte de toate, trebuie sa intelegeti ca in situatia de fata nu sunteti personajul rau, desi din pacate asa arata la prima vedere. Hai sa privim din punctul de vedere al copilei de 5 ani. Este “fata lui tata”, nu si a Dvs. (“AVEM IMPREUNA o fetita de un an iar din casatoria anterioara, SOTUL MEU MAI ARE O FETITA in varsta de 5 ani”). Are 5 ani si locuieste in MAJORITATEA timpului cu mama biologica, care are tot dreptul sa-i impuna un comportament, iar fetita are obligatia sa-l respecte. Si unui adult i-ar fi greu sa-si schimbe rutina, daramite unui copil de 5 ani. Spuneti ca va obliga sa fiti mai drastica. Un copil de 5 ani va obliga? Va poate provoca, asta cu siguranta, dar sunteti stapana gandurilor si actiunilor Dvs. Atitudinea pe care o aveti in situatia de fata nu numai ca nu va ajuta, dar face foarte rau relatiei cu sotul Dvs. Puteti avea ca alternativa o schimbare totala de comportament cu fata, si o oglindire a comportamentului sotului Dvs. Cu siguranta sunt momente in care si dansul e enervat de atitudinea micutei. De ce sa nu-i tineti Dvs acum partea in fata sotului? Vedeti ce iese. Pentru Dvs exercitiul acesta de intelegere, acceptare si uneori raliere cu fetita Dvs de 5 ani (acceptati-o si atunci si ea va va accepta) va conta enorm si va va pregati pentru fetita cea mica. Ca sa intelegeti mai bine ce resorturi va imping sa reactionati cum reactionati, consultati un coach. Din experienta mea de lucru va garantez ca nu sunteti singura cu probleme de acest gen, ci faceti parte din marele grup al mamelor care doresc tot ce e mai bun pentru copiii lor, insa nu stiu cum sa si puna in aplicare acest lucru. Numai bine!

Off..eu pornesc mai devreme in timp decat stimatele mele colege…mai precis din ceea ce tu relatezi…fata de 5 ani care nu este biologic nascuta de tine este motivul pentru care A-I NASCUT-O pe a doua fata (tu spui asta ..reciteste daca nu ma crezi). Copila de 5 ani a deprins un comportament discutabil…..te ignora, caracter duplicitar..mama ei e rea..sotul nu se implica( e normal pentru noi barbatii si comod) decat in cazul celei mici (desi stie cat de bune sunt metodele tale)…face diferenta intre copilul al carei mama biologica esti…stii ca nu esti absurda…dar vrei ca fetita sa manance ce II DAI TU….sa doarma cand TREBUIE…sa nu intre prin camere CAND NU ARE VOIE…..sa nu ridice greutati…si deodata te transformi in “lupul cel rau”////chiar iti e teama ca fetita nascuta biologic din voi doi …va “imprumuta” din comportamentele celei mari….

E normal sa te simti obosita psihic.este perfect explicabil..te afil doar intr-o lupta de putere..cu toata lumea..Basescu lipseste de acolo…cu sotul ..cu mama…cu fetele..cu viata…cu toti…esti intr-un triunghi al dramei (documenteaza-te despre asta..analiza tranzactionala explica destul de clar si inteligibil aspectul)…..esti o victima asta inteleg…si consideri ca pozitia inferioara fata de salvatori si persecutori este ok..dar de fapt in acest triunghi esti cea mai tare..daca tu nu ai mai adopta pozitia de victima..salvatorii si persecutorii ar soma..nu ar mai avea ce face.Daca sotul nu se implica…mai in nimic, daca nu are activitati comune cu d-vs..probabil ca a-ti gasit un sot imatur emotional…..iar relatia intre voi nu mai este de mult ( daca a fost vreodata) relatia iubit-iubita, ci poate de copil-mama sau de prieten-prietena, este diluata . Apoi daca ma gandesc la motivul principal pentru care a-ti nascut cea de-a doua fetita..este explicabil. Oricum ma intreb ce va impiedica , daca el refuza o tearapie de cuplu sa nu intrati d-vs intr-o terapie individuala? La urma urmei nu aveti nimic de pierdut….eu preconizez doar avantaje !!!

Din câte înţeleg eu, sunt mai multe ,,probleme,, pe care le ridicaţi: 1. Copila nu vă ascultă. 2. Fosta soţie are un rol care vă deranjează. 3. Soţul vă dezamăgeşte. Încercaţi să rezolvaţi lucrurile pe rând: ţineţi cont de regulile casei însă evitaţi să vă asumaţi responsabilitatea educaţiei fiicei soţului. Ea are o altă familie, alte reguli, alte valori. Poate că v-ar ajuta să nu vă mai supăraţi atunci când refuză să mănânce pâine seara. În celelalte două ,,probleme,, staţi faţă în faţă cu soţul: stabiliţi de comun acord ce servicii anume poate să ofere fostei soţii şi care îi sunt responsabilităţile în familia actuală. Încercaţi….. Şi nu uitaţi, iubirea convinge!

Mesaj:
Buna ziua,
Ma numesc Trifan Doinita, am 47 ani, casatorita, trei copii nascuti prin cezariana in varsta de 28, 27 si 25 ani.
Sunt operata de fiere in anul 2013. Am dureri abdominale si scaune diareeice foarte dese de foarte multi ani, in urma cu doi ani am fost diagnosticata cu Sindromul colonului iritabil, am facut endoscopie si colonoscopie in urma cu 3 luni. in urma acestor consultatii mi-au fost extrasi cinci polipi din intestinul gros. Am primit trei feluri de antibiotice in gramaj de 2000 mg, acest tratament a fost pentru cinci zile.La trei zile dupa terminarea tratamentului mi-a fost rau, am fost la doctor si am primit acelasi tratament inca 7 zile. Dupa acest tratament mi-am distrus flora intestinala si trebuie sa urmez un tratament toata viata pentru protejarea florei stomacale. Va rog frumos sa-mi spuneti daca exista un tratament s-au ce fel de dieta trebuie sa tin.
Cu Respect,
Trifan Doina

Stimata doamna, principalul “tratament” se refera la nevoia de a evita ce nu mai “poate dizolva” lichidul produs de colecist… Colecistul “producea detergentul” necesar organismului in “dizolvarea” grasimilor… In consecinta, dupa indepartarea “producatorului de derergent”, organismult sufera… Se stie ca absortia intestinala constinua din duaden si pina in intestinul gros… atunci cind anumiti fermenti sau enzime lipsesc (aici e cazul produsului colecistic), bolul alimentar pe traseul de eliminare poate irita suprafetele de tranzit in cazul nostru colonul…. trebuie lucrat atent la regim si anume: grasimi, tocaturi, prajeli…. Daca a-ti intrat in “hora” tratamentului medicamentos, e posibil sa aveti impresia ca vindecati ceva si sa stricati altceva.

Domnul doctor, oare ar putea fi încercate nişte enzime care să substituie funcţia secreţiei biliare ? Sper că întrebarea nu pare absurdă

sigur ca da… orice chiar si cereale care sa opreasca “fermentatia” in special pe conductul colonului…

Mulţumesc de răspuns. Mă gândeam dacă ştiţi eventual şi un produs dedicat. Am o cunoştinţă cu operaţie similară, dar totuşi nu aş vrea să-i recomand cereale ca să se simtă mai bine, de altfel un nonsens dacă gândeşti cu bătaie pe termen lung,

sincer imi este “greu” sa dau nume de cereale sint colegi care vor spune ca anumite cereale “strica” creier, fibra musculara, compozitie sanguina, etc

Doamna Trifan, ce strica antibioticele repara medicina alternativa. Va recomand cu caldura o vizita la institutul National de Medicina Complementara si Alternativa Bucuresti, din Sos Panduri nr.22, corp 2A, sector 5. Specialistii de acolo va vor rezolva problema din punct de vedere fiziologic. Sufleteste, insa, analizati ce se intampla in viata Dvs. Detineti controlul? Cu siguranta aveti grija de toata familia, dar de Dvs cine are? Daca va simtiti depasita, apelati la un specialist (un coach sau psihoterapeut) pentru o sedinta-doua, ca sa realizati ceea ce simtiti, sa va verbalizati supararile, daca exista, si sa va eliberati de stresul care nu va ajuta deloc la boala pe care o aveti. Numai bine!

Nu a-ti relatat nimic despre relatia cu spiritul din d-vs, nimic despre relatia d-vs cu spiritualitatea..ma refer strict la relatia d-vs cu lumina….Dumnezeu…Budha..ma rog…cum ii spune..ca oricum nu se supara daca ii spuneti vasile sau ion……la relatia stricta si directa cu lumina…….ma intreb daca nu toate problemele cu excretia…nejustificate de doctori..nu ar gasi o singura explicatie…in dezechilibrul fizic-spirit-mental ?

Mesaj:
Buna! Eu nu am o familie prea instarita,deloc chiar. Sunt unele zile in care abia daca avem ce manca. Am intrat intr-un liceu ”de fite” unde toti au bani si se imbraca bine. Lipsa banilor ma face sa ma simt foarte prost. Cum pot trece cu vederea acest aspect? Multumesc anticipat!

Încearcă să-ţi asiguri premisele ca să fii cel mai bun la o materie sau orice altceva care te-ar putea pasiona. Mulţumirea interioară obţinută în acest fel, va depăşi până la urmă frustrarea că nu ai telefon sau ţoale de lux. Totuşi, cred că baza de pornire ar putea fi o cultură generală şi dieta îmbunătăţită în măsura posibilităţilor. Gândind mai eficient, ajungi să vezi oportunităţi de care înainte nici nu aveai habar. Poate începi să faci comerţ cu piese de calculator, faci bani de buzunar. Sau poate devii atât de eficient că scoţi parale din traduceri. Asta fac şi eu acum, citesc… citesc… cunoaşterea înseamnă putere

Sa treci cu vederea ce anume, mai exact? Lipsa banilor, sau faptul ca in jurul tau toti au fite si bani si asta te face sa te simti intr-un anume fel? Lipsa banilor nu o poti trece cu vederea, in schimb, fitele si exteriorul celorlalti, da. Depinde de ce anume iti doresti in viata, ce esti hatarata sa faci si unde doresti sa ajungi, care sunt valorile tale in viata si ce fel de om esti. Exteriorul si invelisul nu au nicio valoare reala, interiorul este important si ceea ce poti face tu sa fructifici tot ce exista acolo, in interior. De dorit pt tine ar fi sa te descoperi si sa vezi minunea care esti, sa-ti scoti la suprafata resursele si talentele, acestea sunt cele care cu adevarat te ajuta in viata si cele pe care nimeni, niciodata nu ti le poate lua. Cu bani si imbracaminte scumpa, poti avea un interior gol si un intelect cu care sa nu ajungi prea departe, sa ramai pe dinafara atunci cand te astepti mai putin, pt ca situatiile de acest gen, nu rezista in timp, neaparat. Concentreaza-te sa faci tot ce poti sa te dezvolti frumos, sa te imbogatesti intelectual si spiritual, sa iti castigi armonia interioara, puterea si forta necesare pt a razbi in viata. Astea sunt cele mai importante lucruri care te ajuta in viata, cu adevarat. Rabdare si putere sa ai, sa treci peste aceasta perioada care, sunt convinsa, nu e usoara. Nu-ti risipi energia privind in jurul tau la ceea ce nu-ti aduce nimic bun, intoarce-ti atentia asupra ta, asupra a ceea ce ai tu de facut, incet-incet lucrurile se vor schimba daca muncesti si vrei sa se schimbe, dar trebuie sa le faci cu adevarat. Superficialitatea nu ajuta pe nimeni. Exteriorul te fura si te amageste, te frustreaza si te nedreptateste, de multe ori, nu-l lasa. E doar un factor din afara ta. Conteaza ce esti tu, cine vrei sa fii, unde iti doresti sa ajungi si in functie de asta sa faci tot ce e nevoie sa-ti implinesti dorintele si visurile.

Daca stii engleza poate te ajuta asta: https://www.youtube.com/watch?v=OoShQEhl1ek

Buna! In primul rand: FELICITARI! E mare lucru daca ai reusit sa intri intr-un mediu academic opus mediului social din care provii. Asta inseamna ca meriti tot respectul. In ce priveste intrebarea ta, eu zic sa nu treci deloc cu vederea acest aspect. Cu alte cuvinte: arata-le cine esti. Poate fi inceputul unei vieti de exceptie pentru tine daca iti vei pune la bataie sentimentele si le vei lasa sa-ti alimenteze dorinta de a lasa in urma traiul modest, pentru a trai viata buna pe care o meriti acum si o vei merita mai mult si mai mult, cu fiecare pas pe care il vei face in a-ti atinge scopul. Vorbeste cu un coach, chiar si telefonic, si fa-ti un plan in viata. Crede-ma, iti spun din experienta, majoritatea clientilor mei pleaca de la situatii similare si, cu vointa, sprijin si mai ales consecventa, se pot lauda acum cu mari progrese. Pasi mici – realizari mari. Numai bine!

Mesaj:
Am o fetita de 4 ani, 15 kg si 102 cm, care nu mananca aproape nimic. Problema nu este ca nu ar avea pofta de mancare ci pur si simplu nu vrea sa incerce nici un gust nou si eu sunt disperata fiindca nu mai stiu ce sa-i dau de mancare. Cum pot eu sa o fac sa manace sau macar sa guste din toate mancarurile? Stiu ca totul tine doar de vointa ei, fiindca nici oua fierte nu a vrut sa manance pana intr-o zi cand am facut oua umplute, nu am servit-o, ea s-a uitat la mine si pur si simplu mi-a cerut un ou. Ea mananca cu placere supica de carne cu fidea “alfabet”, cateodata mai mananca cremvusti, salam, paine cu unt si gem sau pateu, branza topita, o perioada a mancat si chiftelute, nu multe maxim 2 bucati, snitel si din acela putin, am inteles ca la gradinita snitel mai mananca in rest numai paine goala, la gradinita cand nu-i place nimic din meniu mananca paine goala. Nici fructe nu vrea sa guste, singurele pe care le mananca sunt merele si uneori bananele, a gustat si din clementine dar nu se da in vant dupa ele, insa bea sucul stors de la portocale sau clementine si strecurat, nu cumva sa simta pulpa ca nu-l mai bea. Legume nu mananca deloc, cu toate ca sunt sigura ca daca ar gusta i-ar place macar unele dintre ele. Dulciurile ii plac la nebunie, ca la orice copil, dar trebuie sa o tin in frau cu ele, fiindca ar fi in stare sa manance numai dulciuri si nimic mancare. I-am dat si alune, migdale, nuci, seminte de floarea soarelui si le mamanca. Ii place si laptele dar numai pe biberon si cum nu-i mai dau sticluta cu biberon, refuza sa bea din cana cu toate ca ceaiul il bea si din cana. Cat a fost mica a mancat si orez, dar este constipata si nu am indraznit sa-i mai dau. Acesta este istoricul fetitei mele, stiu ca si eu am fost tare incapatanata la mancare si nu am mancat aproape nimic cand eram mica, dar nu tin minte sa fi fost atat de incapatanata si sa nu gust nimic, am gustat ce mi-a placut la miros si am observat ca si fetita mea cand fac tocnita imi spune ca nu-i place mirosul si fuge in camera, stiu ca si eu eram asa cand mama mea facea prajeli, eu ma inchideam in ultima camera sa nu simt mirosul, dar acuma nu mai am probleme de genul acesta. M-ati putea ajuta cu un sfat? Cum sa o fac sa guste, macar sa guste ca nu vreau sa o fortez sa manance ceva si sa nu-i pice bine sau sa faca hepatita, Doamne fereste. Va multumesc pentru timpul acordat si pentru sfat.

Copii sunt curiosi, deci ar fi cazu sa ii treziti curiozitatea. nu o fortati, caci atunci va avea o repulsie de la inceput. Nu introduceti mai mult de 1-2 gusturi, in acelasi timp.

Un linc care ajuta si da citeva idei … http://www.youtube.com/watch?v=5g3DCMD6JIE

http://www.youtube.com/watch?v=5g3DCMD6JIE

Gasiti idei asemanatoare si implicati-o in a le crea si a descoperii gusturile simple inainte de combinatii.

Si ce mai este bineinteles important, reduceti dulciurile, zaharul si aromele artificiale .. astea sunt atit de puternice si pe … plac … incit estompeaza totul natural. Devine fad gustul natural, si doar cel artificial parca e bun .. din pacate. Reducind aromele artificiale, o invatati sa se acomodeze incet si sa descopere adevaratul gust al mincarii.

Puteți încerca să „desenați” cu mâncare. Realizați împreună diverse figuri, fețe, animale, precum o joacă. Explorați mâncarea în diverse forme. Google ajută la inspirații de genu.http://blog.residencesatlittleriver.lincolnapts.com/files/2011/10/Food-Face.jpg

http://sweettater.files.wordpress.com/2009/09/food-faces-example-l.jpg

Implicati-o in prepararea mancarii fara sa o puneti sa guste… Daca vrea ea din proprie initiativa e ok daca nu nu-i spuneti nimic… Data viitoare tot asa… Pana vrea ea din propie initiativa sa guste… In rest laudata la tot ce implica “bucatareala” dar si in rest

in afara de cele spuse mai sus de colegii mei, as vrea sa observ, din ce spuneti, un copil normal (mofturos, incapatanat, dar care totusi mananca) si dorintele dvs pt acest copil. Puteti incerca si va recomand chiar o gramada de strategii precum cele de mai sus, dar va invit sa va uitati putin mai mult la dvs, nevoile dvs, etc. Am senzatia unei griji exacerbate, care amplifica grijile dvs. Succes!

trebuie sa recunosc ca ideile colegilor sunt foarte creative si interesante ))) probabil daca as fi vazut si eu niste aranjamente asemanatoare cand eram mica as fi mancat si eu mai mult; si eu tot cam asa “rea de mancare” eram dar mama m-a lasat in pace spre disperarea celor din jur; nici acum nu mananc prea multe lucruri si m-am dezvoltat cat se poate de bine si n-am avut probleme serioase de sanatate; ideea e sa va relaxati si sa ii treziti curiozitatea; apoi va veni singura cand se va simti atrasa de ceva anume.

buna, si eu am cpii gemeni de doi ani si doua luni…fiul meu nu vroia sa manance nimic…traia cu suc de portocale si lapte…in schimb manca stiks-uri. grisine si tot felul de prostii pana cand mi-am dat seama ce faceam si nu i-am mai oferit nimic de genul asta…doar ocazional…acum copilul meu e sanatos si mananca aproape orice fel de mancare cu conditia ca noi sa mancam cu ei…sa le fim exemplu

Cred ca s ar bucura de o farfuriuta de mamarute. Ce ziceți? Aratati i poza va rog.

Sant calorii si vitamine. Branzica, Șuncă, legume, verdeața. Succes.

Daca mananca numai dulce, are viermisori.Iar mancarurile enumerate sunt mult prea grele si organismul ei se apara prin refuz. Cu ceaiuri de cimbrisor si codita soricelului se produce purificarea.Si ar mai fi de ameliorat o cauza subtila:stomacul digera toate ideile… frica de a asimila noi experiente.Nu putem digera cine suntem.FETITA doreste suport si incurajare-mai ales la gradinita.

Mancare fiarta. Supe si ciorbe. Legume si fructe colorate e imposibil sa nu vrea.

imposibil nu e…… ))))))))

Eu am gemeni. Nu zic ca este usor dar orice se poate. Uite mami masina papa ca sa se faca mard. Da-i si tu sa pape. Sunt multe.trucuri. totul este s te implici. Undeva gresesti. Analizeaza bine situatia.

Poti rezolva relativ simplu : pentru a scapa de constipatie si pentru a-i stimula pofta de mancare iti recomand : ALOE BITS’n'PEACHES ( http://goo.gl/RiC0Lf ) si FOREVER KIDS ( http://goo.gl/vAmj0Z ) . Vei cedea diferenta chiar dupa prima luna ! Si evita sa-i dai prajeli si alte mancaruri grele. Poate ca este mai atrasa de dieta ovo=lacto-vegetariana .

Un exemplu bun ar fi exact ceea ce ati facut cu oul umplut,gatiti de fata cu ea fara a insista sa manance,de-i foame si-i va place,va cere ea….Am observat la fetita mea,cu cat insist cu atat nu vrea,acum ii asez farfuria in fata,laptele in fata(cu diferite modele de cereale care-i provoaca interesul,etc…..)fara a-i spune nimic si-ncepe singura sa manance dupa 2,3 minute,am observat ca nu-i mai place macinat,mananca morcovii intregi(fierti)…Adaugati ceva nou in meniu,noutatea ii atrage.Poate fct.sau nu,incercarea merita facuta….Succes!

Draga mamica, din ce ne-ati scris, aveti deja o reteta care functioneaza (exemplul personal, momentul in care muscati cu pofta dintr-un aliment si dintr-o data devine interesata). Pe de alta parte, va sfatuiesc sa mergeti neintarziat cu fetita la medic. Nu sunt medic, deci ce va spun e din experienta pe care o am in lucrul meu cu copiii. Sunt sanse mari sa aiba paraziti sau giardia, iar acestea duc si la disfunctii biliare (asta explica constipatia si faptul ca nu suporta anumite mirosuri de mancare). Interesati-va daca fetita e obligata sau amenintata sa manance tot la gradinita. Daca e asa, se explica si refuzul ei constant de a da curs rugamintilor Dvs. Va felicit pentru intuitia, dragostea si grija cu care va cresteti fetita. Numai bine!

Mesaj:
buna ziua…am o rugaminte daca ma puteti ajuta…tatal meu are insuficienta renala si face dialize dar io aparut o mancarime pe tot corpul si o fost la dermatolg ia dat medicamente creme il las manacarimea un pic si iara il ie de nu poate dormi noptile nu se odihneste aproape deloc…rugamintea mea este daca nu stiti ceva pentru prurit ceva pe baza de plante naturale sau medicamente,creme?
va multumesc florina

Găsiți un bioenergoterapeut. Va poate ajuta.

Dializa se ocupa de “purificarea” singelui de uree… deci ce s-a intimplat tine de “bolile singelui”…. consulta un hematolog… sa nu cumva sa fie vorba de un lupus eritematos… se intimpla des la cei cu dializa….