implant dentar fast and fixed



Login

Cursuri de balneofizioterapie | Kinetoterapie | Masaj terapeutic

Cursuri gratuite

Sfatul terapeutului

Susținem

vegani romania

Implant dentar pret

Arhiva lunara pentru aprilie, 2014

  833 vizite


De cand am aflat ca sotul meu m-a inselat in 2012, am facut o obsesie in a incerca sa-mi amintesc momente, ipostaze, semne pe care nu le-am vazut in acea perioada.

Terapeuti RO 9:17am Apr 30
Mesaj:
Buna ziua!
In urma cu doua luni am descoperit ca sotul meu a avut in anul 2012 o aventura cu o colega de serviciu timp de cateva luni, aventura ce s-a incheiat cu o luna inainte de nunta noastra. De cand am aflat, am facut o obsesie in a incerca sa-mi amintesc momente, ipostaze, semne pe care nu le-am vazut in acea perioada. Ma roade ingrozitor pentru ca eu m-am simtit foarte fericita in acea perioada si mereu ii spuneam cat sunt de fericita si implinita ca l-am intalnit. Ca sa va dau un exemplu…in acea perioada locuiam intr-un apartament unde ne cantau la fereastra randunele. Acum, daca vad o randunica,imi amintesc de acea perioada cand credeam eu ca suntem fericitidar in fapt…traiam intr-o mare minciuna. Alt exemplu.: aveam in balcon o muscata grena, acum daca vad o astfel de floare, iar imi amintesc si ma intristez.
El a recunoscut prostia pe care a facut-o, cred ca regreta, am decis sa ii mai dau o sansa dar vreau sa scap de aceasta obsesie de a lega totul cu acea perioada.

Botezat Radu 9:30am Apr 30
o idee ar fi sa mergeti impreuna la cateva sedinte de terapie de cuplu… pt ca s-a intamplat in cuplu, afecteaza cuplul, deci cuplul ar fi bine sa il rezolve. Succes!

Consiliere Psihologica Anna Ri 10:00am Apr 30
draga doamna, in orice casnicie vine un timp cand trebuie sa rezolvam aspecte nerezolvate din trecut… iata ca acest timp este "acum" pt dvstra… :) curaj!

Florentina Coman 12:07pm Apr 30
Cum se poate? Primul lucru care ajută este IERTAREA! De obicei noi nu iertăm pe deplin și păstrăm în noi resentimente, răni, dureri. Ar putea ajuta un ritual de iertare: zilnic, față în față cu tine însăți, spuneți că vrei să ierți, că l-ai iertat, că vrei să uiți greșeala soțului tău. Este nevoie să-ți amintești că vrei să mergi mai departe. Este nevoie să-i oferi încredere soțului tău, dacă viața voastră actuală de cuplu îți permite să faci asta. Și nu uita, greșeli pot să fie, de o parte sau alta dar dacă există o schimbare autentică, merită să iertăm. Iertatea ne ajută de fapt să încheiem un episod din viața noastră: aceste amintiri permanente par să spună că tu n-ai încheiat încă acel episod. Ori, dacă vrei să mergi mai departe, ai nevoie să ierți.

Remus Sandu 12:11pm Apr 30
Umblă o vorbă că oricine poate fi sedus, doar să existe o conjunctură favorabilă. Poate interviul de la început vă luminează în privinţa asta http://wp.me/p48646-1H8

Carmen Caramlau 5:27pm Apr 30
Bine ziceti ca "ati facut" o depresie. Vestea buna e ca, asa cum "ati facut-o", la fel puteti si sa scapati de ea. Depinde doar de Dvs. daca o mai duceti in spate o perioada sau nu. Daca nu puteti sa va dezbarati de ea de una singura, mergeti la terapie. Va stam la dispozitie. Numai bine!

Sunt intr-un impas: nu stiu daca e bine sa ma despart o perioada de timp de sotul meu deoarece avem probleme mari cu baiatul, din pricina caruia ne certam frecvent. Sotul spune ca ar fi bine sa ne despartim pentru a-l forta sa se intretina singur.

Terapeuti RO 7:56am Apr 29
Mesaj:
Am un baiat de 24 de ani si o fetita de 12 ani. Sunt intr-un impas: nu stiu daca e bine sa ma despart o perioada de timp de sotul meu deoarece avem probleme mari cu baiatul, din pricina caruia ne certam frecvent. Acesta (baiatul) nu lucreaza si are un anturaj deocheat. Sotul spune ca ar fi bine sa ne despartim pt a-l forta sa se intretina singur. Eu sunt de parere ca ar fi bine sa-i acordam sprijin de specialitate(internat) (de altfel a mai avaut 2 tentative de unde a venit mai rau ca inainte). Are terminata facultatea cu greu, nu se casatoreste, in schmb orice relatie se termina cu depresii cu planset si cu mare greutate. El spune ca pune suflet si nu poate accepta usor o despartire definitiva de fata. Au fost vreo 4 -5 astfel de prietenii. Este f activ sexual. Aceasta situatie a parut de cand terminat liceul. Au fost si probleme cu politia: l-au reclamat fostele prietene ca nu au fost respectate sau au primit cate-o palma cu injurii etc. Cu tatal sau nu se intelege deorece nu ii tolereaza iesirile desi cand a putut sa stea de vorba cu el i-a explicat cu multa intelepciune totul… Pe mine ma manipuleaza asa cum vrea pentru ca simte cum imi tremura inima in mine cand e vorba de el. De la sora lui ia mereu bani, cat de putin. Nu o suporta pe soacra mea spunand ca seamna taica-sau ff bine cu ea. Efectiv il uraste pe tatal sau si m-a amenintat ca o sa-l bata odata… Acuza ca sotul l-ar fi lovit in clasa a 7-a ff tare si nu-l poate ierta pentru asta. Eu nu-mi aduc aminte dar e sigur ca de atunci si pana atunci nu l-a lovit. Are perioade de depresii pe care le trateaza cu pastile date de medic de specialitate si care nu fac decat sa amelioreze starea sa.
Intrebarea era daca ma despart de sot se va apuca de treaba sau va adanci si mai mult ,,rana pe care o are in suflet,, asa cum spune el. Poate ca un dus rece nu i-ar strica.
In copilarie—inca de la trei ani a plecat de acasa traversand orasul pentru a ajunge la mamaia si chiar s-a descurcat f bine. Apoi in fiecare an a facut cate o boacana de acest fel. Nu a luat la facultatea la care a vrut sotul meu si pentru acest lucru sotul meu nu a mai vorbit cu el un an jumatate ,,l-a ignorat,, crezand ca ii da o lectie. NU a facut decat sa-lurasca si mai tare. Nu stiu ce sa fac! Sunt intr-o dilema totala.

Botezat Radu 8:08am Apr 29
pare ca fiul dvs sufera de o tublurare de personalitate asupra careia ar fi indicat sa insistati! mergeti impreuna (toti 3) la psihiatrul sau (eventual mai consultati alti 2 psihiatrii), mergeti la un terapeut de familie (tot impreuna) si incercati sa vedeti ce se intampla in aceasta triada. Puteti reveni aici cu informatiile pe care le aflati intre-timp. Succes!

Cristina Hazulea 9:02am Apr 29
Incercati sa mergeti la un psiholog, cel mai indicat ar fi individual ( fiecare membru al familiei chiar si cea mica ) + colectiv. Cautati un psiholog specializat pe psiho familiei. Despartirea de un stimul nu reprezinta solutionarea problemei

Invingem Stresul Impreuna 11:26am Apr 29
Psihiatrul sau psihologul sunt solutii nepotrivite aici! E nevoie de un PSIHOTERAPEUT, pentru INTREAGA FAMILIE. Orice alt comentariu e inutil, problema se rezolva in 10-20 de sedinte de psihoterapie.

Oltean Loredana 11:49am Apr 29
Draga doamna, nu vad de ce ar fi un dus rece pt fiul dv despartirea de sotul dv???? Care-i legatura? Daca nu se suporta reciproc, oricum… pt el ar fi ca si cum ar fi castigat o batalie, in fata dv… Nu e cazul ca o fam sa se destrame si sa sufere altii, el va manipuleaza pur si simplu, vazand ca nu-i puteti rezista. Are nevoie de consult psihiatric si psihologic acest copil, are nevoie de psihoterapie in completarea tratamentului. Spuneti ca de cand era mic avea un comportament nefiresc, deci e cazxxul sa luati taurul de coarne pana nu este prea tarziu. Spuneti ca mai aveti si o fetita de 12 ani… La ea v-ati gandit? Are si ea de suferit intr-un fel sau altul, trebuie protejata. Dv puneti problema intr-un fel nesanatos, asa mi se pare mie, gandindu-va numai la baiat si fiind dispusa sa faceti niste alegeri care nu cred ca ar aduce ceva bun in fam dv., niciunui membru al fam. Cu baiatul la psihoterapie si fiti fermi cu el!

Remus Sandu 11:53am Apr 29
De fiecare dată când un om spune către altul, nu fă aia sau ailaltă, chiar nu îţi este teamă să ai un asemenea anturaj, de ce bei atât de mult, există o diferenţă fundamentală în modul de funcţionare al sistemului opioid al fiecărui individ. Pe baza lui omul poate discerne ce este ‘Rău’ sau ‘Bine’. Adică există conceptul de "exces de opioizi" favorizat de consumul de alcool, făinoase (despre care se ştie că permeabilizează bariera hematoencefalică şi uneori pot cauza boli psihice grave), sau indirect prin deficitul de niacină samd. Cam acelaşi lucru se întâmplă când cineva este îndrăgostit, alţii neputând înţelege ce SIMTE celălalt şi de ce acţionează tocmai în acel mod .
Din câte aţi menţionat, această ipoteză se confirmă şi în cazul băiatului dvs, fiindcă excitaţia sexuală este fundamental asociată cu suprastimularea receptorilor de opioizi.

Dacă aş fi în locul dvs. aş merge de la bun început pe ideea că suferă de un sindrom al intestinului permeabil, cu sindrom de malabsorbţie. Deci sunt necesare nişte teste de laborator pentru boală celiacă + alte intoleranţe alimentare (soia, lactate şi orice alt aliment cunoscut că ar putea dăuna). La fel puteţi încerca şi teste pentru deficienţe nutritive: B12 + folat(deci testaţi şi homocisteina), vitamina D, magneziu etc. Indiferent dacă are sau nu o problemă cu toate aceste alimente, încercaţi să-l atrageţi cu o dietă sănătoasă. Mai multe informaţii puteţi găsi aici http://wp.me/p48646-a

Pe de altă parte există şi abordarea psihoterapeutică, iar Andras Feldmar are nişte interviuri care pun pe tapet câteva idei apropo de situaţia pe care aţi expus-o la început. http://wp.me/p48646-8p


Florentina Coman 12:23pm Apr 29
Se pare că până acum aţi mers "pe mâna soţului" iar rezultatele nu sunt cele aşteptate: fiul dvs îl urăşte, tatăl lui şi soţul dvs nu-i vorbeşte, Soţul dvs ar fi vrut să aleagă el în dreptul fiului său o facultate. Acum soţul dvs vine cu propunerea despărţirii, pentru a……. Ce veţi rezolva? Se poate ca unele reacţii ale fiului dvs să se datoreze tocmai acestor strategii defectuoase de educaţie. Şi se pare că acest fiu îşi doreşte, mai mult decât orice, să fie acceptat şi iubit: puteţi să-i oferiţi asta, dvs şi tatăl lui? Acesta ar fi prumul lucru pe care să-l faceţi: să-l iubiţi, prin iubire înţelegând şi disciplina (pe mine mă manipulează….). Al doilea lucru este să-i plătiţi câteva şedinţe de terapie. Ideal ar fi ca şi dvs să intraţi în terapie alături de el, aveţi nevoie……

Carmen Caramlau 4:27pm Apr 29
Draga doamna, intelegeti ca nu sunteti salvatorul nimanui, nu veti putea salva niciodata pe cineva care nu vrea sa se salveze. E evident ca va iubiti fiul mai presus de toatesi sunteti in stare de orice sacrificiu pentru el. Desi poate parea ciudat, fiul Dvs. se simte bine in postura in care se afla, pentru ca, in ciuda suferintei (pe care si-o produce singur, repetand aceleasi greseli), primeste toata dragostea neconditionata pe care si-o poate dori, de la Dvs, ori acesta pare sa fie scopul lui final. Mergeti cu el la terapie, nu mergeti pe ideea tratamentului medicamentos. Aveti nevoie amandoi sa priviti lucrurile din adevarata lor perspectiva, scapand de deziluzia in care, in mod evident, va aflati amandoi in acest moment. Nu este momentul sa mai amanati si nici sa incercati sa le rezolvati dumneavoastra pe toate, pentru ca, vedeti bine, aceasta atitudine nu v-a adus prea multe beneficii nici pana acum. Numai bine!

Neli Pena 4:08pm Apr 30
Draga doamna, va propn un scurt exercitiu de imaginatie. imaginati-va ca fiul dvs. este un copac care inmugureste, infloreste si da roade. Si mai imaginati-va ca dvs. membrii familiei sunteti vreamea. Credeti ca vremea influenteaza in vreun fel copacul? Credeti ca are copacul nevoie de vreme frumoasa sau de furtuna? Lasand metaforele de-o parte, parerea mea este ca aveti nevoie de psihoterapie de familie. Specialistul va ajuta sa gasiti solutii pt. a gestiona anumite situatii si se vor scoate la suprafata anumite lucruri. Nu trebuie sa va temeti, ci doar sa participati impreuna la sedinte. Mult succes!

Pe fondul unei probabile depresii sufar de o vreme de tulburari de somn. Stiu ca ar trebui sa merg la terapie, dar in urmatoarele 2 luni nu o sa am timp. Exista vreo combinatie de medicamente care sa imi regleze somnul si problemele de concentrare?

Terapeuti RO 7:45am Apr 29
Mesaj:
Buna ziua
Pe fondul unei probabile depresii (spun probabila pentru ca nu am consultat un specialist) sufar deja de o vreme de tulburari de somn. Adorm extrem de greu seara, imi este frica, uneori am chiar o senzatie de crestere a frecventei si intensitatii batailor inimii (o aud in urechi, mi se face greata si ma trec valuri de ameteala). In consecinta dimineata nu ma pot trezi. Cand ma trezesc totusi, obosita chiar daca numarul de ore este mai mult decat suficient, sunt apatica, deconectata de la problemele (banale de altfel) care seara capata proportii epice, nelasandu-ma sa adorm. Am dificultati de concentrare, vorbire dezordonata (ceea ce nu imi este specific) si imi este afectata memoria.
Stiu ca teoretic ar trebui sa merg la terapie dar in urmatoarele 2 luni nu o sa am timp de asa ceva. Pe de alta parte, pregatindu-ma pentru examenul de licenta, nici nu pot ignora in totalitate problema.
Exista vreo combinatie de medicamente care sa imi regleze atat fusul orar si cantitatea de somn cat si problemele de concentrare?

Botezat Radu 7:54am Apr 29
mergeti si consultati un specialist (medic), vedeti ce spune, ce va recomanda. Sigur exista o solutie temporara adecvata dvs. Daca sunteti din Bucuresti va stam la dispozitie www.cmibotezat.ro

Andreea Deea 2:54pm Apr 29
Nu stiu daca este vorba de o depresie, cat este vorba despre stres. Ma refer la stresul cauzat de examenul de licenta, spun asta pentru ca peste 2 luni, la fel ca tine, si eu am un astfel de examen. Si cam l-a fel ma manifest: tulburari de somn, oboseala, pofta de mancare, stari de nervozitate etc. (lucruri total nespecifice mie) l-a fel am patit si in clasa a 12-a inainte de BAC. Eu zic sa gasesti ceva cu care sa te detasezi, de ex pe mine ma ajuta foarte mult aerobicul, ma relaxeaza total si in acelasi timp ma umple de energie; sigur este ceva potrivit si pentru tine. Succes :)

Carmen Caramlau 4:19pm Apr 29
Medicamentele nu rezolva totul. Prioritatile tu ti le fixezi si se pare ca deja ai pus sanatatea pe planul doi. Cu siguranta asta nu-ti va folosi pe termen lung, dar mi-e ca nici pe termen scurt, tinand cont de ce ne scrii ca te supara. Sfatul meu: fie incepe sa faci meditatie in fiecare zi, pentru relaxare si redobandirea controlului, fie alege terapia de eliberare emotionala, care va reduce semnificativ nivelul de stres, avand consecinte benefice in toate problemele indicate de tine. Poti incerca o sedinta de terapie NLP (programare neuro-lingvistica), in care vei intelege care sunt tiparele care se repeta in viata ta (tiparul de succes, de exemplu), si vei invata sa le aplici atunci cand vei avea nevoie (de pilda la examen). Numai bine!

Remus Sandu 4:37pm Apr 29
Mai degrabă suplimente:
omega 3 cu trigliceride http://www.iherb.com/Now-Foods-Tri-3D-Omega-90-Softgels/39952#p=1&oos=1&disc=0&lc=en-US&w=3d&rc=7&sr=null&ic=4
Rhodiola 3-4 cps/lună, http://www.suplimente.ro/rhodiola.html
enzime digestive http://www.suplimente.ro/enzime-din-plante-120-capsule.html
o formă avansată de vitamina E http://www.suplimente.ro/advanced-gamma-e-complex-60-softgels.html
Toate în combinaţie cu ajustarea dietei http://wp.me/p48646-d

Marius Strachinaru 6:38am Apr 30
Sfatul meu…mergi la un psihoterapeut…ajuta mult…am trecut si eu prin aceleasi stari, ce culminau cu sunatul la salvare…dar care nu avea ce sa-mi faca…iti trebuie ceva..ceva nou in viata ta…sanatate si bafta cu licenta

De ceva timp sufar de depresie si am probleme mari cu somnul si pierderea poftei de mancare.

Terapeuti RO 8:04am Apr 28
Mesaj:
Buna dimineata,
Am si eu cateva simptome care se leaga:
1. De ceva timp sufar de o depresie, pur si simplu totul pare sa fie inutil,fara rost, monoton.
2. Pe langa aceasta depresie am si probleme mari cu somnul (timp de 2 saptamani, pana astazi, am pierdut noptile dormind de la 5-7 dimieata pana la 16-17).
3. Pierderea poftei de mancare.
Intrebarea mea e daca ar trebui sa merg la un specialist sau as putea sa imi rezolv singur problemele? Mentionez ca, pentru un introvertit ca mine mersul la un psiholog imi starneste un sentiment de anxietate, stres.

Botezat Radu 8:07am Apr 28
este normal sa aveti emotii, mai ales ca introvertit, dar le puteti ignora… nu muscam :) . Exista tratamente medicamentoase usoare care pot fi eficiente in situatia dvs. fara a merge neaparat la consiliere (poate nu sunteti inca pregatit sa va deschideti). Daca sunteti din Bucuresti va stam la dispozitie www.cmibotezat.ro

Florentina Coman 2:48pm Apr 28
Odată ce aţi apelat la noi, cred că ştiţi că nu vă puteţi rezolva singur problemele. Aveţi dreptate, nu-i uşor să ,,te dezbraci,, în faţa medicului dar o faci dacă doare. Aşa este şi cu latura emoţională: deja doare, deci aveţi nevoie de ajutor.

Carmen Caramlau 6:58pm Apr 28
Buna ziua. 1. E posibil sa aveti dreptate si chiar sa fie totul monoton si fara rost. Schimbati ceva in viata Dvs. si mentineti acest obicei cu cate o imbunatatire in fiecare zi (pot fi si schimbari absolut minore, dar sistemul e preluat de la japonezi si acolo s-a transformat intr-o adevarata filozofie de viata, deci functioneaza). 2. Problema cu somnul se rezolva prin disciplina si eliberare emotionala. Ultima se poate realiza prin meditatie sau tehnici de eliberare emotionala (EFT). Exista niste retete care functioneaza. De ce nu le-ati aplica? 3. Pierderea poftei de mancare e normala in circumstantele pe care ni le-ati prezentat. In ce priveste raspunsul la intrebarea Dvs. – sunt convinsa ca, subconstient, stiti foarte bine ce sa alegeti (re-echilibrarea pe cont propriu sau mersul la terapie – care, dupa cum v-am prezentat, poate fi de mai multe feluri, nu numai psihoterapie). Oferiti-va un pic de timp ca sa va dati seama daca aveti resursele necesare sa iesiti singur din aceasta stare, iar cand aveti raspunsul, actionati, nu mai amanati. Numai bine!

Pe fondul unei probabile depresii sufar de o vreme de tulburari de somn. Exista vreo combinatie de medicamente care sa imi regleze somnul si problemele de concentrare?

Terapeuti RO 7:45am Apr 29
Mesaj:
Buna ziua
Pe fondul unei probabile depresii (spun probabila pentru ca nu am consultat un specialist) sufar deja de o vreme de tulburari de somn. Adorm extrem de greu seara, imi este frica, uneori am chiar o senzatie de crestere a frecventei si intensitatii batailor inimii (o aud in urechi, mi se face greata si ma trec valuri de ameteala). In consecinta dimineata nu ma pot trezi. Cand ma trezesc totusi, obosita chiar daca numarul de ore este mai mult decat suficient, sunt apatica, deconectata de la problemele (banale de altfel) care seara capata proportii epice, nelasandu-ma sa adorm. Am dificultati de concentrare, vorbire dezordonata (ceea ce nu imi este specific) si imi este afectata memoria.
Stiu ca teoretic ar trebui sa merg la terapie dar in urmatoarele 2 luni nu o sa am timp de asa ceva. Pe de alta parte, pregatindu-ma pentru examenul de licenta, nici nu pot ignora in totalitate problema.
Exista vreo combinatie de medicamente care sa imi regleze atat fusul orar si cantitatea de somn cat si problemele de concentrare?

Ce este mai bine pentru un copil de 6 ani? Sotia mea doreste sa divortam si ea sa plece impreuna cu copilul, in provincie.

Terapeuti RO 7:43am Apr 29
Mesaj:
Ce este mai bine pentru un copil de 6 ani?
Eu mi-am pierdut tatal la varsta de 13 ani, sotia a fost parasita de tatal dupa nastere – tatal ei isi dorea un baiat.
Amandoi suntem licentiati.
Viata sexuala exista numai daca eu initiez "dorinta".
De cand am cunoscut-o am fos timplicat activ in viata sportiva culminand cu faptul ca la 1 an de la casatorie cu acordul ei am decis sa fac naveta in provincie (in orasul in care locuieste mama mea) pentru a avea o activitate sportiva (gandita sa ofere suport financiar pt. familie si suport afectiv pt. mine in momentul in care vom decide sa ne relocam – in anii 2002 – 2004 discutam despre mutarea din Bucuresti in provincie).
Sunt casatorit de 12 ani, dupa o relatie neoficializata de alti 4 ani – deci suntem impreuna de 16 ani.
Acum 7-8 ani problemele au ajuns pana la momentul in care m-a convins sa depun actele de divort. Ulterior parintii ei au venit in vizita la Bucuresti si dupa o masa comunca si o discutie fata in fata intre sotia mea si parintii ei am fost anuntat ca nu mai doreste sa divorteze.
De atunci relatia a evoluat, timpul a trecut si in acest moment avem un baietel de 6 ani.
In preajma sarabatorilor de Paste sotia mea mi-a comunicat ca ea isi va petrece sarbatorile la parintii ei in provincie (cu toate ca stia ff bine ca situatia locativa nu permitea si prezenta mea – nu exista decat un pat in bucatarie in care dormea ea si copilul). Am ramas stupefiat.
In timpul sarcinii sotia a luat destul de mult in greutate ajungand la aproximativ 95 kg la o inaltime de 170 cm. In primii doi ani cat ea a dorit sa il alapeteze pe cel mic nu am comentat, dar apoi i-am tot spus ca e important pentru sanatatea ei si pt. a mai avea un copil sa revina la greutate (inainte de sarcina avusese cam 68 – 70 kg, in conditiile in care la casatorie avusese 49 kg). Oricat imi bateam gura, ea continua sa manance gen junk food (merdenele, dulciuri etc.) si pana cand nu i-am facut cadou un card la o sala de forta nu s-a intamplat nimic.
Acum are aproximativ 67 kg.
Din pacate refusul ei de a slabi m-a adus intr-un stadiu ciudat de nervozitate si stres, ajunsesem sa folosesc cuvinte urate. Asta si in coroborare cu faptul ca intotdeauna refuza sa accepte punctul meu de vedere asupra unui subiect desi in proportie de 95% mereu s-a dovedit ca aveam dreptate. Si culmea, daca altcineva din anturajul ei spunea sau propunea ceea ce eu deja spusesem sau propusesem ea accepta imediat. Din acest motiv de mutle ori s-a intamplat sa avem discutii acute si in unele sa ii spun "daca nu iti convine fa-ti bagajele si mergi la maica-ta". Ulterior termenul a fost inlocuit cu unul mai vulgar.
Mereu au fost probleme de comunicare , gandire: eu nu accept mita, ploconirea doar pt. ca asa a zis seful, ea nu poate merge la medic fara o ciocolata, sau sa ii explice sefului (de fapt sefei) ca e in interesul tuturor ca ea sa isi poata lua concediu ( ex. planificasem un concediu la cluj pt. a sarbatorii aniversarea ei, in acelasi timp isi vizita verisoara, iar eu participam la un eveniment sportiv – desi facusem rezervare la hotel ea si copilul nu au mai venit pe motiv ca se imbolnavise copilul – facea aerosol, realitatea era ca ea era la serviciu neluandu-si concediu).
Intotdeauna au fost discutii si pareri in contradictoriu intre noi. Totusi , lucrurile s-au agravat in timp culminand cu celebrul facebook – sotia isi petrecea mai mutl timp pe facebook, utilizand diverse jocuri, pana acum 5-6 luni cand a inceput sa utilizeze facebook-ul pt. comunicare cu diverse prietene plecate in Italia. Cert este ca in loc sa petrecem seara, noaptea impreuna prefera facebook-ul.
In acest moment, deoarece discutiile au devenit prea aprinse si enervarea mea ff mare am decis sa plec in chirie. Ea a spus ca isi doreste sa divorteze sa ii dau o anumita suma de bani sa cumpere o casa in provincie unde sa traiasca impreuna cu baiatul ( sa cunoasca ce e aia sa semene o rosie, ce e aia o vaca, oaie etc.).
IN acest moment nu stiu ce este mai bine.
Ma simt tras pe sfoara, mintit (am speram sa avem o familie – imi doream inca un copil), furat (imi cere bani).
In concluzie: comunicarea dintre noi este nula (cand se ajunge la discutii daca fac greseala sa ii aduc un contraargument s-a terminat totul), viata sexuala numai la initiativa mea, simt ca eu gandesc si trag pentru familie iar ea.. pt. cu totul alt6ceva (dar nu inteleg ce este acel ceva), iar mai nou ea spune ca cel mai bine pt. cel mic care intra la clasa 0 este sa divortam si ei sa plece in provincie – nu stiu unde, nu mi-a spusu alte detalii.

Botezat Radu 8:03am Apr 29
dificila situatie in care va aflati, dar din ce am citit pare sa fie nevoie de o solutionare legala a problemei, avand in vedere ca viata de cuplu este practic blocata. Ideal ar fi ca sotia sa ajunga la un terapeut care sa o ajute sa isi rezolve ce se intampla in ea, dupa care ar fi de ajutor o psihoterapie de cuplu/familie. Daca nu poate exista reconciliere poate ca ar fi bine sa mergeti si dvs la un terapeut pt a avea o sustinere in acea perioada de ‘resetare’. Succes!

Carmen Caramlau 4:51pm Apr 29
Buna ziua. In orice relatie distrusa sunt ambele parti de vina, trebuie sa intelegeti asta. Pe de alta parte, nu toate relatiile sunt facute sa dureze. Se intampla ca partenerii sa nu mai aiba aceleasi preocupari, interese etc., sa fie sfatuiti prost, sa inceteze sa-l iubeasca pe celalalt… si cate altele. Dumneavoastra ati tot avut probleme de-a lungul anilor, iar tema divortului pare sa revina ciclic. Cu siguranta nu v-au ajutat nici injuriile, dar e foarte posibil sa le fi aruncat atunci cand simteati ca pierdeti controlul cu totul. Reevaluati interesul Dvs pentru a pastra aceasta relatie, identificati motivele, analizati realist ce anume va doriti de fapt si faceti asta de unul singur, daca puteti, sau apelati la un terapeut. Ca totul sa aiba sens pentru Dvs. va recomand sa priviti totul doar prin prisma Dvs pentru inceput, fixand clar daca sunt zone in care sunteti dispus la concesii si care ar fi acelea. Va doresc sa aveti curaj in aceasta incercare si succes! Numai bine!

Oltean Loredana 7:52pm Apr 29
Draga domnule, se pare ca sotia dv, a predat armele intr-un fel, nu neaparat ca doreste sa renunte la aceasta casnicie ci crede, probabil, ca nu va mai putea sa va recucereasca vreodata, astfel incat sa mai fiti un cuplu cu dorinte si interese comune. Stima de sine redusa si increderea in sine a doamnei au scazut in timp mult iar faptul ca s-a simtit neinteleasa si neacceptata asa cum este, a contribuit la distantarea de dv. Nici o femeie in lumea asta, oricat ar fi de nemultumita de ea, pt ca femeile oricat nu ar recunoaste nu se simt bine in pielea lor daca nu arata bine, nu poate trece peste faptul ca este criticata si ironizata pt modul in care arata. Sa nu uitam ca intotdeauna aceste probleme de alimentatie, mancatul compulsiv si nesanatos, au cauze psihologice si dedesubt se ascund traume, este o "foame" enorma, o lipsa mare pe afectiv, emotional. Are nevoie de psihoterapie si are nevoie sa fie inteleasa si acceptata deocamdata asa cum este, ea s-a refugiat si a cautat sa-si umple un gol prin mancare si Facebook, cu prietenele. Cu enervarea dv nu ati facut decat sa inrautatiti situatia iar acum va simtiti "Ma simt tras pe sfoara, mintit (am speram sa avem o familie – imi doream inca un copil), furat (imi cere bani). Mintit nu aveti de ce sa va simtiti, daca nu va mai potriviti, daca nu aveti in continuare interese comune, etc, nu inseamna ca ati fost mintit. Spuneti ca va mai doreati un copil… oare? In conditiile in care spuneti ca de ceva ani buni aveti asa niste probleme in cuplu, mi-e greu sa cred ca va mai doreati cu adevarat un copil, asta e ceea ce cred eu, scuze, nu vreau sa ofensez. Spuneti ca ati sperat sa aveti o familie, ati avut-o! Ce sacrificii si ce compromisuri ati facut ca sa o pastrati? Apoi, spuneti ca va simtiti furat!!! De ce, ca va cere bani sa va separati??? Cati ani ati trait impreuna? Contributia acestei femei unde este, in toti acesti ani, in care v-a fost sotie, in care a fost mama, gospodina, etc… La o separare, la un divort dupa 16 ani traiti impreuna, considerati ca nu i se cuvin niste bani cu care sa poata trai undeva (in provincie) cu copilul? Din f multele randuri scrise aici, in care ati povestit pe scurt viata dv sau problemele pe care le aveti, nu ati facut decat sa va criticati sotia, in multe moduri, dar nimic absolut nu ati scris din care sa reiasa ca o iubiti si ca o doriti cu adevarat, ca ati iubit-o vreodata. Nu pomeniti nimic despre calitatile ei sau despre un lucru bun, ceva. Va ganditi la ce e mai bine pt copil. Si spuneti ca va doreati o familie… acum sunteti suparat pe tot ce doreste ea. Probleme sunt la amandoi, ganditi-va bine la ceea ce doriti dv, fiti sincer fata de dv. Aveti curajul sa va recunoasteti dv insuva niste lucruri…

Sotul meu a fost virgin si mi-e frica sa nu ma însele, ca sa vada cum este sa faci sex si cu o alta femeie.

Terapeuti RO 11:21am Apr 9
Buna ziua,
Sunt măritată de aproape un an insa de ceva timp am o tema,sotul meu a fost virgin subt sigura femeie din viata lui,este un băiat extraordinar ma iubeste foarte mult,se comporta expemplar insa mi.e frica ca ma va însela ca sa vada cum este sa faci sex si cu o Alta femeie,am discutat pe tema asta si mi.a jurat ca nu. Va însela desi are curioziatea de a afla cum este cu o alta femeie,dar nu vrea să triste căsnicia noastra pentru o aventură si ca eu ii sunt de ajuns,cu toate astea frica mea exista si ma gândeam chiar sa.i spun ca subt de acord ca o faca dar cu siguranta asta ar distruge relatia,ce sa fac sa scap de aceasta teama?

Buterchi Carmen 11:41am Apr 9
Eu va indemn sa reflectati asupra momentului in care a aparut aceasta teama: cum era relatia de cuplu atunci, existau tensiuni sau se instalase o raceala in rel cu sotul ? Cu alte cuvinte sa incercati sa identificati de ce a aparit atunci si nu mai devreme sau mai tarziu. Este posibil sa descoperiti ca in spatele acesteia se afla altceva. Bafta :)

Simona Aron 11:55am Apr 9
Este posibil să dezvoltaţi un sentiment de gelozie, care acoperă în fapt un sentiment de nesiguranţă şi un complex de inferioritate. V-aş recomanda să mergeţi la un psihoterapeut pentru că gelozia dvs. este în măsură să îl determine pe soţ (inocent în prezent) să facă exact lucrul de care vă temeţi. Practic, creaţi chiar dvs. premisele necesare îndeplinirii "profeţiei" (efectul Cassandra sau predicţia autoîndeplinită)

Psihoterapie PentruFamilie 3:04pm Apr 9
In 1968, doi profesori publicau rezultatele unui studiu in care concluzionau ca dezvoltarea intelectuala a copiilor este in mare masura influentata de asteptarile profesorilor. Pe scurt: ei au testat inteligenta copiilor la pornirea studiului si au creat o lista de rezultate, comunicand profesorilor care sunt copii ce au un potential ridicat de dezvoltare intelectuala (denumiti de ei ‘INFLORITORI", procentual cam 20% din copii). La finalul perioadei de dezvoltare scolara au constatat ca ‘INFLORITORII’ au castigat in medie cu 4 puncte mai mult la testul de inteligenta comparativ cu restul copiilor (la cei din clasele 1si 2 chiar cu 18 puncte mai mult). Pana aici o sa spuneti ca prezicerile bazate pe testul de inteligenta initial au fost corecte. Ar fi perfect adevarat ….daca acei 20% ‘INFLORITORI" ar fi avut cu adevarat rezultate superioare la testarea initiala …Profesorii au fost de fapt indusi in eroare la comunicarea initiala….’INFLORITORII’ au fost in realitate selectati intamplator tocmai pentru a demonstra ca prin asteptarile diferite ale profesorilor, prin comportamentul diferit fata de cei ce invata, se poate influenta semnificativ rezultatul obtinut. E vorba despre o profetie ce se autorealizeaza …Asa cum spune si Simona exista posibilitatea ca si gelozia sa se autoindeplineasca asa ca ar fi util sa discutati cu un psihoterapeut despre gandurile care se afla in spatele acestei gelozii

Duc in spatele meu o anxietate de vreo 2 ani. Am fost la medicul psihiatru, dar tratamentul nu a dat roade. Din cauza unor episoade mai stresante din viata mea au recidivat toate simptomele.

Terapeuti RO 8:35am Apr 26
Mesaj:
Buna ziua, duc in spatele meu o anxietate de vreo 2 ani am fost la medic psihiatru dar tratamentu nu a dat roade ptr ca domeniu in care lucrez este farmacie, stiu ca tratamentu medicamentos nu elimina aceasta anxietate ci ne facem sa suportam mai usor, am fost si la psiholog acolo am invatat sa controlez simptomele sa nu imi fie frica de ele, am intrerupt sedintele din cauze materiale, o perioada mia fos binisor dar datorita unor episoade mai stresante din viata mea au recidivat toate simptomele ca la inceput aproape, poate ca reusesc sa le tin piept acestor simptome insa intrebarea mea este, daca nu merg din nou la psiholog si nu tratez aceste simptome este posibil sa se intample altceva? sa se agraveze?

Botezat Radu 8:38am Apr 26
da… ca orice problema netratata… poate degenera. Simptomele cresc, evolueaza. Este ca si cum am ignora o carie la nesfarsit + mancat dulciuri

Laurentiu Marga 8:46am Apr 26
Nu exista tratament pt anxietate. Însasi mintea este doar un concept, nici in 2014 nu se știe exact cu ceea ce gândim, se presupune ca ar fi materia cenușie. Si acum întreb, cum poți vindeca cu medicamente ceva ce nu se găsește ?
Eu spun altceva, e doar o minte neinteleasa……….doar prin intelegerea de sine se înțeleg cauzele si totul dispare. Intrați pe mine sa va explic in mare parte pr Facebook, atat cat se poate înțelege. Vorbesc din experientele mele care am tratat numai cu succes anxietatea. ; )

Diana Bordeianu 8:57am Apr 26
Poti face fata daca ai dobandit cateva strategii in cadrul terapiei pe care le vei pune acum in aplicare. Vei face fata cu curaj, facand ceva diferit.

Remus Sandu 9:03am Apr 26
EDIT: Pe de altă parte, un simplu masaj făcut de cineva care se pricepe – sau care vă face plăcere :) -, ar putea avea un efect garantat !
********
Ca să clarifcaţi un lucru de la bun început, ce părere aveţi de comentariul de aici http://tinyurl.com/qdrptkx

Apoi, puteţi îmbunătaţi răspunsul de adaptare scăzând necesarul de adaptare (sarcina alostatică): http://tinyurl.com/p24llul Mergeţi din link în link.

Sunt şi studii de caz similare cu al dumneavoastră, dar tratate cu succes: http://wp.me/p48646-1v2


Florentina Coman 10:42am Apr 26
"Duc în spatele meu…". Se spune că orice afecţiune emoţională aduce de fapt un beneficiu posesorului, adică, într-un fel sau altul, noi câştigăm ceva din asta. Putem câştiga simpatia sau compasiunea cuiva, putem viza dragostea altcuiva, protecţie sau control….. Şi pentru că avem un câştig, psihicul nostru devine inamicul nostru şi nu ne ajută să punem la zid emoţiile care ne devastează. Întrebaţi-vă: ce câştig am eu din anxietatea asta? Cum ar fi viaţa mea dacă n-aş avea o astfel de problemă? Ce încerc eu să evit de fapt, la nivel inconştient? Şi ca să răspund la întrebarea dvs, da, starea unei persoane anxioase devine tot mai grea pentru că apar din ce în ce mai multe comportamente de evitare. Asta înseamnă că toată energia mea, toate capacităţile mele sunt puse la lucru pentru a căuta protecţie împotriva acelor factori generatori de stres. Căutaţi să puneţi în practică ceea ce aţi învăţat şi căutaţi să daţi loc raţiunii, după cum am răspuns de curând altei întrebări de acelaşi gen. Raţiunea ştie să lupte cu emoţiile, învăţaţi să vă folosiţi şi să vă încredeţi în raţiune şi nu doar în ceea ce vă sperie.

Camy Kamy 8:25pm Apr 26
Buna! Am si eu aceeasi problema. Poti sa ma contactezi daca doresti, sa discutam.

Angela Pochincereda 9:17pm Apr 26
Buna, a aparut un produs nou, pentru a va ajuta, daca doriti luati legatura cu mine si va dau date concrete.

Carmen Caramlau 5:51pm Apr 27
Buna ziua. Incercati tehnicile de eliberare emotionala (Terapia EFT). Va vor scapa de "greutatea" pe care simtiti ca o duceti de atata timp. Numai bine!

Se poate, va rog, sa apreciati profilul psihologic al unei persoane, presedinte al unei asociatii de locatari?

Terapeuti RO 9:05am Apr 1
Mesaj:
Buna ziua, Se poate va rog sa apreciati profilul psihologic al unei persoane care la solicitarea unor vecini da urmatorul raspuns, atasat. Precizez ca persoana in cauza e presedinte al unei asociatii de locatari cu 5 apartamente si a facut aseara o criza in fata vecinilor, tremura si tipa, parca intrase in sevraj.Altfel pare un om calm.Ne temem ca ne-ar putea face rau in actiunile lui viitoare si cele de natura sa afecteze relatiile cu autoritatile dar ne temem si pentru integritatea noastra.Pare imprevizibil.E isteric, excesiv de orgolios, ne bombardeaza cu mesaje lungi,obositoare.La intrebari scurte punctuale raspunde cu 4-5 pagini.E extrem de suspicios desi nimeni nu i-a dat prilejul, sunt numai oameni de buna credinta in acest bloc.Se poate sa faceti o apreciere asupra profilui acestui domn? Multumim.
Din pacate incercand sa copiez raspunsul lui nu se reproduce exact .Ca sa intelegeti foloseste font de 30 amestecat cu cel de 12,14, boldeaza, subliniaza.Cand citesti mesajul ai impresia la unele pasaje ca efectiv tipa, urla, atat de mari sunt caracterele literelor.
Personajul in discutie ne-a trimis pe mail o poezie despre tevi, consumuri de apa, panouri publicitare…un vecin este numit Iuda, altul e boier, ciocoi…blocul il asociaza unei cetati.Este casatorit, nu are copii, are abilitati IT.A reclamat pe unii vecini la politie, reclamatiile s-au dovedit fara fond.Totusi el pare bine intentionat.E o contradictie in fiinta lui.
Ne-ar ajuta foarte mult o apreciere din partea dvs.
Multumim.

Irina Puiu 9:27am Apr 1
Buna ziua. Personal, n-as face un profil psihologic aici si acum, ori aprecieri in privinta sanatatii mintale a persoanei cu pricina. Ceea ce v-as sugera d-voastra, este sa apreciati, pur si simplu, masura in care administratorul va poate reprezenta interesele cu adevarat, tinand cont de tot ce-ati descris mai sus.

Mihai George 10:20am Apr 1
Un profil psihologic nu se face pe baza unei scrisori sau pe baza descrieri date de o alta persoana aceste profile sunt sumare, sau chiar complet gresite… daca este intr-adevar asa cum spuneti recomand da il schimbati din functie …Puteti discuta cu restul locatarilor in acest sens :)

Am un nepotel in varsta de 2 ani si 2 luni, care are zile in care sta cu suzeta in gura si vrea doar sa fie alintat.

Terapeuti RO 10:14am Apr 1
Mesaj:
Buna ziua,
Am un nepotel in varsta de 2 ani si 2 luni.Sunt 2 probleme care ma framanta: – noi (parintii si eu) spunem ca este sensibil,dar…are zile in care sta cu suzeta in gura, isi freaca lobul urechii si vrea alintat pana la exasperare…nu vrea nici sa se joace,nici afara …doar sa-l tii in brate si sa-l alinti.Acest lucru se intampla cam 1-2 zile pe sapatamana.De cand era bebelus adormea jucandu-se cu lobul urechii adultului care il adormea.
- cealalta problema…cu gazele din parc.Cand vede un gandacel vrea sa-l omoare…ii explic ca nu trebuie,ca se duce si el acasa la mamica lui,pare ca ii e mila de el,il urmareste cu interes…dar finalul e brusc…storceste gandacelul…parca e o placere pe care nu si-o poate reprima.Fata de ceilalti copii e foarte intelegator daca i se iau jucariile sau nu i se dau jucarii
Astept un raspuns…multumesc anticipat
Loading

Cauta un terapeut sau adreseaza o intrebare

19362 raspunsuri primite pentru 4123 intrebari | Vezi toate intrebarile