Arhiva lunara pentru februarie, 2014
| 92 vizite |
Tocmai am iesit dintr-o relatie deoarece parintii lui considera ca eu nu sunt potrivita pentru el.
|
|
Mesaj:
Va rog sa ma ajutati! Ma numesc Ana, am 28 ani si tocmai am iesit dintr-o relatie deoarece parintii lui considera ca eu nu sunt potrivita pentru el si ca, pe viitor va fi mai bine. Vreau sa inteleg, vreau sa schimb ceva, vreau sa-l fac sa inteleaga ca greseste asumandu-si hotararile lor si nu pe ale sale. |
||
|
|
|||
|
|
cel mai bine are fi sa faceti impreuna cateva sedinte de cuplu pt a putea pune ‘lucrurile pe masa’
 |
||
|
|
|||
|
|
Terapie de cuplu daca si el doreste. Daca nu, terapie individuala de suport pt dvs.
|
||
|
|
|||
|
|
Ceea ce ii poti face unui om – este sa ii explici cita vreme te asculta; sa-ti argumentezi punctele de vedere cit poti de bine. Dar partea cu “intelesul” ii revine lui. Sa vrea, pe de o parte; si s-o poata face – pe de alta. Ca sa eviti regrete ulterioare, nu este de iesit din aceasta relatie, pina n-ai incercat sa faci tot ce este posibil pentru a o pastra. Asta ar putea include si ceva la care nu te-ai gindit inca – asa incit pledez inca o data pentru consiliere
 |
||
|
|
|||
|
|
UN LUCRU ESTE CLAR: DACA EL ASCULTA CE SPUNE MAMI SI TATI SI EI IAU DECIZII IN LOCUL LUI, inseamna ca el nu are personalitate, ca nu stie ce vrea de la tine si de la viata, ca este imatur etc. Bucura-te ca ai scapat de asa om. Cauta un barbat, nu un copil in corp de barbat care sta sa-i spuna mami si tati ce decizii sa ia in viata. Si da, avea dreptate cand iti spunea ca pe viitor va fi mai bine.Desigur mult mai bine fara un asemenea om
|
||
|
|
|||
|
|
corect… daca a renuntat la tine pentru ca asa i-au spus parintii inseamna ca este inca un copil dpdv psihic si ca nu era asa cum iti imaginai tu; maturitatea psihica n-are nicio legatura cu varsta uneori… gandeste-te bine ce vrei langa tine, vrei un copil sau vrei un barbat? eventual poti sa incerci sa-i explici lucrul asta, sa-l faci sa devina constient si vezi cum reactioneaza… daca intelege si reuseste sa trezeasca partea adulta din el poate te va alege pe tine, daca nu, bucura-te ca a facut loc pentru cineva mai potrivit pentru tine.
|
||
Nu pot sa mai am incredere in nimeni, oricat ar incerca cineva sa imi demonstreze ceva, tot nu cred. Nu mai cred nici in fapte.
|
|
Mesaj:
de 1 an jumate am o mare problema cu increderea.nu pot sa mai am incredere in nimeni.oricat ar incerca cineva sa imi demonstreze ceva..tot nu cred.nu mai cred nici in fapte.deja este prea mult timp si nu prea mai am pe nimeni langa mine pt ca tin oamenii la distanta tocmai de frica sa nu fiu dezamagita.ce as putea sa fac? |
||
|
|
|||
|
|
Si totusi ati avut incredere sa intrebati aici
Eu va propun sa colaborati cu un psihoterapeut. Ferindu-va de riscurile relatiilor interpersonale va mentineti intr-o zona de confort precara si nu va traiti viata. |
||
|
|
|||
|
|
Am raspuns astazi citorva postari de aici… Daca va aruncati si dumneavoastra – nu mai mult de o privire fugara, veti vedea ca unele dintre ele vorbesc despre situatii de viata cu o incarcatura emotionala atit de densa, incit, stiind ca raspunsurile primite in acest spatiu nu pot face foarte mult diferenta, cel mai bun lucru este sa indrumi solicitantul catre consiliere. In cazul dumneavoastra, insa – reactia mea nu poate fi decit una: Cit de simplu este de rezolvat! Daca doar frica de a nu fi dezamagita este cea care opereaza; si n-or mai fi si altele, de descoperit tot atunci sau ulterior, o singura sedinta este suficienta pentru a o elimina definitiv!
|
||
|
|
|||
|
|
Dezamagirea face parte din viata. Zidurile pe care le-ati construit va feresc de ea dar si de bucuria de a avea incredere, de a avea relatii autentice cu cei din jur. Sunt curioasa ce s-a intamplat acum un an si jumatatea, cum se face ca o dezamagire v-a facut sa generalizati lipsa de incredere la toate persoanele din viata dumneavoastra.
|
||
Colegii de clasa obisnuiau sa-mi spuna ca sunt grasa, urata, proasta si sa-mi puna porecle.
|
|
Mesaj:
Buna seara! Sunt o adolescenta in varsta de 17. In scoala generala am fost agresata verbal de catre colegii de clasa. Acestia obisnuiau sa-mi spuna ca sunt grasa, urata, proasta si sa-mi puna porecle. Aceste lucruri au inceput sa ma afecteze. Treptat, a inceput sa-mi scada stim de sine si sa ma gandesc la sinucidere. Deoarece colegii imi spuneau ca sunt grasa, la varsta de 14 am inceput sa ma infomete. Am acest lucru o singura data, pana cand am implinit varsta de 15. Am aflat intamplator ca o cantareata, pe care o admir, a avut niste probleme cu tulburarile alimentare: anorexie si bulimie; dar si cu automutilarea. Cand am aflat de problemele ei am inceput sa ma infometez si sa ma tai cu lama la incheietura mainii. La inceput , cand ma gandeam la sinucidere, am vrut s-o fac taindu-mi venele. Acum nu stiu ce sa fac. Mananc haotic si iau in greutate. Nu ma mai automutilez, dar ma gansesc in continuare la sinucidere. Plang seara, cabd sunt singura si imi urasc corpul. Nu ma pot accepta asa cum sunt. Ma puteti ajuta? Va rog mult! Multumesc! |
||
|
|
|||
|
|
aceasta problema eu cred ca doar un psiholog o poate rezolva mergand la mai multe sedinte si cu multa vointa din partea ta ……parerea mea …eu ati doresc mult succes si sa dea dumnezeu sa scapi de aceasta problema.
|
||
|
|
|||
|
|
Îmi aduc aminte că şi eu în generală am fost şicanat, sau la rândul meu eram o pacoste pentru alţii. Dacă acum, majoritatea dintre noi privim cu umor acele situaţii, unii încă mai poartă ranchiună. Categoric regret fiecare moment şi încerc să nu mai fac aceleaşi greşeli azi. Iar mare parte din problema ta ar putea fi rezolvată gândind cu “mintea cea de pe urmă”. Adică… “iartă-i, că nu ştiu ce fac”
|
||
|
|
|||
|
|
In scoala nu exista un psiholog? El ar putea sa ia si masuri pentru a stopa abuzul.
|
||
|
|
|||
|
|
Hei, pentru cele mai multe lucruri exista solutii si sunt multe lucruri care stau in puterea ta dar nu le vezi acum. E foarte rau ca interpretezi lucrurile si dramatizezi in asa masura incat sa te gandesti sa iti faci rau. Sa stii ca de remarci rautacioase si de greutati in relatiile cu ceilalti nu scapam niciunii, important este cum ne raportam la ele. Atunci cand treci printr-o perioada grea, este normal sa discuti cu cineva, de preferinta specializat, care sa te poata sustine, de exmplu un psihoterapeut, un psihiatru si intr-o prima instanta chiar cu psihologul scolii. Daca vrei sa slabesti, nu este imposibil, dar nu o faci brusc, poti avea un demers echilibrat cu ajutorul unui medic nutritionist, astfel incat sa nu iti fie afectata sanatatea si chiar dispozitia. Chiar si un consult la endocrinologie iti poate prinde bine. Eu iti recomand sa discuti cu un psihoterapeut pentru a-ti recastiga increderea in tine, nu sa iti faci rau pentru ca unii s-au purtat intr-un anume fel fata de tine.
|
||
|
|
|||
|
|
Silvia, ai reusit sa scapi de bulimie?
|
||
|
|
|||
|
|
eu am o intrebare ca sunt de-a dreptul stupefiata: ZECE BANANE LA MICUL DEJUN??? Eu daca manac 2, ma doare stomacul vreo ora dupa, pt ca e prea mare cantitatea ingerata.O persoana foarte supraponderala , care are stomacul marit, ma gandesc ca poate manca maxim 5…dar ZECEEE ???? Oricum ca si nutritionist spun: o banana de marime medie, are cam 100 calorii x 10 =1000 calorii si astea doar la micul dejun, plus caloriile de la celelate mese, deja se depaseste nr de calorii ce le arde organismul in stare de repaos.Toate caloriile in plus fata de cat arde organismul, insemna grasime in plus depusa pe corp. Cum ati reusit sa slabiti in ciuda faptulul ca ati consumat atat de multe calorii? Nu va intreb cu rautate, dar mi se pare de domeniul SF-ului. PS
 ri nu consumati nimic altceva in afara acelor banane(ceea ce este foarte grav, pt ca nu aveati de unde sa va luati nutrientii necesari oranismului si este total nerecomandat) ori faceati sport 7 zile din 7…ori ati facut o vraja |
||
|
|
|||
|
|
acum va cred
da atunci cand consumati 10 banane la micul dejun? Atunci cu siguranta nu erati raw vegana si nici nu faceati sport zilnic |
||
|
|
|||
|
|
Doamana, va inteleg alegerea facuta pt acest stil de viata, dar nu va mai faceti reclama aici ca nu e cazul. Am alt stil de viata , arat bine, ma simt bine, am ajutat multi oameni sa se simta si sa arate bine, sa aiba analizele bune si nu am nici un motiv sa va urmez stilul Stilul dvs mi se pare exagerat(dar nu va judec, doar imi spun parerea). Nu mi se pare normal ca cineva sa ingereze mii si mii de calorii zilnic si sa mai si promovati acest stil de viata. Omul nu a fost lasat pe pamant sa consume doar fructe, legume si semnte si nici nu mi se pare normal sa consumati cantitati”industriale “de hrana. Nu aveti cum sa aveti o dieta echilibrata doar, din fructe legume si seminte. Ceea ce mi se pare de domeniul Sf, este capacitatea dvs stomacala. Unde intra 10 banane una dupa alta? Daca faceati o anumita pauza intre ele va intelegeam, dar asa…? La o persoana slaba capacitatea stomacala nu este atat de mare, doar la grasi si obezi, pt ca au stomacul dilatat de la cat au infulecat la viata lor. Am reusit sa mananc maxim 3 banane una dupa alta si am regretat, am avut dureri cumplite de stomac minim o ora dupa, asta pt ca am ingerat mai mult decat capacitatea stomacala. Ori poate dvs sunteti o exceptie pe acest pamant si aveti un stomcac imens cu toate ca sunteti slaba si puteti consuma si calorii cu miile zilnic fara sa va ingrasati. Cine stie, poate sunteti..mai exista si fenomente inexplicabile in lumea aceasta.Trebuie sa existe un echilibru in toate pe lumea aceasta, nu mi se pare ca il aveti consumand doar fructe legume si seminte, plus energia dvs exagerata(mai dormiti noaptea? )
|
||
|
|
|||
|
|
la grupul dvs, unde promovati acest stil
|
||
|
|
|||
|
|
Psih Silvia M, unde intrau zece banane cred ca mergea si un kilogram de carofi cruzi, pe stomacul gol
 |
||
|
|
|||
|
|
Mai glumim si noi
|
||
Copilul mea a fumat 4 ani etnobotanice, iar acum trage pe nas prafuri si cred ca fura, face trafic…
|
|
Mesaj:
buna!sunt o mama care nu a fost mama…mi-am lasat copilul de la 5ani labunici.am tot acolo e si a fumat 4ani etnobotanice.acum trage pe nas prafuri si cred ca fura,face trafic…cum sa scap de aceste poveri care ma ucid?cum sa procedez cu el care este destul de afectat si nu vrea nimic?nu vreau sa moara…regret tare ca l-am lasat.nu mai pot intoarce timpul.AJUTATI-MAAA!SI PE COPILASUL MEU DRAG! |
||
|
|
|||
|
|
Draga mea doamna, fiecare dintre noi face, in viata, TOT ceea ce poate el mai bine la respectivul moment… Asta ati facut si dumneavoastra – si doar cine nu poate vedea lucrurile din perspectiva corecta v-ar putea condamna. Asa incit… si dumneavoastra aveti nevoie de ajutor profesionist, ca sa puteti sa va priviti faptele din cu totul alta perspectiva. Vinovatia nu construieste nimic; va trebui sa fiti ajutata s-o depasiti. Abia ceea ce va veni dupa – va putea remedia din situatie, atit cit puteti dumneavoastra, prin noua dumneavoastra atitudine, remedia. Cit despre copil… Faceti dumneavoastra pasii inainte necesari; si abia apoi veti putea sa-l ajutati. Exista solutii si pentru el, important este, ca si in cazul dumneavoastra, sa doreasca sa apeleze la ele!
|
||
|
|
|||
|
|
Aveti nevoie de terapie de familie. Va fi greu. Fiul dumneavoastra are nevoie sa inteleaga de ce l-ati abandonat si ca l-ati iubit toata perioada asta, chiar daca el nu a simtit.
|
||
De cand prietena mea s-a despartit de mine, cu greu reusesc sa ma calmez, inima imi bate foarte tare pe tot timpul zilei, noaptea numai la ea ma gandesc, iar de mancat nu am mai reusit sa mananc de 4 zile.
|
|
Mesaj:
Am 20 de ani, iar dupa o relatie de 4 ani si 4 luni prietena mea s-a despartit de mine dupa ce am rugato sa imi acorde putin timp pentru pregatirea examenelor. Ea mi-a spus ca nu o bagam in seama si a adus in discutie toate problemele care au fost in trecut si le-a tinut numai pentru ea. Intre timp am reusit si sa observ ca ea vorbeste cu un alt tip. Nu stiu ce sa mai fac, de cand mi-a dat aceasta veste cu greu reusesc sa ma calmez, inima imi bate foarte tare pe tot timpul zilei iar noaptea numai la ea ma gandesc iar de mancat nu am mai reusit sa mananc de 4 zile (pur si simplu nu pot manca absolut nimic). Va rog sa imi dati un sfat! Multumesc anticipat! |
||
|
|
|||
|
|
cauta sa vorbiti despre voi si despre relatia voastra. dovada ca intre voi nu a existat o comunicare satisfacatoare e faptul ca anume in acel moment ea a adus in discutie toate problemele din trecut… chiar daca va despartiti, chiar daca ramaneti impreuna, ai nevoie sa stii si sa intelegi cum ati ajuns in aceasta situatie.
|
||
|
|
|||
|
|
Dragul meu, daca doresti ajutor, pentru gestionarea manifestarilor in corpul fizic si depasirea emotiilor negative ale acestei situatii, te pot ajuta, intr-un mod foarte eficient. www.facebook.com/Cristina.H.B.Docan
|
||
De la o vreme nu mai suport sa aud termenul “dragoste” sau “sex”, iar sotul meu incepe sa ma enerveze in fiecare zi ca vrea sa facem dragoste.
|
|
Mesaj:
Buna ziua! Ma numesc luiza si am o relatie de 6 ani si un baiat de vreo 3 ani. Nu stiu ce se intampla cu mine dar de la o vreme nu mai suport sa aud termenul dragoste sau sex, iar sotul meu incepe sa ma enerveze in fiecare zi ca vrea sa facem dragoste….stiu ca e anormal dar el nu o zice pe un ton din suflet, o zice ca si cum mi-ar face o programare “ne iubim si noi in seara asta” vi se pare normal? Sau eu incep sa innebunesc. Astept un raspuns. Multumesc! |
||
|
|
|||
|
|
vorbiti cu sotul sa schimbe abordarea,altfel inrautateste lucrurile
|
||
|
|
|||
|
|
Daca simtiti ca este prea mare presiunea pusa asupra dvs, puteti sa stati de vorba sincer cu prietenul dvs si sa ii spuneti tot ce simtiti. Este frumos ca este atras permanent de dvs, dar daca nu stie ce simtiti si ce ati prefera, nu isi poate schimba atitudinea. In cazul in care nu reusiti sa ajungeti la o intelegere, mergeti la un terapeut de cuplu.
|
||
|
|
|||
|
|
Lipsa de atractie sexuala se manifesta fata de sot sau in general, va confruntati cu o scadere de libido? Credeti ca sotul ar putea fi cauza?
|
||
Sunt un barbat de 40 de ani si mi-am pierdut increderea in mine, nu mai sunt o persoana sociabila, prefer de cele mai multe ori sa ma inchid in mine, devin foarte repede irascibil chiar si cu persoane foarte dragi mie.
|
|
Mesaj:
Buna seara,sunt un barbat de 40 de ani,casatorit si 2 copii.Cred ca am ajuns in aceasta faza de a cere un sfat o parere medicala deoarece am impresia ca ma confrunt cu o situatie la care nu gasesc raspuns.Problema mea se refera la…nici nu stiu cum sa formulez si daca gresesc imi cer scuze,problema este ca mi-am pierdut increderea in mine,nu mai sunt o persoana sociabila asa cum eram,prefer de cele mai multe ori sa ma inchid in mine ,devin foarte repede irascibil chiar si cu persoane foarte dragi mie(ex:copii),la servici am impresia ca nu mai sunt dorit de catre ceilalti colegi si toate aceste lucruri nu au existat.La servici daca careva din colegii mei au apelat la mine spre ai ajuta intr-un fel sau altul ,nu m-am dat la o parte niciodata daca m-ia stat in putinta,insa acum observ ca nu stiu tot eu sunt acel om sau persoana care se simte data la oparte.Cred ca si situatia de la servici ma determina sa am un comportament mai ciudat mai diferit nicidecum cum il aveam altadata.Poate nu ma fac inteles desi as vrea dar mai pot sa va spun ca si insomniile pe care le am spun eu ca nu sunt sanatoase atata timp cat imi trec tot felul de prostii prin cap.Vreau sa mai spun ca am incercat si ceva usor de somn pentru a ma putea odihnii dar in final am renuntat pentru a nu devenii dependent.Ar mai fii multe de spus dar ma opresc aici insperanta ca poate cineva care va citii cele scrise de mine va intelege ceva si ma va ajuta cu o vorba ,cu un sfat,nu stiu…Astept un raspuns,si multumesc anticipat.Cu stima Adrian. |
||
|
|
|||
|
|
Uneori stressul, asteptarile noastre prea mari de la noi insine, presiunea sociala si familiala ne duc intr un punct in care putem fi nemultumiti de noi insine. Fiind nemultumiti de noi insine tindem sa ne pedepsim. Incercati sa identificati sursa nemultumirilor si sa fiti mai tolerant cu ea. Un apel la un terapeut ar fi de mare ajutor. Cu stima,
|
||
|
|
|||
|
|
Opinia mea este ca treceti printr-o stare de deprimare si ca este momentul sa discutati cu un psihoterapeut si nu sa ramaneti asa, ca si cum s-ar rezolva de la sine. Sentimentul de a fi dat la o parte are o contributie importanta.
|
||
Nu pot sa-mi depasesc complexul de inferioritate. Am 19 ani si 1,56 inaltime.
|
|
Mesaj:
Buna seara.Nu pot sa-mi depasesc complexul de inferioritate.Am 19 ani si 1.56 inaltime..In cazul meu nu se poate face nimic,mi-a spus si dna endocrinolog.Sunt o fata simpatica si foarte desteapta si cu toate aceastea nu ma simt bine in pielea mea din cauza inaltimii..Am ajuns sa simt o puternica invidie fata de toate bietele fete din jurul meu cu inaltimi de peste 1.60.Parca-i o boala.. |
||
|
|
|||
|
|
Buna, eu am 1,57 si sunt o femeie implinita, cu o familie frumoasa si cu o cariera la “inaltime”. Se poate si la inaltimea noastra, draga mea. Si apoi unde scrie ca fetele peste 1,60 sunt mai destepte si mai capabile? Ai incredere in tine!
|
||
|
|
|||
|
|
este posibil sa ai prea mult ‘timp liber’ si mintea ta sa fi dezvoltat aceasta idee fixa (nu neaparat complex). Nu intereseaza pe nimeni in ziua de astazi ce inaltime ai, ci ceea ce faci. Iar pe baieti, cu atat mai putin
|
||
|
|
|||
|
|
si apropo de baieti: pe lumea aceasta exista baieti care prefera fetele inalte si baieti care prefera mignonele; sotul meu are 1,82m. concentraza-te pe studiu. baiatul va veni el intr-o zi, cand nu te astepti.
|
||
|
|
|||
|
|
Foarte multe din persoanele de gen feminin care vin in terapie au issues legate de cum arata chiar fiind frumoase. Eu am intalnit de multe ori aceasta situatie, daca nu este inaltimea, considera ca sunt prea slabe, au picioarele altfel decat ar trebui sau nu au sanii cum ar trebui samd. Problema este nu numai de acum, dar ce vrei sa faci cu viata ta, din ce perspectiva vrei sa o traiesti, cea a omului frustrat ca nu arata altfel sau cea a omului centrat pe aspectele pozitive ale vietii? Felul in care te evaluezi, apreciezi va amprenta relatiile tale viitoare, intime, sociale etc.
|
||
Sunt confuza, nu ma mai inteleg, imi fac fel si fel de idei in minte.
|
|
Mesaj:
buna.sunt confuza,nu ma mai inteleg ,imi fac fel si fel de idei in minte.vreau sa apelez la un psholog sa ma ajute.multumesc |
||
|
|
|||
|
|
Sunteti din Bucuresti?
|
||
|
|
|||
|
|
Din ce oras sunteti?
|
||
|
|
|||
|
|
chiar un psihoterapeut
|
||
|
|
|||
|
|
Si eu sunt tot in Bucuresti…
|
||
In urma cu o luna l-am prins pe prietenul meu cu tot felul de minciuni legate de locul unde se afla. Nu pot sa mai am aceeasi incredere in el.
|
|
Mesaj:
Buna! Problema mea tine de relatia pe care o am de aproape un an. In urma cu o luna, l-am prins pe prietenul meu cu tot felul de minciuni legate de locul unde se afla. Mi-a recunoscut, a zis ca nu stie de ce mi-a ascuns ca in fond nu a facut nimic, ca ii pare rau, ca va face tot posibilul sa ma faca sa imi recapat increderea in el. Am decis amandoi sa luam o pauza, nu s-a patut pentru ca am tot continuat sa vorbim la fel ca inainte, numai ca eu nu pot sa mai am aceeasi incredere. Imi fac tot felul de filme in cap, mi se pare ca m-ar putea minti la fel de simplu ca data trecuta si nu stiu cum mi-as putea rezolva aceasta problema.. Ce ar trebui sa fac ? |
||
|
|
|||
|
|
ati putea sa va ganditi inca o data la ce va doriti de la aceasta relatie cu adevarat… poate cautati un pretext pt a iesi din aceasta relatie… dvs stiti cel mai bine
|
||
|
|
|||
|
|
trebuie stiut unde se ducea prietenul tau… sa nu aiba vicii ascunse si aici e un semn de intrebare…. daca nu mergea la alte femei probabil frecventeaza baruri sau sali de jocuri etc… e important ce anume va ascunde… si cred ca va ascunde exact lucruri pe care dumneavoastra nu le acceptati si el stie asta – “daia” se nasc si minciunile lui…..
|
||
|
|
|||
|
|
Daca ati avut o atitudine critica fata de el, daca nu s-a simtit inteles in relatie cu dumneavoastra, se poate sa fi dezvoltat o oarecare frica de a fi judecat si de aici evitarea dezvaluirilor. Asta daca e adevarat ca nu stie de ce v-a mintit.
|
||
