Mesaj:
Buna ziua! Am avut o relatie de o luna de zile si a fost frumos la inceput, m-am indragostit repede de ea si ii spuneam ce simt, amandoi eram foarte incantati unul de celalalt, imi oferam flori mereu ca sa-i arat cat de mult tin si ca am sentimente fata de ea, pana intr-o zi cand a devenit rece si nu intelegeam de ce, dupa vreo doua zile de certuri mi-a spus ca se vede cu fostul si inca mai tine el. Am inceput sa sufar enorm si nu intelegeam de ce eu; nu puteam sa dorm noptile ca mah gandeam la si plangeam, nu puteam suporta ca ea este cu altul si pe mine, m-a dat la o parte cand nu i-am gresit cu nimic. Am avut in cap sa clachez, nu neaparat pentru ea, ci pentru ca imi doream si imi doresc o relatie serioasa bazata pe incredere, sinceritate, iubire, ceea ce eu nu am avut parte si asta mah roade pe dinauntru. Nu stiu ce sa fac…

Stii cum este cu relatiile acestea de iubire? … Noi insine le cream, exact asa cum sint de bune sau de rele! O facem in functie de convingerile pe care le avem, despre noi insine si despre iubire, in general. In functie de fricile pe care le avem. In functie de restul emotiilor depozitate in subconstient, generate de experiente de iubire din trecut; sau de situatia prezenta. Stii vorba aceea, “Ban la ban…”? Modificata, se aplica si aici. O perceptie solida, sanatoasa, a ta despre tine – te va ajuta sa atragi o persoana mult mai compatibila. O perceptie mai putin buna – si vei atrage automat o persoana care sa te valorizeze putin, adica …exact atit cit crezi tu ca meriti. TOTUL depinde de tine. Daca tu generezi situatii ca acestea, inseamna ca tot tu le poti desface… Poti citi mai multe despre asta, in “Atrage iubirea”, pe www.facebook.com/Cristina.H.B.Docan

eu ti-as recomanda sa discuti cat mai multe cu persoana de care simti ca te indragostesti… daca are de depasit anumite lucruri din trecut cel mai bine este sa o lasi pt ca este lupta ei; daca este o situatie in care ii poti fi alaturi, atunci fi-i alaturi. Poti merge si la un terapeut pt sedinte de dezvoltare personala, nu are cum sa strice. Succes!

citi ani ai? sincer, nu ti-a venit inca timpul sa ai o relatie serioasa… cind vei fi pregatit pentru asta vei avea ce-i mai bun pentru tine ca si relatie…. pe la 20 de ani vroiam sa ma casatoresc dar sintem ca nu sint pregatit, au mai trecut inca 4 ani si gindul casatoriei ma batea iarasi insa simteam ca doar doresc pe cineva linga mine si ca nu sint inca pregatit pentru o relatie de viitor… la 28 de ani mi-am dat seama ca cea pe care o cautasem toata viata era chiar linga mine chiar daca nu ne cunoscusem niciodata… ne-am vazut, ne-am placut, ne-am spus ce ne dorim unul de la celalalt si dupa 1 an de zile eram casatoriti si uite asa casatoriti au mai trecut inca 12 ani… depinde ce vrei tu de la o relatie acum…..

Mesaj:
buna.sunt confuza,nu ma mai inteleg ,imi fac fel si fel de idei in minte.vreau sa apelez la un psholog sa ma ajute.multumesc

psielenaflorea@gmail.com toate bune psiholog Elena Florea

www.cmibotezat.ro

din ce oras sunteti?

Te ast pe office@atelierecumaniere.roCu detalii despre problema cu care te confrunti si impreuna sa facem lumina.

Mesaj:
Am un baiat de 17 ani, elev la liceu.
Am probleme cu el in ceea ce priveste colaborarea cu noi,parintii.
-chiuleste de la scoala
-frecventeaza aproape sera de seara pub-urile ,desi i-am interzis cu desavarsire acest lucru
- minte foarte mult
- s-a departat foarte mult de colegi alegand prietenia unor copii mai mari cu 2-3 ani ca el
- Este foarte nervos si uneori violent

consiliere de familie. Incercati sa il convingeti ca se intampla ceva cu dvs si cu el, ca sunteti foarte ingrijorati si doriti sa remediati situatia asta cu ajutorul unui terapeut care poate explica mai bine ambele tabere si interactiunea dintre ele

din pacate acest mediul “l-ati creat dumneavoastra ca parinti”… sa incepem cu minciunile lui… minte pentru ca a fost fortat sa minta, nu va asculta nu pentru ca nu va respecta ci pentru ca “lumea lui” e alta… daca tineti copilul din scurt el nu va sti cu este “rau” de accea parintii trebuie sa lase copii sa simta pe pielea lui si “raul”…. merge in pub-uri… cu banii cui??? singurul lucru cu care il reputeti cistiga este libertatea… lasati-l sa “faca ce vrea” dar sa isi asume si responsabilitatea pentru ceea ce face… el face “rele” si pe dumneavoastra ca parinti e normal sa va doara… cautati sa transferati aceasta durere pe umerii lui sa simta – ca inca poate – ca ceea ce face nu are un viitor…. certurile si contrele nu o sa va apropie niciodata de el….

17 ani este o varsta foarte “alunecoasa”, adolescentii sunt rebeli prin definitie pentru ca e o perioada bulversanta pentru ei din cauza schimbarilor pe foarte multe planuri (fizic, hormonal, psihologic etc.) si foarte dificila pentru parinti. Pentru ei e important sa se simta intelesi, tocmai pentru ca sunt bulversati si au impresia ca nu inteleg ce se intampla. Au nevoie sa-i perceapa pe parinti ca pe niste prieteni cu care pot impartasi orice, inclusiv temerile si dorintele ascunse. Ca sa aiba incredere sa le spuna e important sa simta ca nu vor fi judecati ci intelesi, sprijiniti si ajutati in a face alegerile potrivite. Au nevoie inclusiv de reguli, dar sa fie impuse cu atitudinea potrivita, care sa spuna “iti vreau binele, nu te judec” de aia iti pun regula asta, pentru ca ei sa simta ca desi ii impui o regula, totusi esti acolo sa-l protejezi!

Reactiile dvs ca parinti cand constatati aceste lucruri care sunt? Ce atitudine aveti fata de el? Cum decurge dialogul intre dvs si el- sau exista dialog? Adolescenta este perioada cand isi doreste intelegere din partea familiei si acceptare din partea altor tineri. Spuneti ca desconsidera ceea ce-i impuneti dvs. Are 17 ani, asa ca incercati sa negociati cu el regulile, nu sa i le impuneti, nu mai este un copil si cu siguranta nu va incepe la varsta asta sa asculte “orbeste”

Mesaj:
Buna ziua. Am si eu o problema cu.. timiditatea. De felul meu nu prea ies din casa cu prietenele, ies numai cu familia cand mergem la bunica sau cand mergem sa ne plimbam pe undeva. Am aproape 18 ani, iar colegele mele ies mereu pe afara, isi fac poze, au multi prieteni. Singurii mei prieteni sunt colegii de clasa, dar vorbim doar la scoala si chiar si atunci nu vorbesc cu toti. Mi-e rusine sa ma integrez in grupuri, sa ies cu fetele afara asa cum ies si celelalte fete de varsta mea. Sunt prea timida, dar imi place sa vorbesc cu fetele, sa glumesc. Numai ca nu sunt bagata in seama prea des, probabil si pentru ca m-am retras eu din cauza timiditaii. Mi-ar placea sa fiu mai “intepata” ca si celelalte, sa ies si eu cu fetele, sa cunosc baieti si sa nu imi mai petrec tot timpul numai cu familia.

nu este nimic anormal in a fi timid… este o chestiune de temperament. Esti tanara, personalitatea ta mai are nevoie de niste timp pana sa se maturizeze. Faptul ca nu te porti ca majoritatea fetelor nu este neaparat un lucru negativ . Iti inteleg nevoia de a fi ‘ca ele’, toti am trecut prin asta candva si poate inca mai trecem, dar fiecare din noi avem un ritm propriu de a face fata vietii, de a ne adapta la mediu. Incearca sa iti faci curaj in limita propriului confort… nu mai incerca sa imiti personalitati opuse tie pt ca o sa te frustreze cu atat mai tare esecul. Ai putea sa vorbesti cu familia ta sa te ajute sa mergi la un psiholog/psihoterapeut un numar de sedinte (5-10) de dezvoltare personala… iti pui gandurile si sentimentele in ordine, eventual si un plan de viitor pt aceasta timiditate a ta, etc. Succes

Mesaj:
Am un fiu de 23 de ani. In perioada liceului au inceput problemele de comportament. Are destula agresivitate in limbaj fata de mine. A pierdut examenul de admitere la facultate dand dovada de extrem de mult dezinteres desi el singur a afacut alegerea facultatii. Este foarte adevarat ca tot in perioada liceului au aparut problemele intre mine si sotul meu, urmare carora am divortat abia acum.Are preocupari extrem de nepotrivite pt varsta lui, se joaca pe calculator foarte mult si nu are nicio alta preocupare. Nu-l interezeaza ca trebuie sa-si castige cumva existenta. Pana in adolescenta a fost un copil care a invatat , a avut rezultate . E adevarat ca l-am impins mereu de la spate sa invete cat a fost acasa. Dupa ce a luat la facultate relatia noastra a inceput sa se deprecieze vizibil. Nu comunica, este tare ascuns , nu raspunde la telefon. Singura punte de comunicare a ramas cand vine sa ceara bani ca nu se poate intretine. Nu stiu cum sa fac , cum sa procedez de unde s-o apuc….

o idee ar fi sa va sfatuiti cu fostul sot, chiar daca nu mai sunteti impreuna, statul de parinti il aveti in continuare. Poate ca este nevoie de o interventie mai dura din partea dvs, in sensul de a-l ‘scutura’ sa va spuna ce se intampla in el. Daca nu este aceasta o optiune, il puteti incuraja sa mearga singur la un psiholog unde sa isi descarce sufletul

Mesaj:
Buna. Va rog sa ma ajutati cu cateva sfaturi. Sa incepem… am avut o relatie cu un baiat 3 ani iar de 1 saptamana si vreo 3 zile mi-a spus ca nu ma mai vrea. Am incercat sa il caut sa vad motivul dar fara rost. ne-am mai vazut de 2 ori de atuncea, Mi-a spus ca tine la mine, m-a pupat, m-a luat in brate iar dupa ce a plecat de la mine mi-a zis ka nu il mai atrag. Bun a trecut si a mai venit 1 data la mine. lafel m-a pupat m-a luat in brate si a zis ka nu il atrag. Stau si ma gandesc daca nu il mai atrag de ce mai vine la mine. De 3 zile nu ne-am vazut dar am vorbit la telefon mi-a zis ka nu are pe nimeni dar nu mai poate sa fie cu mine. Multa lume mi-a zis sa nu il mai caut ca vine el la mine daca intr-adevar ma place. M-am gandit ca are nevoie de o pauza. Cand ii dadeam sms imi raspundea tot “ce e baiu, ce vrei..nu intelegi sa ma lasi in pace ca nu mai vreau sa ne impacam”…Nu pot sa ies din casa, imi sta gandul doar la el. Si-a facut alt facebook si-a bagat doar fete pe el m-a blocat pe mine..dar nu inteleg ce are. Oare se mai intoarce la mine? tot intrebarea aia mi-o pun. va rog sa ma ajutati. ce am de facut? multumesc

Lumea care ti-a zis sa nu il cauti, ca vine el la tine, avea dreptate Singura sansa de a se mai intoarce la tine, este aceasta: sa te indepartezi tu de el. Exista o carticica, se cheama “De ce barbatii se insoara cu scorpiile” (sau asa ceva). Cred ca pina si titlul iti sugereaza ceea ce-ti spuneam; dar ai putea cauta si cartea, e nostimioara si sint multe de invatat, pentru viitor, de acolo.

recomand cu mare incredere cartea mentionata mai sus…am citi-o si eu..si este superba <3

se intoarce pt ca este obisnuit cu dvs… si inca nu a gasit pe altcineva. Cel mai simplu ar fi sa il lasati in pace (asa cum si zice), eventual sa il si respingeti daca mai incearca sa se apropie, spunandu-i ca nu ma simtiti ok cu atitudinea lui; ori alba ori neagra. Daca vrea sa aiba o relatie cu dvs atunci sa o aiba in cunostinta de cauza

Mesaj:
Buna! Am 17 ani. Sunt fata si am probleme serioase cu mama mea! Nu ma accepta. Nu sunt rebela,nu fac prostii cum fac mai nou majoritatea fetelor de varsta mea! Si totusi,nimic nu o multumeste. Oricata curatenie fac in casa nu e bine si spune ca nu am facut nimic. Se ia de mine din absolut orice! De ex.: a fost plecata pana tarziu de acasa si vecina mea a incuiat usa de la hol (usa de la hol este mereu incuiata seara dupa ora 21:30) si mama a tipat pe mine si m-a facut cu ou si cu otet ca nu am verificat daca e inchisa usa! Nu a stat afara sa astepte sa deschid usa…cum am auzit vocea ei m-am trezit si am si fugit la usa! Va rog frumos! Ma cearta,ma bate fara sa ii fii facut ceva…ajutati-ma cu un sfat va rog!

aceasta schimbarea la mama ta este recenta? a aparut un eveniment major in viata familiei? viata ei? poate ca s-a intamplat ceva cu dansa si ‘isi varsa nervii’ pe tine… ai putea sa ii spui ca o vezi nervoasa si nu intelegi de ce si ca ai vrea sa intelegi ca sa o poti ajuta sa treaca peste

Buna. Multe femei ajung s[ reac’ioneze asa la un momendat in via’[. Cu siguranta ca nu e vina ta, insa ea are o maniera exagerata de a vedeea lucruruile bune si rele pe care le faci. Cu siguranta ceva se intampla cu ea in plan emotional si asta o face sa-si verse nervii pe tine. Desigur, e posibil ca acel lucru care i se intampla sa fie atat de dureros pentru ea incat nici sa nu-l mai constientizeze. Nu ne-ai mentionat nimic despre relatia ei cu sotul ei ( tatal tau )…Sunt multe lucruri care pot genera un astfel de comportament. Incearca sa te detasezi un pic de problema si sa intelegi ca si ea realizeaza ce face insa nu se poate controla. De asemenea, nu e vorba ca nu te accepta pe tine…probabil ca nu reuseste sa accepte situatia care s-a intamplat.

In primul rand, trebuie interiorul tau sa fie intact. Adica acel echilibru al tau, starea ta de bine sa ramana in parametrii, adica sa nu lasi garda jos. Incearca sa gasesti o modalitate in si din interiorul tau sa poti trece peste aceste situatii si ca sa nu ti se strice acel echilibru al tau care este foarte important. Dupa aceea, cauta si analizeaza, vezi cum sta situatia si daca mama ta are o problema prin acest comportament, cauta si vezi daca se poate schimba ceva sau nu, te ajuta foarte mult. In cel mai rau caz, probabil, poti ajunge la concluzia ca mama ta nu se va schimba pentru ca asa este ea si va trebui sa intelegi acest lucru si sa treci peste, sa nu dai piept, sa nu apara un conflict in interiorul tau.

RASPUNS:
Mama mea este bolnava de cancer la colon..nu suporta pe nimeni in jurul ei. Nimeni nu face nimic bine! Zice ea… Astazi iar m-a batut ca am fost la cumparaturi si nu am gasit sa ii cumpar tot ce scria pe lista….sunt in pragul disperarii…imi e frica sa vorbesc cu ea ca e foarte agresiva si nu stiu ce poate sa imi faca. Are tulburari de comportament si nu judeca ca un om normal. Tatal meu vitreg,sotul ei este mai mereu plecat la lucru in alte tari…vine acasa o data pe saptamana…in rest…doar eu am mai ramas…sora mea a fugit de acasa si s-a maritat din cauza batailor pe care le primea de la mama!

mama ta trece printr-o trauma emotionala majora ! este greu de inteles pentru cineva care nu a trecut prin aceasta boala si sa gestioneze aceste stari. mama ta are nevoie de suport emotional …din pacate este o situatie grea atat pentru ea, cat si pentru cei apropiati… nu puteti decat s-a o lasati sa se manifeste, iar tie draga mea, iti doresc sa ai puterea de a trece peste aceasta perioada… si peste cele care vor urma

traiesc printre astfel de pacienti si ii inteleg… insa pentru cei “normali” sanatosi e greu sa ii inteleaga… in ei fara voia lor se naste “o rautate a bolii” stiind ca nu mai au mult de trait si le “este ciuda” pe tot ceea ce vad in jurul lor… ii macina intrebarea “de ce a venit boala peste mine” si de aici apar tot felul de “neaccpetari”… ce e de facut… cauta sa fii linga ea ca nu ii este usor… si sa discutati deschis… la urma urmei te va intelege pentru ca este mama ta iar tu esti fiica ei… nu ii raspunde la provocarile ei ca orice raspuns i se pare ca o contrazici… arata-i ca o iubesti si ca o intelegi si mai mult ca esti dispusa sa o ajuti cu ceea ce poti… si se va schimba….

RASPUNS: Credeti-ma ca am incercat sa ma apropii de ea dar nu ma lasa! Nu vrea pe nimeni langa ea…nu vorbeste cu nimeni din familie..este rea,agresiva! Si doar eu sunt cu ea in casa. Pe mine se razbuna pentru tot! Deja simt ca nu mai am putere sa lupt si sa fiu indiferenta!

Imi este dificil sa imi dau seama care este situatia, probabil ca si afectiunea isi pune puternic amprenta asupra starii ei generale. Ma intreb daca poti fi mai ferma, sa pui limite, ce s-ar intampla daca i-ai interzice sa te mai loveasca? Ce inseamna ca nu mai ai putere sa lupti? Chiar daca situatia prin care treci este extrem de dificila, te rog sa nu iti pierzi speranta, lucrurile se pot schimba in timp. Ai prietene bune, persoane cu care sa te sfatuiesti, care sa te sustina? Profesori, psihologul liceului etc… ?

RASPUNS: Daca i-as spune sa nu ma mai loveasta ar apuca-o furia mai rau! Nu vorbesc cu nimeni asa deschis incat sa le spun despre problemele mele…si cand zic ca nu mai pot ma refer la faptul ca uneori simt ca cedez si ca nu mai am putere sa mai suport reactiile ei!

sa -sa faca mama ta un consult psihiatric !

RASPUNS: Mama nu vrea sa creada ca innebuneste! E dificila! Nu vrea sa mearga la psiholog pt ca zice ca trebuie sa se calmeze singura……

poti sa ii spui mamei ca noi psihologii nu muscam, vrem sa o ajutam sa se ajute www.cmibotezat.ro

RASPUNS: Ii poti spune unui om nebun ca e nebun? Nici nu vrea sa auda de psiholog….

ii poti spune ca poate este coplesit de problemele vietii si ca poate este timpul sa ceara ajutor profesionist. Daca devine (sau este) un pericol pt sine si cei din jur, exista protocol legal (politie, salvarea, internare fortata) – nu este ceva placut… dar nici degeaba sa stai sa lasi un om sa se distruga singur si pe cei din jur

Uita-te, aici gresesti, cind spui “Daca i-as spune sa nu ma mai loveasca, ar apuca-o furia mai rau!”. Dimpotriva. Probabil n-ai sa crezi pina nu vezi – asa ca, te rog, incearca. Schimba rolurile. Fa TU atit de urit cit face ea – si-ai sa vezi ce ochii nu ti-au mai vazut; ai s-o vezi retragindu-se! Nu-mi dau seama daca pot sa-ti explic aici, in acest context limitativ, asa ceva, dar… hai sa incerc… Toate “Intregurile” de pe lumea aceasta sint “adunaturi”de doua contraste. Ziua cu noaptea, emisfera nordica cu emisfera sudica, barbatul cu femeia – yin-yang-ul. Contraste care se completeaza, pe de o parte, dar care se si “intind” pe “lungimea” unui “spatiu” bine delimitat – pe de alta. In momentul de fata, relatia ta cu mama formeaza un astfel de intreg Asa cum, atunci cind ziua se mareste, noaptea nu are de ales – decit sa se micosreze, astfel incit lungimea spatiului pe care ele il ocupa sa ramina aceeasi; tot asa, furia mamei tale se labarteaza atit cit vezi – pentru ca tu ai retras-o pe a ta intr-un coltisor Daca ai slobozi-o si tu pe a ta, a ei n-ar avea de ales – decit sa se retraga. … (M-am facut inteleasa?) De fapt, la nivel subconstient, ea sare atit de tare calul, si o face din ce in ce mai tare, pentru ca STRIGA dupa ajutor; dupa o corectie de felul acesta. Are nevoie sa fie adusa la echilibru; are nevoie de cineva sa-i reziste (dar nu la genul de rezistenta de care faci tu uz ma refer; pentru ca, precum vezi, rezistenta asta nu culege nici un fel de rezultate constructive, dimpotriva). Probabil ti-ar ajuta sa intelegi lucrurile de la alt nivel de constiinta; iar de procedat – ai de procedat in felul in care, CU TOATA DRAGOSTEA din lume, sa decizi sa actionezi intru binele ADEVARAT al ei si al tau.

Sigur exista un psiholog consilier al scolii. Iti recomand sa mergi macar o data. Exista o lege a confidentialitatii pe care nu o poate incalca

RASPUNS: Multumesc pentru sfaturi! O sa incerc sa ma descurc cu mama..va multumesc din suflet ca m-ati ajutat!

Mesaj:
Buna seara.Sunt casatorita de 7 ani cu un barbat f gelos si posesiv care m-a indepartat de toate prietenele chiar si de parinti iar eu i-am permis.Acum mama ma acuza ca mi-am batut joc de ea in toti anii acestia pentru ca m-a ajutat cu bani iar eu nu am ajutat-o cu nimic.Mentionez ca am si o fetita cu sindrom down de 5 ani pentru care am vrut sa aiba tata dar nu mai rezist.Sotul nu munceste,doar eu am adus bani in casa.Nu vreau sa-mi pierd mama si ma dor vorbele ei.M-am saturat de presiunile sotului dar nu am curaj sa-i zic

Cred ca trebuie sa ti faci curaj..pentru ca mama ta nu ti vrea raul…si poate are dreptate in mare marte

Nu trebuie vb asa…uneori vrei sa fie bine…si o femeie suporta

Recomand cartea “Femei care iubesc prea mult” Cred ca ar putea sa va ajute (desi terapeutul e cel mai in masura sa intre in toate amanuntele si sa va ajute sa descoperiti cum se face ca alegeti sa ramaneti in aceasta situatie si cum sa va gasiti curajul sa iesiti din ea, in caz ca alegeti asta…)

Mesaj:
Buna ziua.sunt eleva in clasa a 12a si sunt foarte stresata de apropierea bacalaureatului, părinții mei de asemenea..îndeajuns de îngrijorată încât sa nu ma mai pot concentra pe ceea ce invat.nu mai reusesc sa memorez sau sa pun informațiile cap la cap.as dori, daca puteti sa ma sfatuiti ce sa fac..deoarece imi doresc foarte mult sa reusesc sa iau bacalaureatul cu brio.multumesc

toti am trecut si inca mai trecem prin emotiile examenlor, indiferent de cat de importante sunt . Cel mai bine este sa incerci sa te linistesti atat pe tine cat si pe parintii tai si sa te pregatesti cat poti de bine; timp mai este, o sa vina oricum… Keep calm and study

Poti folosi un produs pe baza de plante indiene, care se numeste MENTAT. Am experienta cu el, l-am recomandat multor pacienti si a functionat de fiecare data.
Iti recomand cate 2 tablete de 2 ori pe zi, dimineata si seara, cu 30 minute inaintea meselor, pana iti vei termina cu bine examenele.
Dintre proprietatile produsului, citez din prospect : creste capacitatea de concentrare si memorare, imbunatateste atentia si rezistenta la stres. Asigura o buna oxigenare a tesutului nervos fara sa produca agitatie nervoasa sau insomnii, recomandandu-se in cazuri de oboseala si epuizare.
Este un supliment nutritiv, se gaseste in farmacii si se elibereaza fara reteta.
Iti doresc putere si tenacitate, multa bafta si un car de noroc.

Fiecare societate are probele ei de maturitate pentru fiecare sex. De ex. am văzut un reportaj pe TVR2 despre un trib în care bărbaţi adevăraţi erau consideraţi cei care reuşeau să sară doar în 2 paşi peste 20 de vaci înşirate paralel. Pentru femei, proba de foc era să primească câteva zeci de bice pe spinare pentru a spăla păcatele familiei, fraţilor, ceva de genul ăsta.Fiecare din candidaţi era foarte îngrijorat: oare va fi în stare să facă săritura ? Femeile erau foarte speriate că nu vor rezista şi vor fugi de sub loviturile biciului. Cele care nu treceau proba erau privite cu dispreţ de ceilalţi membri ai comunităţii. Alelalte în schimb aveau sentimentul datoriei împlinite şi aveau garanţia că vor fi luate ca neveste de către unul din bărbaţii care au fost în stare să sară peste vaci.

Până acu 15 ani la noi referinţa minimă era că trebe să faci armata, acum a rămas doar bacul. Alţii au rămas blocaţi pe standarde mai ridicate autoinduse sau inoculate de către familie: trebe să faci obligator la medicină, că aşa a făcut tot neamul nostru, alţii la drept etc.

Şi când te uiţi mai din avion, vezi că este mai degrabă o imensă spălare pe creier axată pe introducerea şi menţinerea individului într-o competiţie inutilă. Mare parte din medicina practicată ar putea fi considerată o farsă, multe alte profesii îţi garanteaza doar un ciolan de ros.

Este foarte la îndemână să-i arăţi pe alţii cu degetul: bă, proşti sunt ăia din tribul papuaşilor din insulele nu ştiu care… altă treabă nu au decât să alerge peste vaci sau să biciuiască femeile. Mai complicat este să înţelegi ce nu este în regulă în societatea ta/ograda proprie sau în ultimă instanţă cu tine însuţi

Sigur, dacă ai reuşi să înţelegi care sunt factorii care modelează dinamica socială şi ce poţi sa faci să nu ajungi doar o rotiţă într-un sistem… ar fi ceva formidabil. De ex. să practici realmente medicină şi să oferi omului SOLUŢIA de care are nevoie să se simtă mai bine.

Motiv pentru care chiar ai putea încerca să treci bacul, dar fără sa te aprinzi prea tare… dacă nu îl iei nu e mare tragedie

îţi recomand suplimentele de aici, fiecare are un rol specific pentru eficienţa activităţii creierului. Pentru niacină trebuie puţină documentare, dar merita fiecare minut. De citit şi articolele din comentarii http://tinyurl.com/q7lsusw Dietă: excluderea soia, a glutenului, zahărului, reducerea carbohidraţilor şi înlocuirea lor cu grăsimi sănătoase din nuci şi seminţe crude .

Mesaj:
Ok .. Am o problema foarte grava ! Sper sa aveti rabdare sa cititi aceasta “poveste ” a mea . Totul a inceput astazi cand eu faceam curat prin casa , mai exact aspiram covoarele , am luat recipientul de plastic sa iau gunoiul si atunci venise mama , eu nu lam mai putu pune inapoi , si i-am facut ceva si l-am blochat , de nici sa-l scot nu mai merge !
Si de aici a inceput totul ….A inceput si ea sa incerce vreo jumatate de ora si nu a putut , apoi a inceput sa ma injoseasca in cele mai urate moduri posibil : proasta , debila , numai sa strici stii , idioata , ratata , “unde pui tu mana pune dracu mila ” , “incompetenta ” ,” numai de stricat esti buna ” . imi vorbea pe un ton asa de rece si de nemilos( nu ca ar fi prima data cand se intampla asta ) , eu i-am zis : ” Merita sa te certi pentru un aspirator ” ? ” Crezi ca prin cearta rezolvam ceva ” , ” Crezi ca daca imi aduci reprosuri si ma jignesti , se mai intoarce timpul inapoi ” ? ” De ce nu vrei sa nu ma mai jignesti si sa incercam sa-l reparam ” . “De ce reactionezi asa si nu poti sa reactionezi si tu calm ca altii ? ” , ea tot ma jignea , si nu m-am mai abtinut si am inceput sa -i spun exact ce-mi spunea ea mie cand faceam ceva “rau ” .. A inceput iar sa-mi spuna ca sunt o ” panarama ” , ” las’ ca te spun eu la toata lumea “(parca m-ar interesa pe mine ce parere au altii , atata timp cat nu cunosc adevarul ” ) si alte chestii de astea , am tipat la ea , i-am spus sa dispara si sa faca ce vrea …
Apoi i-am spus de ce mereu schimba subiectul cand vine vorba de a merge amndoua la un pshiholog , de ce nu vrea , NORMAL ca a continuat sa ma jingeasca , i-am spus sa cautam un cabinet sa facem progamare si sa mergem , am dat-o afara din camera , tineam mana pe clanta , pentru ca iar vroia sa vina sa ma jigneasca , si ea incerca sa intre , atunci am incercat sa deschid usa si ea era acolo si i-am dat cam tare usa in cap , dar sincer , i-am spus de atatea ori ca tot ce mi face si ce mi spune se va intoarce contra ei , sincer ma cam bucur ( si da , stiu , nu ar trebui ) , dar pentru tot ce mi-a facut toata viata a meritat-o .. A fost o perioada in care imi parea rau ca nu vorbesc cu ea si am inceput sa ma apropii , sa fiu mai buna cu ea , degeaba eu am incercat mai mereu , eu nu sunt asa , ea m-a transformat intr-un monstru ..
Ce ma intriga e ca ea nu vrea sa mearga la un pshiholog , nu stiu daca e din cauza ca se simte de vina , sau ii e rusine ..

Pana sa o convingi pe mama ta sa se schimbe ai putea sa mergi tu singura la un psihoterapeut, cu siguranta ca discursul ei critic te-a afectat si ai putea sa faci ceva sa te pozitionezi altfel in tine insati astfel incat ceea ce ti se intampla sau ti se spune sa nu mai aiba o asa mare greutate…

Draga mea, o sa fiu crud de sincera si-o sa-ti marturisesc ca, desi cu incarcatura mare de frustrare si suferinta, relatarea ta m-a… amuzat (Ce sa fac, om sint si eu!) Asta, probabil si datorita faptului ca tu iti pastrezi si umorul, si stapinirea de sine, si detasarea, intr-un mod admirabil Lucrurile se pot intoarce pe multe fete, dar ceea ce am simtit sa-ti impartasesc – este ca TOATE acuzele pe care ti le-a adus tie mama ta – de fapt, si le aduce sie insasi. Asta este ceea ce crede ea DESPRE EA, nu despre tine – si acesta este modul in care, de fapt, absolut toti procedam: ne vedem in ceilalti, cu bune si cu rele. Nimic din ceea ce faci sau ai putea face tu, n-o sa schimbe mare lucru in ea. E provocarea ei; lectia ei de viata, sa-si iasa din asta (sau nu), prin acceptare de sine; prin acceptarea “umbrei” sale. Si ceea ce ai tu de facut, este sa reusesti sa te protejezi cit mai eficient – poate chiar si in acest fel: intelegind mecanismele care o determina pe ea sa se comporte cum o face

cum bine spun si colegii mei, poate ar fi mai bine sa mergeti dvs singurica la un terapeut pt a lucra cu dvs. si cu mama ramane de vazut (poate si un control psihaitric pt dansa), mi ales pt ca este nevoie sa si coopereze. Succes