Mesaj:
Buna seara.Sunt casatorita de 7 ani cu un barbat f gelos si posesiv care m-a indepartat de toate prietenele chiar si de parinti iar eu i-am permis.Acum mama ma acuza ca mi-am batut joc de ea in toti anii acestia pentru ca m-a ajutat cu bani iar eu nu am ajutat-o cu nimic.Mentionez ca am si o fetita cu sindrom down de 5 ani pentru care am vrut sa aiba tata dar nu mai rezist.Sotul nu munceste,doar eu am adus bani in casa.Nu vreau sa-mi pierd mama si ma dor vorbele ei.M-am saturat de presiunile sotului dar nu am curaj sa-i zic

Ati spus foarte bine ca “i-ati permis”. Totusi, acum simtiti nevoia sa schimbati ceva in relatiile cu cei din jur, insa nu gasiti modalitatea de o face. Va recomand sa discutati cu un psihoterapeut si impreuna sa gasiti resuresele (ale dvs) cu ajutorul carora sa incepeti sa relationati in mod diferit. Va doresc multa sanatate si rabdare:)

Mesaj:
Ok .. Am o problema foarte grava ! Sper sa aveti rabdare sa cititi aceasta “poveste ” a mea . Totul a inceput astazi cand eu faceam curat prin casa , mai exact aspiram covoarele , am luat recipientul de plastic sa iau gunoiul si atunci venise mama , eu nu lam mai putu pune inapoi , si i-am facut ceva si l-am blochat , de nici sa-l scot nu mai merge !
Si de aici a inceput totul ….A inceput si ea sa incerce vreo jumatate de ora si nu a putut , apoi a inceput sa ma injoseasca in cele mai urate moduri posibil : proasta , debila , numai sa strici stii , idioata , ratata , “unde pui tu mana pune dracu mila ” , “incompetenta ” ,” numai de stricat esti buna ” . imi vorbea pe un ton asa de rece si de nemilos( nu ca ar fi prima data cand se intampla asta ) , eu i-am zis : ” Merita sa te certi pentru un aspirator ” ? ” Crezi ca prin cearta rezolvam ceva ” , ” Crezi ca daca imi aduci reprosuri si ma jignesti , se mai intoarce timpul inapoi ” ? ” De ce nu vrei sa nu ma mai jignesti si sa incercam sa-l reparam ” . “De ce reactionezi asa si nu poti sa reactionezi si tu calm ca altii ? ” , ea tot ma jignea , si nu m-am mai abtinut si am inceput sa -i spun exact ce-mi spunea ea mie cand faceam ceva “rau ” .. A inceput iar sa-mi spuna ca sunt o ” panarama ” , ” las’ ca te spun eu la toata lumea “(parca m-ar interesa pe mine ce parere au altii , atata timp cat nu cunosc adevarul ” ) si alte chestii de astea , am tipat la ea , i-am spus sa dispara si sa faca ce vrea …
Apoi i-am spus de ce mereu schimba subiectul cand vine vorba de a merge amndoua la un pshiholog , de ce nu vrea , NORMAL ca a continuat sa ma jingeasca , i-am spus sa cautam un cabinet sa facem progamare si sa mergem , am dat-o afara din camera , tineam mana pe clanta , pentru ca iar vroia sa vina sa ma jigneasca , si ea incerca sa intre , atunci am incercat sa deschid usa si ea era acolo si i-am dat cam tare usa in cap , dar sincer , i-am spus de atatea ori ca tot ce mi face si ce mi spune se va intoarce contra ei , sincer ma cam bucur ( si da , stiu , nu ar trebui ) , dar pentru tot ce mi-a facut toata viata a meritat-o .. A fost o perioada in care imi parea rau ca nu vorbesc cu ea si am inceput sa ma apropii , sa fiu mai buna cu ea , degeaba eu am incercat mai mereu , eu nu sunt asa , ea m-a transformat intr-un monstru ..
Ce ma intriga e ca ea nu vrea sa mearga la un pshiholog , nu stiu daca e din cauza ca se simte de vina , sau ii e rusine ..

Multi se sperie nu numai de ideea de a fi trimisi la psiholog, ci chiar si de simpla invitatie de a merge impreuna (fie ca e vorba de cuplu sau de relatia parinte-copil)… din pacate, nu poti obliga pe cineva sa mearga la psiholog. Poate o poti convinge in timp, daca o familiarizezi cu ceea face un psihoterapeut, de ce este in regula si chiar recomandat sa mergi pentru o sedinta, etc.. Pana una alta, trebuie sa ai tu rabdare si sa incerci sa aplanezi discutiile, pentru binele familiei. Daca nu poti face fata situatiei singura, consulta tu un terapeut si fara mama ta- ar fi chiar indicat.

Mesaj:
nu pot sa dorm noaptea si din cauza aceasta fac si tensiune si ma simt stresata

Din punctul meu de vedere, aveti 1. de identificat cauzele emotionale pentru care nu dormiti (ingrijorari, frici, alte emotii conventional numite “negative”); si 2. de eliminat aceste cauze. Si apoi nu veti mai avea nici un motiv sa nu dormiti

Mesaj:
Sufăr cu diagnosticul cofoză congenitală bilaterală parţială demutizant, Cifoscolioză dorso-lombară dezechilibrată static, fixată cu compresiune as vrea sa stiu despre ce insemna accest diagnostic despre ce este vorba

Buna ziua.am un baietel de 4ani si de un an are probleme cu constipatia.iesa cu scaunul rar la 3-4 zile chiar am patit si la o saptamana.am un stres cu asta si cred ca l-am stresat si pe el.ce ma sfatuiti?

mergeti la medic!

ceva incetineaza tranzitul… ar fi fermentii… insa un specialist gastroenterolog… ar da ce cel mai bun raspuns

sa introduce ti in alimentatia copilului fibre(orz ,ovaz,legume verzi -spanac,brocoli,salata) si daca i dati fier ca supliment …fierul constipa!

Mesaj:
Sunt impreuna cu iubitul meu de 9 ani(eu pt el prima,el pt mine,primul).Am avut o relatie sexuala normala(de cele mai multe ori el facea primul pas si dorea).Acum 2 ani l-am inselat si a aflat,m-a iertat si am luat-o de la capat.A trecut un an si ceva de atunci,ne intelegem ca ”fratii”,deoarece el nu se mai apropie de mine…decat o data la 2-3 luni la apropo-ul meu dar si atunci il simt f rigid…suntem constienti ca avem o problema,amandoi,el probabil ma condamna si si-a pierdut increderea in el,eu…nu stiu cum sa-l apropii din nou,se mai poate salva aceasta relatia si din acest punct de vedere?va multumesc mult!

cel mai bine ar fi sa discutati varianta unei terapii de cuplu. Sigur este ceva de ‘dat afara’ din partea lui si probabil si din partea dvs

sedinte de psihoterapie de cuplu.

Mesaj:
Sunt impreuna cu iubitul meu de 9 ani(eu pt el prima,el pt mine,primul).Am avut o relatie sexuala normala(de cele mai multe ori el facea primul pas si dorea).Acum 2 ani l-am inselat si a aflat,m-a iertat si am luat-o de la capat.A trecut un an si ceva de atunci,ne intelegem ca ”fratii”,deoarece el nu se mai apropie de mine…decat o data la 2-3 luni la apropo-ul meu dar si atunci il simt f rigid…suntem constienti ca avem o problema,amandoi,el probabil ma condamna si si-a pierdut increderea in el,eu…nu stiu cum sa-l apropii din nou,se mai poate salva aceasta relatia si din acest punct de vedere?va multumesc mult!

psihoterapie de cuplu

Mesaj:
Buna ziua! Ma numesc luiza si am o relatie de 6 ani si un baiat de vreo 3 ani. Nu stiu ce se intampla cu mine dar de la o vreme nu mai suport sa aud termenul dragoste sau sex, iar sotul meu incepe sa ma enerveze in fiecare zi ca vrea sa facem dragoste….stiu ca e anormal dar el nu o zice pe un ton din suflet, o zice ca si cum mi-ar face o programare “ne iubim si noi in seara asta” vi se pare normal? Sau eu incep sa innebunesc. Astept un raspuns. Multumesc!

depinde ce intelegem prin ‘normal’. Pt sot poate sa fie normal, pt dvs aparent nu este. Ma gadesc ca ceva se intampla cu dvs la nivel organic sau psihologic. Va recomand niste analize (tiroida in mod special); daca totul este ok pe partea organica, atunci nu ramane decat cea psihologica, caz in care ar fi indicat sa discutati cu un terapeut, macar pt un plan de 5-10 sedinte

aparitia unui copil in viata de cuplu schimba foarte mult relatia, oricat ne-ar place sa credem ca noi nu suntem “ca altii”, ca noua nu o sa ni se intample sa ne indepartam, mai ales ca un copil se presupune ca sudeaza relatia. Totusi, viata sexuala nu mai e la fel de spontana, iar ceea ce era inainte amuzant devine obositor sau poate chiar usor jignitor. Incercati sa mergeti la sedinte de psihoterapie pentru a “reechilibra ” relatia

Mesaj:
buna ziua am si eu o problema cu comportamentul copilului meu d 6 ani jumate este f agresiv violent si nervos refuza mancarea are reactii violente

triteti-mi va rog un mesaj privat, pentru a va cere mai multe detali si voi incerca sa va ajut!

sunteti casatorita? locuiti impreuna tatal copilului? de cand a inceput sa manifeste comportamentul respectiv? care este relatia dintre dvs si copil?care este relatia cu tatal? care este relatia intre dvs si sot? comportamentul problematic al copilului poate fi un simptom al unor alte relatii mai putin functionale. discutati cu un psihoterapeut pentru a gasi cea mai buna modalitate de a gasi cauzele si a gestiona comportamentul respectiv.

Mesaj:
va rog sa ma ajutati in luarea unei decizi.sunt casatorita de 4 ani,acuma am 24 si sotul meu 32,de la inceput relatia nu a fost foarte ok,in sensul ca la inceput sotul ca cazut prada vicilor gen aparate,stat in bar la bere si carti si eu asteptand acasa,oricat am amenintat ca divortez nu s/a linistit.de vreo 3 ani eu am plecat in fiecare an cate 4 5 luni pe sezon la munca pt a ne face ce ne trebuie in casa,anul trecut cand am fost plecata am intalnit pe cineva de care m-am indrgostit s-a purtat f frumos cu mine nu am ce sa reprosez,stiu ca asa e la inceput…am ajuns sa-i promit ca o sa vin acasa sa divortez si sa ma intorc la el,dar ajunsa acasa nu am fost in stare sa iau o hotarare,mie frica nu o sa-mi fie bine cu el acolo,nu stiiu de ce mi.e firca nu stiu ce simt fata de sot dar de cand sunt acasa nu mi-am facut datoria fata de el in cal de sotie,is dezorientata…mi frica de ura celorlalti,sotul ma iubeste dar cam face ce vrea,nu avem copii tocmai ca el e asa tot am amana t momentul,am ajuns sa nu stiu ce vreau.sa plec sau sa stau,simt ca aici nu-mi gasesc locul celalalt ma asteapta,nu stiu.ce parere aveti?

Simplul fapt ca nu vreti sa aveti un copil cu sotul dvs, ar trebui sa va dea de gandit. E limpede ca aveti o nevoie sporita de atentie si de afectiune, de aceea v-ati si indragostit de acel barbat care vi le-a acordat. Dar indata ce aceste nevoi va vor fi indeplinite (sa spunem ca va despartiti de sot si incepeti o relatie cu nou-venitul), e posibil sa realizati ca nici acesta nu era persoana potrivita pt dvs si probabil vor incepe remuscarile si va veti dori sa va intoarceti la sot. Ma rog, ideea este: nu incheiati o relatie doar pentru a incepe imediat alta. Indiferent ca este vorba de sot sau de amant, puneti-va intrebarea: ce iubesc eu la barbatul asta? ce ma atrage la el? de ce nu vreau sa am un copil cu sotul? de ce nu vreau totusi sa divortez? de ce m-am indragostit de un alt barbat? Puneti-va ordine in ganduri si indiferent de decizia pe care o luati, eliminati din schema ideile de genul “mi-e frica de ura celorlalti”; sunteti dispusa sa traiti o viata nefericita doar de teama a ce va spune lumea? Puneti-va pe dvs pe primul plan!

ceea ce descrii aici sunt relatii de codependenta, adica bolnavicioase, relatii care nu iti aduc implinire sau bucurie. ai nevoie sa lucrezi cu tine insuti, insotita de un psiholog/psihoterapeut, pentru a te vindeca. imi poti scrie pt consiliere online gratuita.

Optiunile – din punctul dvs de vedere- sunt : sa raman cu sotul sau cu celalalt. Totusi, mai este a treia varianta: sa ramaneti singura, sa descoperiti ce anume asteptati de la o relatie, si abia apoi sa cautati si sa incepeti una (relatie)