Arhiva lunara pentru martie, 2020
| 118 vizite |
Sunt mama unei fete de 30 de ani, care nu concepe să lucreze, să-și câștige existența. Vrea să fie freelancer (adică să facă ce vrea și când vrea). Ce pot face?
Mesaj anonim, prin secțiunea Psiholog online
Răspunsuri prin intermediul grupului Întreabă un psiholog sau psihoterapeut online
Am 52 ani,f,vânzător
Sunt mama unei fete de 30 de ani ce nu concepe sa lucreze, să facă ceva să-și câștige existența, vrea sa fie freelancer ( adică să facă ce vrea ea și când vrea)
Bănuiesc că are probleme psihice dar refuza ajutor de specialitate.Ce pot face?
De când a apărut Covid19 și în Romania sunt foarte neliniștită. Am început să am niste simptome care cred că seamănă cu un atac de panică. Am o durere în piept, parcă un nod și mereu mă gândesc la asta și mă țin la curent cu știrile din țară și din afară. Cum sa fac să scap de durerea din piept?
Mesaj anonim, prin secțiunea Psiholog online
Răspunsuri prin intermediul grupului Întreabă un psiholog sau psihoterapeut online
Buna Am 26 ani, femeie, sunt cadru didactic, căsătorită. De cand a aparut covid19 si in romania sunt foarte neliniștită. Am început să am niste simptome care cred ca seamana cu un atac de panică. Am o durere in piept ,parca un nod in piept si mereu ma gandesc la asta si ma tin la curent cu știrile din țară dar și din afara.
Cum sa fac sa scap de durerea din piept?
Am tulburări de anxietate, insomnie severă, dependență de somnifere. Insomnia a debutat brusc, nu am dormit 4 nopți și 4 zile. Problema e că nu mă ajută nici antihistaminice, nici anxiolitice, nici AD-uri. Niciunul din zecile de suplimente sau melatonina. Nici sportul, nici masajele, nici terapia CBT.
Mesaj anonim, prin secțiunea Psiholog online
Răspunsuri prin intermediul grupului Întreabă un psiholog sau psihoterapeut online
42 de ani, femeie, diagnostic tulburări de anxietate, insomnie extrem de severă, dependența de somnifere. Pe scurt, sufăr de 5 ani de anxietate, care e tinuta sub control, dar nu pot dormi fara 1 sau 1/2 de somnifer prescris de medic. Iau si un AD. Insomnia a debutat brusc, intr-o singura noapte, fără sa mai fi suferit vreodata de asa ceva, nici macar temporar, iar răul fizic și debutul brusc (nu am dormit 96 de ore sau 4 nopti si 4 zile) m-au făcut să merg la psihiatru și psiholog intr-o saptamana de la declanșare. Dr atunci, am exasperat 2 psihiatri și 2 psihologi: am o chimie foarte rară a creierului care nu răspunde nici la antihistaminice, nici la anxiolitice, nici la AD-uri, am incercat cateva zeci de medicamente in niște cocktailuri de cate 4 sau 5 și eram singura din cariera lor care nu dormea cu cocktailuri care ar fi adormit și un elefant, până la urmă, după multe încercări, am gasit totusi o combinație de un AD + un somnifer cu care dorm noapte de noapte, mai bine, mai rau, dar dorm și funcționez normal. Niciunul din zecile de suplimente sau melatonina sau orice nu a funcționat. Nici sportul, nici masajele, nici terapia CBT. Adica a ajutat mult pe anxietate, dar nu si pe insomnie. Tratamentul este strict cel prescris de medic, nu am alte vicii si nu am avut vreodată, dar ma simt ca un drogat care trebuie să își ia otrava. Pentru că există o dependența fizică, însă efectiv nu pot descrie in cuvinte tortura fizică pe care mi-o da insomnia, practic acest rău fizic extrem (am leșinat pe stradă, la muncă, am vomat in autobuz sI asta după o noapte de nesomn, după 4 nici nu mai stiam in ce zi a săptămânii suntem sau cum mă cheamă). Sunt oameni care duc ani de zile in spate aceste probleme, eu nici macar o zi nu pot. Am sechele atât de adânci în legătură cu raul fizic legat de insomnie, încât am impresia ca o sa iau acest tratament pe viață, deși exact asta vreau, să scap de el…
De aproape un an duc o luptă cu mine însămi. Totul a început când l-am întâlnit întâmplator pe el, omul pe care îl urmăream din umbra încă din adolescență și care cumva mi-a insuflat personalitatea mea de acum. Am luat-o pe un drum greșit, eu fiind căsătorita, iar el într-o relație. Am avut nenumărate discuții pe tema asta… că trebuie să ne oprim, dar tot am continuat. Am avut o pauză de 3 luni, dupa care totul a fost și mai intens. Soțului nu am ce sa ii reproșez, nu îmi dă niciun motiv să fac ceea ce fac.
Mesaj anonim, prin secțiunea Psiholog online
Răspunsuri prin intermediul grupului Întreabă un psiholog sau psihoterapeut online
Buna ziua. De aproape un an duc o lupta cu mine însămi. Totul a început când l-am întâlnit intamplator pe el, omul pe care îl urmăream din umbra încă din adolescență, și care cumva mi-a insuflat personalitatea mea de acum. Am inceput sa ne cunoaștem, sa vorbim și să ne întâlnim de cate ori am avut ocazia. Problema e că amândoi am luat-o pe un drum greșit, eu fiind căsătorita, iar el într-o relație. Am știut asta de la inceput, și totuși..ne-am lăsat duși de dorințe..A decurs totul firesc ca orice relație.. Eu mă simt vinovată, că sunt conștientă că totul depinde de mine..dar îmi e greu să renunț..am avut nenumărate discuții pe tema asta..că trebuie să ne oprim..dar tot am continuat..Am avut o pauza de 3 luni..dupa care totul a fost și mai intens. Nu mi-ar placea o viață alături de el, din mai multe puncte de vedere. Amândoi ne simțim bine unul cu celălalt, și ne dorim sa ne vedem și să ne avem. Soțului nu am ce sa ii reproșez, nu îmi dă niciun motiv să fac ceea ce fac. La început întâlnirea cu celălalt m-a apropiat de soț și mai mult, și ne-a condimentat viața sexuală, in schimb..acum simt că vederile cu celălalt mă îndepărtează de soț. As vrea sa îmi dați sfaturi cum să renunț la celălalt, și să mă apropii iar de soț. Nu știu orice vedere cu celălalt mă apropie și mai mult..și el zice la fel. Pare că e din ce in ce mai greu să renunțam..daca continuăm să ne vedem..
Am rămas din nou însărcinată, de data aceasta fără să vrem… Din momentul în care am născut, ruptura dintre mine și primul băiat m-a marcat definitiv! Eu nu mai dorm cu el, nu mai petrec timp prea mult cu el, deși îmi doresc asta din tot sufletul, au trecut 9 luni, iar eu încă nu mă pot împăca sufletește.
Mesaj anonim, prin secțiunea Psiholog online
Răspunsuri prin intermediul grupului Întreabă un psiholog sau psihoterapeut online
28 ani,feminin
Eram casiera,acum in concediu creștere copil, pt a2a oară
La câteva luni după ce mi-am cunoscut soțul, a murit socrul meu, persoana care datorita dansului m-a apropiat si mai mult de soțul meu,soacra singură acum locuieste la tara, aruncă cu venin din cand in cand,dar nu asta e problema mea..relația cu părinții mei este ok, la câteva luni după ce am inceput o relație cu sotul meu, ne-am dorit frf mult un copil, care după 3 luni de zile de așteptări a apărut.. totul bine si frumos, între timp am facut si cununie, nunta, plus botez..toată perioada m-a ajutat mama mea cu copilul..soțul fiind la munca după 9 luni ale primului băiat, am rămas din nou însărcinată, de această dată fără să vrem,fără să știm cand..pt mine a fost ca o piatra in cap la momentul acela, în schimb soțul si mama m-au încurajat cum ca ii am pe ei ca ajutor..din momentul in care am mers la spital sa nasc, ruptura dintre mine și primul băiat m-a marcat definitiv!!eu nu mai dorm cu el, eu nu mai petrec timp prea mult cu el desi imi doresc asta din tot sufletul, în cel muc are nevoie de mn,alaptez..au trecut 9 luni, iar eu inca nu ma pot împăca sufletește ca nu mai pot sa dorm cu puiul cel mare,acum dormind soțul cu el, acum nu sta fără taicaso..nu mai pot..mi-l doresc fin nou același copil..cum sa fac???
Tatăl meu era dependent de alcool. În urma unui scandal la care s-a ales cu un pumn zdravăn în ochi, s-a oprit și consumul lui de alcool. Au urmat câteva zile groaznice pentru că a intrat în sevraj, cu halucinații. De 2 zile este extrem de trist. Este asta o depresie?
Mesaj anonim, prin secțiunea Consiliere online
Răspunsuri prin intermediul grupului Întreabă un psiholog sau psihoterapeut online
Bună ziua!
M-am hotărât să vă scriu acest mail, pentru că devin îngrijorată de starea tatălui meu și aș vrea să îl ajut cât pot de mult.
În urmă cu 2 săptămâni, a avut un mic scandal cu o persoană de sex masculin, în urma căruia s-a ales cu un pumn zdravăn în ochi și o umflatura de toată frumusețea. Tatăl meu era consumator de alcool, dependent chiar. Spun era pentru că în urma acelui scandal s-a oprit și consumul lui de alcool. Au urmat câteva zile groaznice pentru că a intrat în sevraj, cu halucinații, refuzând categoric mersul la spital sau consultul unui medic.
Am trecut cu bine peste acest sevraj acasă, cu vitamine și glucoza pe vena.
Acum problema cred că abia începe. De 2 zile este extrem de trist și se tot gândește probabil la ce s-a întâmplat.
Este asta o depresie? Cum putem să îl ajutăm? Nu aș vrea să se agraveze….
Mulțumesc frumos!
Sunt dependentă de sex, toată lumea mea se învârte în jurul sexului, oriunde mă duc, la muncă, flirtez cu șefii, cu colegii, mă duc la magazin, cu vânzătorul, oriunde, cu oricine, cu tipi care nici macar nu mă atrag… mă atrag “joaca” aceea, flirtul. Oamenii nu pot să conceapă sexul ca pe un sex și atât, simplu, ca mine.
Mesaj anonim, prin secțiunea Psiholog online
Răspunsuri prin intermediul grupului Întreabă un psiholog sau psihoterapeut online
Buna ziua. Sunt femeie, am 20 de ani, cu parintii nu ma inteleg nemaipomenit, am fost abuzata oarecum te tatal meu in adolescenta, nu violata, pipaita in mai multe seri, pe sub haine, sarutata “pasional”, ma scarbesc cand imi amintesc, ma rog, nimeni nu stie despre asta, iar cel de al doilea cel mai mare secret de al meu, este ca m am dezvirginat foarte devreme, la 13 ani, de un tip pe care nu-l cunosteam, m-a convins, constrans, nu stiu cum sa zic.
Chestia este ca acum, nu stiu daca are vreo legatura cu lucrurile de mai sus, dar sunt dependenta de sex, toata lumea mea se invarte in jurul sexului, oriunde ma duc, la munca, flirtez cu sefii, cu colegii, cu oricine, cu tipi care nici macar nu ma atrag.. ma atrage “joaca” aceea, flirtul in sine, ma duc la magazin, cu vanzatorul, oriunde.
Este ciudat ca am si o relatie stabila, in cafd sezul decurge ciudat, prost, asa se intampla de obicei dupa o perioada cu acelasi partener, si bineinteles ca nu ma abtin nici de la prietenii lui, ma incanta mai tare . Si iesim toti undeva, ei eu imi aleg cate “cineva” si incep sa il urmaresc, ii dau cate un semn mic, ma uit sa vad cum il primeste, ce reactie are, ce raspunde, si tot asa.. Gasesc oameni “ca mine”, care parca sunt mereu la vanatoare, imediat au prims semnalul, imediat mi l-a dat inapoi, si sunt fascinata de ei. E totusi aiurea ca atunci cand “prind”cate unul, sau chiar si daca l-am scapat, se mai aud vorbe, barfe prin zona. Oamenii totusi nu pot sa conceapa sexul ca pe un sex si atat, simplu, ca mine.
Nu stiu care ar fi intrebarea, credeti ca am o problema, ca o sa ma linistesc de la sine, sau asa e gena?
Aa, era sa uit, si ma gandesc tot timpul, imi trece cate o imagine prin cap, daca sunt la munca, orice fac, mi se pare un gest porno, sau forme , imagini pe care le vad, iar, la magazin, cumpar legume, ma buseste rasul, castraveti, morcovi, broccolli, ciuperci, dovlecei si vinete Cand suntem intr un grup, este o discutie oricare, si am cate o interventie, trebuie sa duc subiectul spre unul sexual, parca vorbeste gura fara mine, nu pot sa ma abtin, si toata lumea se oprrste si se intoarce la mine “ceee? “
Vă rog să mă ajutați să găsesc o persoană care să îl poată ajuta pe fratele meu de 23 de ani, care se află în depresie de foarte mult timp și din cauza căreia refuză să meargă la spital, să își rezolve niște probleme grave de sănătate, nu mănancă, nu doarme. El își dorește doar să moară, a avut multe tentative de suicid, fiind salvat mereu de iubita lui…
Mesaj anonim, prin secțiunea Psihoterapeut online
Răspunsuri prin intermediul grupului Întreabă un psiholog sau psihoterapeut online
Răspunsuri prin intermediul grupului Întreabă un psiholog sau psihoterapeut online
Buna ziua, va rog sa ma ajutati sa gasesc o persoana care sa il poată ajuta in procesul de vindecare pe fratele meu de 23 de ani care se afla in depresie de foarte mult timp si din cauza careia refuza sa mearga la spital sa isi rezolve niste probleme grave de sanatate, nu mananca, nu doarme…
Suntem o familie cu posibilitati financiare foarte reduse, nu ne permitem sa chemam un psihoterapeut acasa, iar la spital sau cabinet nu il putem convinge sa mearga de mult timp, deoarece el isi doreste doar sa moara, avut multe tentative de suicid, fiind salvat mereu de iubita lui care il suna sau vine mereu cand o anunta mama ca el pe punctul de a incerca ceva. Este si iubita lui obosită din cauza situației, tot incearca sa se despartă de el si de fiecare data el are tentative de suicid. Fara ea, era mort de mult timp. Pe noi e supărat din cauza saraciei si nu ne asculta, nu il putem ajuta singuri.
Va rog, din suflet sa ma ajutati si daca stiti un psihoterapeut care sa faca 2-3 ședințe Pro bono sau vreo asociatie prin intermediul careia sa vina un psihoterapeut la noi acasa macar cat sa il convinga sa mearga la spital ca este bolnav(nimic contagios) si in pragul anorexiei pe langa problemele psihice pe care le are. Nu vrea să ia pastile, are Scrisoare medicala cu recomandarea sa mearga la un consult psihiatric dar refuza total…tocmai de aceea e nevoie de cineva care sa il faca sa inteleaga ca trebuie sa traiasca.
Locuiește in sectorul 1 Bucuresti cu părinții mei. Va rog mult, sa ma ajutati daca puteti, pentru ca vreau sa il salvez, e foarte tanar si odata cu el suferim foarte mult toti, mama mea care e distrusa si bolnava de inimă, iubita lui, eu si tata.
Este asigurat la Casmb asadar se pot deconta ședințele daca exista psihoterapeuti care colaborează cu Casmb. Va multumesc mult si va doresc multa sanatate!
Suntem o familie cu posibilitati financiare foarte reduse, nu ne permitem sa chemam un psihoterapeut acasa, iar la spital sau cabinet nu il putem convinge sa mearga de mult timp, deoarece el isi doreste doar sa moara, avut multe tentative de suicid, fiind salvat mereu de iubita lui care il suna sau vine mereu cand o anunta mama ca el pe punctul de a incerca ceva. Este si iubita lui obosită din cauza situației, tot incearca sa se despartă de el si de fiecare data el are tentative de suicid. Fara ea, era mort de mult timp. Pe noi e supărat din cauza saraciei si nu ne asculta, nu il putem ajuta singuri.
Va rog, din suflet sa ma ajutati si daca stiti un psihoterapeut care sa faca 2-3 ședințe Pro bono sau vreo asociatie prin intermediul careia sa vina un psihoterapeut la noi acasa macar cat sa il convinga sa mearga la spital ca este bolnav(nimic contagios) si in pragul anorexiei pe langa problemele psihice pe care le are. Nu vrea să ia pastile, are Scrisoare medicala cu recomandarea sa mearga la un consult psihiatric dar refuza total…tocmai de aceea e nevoie de cineva care sa il faca sa inteleaga ca trebuie sa traiasca.
Locuiește in sectorul 1 Bucuresti cu părinții mei. Va rog mult, sa ma ajutati daca puteti, pentru ca vreau sa il salvez, e foarte tanar si odata cu el suferim foarte mult toti, mama mea care e distrusa si bolnava de inimă, iubita lui, eu si tata.
Este asigurat la Casmb asadar se pot deconta ședințele daca exista psihoterapeuti care colaborează cu Casmb. Va multumesc mult si va doresc multa sanatate!
Am 25 de ani, sunt căsătorită cu un bărbat de vârsta mea și avem un băiețel foarte energic, care ne sustrage toata energia, psihic si fizic. Și aici intervine problema. Soțul îmi reproșează că nu mai sunt activă sexual, că ar vrea de mai multe ori, că nu vin cu fantezii noi, îmi spune că fac zgomot intenționat, ca să îl trezesc pe cel mic, se supără dacă adorm când adorm copilul. Eu mă simt epuizata și nu îmi arde…
Mesaj anonim, prin secțiunea Consiliere online
Răspunsuri prin intermediul grupului Întreabă un psiholog sau psihoterapeut online
Răspunsuri prin intermediul grupului Întreabă un psiholog sau psihoterapeut online
Buna ziua. Vin cu o problema taboo pentru multi . Sunt Lorena , am 25 ani si sunt casatorita de 2 ani cu un barbat de varsta mea . Avem si un baietel de 1 an foarte energic, care ne sustrage toata energia psihic si fizic..
Si aici intervine problema. Sotul imi reproseaza ca nu mai sunt activa sexual, ca ar vrea de mai multe ori, ca nu vin cu fantezii noi, imi spune ca fac zgomot intentionat cand adoarme cel mic ca sa il trezesc, astfel sa merg la baietel.. se supara cand adorm cand adorm si copilul .. a devenit gelos.. intr adevar , la inceput eram pe aceeasi lungime de unda sexual , dar cu timpul eu mi-am pierdut “pofta” . Am discutat cu el aceste aspecte, dar el imi repeta ca asa m-a cunoscut si crede ca m-am schimbat fata de el ..Ma simt epuizata si nu imi arde.. nu stiu la cine e problema.. la el, la mine? Ce ar trebui sa fac?
Multumesc enorm pt ca ati citit si imi cer scuze daca postarea mea nu e adecvata grupului..
Soțul meu se uită des la filme porno și ia pastile Maraton. Cand mi-am facut curaj să îi spun, a devenit recalcitrant, m-a acuzat că îl spionez și vreo 3 zile nu a mi-a mai vorbit. Stabilisem la începutul relației, să ne spunem tot, să avem încredere unul in celalalt. Această comunicare a cam dispărut.
Mesaj anonim, prin secțiunea Consiliere online
Răspunsuri prin intermediul grupului Întreabă un psiholog sau psihoterapeut online
Răspunsuri prin intermediul grupului Întreabă un psiholog sau psihoterapeut online
Buna! Sex feminin, 31 ani
Eu împreună cu familia, copil de 4 ani si sotul 39 ani, locuim in strainatate. Aparent lucrurile între noi sunt bune,dar de la un timp tot încep sa descopăr lucruri noi la sotul meu. Mai exact se uita des la filme porno si mai nou ia pastile ( maraton). Cand am descoperit ca se uita la filme porno a durat ceva vreme sa imi fac curaj si sa ii spun ca stiu ca face lucrul asta. Nu m-ar deranja daca s-ar uita cand si cand dar la el a devenit ceva la ordinea zilei. Cand mi-am facut curaj sa ii spun pe un ton absolut normal si fara reproșuri, un fel de discuție între doi oameni civilizați a devenit foarte recalcitrant,m-a acuzat că îl spionez si ca de ce nu i-am spus din prima zi cand am descoperit lucrul asta si vreo 3 zile nu a mi-a mai vorbit. Zilele trecute a fost in Romania si venind din nou la noi am despachetat valiza si mare mi-a fost mirarea sa gasesc o folie de zece pastile maraton cu 9 folosite si una rămasă pe folie.Socul a fost mare, de data asta l-am confruntat imediat dar din nou aceeasi acuzare ca il spionez si ca asa încet încet isi pierde încrederea în mine si din nou nu imi vorbește. Am asa o parere ca de fiecare dată când ii descopăr cate ceva încearcă cumva sa ma faca tot pe mine sa ma simt vinovată. Stabilisem la începutul relației, căsniciei sa ne spunem tot,sa ne povestim ,sa avem incredere unul in celalalt si prin comunicare orice ar fi vom putea rezolva. Aceasta comunicare a cam dispărut, nu il pot face sa imi spuna ce i se întâmplă, poate ii e rusine… Nu stiu ce metoda sa folosesc sa avem o comunicare mai bună,sa fim cei dinainte…Cred ca va fi foarte greu.Azi e a treia sa de cand nu imi vorbește,ieri am incercat sa deschid subiectul si mi-a zis:”dacă mai scoti un cuvânt ma îmbrac si plec!”Nu imi vine sa cred ca s-a ajuns aici,psihic sunt daramata. Imi doresc ca totul sa se rezolve cu bine si sa-mi pot salva căsnicia cu ajutorul vostru,cu sfaturile voastre,ce as putea face si cum sa pun problema.
Astept sfaturile voastre. Va multumesc!
