consiliere psihologica gratuita

Login

Cursuri de psihologie | NLP | Consiliere | Dezvoltare personală

Cursuri gratuite

Cursuri de balneofizioterapie | Kinetoterapie | Masaj terapeutic

Sfatul terapeutului

Susținem

vegani romania

Implant dentar pret

RECOMANDĂM

Masti de protectie Dr Fashion

masti de protectie reutilizabileMastile de protectie reutilizabile Dr Fashion ajuta la prevenirea contaminarii cu fluide, intrarea acestora in caile aeriene via nas si gura.

Implant dentar Dental Premier

implant dentar Dental PremierProbleme cu dantura? Implantul dentar este o piesa de titan, zirconiu sau alte materiale biocompatibile, care tine loc de radacina a dintelui, fiind cea mai buna metoda de a inlocui un dinte pierdut pentru obtinerea unui zambet perfect!

Arhiva lunara pentru martie, 2020

  118 vizite
Pagina 1 din 3123

Mereu ne certăm (eu și soțul), mereu ne reproșăm, simt chiar că nu îl mai iubesc și că nu mă mai iubeste. Regret și faptul că m-am căsătorit și avem un copil împreună. Simt nevoia de o pauza sau de o schimbare, dar îmi este frică să o fac, îmi este teamă să mă întorc cu copilul la părinți (care cu siguranță ar pune paie pe foc și mi-ar reproșa), altundeva nu am unde să mă duc, că m-aș duce învârtindu-mă…

Mesaj anonim, prin secțiunea Psihoterapeut online 

Răspunsuri prin intermediul grupului Întreabă un psiholog sau psihoterapeut online
Bună ziua. Sunt o femeie de 33de ani,căsătorită și cu un copil de 7ani,scolar. De ceva timp ne-am mutat în altă localitate iar de atunci au apărut “problemele”datorită neadaptării mele aici,nu îmi mai convine nimeni și nimic,sunt mult mai nervoasă (uneori chiar depresiva, deprimată), mă port mai urât cu,copilul,pe soț nu îl mai suport(simt că nu mă intelege),ne reproșăm foarte multe unul altuia,etc… Simt că trăiesc o altă viață care nu este a mea, că mă “complac”in această situație de dragul copilului (să crească cu tată) și a”fricii”de a o lua de la capăt. Menționez faptul că soțul este întreținătorul familiei,el plătind toate utilitățile și necesitățile,eu desi am studii superioare găsesc in domeniul fie pe salariu foarte mic,chiar sub salariul minim,fie nu găsesc…nu îmi place nimic,nu îmi convine nimic…nici la părinții mei nu m-aș întoarce din diverse motive… Mereu ne certăm(eu și soțul),mereu ne reproșăm,simt chiar că nu îl mai iubesc și că nu mă mai iubeste,el spunandu-mi că dacă vreau sa divorțez sa fac eu asta că el o singura data s-a căsătorit și în Biserică și că el nu își dorește asta,că dacă vreau sa plec sa plec că nu mă poate tine cu forța,sa fac ce și când vreau… Mi-e dor de viața mea de dinainte,de prietenii mei,de tot la ce am renunțat venind aici. Copilul este foarte atașat de soț și soțul îl iubeste,dar mereu ii face”teoria chibritului”,mereu e cu anumite reguli și ne”corectează”verbal,violent nu este dar cicălitor da. In momentul de fata regret și faptul că m-am căsătorit și avem un copil împreună. Simt nevoia de o pauza sau de o schimbare dar îmi este frica sa o fac,îmi este teama sa mă întorc cu copilul la părinți(care cu siguranță ar pune paie pe foc și mi-ar reproșa),altundeva nu am unde sa mă duc că m-aș duce invartindu-ma…
  • Marilena Popa
    Marilena Popa Buna ziua, am intreb in primul rand daca aveti vreun fel de experienta in munca sau daca ati ramas casnica dupa terminarea studiilor. Daca nu aveti experienta, chiar daca aveti studii superioare, va trebui sa incepeti “de jos”, de la salariul minim si sa cresteti pe masura ce dobanditi experienta si abilitati. Sunt putine facultatile care pregatesc studentii pentru ceea ce vor face efectiv la locul de munca. Pe langa asta, foarte multi absolventi de studii superioare lucreaza in alt domeniu decat cel al licentei sau in domenii conexe. Copilul deja merge la scoala si ati avea timp macar de un part time. Asta v-ar ajuta sa va integrati mai bine si sa nu mai ruminati. Mutarea este o schimbare majora care ia timp pentru a va putea adapta, va sfatuiesc sa apelati la cateva sedinte de consiliere daca aveti posibilitatea. Numai bine!
  • Violeta Mancas
    Violeta Mancas Buna ziua,
    Intr-adevar…sunteti cu nervii intinsi la maxim. Poate gresesc insa am senzatia ca nemultumirea si iritarea dvs doar a explodat odata cu aceasta mutare. Intuitia imi spune ca sunteti nemultumita de dinainte de a va muta dar ati putut sa tineti lucrurile in frau. V-as intreba ce anume va lipseste, de fapt? Tabloul descris este vag. Sunt multe elemente din care se pot intelege multe lucruri. Imi pare ca este ceva anume, ceva ce…poate va scapa.
    Daca traiti o stare in care aveti tendinta sa respingeti tot, e mai dificil sa va gasiti un job pentru ca nu aveti disponibilitate pentru asta.
    V-ar ajuta sa vorbiti cu un terapeut, macar cateva sedinte. Imi pare ca sunteti foarte “plina”, adica aveti multe de descarcat…
    Zi linistita!
    Violeta
Bună ziua. Sunt o femeie de 33de ani,căsătorită și cu un copil de 7ani,scolar. De ceva timp ne-am mutat în altă localitate iar de atunci au apărut “problemele”datorită neadaptării mele aici,nu îmi mai convine nimeni și nimic,sunt mult mai nervoasă (uneori chiar depresiva, deprimată), mă port mai urât cu,copilul,pe soț nu îl mai suport(simt că nu mă intelege),ne reproșăm foarte multe unul altuia,etc… Simt că trăiesc o altă viață care nu este a mea, că mă “complac”in această situație de dragul copilului (să crească cu tată) și a”fricii”de a o lua de la capăt. Menționez faptul că soțul este întreținătorul familiei,el plătind toate utilitățile și necesitățile,eu desi am studii superioare găsesc in domeniul fie pe salariu foarte mic,chiar sub salariul minim,fie nu găsesc…nu îmi place nimic,nu îmi convine nimic…nici la părinții mei nu m-aș întoarce din diverse motive… Mereu ne certăm(eu și soțul),mereu ne reproșăm,simt chiar că nu îl mai iubesc și că nu mă mai iubeste,el spunandu-mi că dacă vreau sa divorțez sa fac eu asta că el o singura data s-a căsătorit și în Biserică și că el nu își dorește asta,că dacă vreau sa plec sa plec că nu mă poate tine cu forța,sa fac ce și când vreau… Mi-e dor de viața mea de dinainte,de prietenii mei,de tot la ce am renunțat venind aici. Copilul este foarte atașat de soț și soțul îl iubeste,dar mereu ii face”teoria chibritului”,mereu e cu anumite reguli și ne”corectează”verbal,violent nu este dar cicălitor da. In momentul de fata regret și faptul că m-am căsătorit și avem un copil împreună. Simt nevoia de o pauza sau de o schimbare dar îmi este frica sa o fac,îmi este teama sa mă întorc cu copilul la părinți(care cu siguranță ar pune paie pe foc și mi-ar reproșa),altundeva nu am unde sa mă duc că m-aș duce invartindu-ma…
Dacă doriți să răspundeți, asigurați-vă că respectați regulamentul grupului: https://www.facebook.com/groups/intreabaterapeutul/permalink/2774660962580760/
Comentarii
  • Marilena Popa
    Marilena Popa Buna ziua, am intreb in primul rand daca aveti vreun fel de experienta in munca sau daca ati ramas casnica dupa terminarea studiilor. Daca nu aveti experienta, chiar daca aveti studii superioare, va trebui sa incepeti “de jos”, de la salariul minim si sa cresteti pe masura ce dobanditi experienta si abilitati. Sunt putine facultatile care pregatesc studentii pentru ceea ce vor face efectiv la locul de munca. Pe langa asta, foarte multi absolventi de studii superioare lucreaza in alt domeniu decat cel al licentei sau in domenii conexe. Copilul deja merge la scoala si ati avea timp macar de un part time. Asta v-ar ajuta sa va integrati mai bine si sa nu mai ruminati. Mutarea este o schimbare majora care ia timp pentru a va putea adapta, va sfatuiesc sa apelati la cateva sedinte de consiliere daca aveti posibilitatea. Numai bine!
  • Violeta Mancas
    Violeta Mancas Buna ziua,
    Intr-adevar…sunteti cu nervii intinsi la maxim. Poate gresesc insa am senzatia ca nemultumirea si iritarea dvs doar a explodat odata cu aceasta mutare. Intuitia imi spune ca sunteti nemultumita de dinainte de a va muta dar ati putut sa tin
    eti lucrurile in frau. V-as intreba ce anume va lipseste, de fapt? Tabloul descris este vag. Sunt multe elemente din care se pot intelege multe lucruri. Imi pare ca este ceva anume, ceva ce…poate va scapa.
    Daca traiti o stare in care aveti tendinta sa respingeti tot, e mai dificil sa va gasiti un job pentru ca nu aveti disponibilitate pentru asta.
    V-ar ajuta sa vorbiti cu un terapeut, macar cateva sedinte. Imi pare ca sunteti foarte “plina”, adica aveti multe de descarcat…
    Zi linistita!
    Violeta

De când cu Covid-19, am început să am simptomele legate de virus: tuse, dureri de gât, febră, respirație grea și o durere de stomac persistentă. Mi se întâmplă de multe ori când citesc despre o boală să îmi apară imediat simptome identice. Când a fost Ebola mi-au trebuit 6 luni să îmi revin complet.

Mesaj anonim, prin secțiunea Psihoterapeut online 

Răspunsuri prin intermediul grupului Întreabă un psiholog sau psihoterapeut online
24 feminin
Ma confrunt cu o problema și sper ca cineva să mă poată ajuta cu un sfat. Am mai postat de doua ori pe acest site, sper să nu fac abuz, însă m-ați ajutat enorm și apreciez foarte mult ceea ce faceți.
De când cu covid-19 , am început să am simptomele legate de virus , precizez că nu am interacționat cu nimeni dinafara țării și nu am fost nici in strainainte in ultimii ani. Problema este că de 2 săptămâni am aceste simptome ( tuse, dureri de gat, febra, respirație grea și deja am o durere de stomac persistenta) mi se întâmplă de multe ori când citesc despre o boală sa îmi apară imediat simptome identice. De exemplu când a fost Ebola mi-au trebuit 6 luni să îmi revin complet. Am avut zile când aveam simptome specifice, frica mă acaparase complet. Acum îmi imaginez că am și alte boli de care nu sunt conștientă și mai ales îmi este frică să merg la doctor. Îmi este frica să ies din casa și asta mă afectează. Nu știu ce să fac, nu știu cum să îmi revin. Când eram mică am avut probleme de sănătate și eram la un pas de a fii omorâtă. De atunci am aceste probleme.
  • Cristina Constantin, pagina de psihologie
    Cristina Constantin, pagina de psihologie Buna ziua! Faptul de a fi expus unei situații(boala si/sau acțiune a unei alte persoane) care amenință viata, poate duce la tulburare de stress post-traumatic (PTSD). Aceasta tulburare se trateaza din 2 perspective: medicamentos, in urma diagnosticului pus de un psihiatru si terapeutic, cu sprijinul unui psihoterapeut. Faptul că preluați simptomele unei boli, fara sa suferiti de acea boală, e un motiv suficient pentru a va adresa specialiștilor menționați mai sus. Veti vedea ca in acest fel vi se va îmbunătăți calitatea vietii. Mult succes!
  • Cabinet Psihologic Teleman
    Cabinet Psihologic Teleman Buna ziua! Faptul ca sunteti deja conștientă de gândurile negative disfuncționale este primul pas. Cu siguranta experienta traumatica din copilărie va marcat. Acum poate incepe procesul demarcarii. Centrul tuturor comenzilor se află în creier iar pt a ajunge la butonul rosu lucram cu acel proces care se numeste psihic. Psihicul poate fi influențat de multi factori… partea interesanta e ca maneta e la dvs…

Prietenul meu are 11 ani de detenție. Regretă accidentul prin care un om și-a pierdut viața. Problema e că început să se comporte foarte ciudat, spunând că aude glasuri, vede îngeri, fiind convins că cineva vrea să îl omoare, că a murit și Dumnezeu l-a înviat. Când consumă alcool, devine violent, amenințându-mă cu moartea, lovindu-mă. Recent am găsit fișa lui medicală de la pușcărie si am văzut că are diagnosticul de dubla personalitate și schizofrenie.

Mesaj anonim, prin secțiunea Consiliere online 

Răspunsuri prin intermediul grupului Întreabă un psiholog sau psihoterapeut online
Buna ziua. Am nevoie de niste sfaturi si răspunsuri, va rog. Acum 6 luni am cunoscut un tânăr. Cu toate ca are 11 ani de detenție, am devenit prieteni si apoi iubiți. Nu este un om rau, ba din contra, si regreta accidentul prin care un om si-a pierdut viata. toate bune si frumoase la început, până când a început să se comporte foarte ciudat, spunând că aude glasuri, vede “ingeri”, si ca sunt camere de luat vederi si microfoane în pereții casei, fiind convins că cineva vrea sa il omoare, ca el este ‘alesul Tatălui din ceruri”, ca a murit si Dumnezeu l-a înviat. Uneori vorbea cu acele personaje fictive spunând că nu au sa reușească să il omoare , si ca stie ca este auzit si vazut mereu. Stările s-au agravat extrem de cand consuma alcool, devenind violent, amenintandu-ma cu moartea, acuzandu-ma chiar si pe mine ca sunt pusă de crima organizată sa il omor, lovindu-ma. asa ca am pus stop relației însă vreau totusi sa il ajut cumva. A fost supus violenței inca de mic, in familie fiind numai scandaluri, consum de alcool si bătăi. Si a ramas cu traume din perioada detenției. recent am gasit fisa lui medicală de la pușcărie si am vazut ca are diagnosticul de dubla personalitate si schizofrenie. Nu stiam la început ca el are un diagnostic real, o boală mintală reală, fiindcă la început parea normal, usor usor însă mi-am dat seama. puneam totul pe seama unei vieti pline de traume si suferinte.Ce inseamna sindromul de dubla personalitate pe deplin? Trebuie sa urmeze tratament sau vizite la psiholog ceva? Ma tem ca o sa refuze, ca zice sa nu cred ce au scris doctorii pe foaie. Recent a avut câteva conflicte cu cineva din familie, chiar grave, si asta l-a marcat iarăși. Usor a început să aibă un fel de “crize” din ce in ce mai grave, mai ales pe fondul consumului de alcool. A zis ca renunta la acest viciu. Cum sa il conving sa faca o vizita la psihiatru si sa urmeze un tratament ceva ? Ma tem ca daca o să-i spun in fata nu o sa accepte realitatea…
  • Violeta Mancas
    Violeta Mancas Buna,
    Din pacate…tot ce pot sa-ti spun este Salveaza-te!
    Diagnosticele lui inseamna ca acest om este bolnav psihic. Foarte bolnav! As vrea sa iei in serios acest lucru. Cand e in criza nu realizeaza ce face, spune sau ce se intampla in jur si poate deveni extrem de periculos pentru el insusi si pentru cei din jur.
    Poti chema salvarea si politia. Poate sa fie internat doar daca cineva dintre cei apropiati declara ca el reprezinta un pericol.
    Crizele pot sa apara in orice moment.
    Si nu, nu il poti convinge sa mearga la psihiatru. Din ceea ce spui prezinta un delir de persecutie (paranoia). Oamenii cu adtfel de probleme nu merg la psihiatru.
    Deci…ai grija de tine!
    Numai bine!
  • Monica Enescu
    Monica Enescu Tot ce pot sa-ti spun este să te protejezi pe tine! El are o tulburare psihică serioasă care te poate pune în pericol și pe tine. Persoanele care suferă de schizofrenie paranoida foarte rar înțeleg că sunt bolnavi și ca au nevoie de tratament, mulți nu respectă tratamentul deci nu îți face iluzii ca poți sa-l ajuți tu sau sa-l convingi. Faptul că mai consuma și alcool este un factor de risc în plus, la fel și istoricul lui de detenție. Mie personal, 11 ani pentru un accident mi se pare ușor tras de păr, nu mă pricep, însă nu aș crede că a fost doar atât. Oricât de greu ti-ar fi și cât de rău Îți pare pentru el, nu este nici el vinovat de boala de care suferă, dar nu aștepta ca el să te omoare inchipuindu-si că ești diavolul sau că vrei sa-l dai pe mana politiei sau să îl omori. Pentru binele tău, pleacă!
  • Marilena Popa
    Marilena Popa Buna ziua, diagnosticul este foarte serios, din ce povestiti are halucinatii cu delir religios si de persecutie. Principalul “simptom” al psihozei este pierderea contactului cu realitatea- subiectul nu mai discrimineaza intre ce este real, ceea ce percepe si ceea ce este in mintea sa, de accea nu pot fi “convinsi” de nimic. Da, are nevoie de tratament antipsihotic, psihoterapie dupa ce se stabilizeaza. Va recomand daca doriti sa il ajutati este sa apelati la Fundatia Estuar, ei ar putea sa va dea recomandari punctuale. Insa daca in trecut a fost implicat intr-un incident (accident) in care cineva si-a pierdut viata, va rog sa fiti extrem de precauta. Numai bine!
  • Adriana Gheonea
    Adriana Gheonea Poti sa l ajuti doar daca colaboreaza, in sensul ca da ascultare la ce i spui! Ideal ar fi sa fie luat in evidenta unui terapeut /psihiatru respectiv un centru specializat. Faptul ca bea alcool nu o sa l ajute este daunator odata cu medicatia . Daca asculta du l la un centru de recuperare! Cu bine!
  • Silviu Riglea
    Silviu Riglea Simptomele descrise de tine sunt specifice tulburarilor schizofreniforme, adica halucinatii si idei delirante. Omul are nevoie de ajutor psihiatric. Daca poti, indruma-l spre specialistii in sanatate mintala si apoi spre binele tau fa un pas inapoi.

Sunt studentă în alt oraș față de cel unde stă mama mea. Este foarte posesivă și a vrut mereu să mă controleze. Acum, de cand cu virusul, vrea sa ma duc acasă. Mi-e teamă că dacă mă duc, o sa mă oblige să rămân acolo până se reiau cursurile.

Mesaj anonim, prin secțiunea Consiliere online 

Răspunsuri prin intermediul grupului Întreabă un psiholog sau psihoterapeut online
Buna! Sunt o fata de 20 de ani, sunt studenta in alt oras fata de cel unde sta mama mea. Ea este foarte posesiva si a vrut mereu sa ma controleze, de cand eram mica, inclusiv imi spune ce si cand sa mananc, cand sa beau apa, cand sa dorm/ ma trezesc, comtenteaza la orice prieten/a, iubit etc, am realizat si ca din cauza stresului ma imobolnaveam mereu cand eram acasa cu ea. Mi-am dat seama cat de toxica este dupa ce am venit la facultate si m-am distantat de ea, nu m-am mai imbolnavit si ma simt mult mai linistita si fericita.
Din cauza posesivitatii ei, nici la facultate n-am putut merge in ce oras am vrut fiindca voia sa ma stie cat mai aproape.
Acum, de cand cu virusul, vrea sa ma duc acasa si i-am spus ca nu e sigur pentru ca am fost la facultate si e posibil sa fi luat virusul de pe undeva, am vazut ca nu prea i-a convenit dar nu a zis mare lucru. In schimb suna toate rudele si le plange la telefon ca nu vreau sa merg acasa, desi ne-am vazut in urma cu o saptamana.
Ideea e ca stiu ca eu m-as simti groaznic acasa, doar ca sa se simta ea bine si chiar nu e corect! As rezista cateva zile, insa efectiv mi-e teama ca daca ma duc, o sa ma oblige sa raman acolo pana se reiau cursurile. Nu pot spune nimic acum pentru ca inca ma intretin parintii si nu stiu cum sa explic familiei lucrul asta fara sa par egoista. Cum ma sfatuiti sa gestionez situatia?
  • Cătălin Nedelcu
    Cătălin Nedelcu Bună ziua. Din păcate nu există soluții simple în astfel de situații, în care limitele dintre copil și părinte sunt greu de stabilit iar unul dintre ei (mama, în cazul acesta) le manipulează și încalcă după cum dorește. Desigur, fiind majoră ai libertatea să decizi când și cât mergi în vizită și dorești să stai cu ea. Mama, la rândul ei, are dreptul să privească lucrurile diferit, acest lucru neînsemnând că pretențiile dumneaei sunt justificate. Nu este o problemă simplă, iar soluțiile nu pot fi găsite peste noapte, fiind vorba despre tipare relaționale care s-au format în ani de zile între părinte/părinți și copil (acum adult). Un aspect foarte interesant: spui că depinzi de părinți, dar nu ai spus niciun cuvânt despre tatăl tău. Este prezent în familie; dacă da, cum este el ca persoană? Sunt și alți frați implicați în acest joc de putere? Îți recomand începerea unei terapii online în care să explorezi în detaliu dinamica familială și posibilele soluții de “eliberare”. Îți stau la dispoziție în acest sens.

    Cele bune!

  • Roxana Negoita
    Roxana Negoita Buna ziua! Se pare ca in prezent treceti printr-un conflict de afirmare a independentei in fata mamei dumneavoastra. Este firesc sa vreti sa fiti mai independenta si sa nu fiti controlata legat de orice mic detaliu pe care mama dumneavoastra incearca sa il controleze. Probabil ii este greu sa accepte ca sunteti o persoana matura si incerca sa va controleze tinandu-va la un nivel infantil. De asemenea poate sa fie si grija ei fata de dumneavoastra avand in vedere contextul cu virusul. O solutie pentru a gestiona aceasta situatie ar fi sa va castigati independenta pas cu pas, de exemplu sa fiti independenta financiar prin a va gasi un job, poate unul part-time ca sa puteti merge si la facultate. In timp v-ar ajuta mult o psihoterapie. Numai bine!

Sunt mama a doi copii: o fată de 2 ani și un băiat de 7. După ce a apărut fata s-a schimbat în rău, este foarte violent la școală, își face dreptate singur. La un moment dat mi-a spus că dacă îl mai enervează colegii de la școală o să-și taie gâtul cu cuțitul.

Mesaj anonim, prin secțiunea Consiliere online 

Răspunsuri prin intermediul grupului Întreabă un psiholog sau psihoterapeut online
Sunt mama a doi copii..o fata de 2 ani si un băiat de 7ani clasa 1.problema cea mare este la băiat. Pana sa apara fata a fost in centru atenției .mereu aveam timp de el si nu ii refuzăm nici o plăcere…bineinteles in limita bunului simt .a apărut fata si el sa schimbat in rau.eate foarte violent la scoala ..nu accepta sa fie înfrânt …sa i ia cineva scaunul sai arunce pe jos ceva vreun coleg căci imediat isi face dreptate singur .uneori isi salvează colegii de la bătaie..adica întreține atmosfera si nu o creează. A început să fie din ce in ce mai problematic si de fiecare dată când l-am certat sau pedepsit a facut cum trebuie 2 3 zile dupa a uitat. Eu nu sunt destul de drastică..si autoritatea o detine tatăl. Dacă m-am tot certat si pedepsit de nenumarate ori..el la un moment dat mia spus că dacă îl mai enervează colegii de la scoala o sasi taie gatu cu cuțitul.aceest lucru ma speriat și chiar nu mai stiu cum sa gestioneze situația .ajutatima va rog !
  • Bety Anghel
    Bety Anghel Buna ziua,
    Mi- aș dori sã am un sfat care sã dreagă totul imediat, dar nu este așa.
    Nu ne putem hazarda sâ dãm soluții farã sã cunoaștem clar problema din spatele comportamentului copilului.
    Ar putea fi o depresie, dar nu putem știi sigur decât după o evaluare psihologicã.
    Vâ recomand sã vã programați la un psiholog cu experiențã in lucrul cu copiii.
    Sãnãtate și numai bine!
  • Mihaela Selescu
    Mihaela Selescu Pedepsele și certurile nu pot duce undeva bun, mai ales în contextul acesta. Ele nu fac decât sa adâncească problema. Nu va invinovatesc ca le folosiți. Sunt foarte frecvent folosite de părinți pentru ca la fel am fost crescuți și noi și “uite ce bine am ajuns”. Și pentru ca putem vedea rapid îmbunătățiri în urma lor pentru ca acel copil acționează din frica de pedeapsa. Dar pe termen lung nu fac decât sa adâncească problemele emoționale, sa ducă la o relație mai puțin buna cu copilul și îl fac pe copil sa recurgă la minciuni și omisiuni pentru a evita pedeapsa.
    Are nevoie de mai multa înțelegere, blândețe. Am mai lucrat cu cazuri de acest gen și e nevoie de o schimbare în relația pe care o aveți cu el pentru ca aceste probleme de comportament sa se liniștească. Are niște nevoie neîndeplinite. Și chiar dacă v-ați străduit sa ii acordați în continuare aceleasi lucruri, poate v-au scăpat din vedere unele aspecte.
  • Mihaela Zaharia
    Mihaela Zaharia Baiatul tau pare foarte furios. Nu spui daca se poarta urat si cu sora lui sau doar cu colegii. Poate e furios pe ea ca a aparut si nu mai primeste el toata atentia si i se faceu toate placerile, dar nu isi permite sa fie violent cu ea, si atunci e cu colegii. Nu de pedepse si certuri are nevoie, ci are nevoie sa fie inteles. Are nevoie de o relatie deschisa, calda si spatiu in care sa fie acceptat exact asa cum e cu furiile lui, cu tristetle lui, cu fricile lui, cu pierderile lui. Ii prinde bine sa poata fi verbalizate si sa ii oferiti contextul si relatia securizanta in care sa faca asta. Altfel totul va escalada. E ca si cum ar fi o oala sub presiune, nu exista supapa pentru emotile si sentimentele lui (negative), nu are voie sa le exprime comportamental pentru ca e pedepsit (nici nu reuseste mult timp pentru ca nu poti sa pui capacul la o oala sub presiune mult timp) si nu i se da ocazia nici sa le exprime sanatos, verbal. Cel mai probabil are nevoie sa le exprime, sa fie ajutat sa le indentifice, sa planga, sa fie luat in brate, sa fie acceptat si inteles. El nu e vinovat si nu e rau. Nu e usor sa faceti asta daca abordarea educatiei este una traditionala (bazata pe certuri si pedepse pentru ca adultul are autoritatea si copilul trebuie doar sa asculte fiindca adultul stie cel mai bine). Dar va recomand cartile: Comunicarea-eficienta-cu copiii. Acasă și la școală și Rivalitatea dintre frați (Adele Faber) Daca va schimbati dvs in primul rand abordarea (si tatal lui) aveti sansa sa creati o relate frumoasa si apropiata intre voi toti. Succes!
  • Mihaela Zaharia
    Mihaela Zaharia Iar aici ai un articol pe care l-am scris eu mai demult: Fraţi fără rivalitate

Sunt o persoană rațională, știu cum să am grijă de mine și de cei din jurul meu, iar acest virus nu mă îngrijorează, însă problema mea este că am stat izolată 5 zile, astăzi am ieșit, am avut de rezolvat ceva și cum am ieșit, fără să intru în contact cu nimeni, am început să mă simt rău, m-a durut capul, mi s-a înfundat nasul. Cred ca devin paranoică.

Mesaj anonim, prin secțiunea Consiliere online 

Răspunsuri prin intermediul grupului Întreabă un psiholog sau psihoterapeut online

Buna , ma numesc A si am 18 ani , sunt diagnosticata cu anxietate sociala precizez asta in caz de are legatura cu problema pe care o voi descrie.
Este legat de subiectul intalnit peste tot , Covid 19 .
Eu in general sunt o persoana rationala si nu ascult tot ce se da la stiri stiu cum sa am grija de mine si de cei din jururl meu fara instrucțiuni iar acest virus nu ma îngrijorează insa problema mea este ca am stat izolata cam 5 zile fara sa ies deloc , in general nu sunt.o persoana sociala deci nu imi creeaza discomfort acest lucru insa am iesit astazi putin am avut de rezolvat ceva si cum am iesit fara sa intru in contact cu nimeni am început sa ma simt putin rau , ma durut capul mi s-a infundat nasul , cum s-ar zice simptome de raceala insa nu am cum sa racesc doar pentru ca am iesit o ora din casa , si m-am protejat pe maini si tot .
Nu inteleg de ce am starile astea ? Stiu ca am zis ca acest virus nu ma ingrijoreaza insa este ceva la care ma gandesc , si cred ca devin putin paranoica insa nu stiu daca ma simt asa din cauza gandului ca as putea lua ceva , sau daca ma simt asa pentru ca, am luat ceva sau daca ma simt asa pentru ca m-am expus la mediul exterior dupa o perioada lunga petrecuta in interior ? Ce parere aveti ?
  • Mihaiela Grimbovschi Avramescu
    Mihaiela Grimbovschi Avramescu Este normal ca după 5 zile în casă sa ai aceste simptome. Este descrisă astenia de primăvară, plus ca afara nu este foarte cald. Manifestările tale sunt perfect normale, nu ai motive de îngrijorare. Stai in casa si aeriseste foarte des. Asa te vei obișnui cu vremea de afara.
  • Cabinet Psihologic Teleman
    Cabinet Psihologic Teleman Felul in care ne simțim este in strânsă legătură cu ceea ce gândim acest fenomen numindu-se somatizare. Frica este un factor care accentuează senzatiile de stare de rau. Autosugestia bineinteles acționează asupra psihicului si a stării de bine in general. Gândește ca esti tânără și corpul tau are toate resursele necesare pt adaptare si de readaptare indiferent de virusuri. Găsește activitati in care mintea ta sa gandeasca pizitiv, subiecte care iti provoc stare de bine. Numai bine!
  • Psiholog Andreea Dumitrache
    Psiholog Andreea Dumitrache Buna, ai mentionat faptul ca ai un diagnostic..urmezi un tratament medicamentos, respectiv sedinte de consiliere psihologica? Ce simti ca te-ar ajuta sa gestionezi mai bine aceasta perioada? In ce mod ar fi diferita viata ta la momentul actual, daca nu ar exista aceasta problema medicala la nivel global (ex: cum s-ar desfasura o zi din viata ta)? Este suficient sa iti raspunzi tie la aceste intrebari. Ganduri bune!

Prietenul meu e cumpătat cu banii, aproape zgârcit. Cumpăra doar strictul necesar, aproape toți banii îi economisește. Nu mi-a facut cadou nici măcar de ziua mea. Îmi doresc să ne căsătorim, dar cum să-l fac să punem banii la comun, pentru că nu concep ideea de conturi separate într-o familie.

Mesaj anonim, prin secțiunea Psihoterapeut online 

Răspunsuri prin intermediul grupului Întreabă un psiholog sau psihoterapeut online
Buna ziua. Am 30 de ani si o relație cu un bărbat de aceeași vârstă. Avem o relație de aproximativ 1 an jumate. Problema mea e ca , el este foarte cumpătat cu banii, aproape zgârcit as spune. Cumpăra doar strictul necesar, cu toate ca are un venit mult mai mare ca al meu.Aproape toti banii ii economisește. De cand suntem impreuna, nu mi-a facut cadou nici macar de ziua mea. Incerc sa-l fac sa se schimbe prin puterea exemplului, cumparandu-i mici atenții cu diferite ocazii. Însă pana acum nu prea am reusit. Imi doresc sa ne căsătorim, deoarece are multe alte calități. Dar, gândul ca va avea conturi de care eu nu voi stii sau ca vom fii separat cu banii, nu-mi da pace. Nu sunt o persoana care risipește banii. Dar, daca vom fii o familie ,imi doresc sa avem banii la comun. Nu stiu cum sa deschid subiectul banilor, cum să-l fac să punem banii la comun, pt ca nu concep ideea de conturi separate într-o familie. Va rog ajutati-ma cu un sfat, cu argumente solide ,
deoarece banii sunt un subiect extrem de delicat si nu vreau sa se angajeze situatia.
  • Cristina Constantin, pagina de psihologie
    Cristina Constantin, pagina de psihologie Buna ziua! “Incerc sa îl fac sa se schimbe prin puterea exemplului” poate avea rezultate doar daca persoana este dispusă să se schimbe. Rolul dvs. in relatie nu este de a-l schimba pe partener. Însă, puteti deschide discutia, mai ales că aveti planuri de viitor alături de el. Ii comunicati exact ce se intampla, cum anume va simțiți în legătură cu această situație, ce temeri aveti. O relatie funcțională permite abordarea tuturor aspectelor care ii deranjează pe oricare dintre parteneri. Poate ca in urma discuției veti afla si ce anume il face pe partenerul dvs. sa fie atat de precaut, poate fi vorba despre experiențe trecute care si-au pus amprenta asupra acestui aspect. Puteti apela inclusiv la o consiliere de cuplu, daca ambii sunteti de acord. Mult succes!
  • Marilena Popa
    Marilena Popa Buna ziua, cred ca aspectul financiar este foarte important intr-o relatie, iar faptul ca nu puteti avea o discutie deschisa pe acest subiect cu partenerul dumenavoastra este un semnal de alarma important. “Zgarcenia” este o trasatura de caracter greu de “doborat”, este adanc inradacinata in personalitate si foarte rezistenta la schimbare, pentru ca este de cele mai multe ori un simptom egosinton- adica subiectul nu considera ca este ceva indezirabil, dimpotriva. Pe scurt, nu aveti sanse sa il “convingeti” sa nu mai fie zgarcit, daca va renunta la ceva din posesiile sale pretioase o va face in urma presiunilor si cu un mare resentiment. Pe de alta parte, banii “la comun” poate comporta mai multe grade. De exemplu un fond comun care sa acopere cheltuielile curente lunare plus altele pe care cadeti de comun acord (vacante, iesiri, etc) si fiecare conturi separare pentru ceea ce este in plus. Cred ca cel mai bine ar fi sa dechideti dumneavostra subiectul si sa va asumati toate consecintele ce ar putea decurge din astea.
  • Violeta Mancas
    Violeta Mancas Buna ziua,
    Banii semnifica puterea. Faptul ca el e zgarcit in relatia cu dvs. ma face sa cred ca sunteti o femeie puternica. Mai puternica decat el. Aceasta putere se poate referi la multe aspecte. E posibil ca singurul lui atu si fata de dvs. dar si fata de el jnsusi, este sa controleze finantele. Asta in cazul in care nu este o problema mai grava in ceea ce-l priveste. Unii barbati nu pot tolera femeile puternice. Fa “un pas in spate” si incearca sa observi daca partenerul si-a schimbat comportamentul fata de tine. Doar observa. Ulterior poti lua o decizie in legatura cu felul in care vei proceda ca sa iti fie bine.
    • Marilena Popa
      Marilena Popa Dati-mi voie sa nu fiu de acord cu dumneavoastră un aceasta privinta, barbatii care nu tolereaza “femeile puternice” nu intra in relatii cu ele.
  • Strambeanu Dorin
    Strambeanu Dorin Va pot relata,din “cealalta tabara” ca sa zic asa . Eu sunt destul de strans cu banii,mostenesc pe bunica mea paterna,care era de o zgarcenie de personaj de roman.In timp,m-am dat dupa sotie,si in cele din urma,sotia a ajuns sa controleze exclusiv cheltuielile. Aceasta zgarcenie,in cazul meu,are mai multi factori,nu stiu daca va ajuta aceste explicatii,sper ca da.Mediul familial,primul factor.Al 2 lea,situatia materiala precara,din tinerete.In partea opusa,sotia desi a dus o viata mai precara din punct de vedere material,decat mine, nu este zgarcita.Vreau sa zic prin asta,ca totusi nu un mediu cu lipsuri este hotarator.Insa,per ansamblu,daca ganditi la rece e bine ca unul din parteneri sa fie mai chibzuit,si sa existe niste resurse puse de-o parte.Legat de cadouri,tind sa cred ca e si ceva specific barbatilor,aceasta inabilitate de a face daruri.Vorbiti deschis cu partenerul,si incercati sa aflati ce anume determina aceasta zgarcenie.Poate motivatia de a strange niste bani are un sens pe termen lung,sa achizitioneze un bun,un imobil,un autoturism.Si multi dintre noi am fost intr-o astfel de situatie,devenind “zgarciti” , pt ca adunam banii,pt a achizitiona un bun.