Mereu ne certăm (eu și soțul), mereu ne reproșăm, simt chiar că nu îl mai iubesc și că nu mă mai iubeste. Regret și faptul că m-am căsătorit și avem un copil împreună. Simt nevoia de o pauza sau de o schimbare, dar îmi este frică să o fac, îmi este teamă să mă întorc cu copilul la părinți (care cu siguranță ar pune paie pe foc și mi-ar reproșa), altundeva nu am unde să mă duc, că m-aș duce învârtindu-mă…

Mereu ne certăm (eu și soțul), mereu ne reproșăm, simt chiar că nu îl mai iubesc și că nu mă mai iubeste. Regret și faptul că m-am căsătorit și avem un copil împreună. Simt nevoia de o pauza sau de o schimbare, dar îmi este frică să o fac, îmi este teamă să mă întorc cu copilul la părinți (care cu siguranță ar pune paie pe foc și mi-ar reproșa), altundeva nu am unde să mă duc, că m-aș duce învârtindu-mă…

222 vizite

Mesaj anonim, prin secțiunea Psihoterapeut online

Răspunsuri prin intermediul grupului Întreabă un psiholog sau psihoterapeut online

Bună ziua. Sunt o femeie de 33de ani,căsătorită și cu un copil de 7ani,scolar. De ceva timp ne-am mutat în altă localitate iar de atunci au apărut “problemele”datorită neadaptării mele aici,nu îmi mai convine nimeni și nimic,sunt mult mai nervoasă (uneori chiar depresiva, deprimată), mă port mai urât cu,copilul,pe soț nu îl mai suport(simt că nu mă intelege),ne reproșăm foarte multe unul altuia,etc… Simt că trăiesc o altă viață care nu este a mea, că mă “complac”in această situație de dragul copilului (să crească cu tată) și a”fricii”de a o lua de la capăt. Menționez faptul că soțul este întreținătorul familiei,el plătind toate utilitățile și necesitățile,eu desi am studii superioare găsesc in domeniul fie pe salariu foarte mic,chiar sub salariul minim,fie nu găsesc…nu îmi place nimic,nu îmi convine nimic…nici la părinții mei nu m-aș întoarce din diverse motive… Mereu ne certăm(eu și soțul),mereu ne reproșăm,simt chiar că nu îl mai iubesc și că nu mă mai iubeste,el spunandu-mi că dacă vreau sa divorțez sa fac eu asta că el o singura data s-a căsătorit și în Biserică și că el nu își dorește asta,că dacă vreau sa plec sa plec că nu mă poate tine cu forța,sa fac ce și când vreau… Mi-e dor de viața mea de dinainte,de prietenii mei,de tot la ce am renunțat venind aici. Copilul este foarte atașat de soț și soțul îl iubeste,dar mereu ii face”teoria chibritului”,mereu e cu anumite reguli și ne”corectează”verbal,violent nu este dar cicălitor da. In momentul de fata regret și faptul că m-am căsătorit și avem un copil împreună. Simt nevoia de o pauza sau de o schimbare dar îmi este frica sa o fac,îmi este teama sa mă întorc cu copilul la părinți(care cu siguranță ar pune paie pe foc și mi-ar reproșa),altundeva nu am unde sa mă duc că m-aș duce invartindu-ma…

Marilena Popa Buna ziua, am intreb in primul rand daca aveti vreun fel de experienta in munca sau daca ati ramas casnica dupa terminarea studiilor. Daca nu aveti experienta, chiar daca aveti studii superioare, va trebui sa incepeti “de jos”, de la salariul minim si sa cresteti pe masura ce dobanditi experienta si abilitati. Sunt putine facultatile care pregatesc studentii pentru ceea ce vor face efectiv la locul de munca. Pe langa asta, foarte multi absolventi de studii superioare lucreaza in alt domeniu decat cel al licentei sau in domenii conexe. Copilul deja merge la scoala si ati avea timp macar de un part time. Asta v-ar ajuta sa va integrati mai bine si sa nu mai ruminati. Mutarea este o schimbare majora care ia timp pentru a va putea adapta, va sfatuiesc sa apelati la cateva sedinte de consiliere daca aveti posibilitatea. Numai bine!
Violeta Mancas Buna ziua,
Intr-adevar…sunteti cu nervii intinsi la maxim. Poate gresesc insa am senzatia ca nemultumirea si iritarea dvs doar a explodat odata cu aceasta mutare. Intuitia imi spune ca sunteti nemultumita de dinainte de a va muta dar ati putut sa tineti lucrurile in frau. V-as intreba ce anume va lipseste, de fapt? Tabloul descris este vag. Sunt multe elemente din care se pot intelege multe lucruri. Imi pare ca este ceva anume, ceva ce…poate va scapa.
Daca traiti o stare in care aveti tendinta sa respingeti tot, e mai dificil sa va gasiti un job pentru ca nu aveti disponibilitate pentru asta.
V-ar ajuta sa vorbiti cu un terapeut, macar cateva sedinte. Imi pare ca sunteti foarte “plina”, adica aveti multe de descarcat…
Zi linistita!
Violeta

Mesaj anonim, prin: https://terapeuti.ro/category/psihologie-psihoterapie-online/

Bună ziua. Sunt o femeie de 33de ani,căsătorită și cu un copil de 7ani,scolar. De ceva timp ne-am mutat în altă localitate iar de atunci au apărut “problemele”datorită neadaptării mele aici,nu îmi mai convine nimeni și nimic,sunt mult mai nervoasă (uneori chiar depresiva, deprimată), mă port mai urât cu,copilul,pe soț nu îl mai suport(simt că nu mă intelege),ne reproșăm foarte multe unul altuia,etc… Simt că trăiesc o altă viață care nu este a mea, că mă “complac”in această situație de dragul copilului (să crească cu tată) și a”fricii”de a o lua de la capăt. Menționez faptul că soțul este întreținătorul familiei,el plătind toate utilitățile și necesitățile,eu desi am studii superioare găsesc in domeniul fie pe salariu foarte mic,chiar sub salariul minim,fie nu găsesc…nu îmi place nimic,nu îmi convine nimic…nici la părinții mei nu m-aș întoarce din diverse motive… Mereu ne certăm(eu și soțul),mereu ne reproșăm,simt chiar că nu îl mai iubesc și că nu mă mai iubeste,el spunandu-mi că dacă vreau sa divorțez sa fac eu asta că el o singura data s-a căsătorit și în Biserică și că el nu își dorește asta,că dacă vreau sa plec sa plec că nu mă poate tine cu forța,sa fac ce și când vreau… Mi-e dor de viața mea de dinainte,de prietenii mei,de tot la ce am renunțat venind aici. Copilul este foarte atașat de soț și soțul îl iubeste,dar mereu ii face”teoria chibritului”,mereu e cu anumite reguli și ne”corectează”verbal,violent nu este dar cicălitor da. In momentul de fata regret și faptul că m-am căsătorit și avem un copil împreună. Simt nevoia de o pauza sau de o schimbare dar îmi este frica sa o fac,îmi este teama sa mă întorc cu copilul la părinți(care cu siguranță ar pune paie pe foc și mi-ar reproșa),altundeva nu am unde sa mă duc că m-aș duce invartindu-ma…

Dacă doriți să răspundeți, asigurați-vă că respectați regulamentul grupului: https://www.facebook.com/groups/intreabaterapeutul/permalink/2774660962580760/

7Ileana Mirita şi alţi 6

Comentarii

Marilena Popa Buna ziua, am intreb in primul rand daca aveti vreun fel de experienta in munca sau daca ati ramas casnica dupa terminarea studiilor. Daca nu aveti experienta, chiar daca aveti studii superioare, va trebui sa incepeti “de jos”, de la salariul minim si sa cresteti pe masura ce dobanditi experienta si abilitati. Sunt putine facultatile care pregatesc studentii pentru ceea ce vor face efectiv la locul de munca. Pe langa asta, foarte multi absolventi de studii superioare lucreaza in alt domeniu decat cel al licentei sau in domenii conexe. Copilul deja merge la scoala si ati avea timp macar de un part time. Asta v-ar ajuta sa va integrati mai bine si sa nu mai ruminati. Mutarea este o schimbare majora care ia timp pentru a va putea adapta, va sfatuiesc sa apelati la cateva sedinte de consiliere daca aveti posibilitatea. Numai bine!

7

Îmi place

· Răspunde

· 3săpt.
Violeta Mancas Buna ziua,
Intr-adevar…sunteti cu nervii intinsi la maxim. Poate gresesc insa am senzatia ca nemultumirea si iritarea dvs doar a explodat odata cu aceasta mutare. Intuitia imi spune ca sunteti nemultumita de dinainte de a va muta dar ati putut sa tineti lucrurile in frau. V-as intreba ce anume va lipseste, de fapt? Tabloul descris este vag. Sunt multe elemente din care se pot intelege multe lucruri. Imi pare ca este ceva anume, ceva ce…poate va scapa.
Daca traiti o stare in care aveti tendinta sa respingeti tot, e mai dificil sa va gasiti un job pentru ca nu aveti disponibilitate pentru asta.
V-ar ajuta sa vorbiti cu un terapeut, macar cateva sedinte. Imi pare ca sunteti foarte “plina”, adica aveti multe de descarcat…
Zi linistita!
Violeta