2020 martie | Terapeuti.ro

Arhiva lunara pentru martie, 2020

Adaugare anunt

Angajăm terapeut ABA (cu sau fără experiență), part-time – București, sector 6

05 martie 2020

Cautam student sau absolvent al Facultatii de Psihologie sau Psihopedagogie, cu sau fara experienta, pentru a lucra pe termen lung ca terapeut ABA cu o fetita de 4 ani jumatate, isteata, verbala, blanda, cu probleme pe partea de socializare si limbaj expresiv. Persoana compatibila trebuie sa fie vesela, energica, cu abilitati de invatare rapida si adaptare la situatii critice, dispusa sa lucreze in echipa cu un alt terapeut. De asemenea, punctualitatea, seriozitatea si dorinta permanenta de a invata sunt cerinte obligatorii.
Programul de lucru este part-time, incepand cu ora 8.00, in sectorul 6.
Asiguram coordonare cu analist comportamental Autism Voice, training-uri gratuite, conditii avantajoase de salarizare si bonusare.
Detalii la nr. de telefon 0740.077.319 sau prin e-mail la mihaella_ung@yahoo.com.

Postat în Anunturi, Anunturi angajari / colaborari | Etichete: terapeut aba copil autism bucuresti

Fac 15 ani însă nu mă mai simt un copil. Simt că totul din jurul meu e total schimbat. M-am îndrăgostit și am făcut dragoste cu acel băiat, el având 16 ani. Mă simt josnic pentru că mi-am dezamăgit părinţi, dar cel mai tare mă macină ideea că m-am dezamăgit pe mine. Că mi-am distrus copilăria…

05 martie 2020

Mesaj anonim, prin secțiunea Psihoterapeut online
Răspunsuri prin intermediul grupului Întreabă un psiholog sau psihoterapeut online

Am 14 ani iar în Martie fac 15 ani însă efectiv nu mă mai simt un copil. Simt că totul din jurul meu e total scrimbat. Am ales să mă mut într-o altă ţară pentru că am crezut că totul va fii bine dar nu e aşa. Îmi e greu…
În urmă cu 8 luni când am ajuns aici am cunoscut un băiat cu care am ieşit ca prieteni dar după o lună sau două sentimentele de prietenie s-au transformat în sentimente de iubire. El mi-a recunoscut că e îndrăgostit şi după un timp am făcut-o şi eu. Era şi este primul meu iubit. Nu am mai avut un iubit iar când am ajuns aici părinţi au zis că îmi dau libertatea de care am nevoie. I-am dezamăgit şi m-am dezamăgit şi pe mine. Nu pot da timpul înapoi şi să mă opresc din ceea am făcut atunci…
Am făcut dragoste cu acel băiat el avât 16 ani. Mă simt josnic pentru că mi-am dezamăgit părinţi dar cel mai tare e faptul că mā macină ideea că m-am dezamăgit pe mine. Că mi-am distrus copilăria…
Îl iubesc pe acel băiat ca pe ochişori din cap. Nu regret că m-am dăruit lui pentru că prima dată când am ajuns cu el până în punctul acela eu m-am oprit şi am plâns foarte mult iar el nu a reacţionat altfel decât să mă ia în braţele lui şi să îşi ceară scuze ,să spună că a greşit pentru că ma grăbit,să mă mângâi pe cap şi sā mă lase să plâng în braţele lui. Vroiam so fac cu el pentru că mereu îmi dătea protecţie şi mă simţeam însiguranţă dar efectiv nu am putut. A trecut o lună de atunci iar eu am făcut-o până la urmă cu el şi era atât de minunat faptul că avea grijă de mine ,că mă pupa pe frunte şi astfel…
De atunci îmi spune “mititico” ,mă pupă pe frunte şi altele…dar eu tot am remuşcări că am greşit faţă de părinţi şi că nu le-am zis. Ce să fac ? Vă rog ajutaţi-mă!

Botezat-Antonescu Radu cum ai gresit fata de parinti? Trebuia sa ramai virgina pana cand?
- Gabriela Androne Botezat-Antonescu Radu nu este o intrebare tocmai buna , zic eu.
  
  La varsta asta uneori e bine sa fii incontinuare copil , dar daca s.a intamplat . Si se iubesc cum spune. Ce sa facem in situatia data , dar ideea e ca este prea devreme . Sunt copii
- Botezat-Antonescu Radu va respect opinia. Intrebarile mele invita la detaliere, explorare, introspectie.
- Gabriela Androne Botezat-Antonescu Radu si eu va respect opinia , sau ce doriti sa faceti ! Dar eu zic , ca viitoare mama de fata , ca nu este in regula. In loc ca la 14 ani sa ne bucuram de copilaria care o mai avem, graba asta a lucrurilor nu duc la nimic bun , noi asta trebuie sa le aratam si sa le demonstram vorbind cu ei ( copii) . Eu zic sa ii spuna parintelui care este mai apropiat , si apoi sa ia o decizie sfatuita de unu din parinti !! O zi buna
- Botezat-Antonescu Radu nu cred ca suntem in masura sa oferim lectii de moralitate sau sa ne impunem punctul de vedere. Este tardiv asa cum ati si observat. Sunt sigur ca si fata va intelege si cunoaste punctul de vedere insa ne cere opinia profesional avand in vedere ce s-a intamplat deja.
- Raluca Maria Dragomir Botezat-Antonescu Radu, am o întrebare : pentru a putea lăsa un comment, trebuie sa am studii în domeniul psihologiei sau medicinei? Am recomandat, la un moment dat, o carte scrisa de un renumit psihoterapeut și acel comentariu mi-a fost șters. Însă văd că alte comentarii “neavizate” rămân.
  Legat de abordarea dumneavoastră a acestui caz, o consider corectă. Un psiholog trebuie să vorbească deschis cu pacientul, să îi capete încrederea, pentru ca acesta să își poată deschide sufletul și exprima adevăratele trăiri. Vă admir pentru fiecare răspuns și pentru răbdarea de care dați dovadă.
- Gabriela Androne Raluca Maria Dragomir consider ca nu iti trebuiesc studii pentru a.ti da seama de ceea ce se intampla in lume , vorbind general , exclud cazul acestei fete, dar daca toti gandim “liber” daia sunt atatatea avorturi , femei parasite si cate altele.
  Si eu am comentat si au fost sterse comentarii . Trebuie sa vorbeasca deschis un psiholog , dar nu cred ca intrebarea ” trebuia sa ramai virgina pana cand ?!!!” Se cuvine acestui mod de exprimare liber !! Eu zic sa ne uitam la tot ce se intampla in jur !! Sustin strict parerea mea !!! Suntem o tara libera facem ce vrem ! Dar uneori trebuie sa si gandim.
- Botezat-Antonescu Radu Raluca Maria Dragomir si Gabriela Androne va rog frumos cititi si respectati regulamentul. Am obosit sa explicam sutelor de indivizi (desi bine intentionati) ca ne dorim respectarea regulamentului cu greu alcatuit. Ne mai scapa si comentarii neavizate pt ca suntem oameni si mai avem si altele de facut peste zi in afara de a veghea peste acest grup care si asa ne mananca foarte mult timp! Nu o zic cu rautate sau in orice mod negativ imaginabil -> respectati-ne dorintele exprimate in regulament! Cine nu poate este rugat sa iasa sau va fi scos. Nu aveti idee cata lume ‘isi da cu parerea’ pt ca poate, practic ignorand ‘casa’ in care au calcat (pt ca noi asa o consideram). Am scris ce comentarii se accepta din partea ‘neprofesionistilor’. Este un grup cu un profil specific si vrem sa fie respectat – simplu! Respectam parerile oricui dar nu in acest cadru. Gabriela Androne faptul ca imi atacati o exprimare pe care nu ati inteles-o nu are niciun efect asupra mea. Sper ca ma intelegeti desi am scris usor frustrat aceste randrui. Seara buna si weekend placut!
- Raluca Maria Dragomir Botezat-Antonescu Radu, am înțeles. Recunosc că nu am citit regulamentul, ci doar mi-am permis sa îmi las părerea când am văzut ca și alții au făcut-o. Chiar nu am știut. Voi citi și voi aplic. Vă înțeleg ca sunteți om și aveți limite, ca noi toți.
  P. S. : Contează ca am modulele de psihopedagogie făcute, gradul didactic II și diplomă de asistent medical?
- Botezat-Antonescu Radu Raluca Maria Dragomir da, conteaza f mult dar vrem sa fie vizibil in profilul dvs
- Psiholog Iuliana Doroftei Intrebarea “Trebuia sa ramai virgina pana cand?”, atunci cand este pusa de un PSIHOLOG nu are ca sens interpretari subiective. Ea inseamna fix ce inseamna. Inseamna “Pana cand?”. Este o intrebare de explorare pentru a intelege cum evalueaza adolescenta din cazul prezentat “normalul”.
  Aceasta este, din nou, diferenta dintre un PSIHOLOG si un om cu o parere subiectiva, care poate pune aceasta intrebare cu scop manipulator, autoritar.
  Cu aceasta intrebare psihologul afla despre asteptarile persoanei si prejudecatile despre sine.
  Doamna Gabriela Androne pe de alta parte, isi exprima opinia subiectiva si inteleg ca doamna daca ar pune o astfel de intrebare ar pune-o in alt sens, un sens subiectiv, ironic sau sarcastic, autoritar care sa invalideze normalul fetei. Practic ea ar folosi propozitia “Pana cand trebuia sa ramai virgina?” cu un alt sens, si aici lansez o ipoteza : ” Da ce are draga daca ai facut sex?”
  Aceasta interpretare este una SUBIECTIVA.
  Psihologul are rolul de a incuraja discutia libera si sincera, si in psihoterapie nu se face loc prejudecatilor si abtinerilor si nici nu i se impune clientului o atitudine care sa fie in “normalul” terapeutului.
  Pe de alta parte, mi s-a parut foarte urata propozitia “dar uneori trebuie sa si gandim”.
  Ce sa va zic doamna, daca cei care au o atitudine profesionista sunt pentru dvs oameni care nu gandesc, atunci poate va simtiti mai confortabil intr-un alt grup pentru ca, din pacate, aici sunt multe pareri ale acestora.
  Puteti selecta un grup demn de dvs, subiectiv, eventual unul care nu se numeste “intreaba terapeutul” ci mai degraba “intreaba pe altii ce parere au ei din experienta lor personala” .
  Sau il puteti crea dvs si asa va asigurati ca puteti elimina cu usurinta pe cei care nu gandesc.
  Sau mai corect zis…CARE NU GANDESC CA DUMNEAVOASTRA.
  Mi-am incheiat parerea.
Marilena Popa Buna ziua, fiecare are dreptul la autonomie corporala. Sunteti adolescenta, nu mai sunteti copil, atata timp cat ati luat aceasta decizie fara presuni si v-ati bucurat de propriul dumneavoastra corp impreuna cu partenerul, intr-o maniera responsabila, nu aveti nici un motiv sa fiti dezamagita. Sunteti suficient de mare sa luati asemenea decizii, cu mentiunea de a va informa si folosi protectie adecvata pentru a preveni o sarcina nedorita si eventuale boli cu transmitere sexuala (BTS). Nimeni nu este proprietatea sexuala a nimanui, sexualitatea este una dintre cele mai mari si mai accesibile bucurii ale vietii, daca parintii dumneavostra cred altceva cred ca este numai pierderea lor. Este prima dragoste, bucurati-va de aceste momente care nu vor mai veni inapoi niciodata! Adolescenta este un timp de mari cautari si mari descoperiri, mari dezamagiri si mari invataturi. Daca simtiti nevoia imi puteti scrie in privat. Numai bine!
Monica Enescu Esti la vârsta la care nu esti 100% copil si nici 100% adult. Nu e ceva anormal ca la vârsta asta sa apară primele sentimente si primele relații. Deci nu ti ai distrus copilăria pentru ca nu esti un copil ci o tânără adolescentă care iubește un băiat. Si nu e nimic rau in asta. Nu stim care sunt concepțiile părinților tăi referitoare la viața sexuală si relații dar daca ti-au acordat libertate înseamnă banuiesc că sunt conștienți că există o nevoie de libertate, de explorare, de experimentare. Poate ca ai putea sa le povestești pentru început despre el ca fiind prietenul tău? Sau un băiat de care iti place?
Laura Oroian Din spusele tale, traiesti prima poveste de iubire autentica, asa cum orice adolescent si orice parinte de adolescent si-ar dori-o pentru copilul lui….! Educatia sexuala e importanta acum, pentru evitarea posibilelor pericole si a unei sarcini nedorite. insa, desi nu stiu ce cred parintii tai despre sexualitate, la cum povestesti tu aici, tind sa cred ca, desi ar fi greu de acceptat pentru ei ca ca puiul lor nu mai e un copil….., ar fi indicat sa stie ce se intampla…..! Si sa ai curaj sa le spui la un moment dat…:! Eu, ca parinte, indiferent de situatie, as aprecia ca fiica mea sa imi spuna adevarul.
Carmen Sorici Nu te îngrijora că ţi-ai pierdut copilăria, conform psihologiei dezvoltării la om, pubertatea sau preadolescenţa începe la 10/11 ani si se termină la 14/15 ani când începe adolescenţa, fiecare persoană este diferită aşa că uneori dezvoltarea este mai precoce, atât fizică căt şi cea cognitivă. În adolescenţă creierul se restructurează acest lucru traducându-se în schimbări de dispoziţie, emotivitate crescută, asumarea de riscuri, furie, exuberanţă şi totodată corpul este supus unei creşteri a activităţii hormonale, în special ai celor sexuali, aşa că şi comportamentul îndreptat spre căutarea unui partener este justificat, doar că maturitatea creierului se atinge cam pe la 25 de ani. pe lângă impulsul sexual puternic, mai apare şi dorinţa de independenţă, de a te alătura unui grup sau dedica unei persoane de sex opus, de aceea iubirile din adolescenţă par aşa dramatice şi pe viaţă. Este greu de spus la acestă vărstă dacă vorbim de iubire sau hormoni, dar nu este o dramă, iar părinţii este firesc să se îngrijoreze pentru că viaţa sexuală implică responsabilităţi. Corpul tău îţi aparţine dar este bine să ai grijă de el, o vizită la ginecolog ar fi cel mai bun lucru, până la morală trebuie să te informezi despre viaţa sexuală, de aceea un medic îţi poate da cele mai bune informaţii, despre folosirea prezervativului, despre bolile cu transmisie sexuală, despre contracepţie. La 16 ani este posibil ca nici prietenul tău să nu fie informat sau mai rău să fi luat informaţii din ,,folclor” respectiv colegi, prieteni, nu lăsa aceste lucruri în seama lui , sunt lucruri care te privesc pe tine. Este minunat că un băiat are grijă de tine, dar tu poţi să o faci cel mai bine, in fond este doar un pic mai ca tine şi poate că ar trebui să-l întrebi ce partenere a mai avut, dacă s-a confruntat cu o problemă de sănatate. sexuală. Poţi să iubeşti cât vrei dar cu maturitate care în acest caz înseamnă informare, când eşti informată corect despre ce se întămplă cu fetele, cu băieţii nu rişti să ai probleme sau să fi manipulată. Ar fi ideal să poţi vorbi cu părinţii despre aceste lucruri, în fond nu s-a întămplat nici o nenorocire, doar viaţa şi-a urmat cursul firesc, poate de acum cu mai multe responsabilităţi,Nu te îngropa în sentimentul de vinovăţie, ai posibilităţi prin care să le dovedeşti părinţilor ce persoană bună eşti, poate prin note bune, sarcini în gospodărie, hoby-uri, timp petrecut cu ei, dar mai ales ai grijă de tine.

Postat în Adolescenti | Preadolescenti, Psiholog / psihoterapeut online | Etichete: pierderea virginitatii la adolescenta, psiholog online gratuit

Pentru soacra mea copilul e pe primul plan. Mama s-a axat foarte mult pe tata, eu eram pe locul 2, seara, eu eram cea care mergea la ei să le spună noapte bună și să îi pupe, altfel ei nu veneau la mine. Ei plecau în weekenduri și eu ramâneam acasă, pentru că trebuia să fac curat… Mama nu m-a ajutat deloc cu copilul. Soacra mea, în schimb, face orice numai să mă ajute, dar, când vine vorba despre ea mă enervez foarte tare. Iau totul prea personal, îi găsesc nod în papură. Cred că toate astea sunt fustrări pentru că mama mea nu se implică deloc…

04 martie 2020

Mesaj anonim, prin secțiunea Psihoterapeut online
Răspunsuri prin intermediul grupului Întreabă un psiholog sau psihoterapeut online

Buna, incerc sa scriu povestea mai pe scurt…dar in acelasi timp sad au detaliile care cred ca m-au infuentat sa ajung la starea mea….

Am 26 de ani, sunt sotie, mama unui baietel de aprape 4 ani…si in acelasi timp copil. Relatia cu sotul meu este una ok, deschisa, consider ca avem o familie exemplu si sunt mandra de ceea ce am realizat impreuna pana acum….suntem impreuna de aproape 12 ani….casatoriti de 6.

Familiile in care am crescut amandoi….sunt total opuse(amandoi am fost singuri la parinti): Mama lui a plecat de acasa de cand avea 16 ani, a crescut la tara, au fost 5 frati…ea a fost printre cei mai mari si a treuit sa aiba grija de restul pentru ca asa erau vremurile pe atunci….S-a casatorit….dar a divortat inca de cand era insarcinata (cu sotul meu) …cand sotul meu avea 3 ani…a intalnit pe cineva, cu care si-a refacut viata…l-a adoptat si au format o familie normala… Pentru ea copilul e pe primul plan…traieste pentru copil, lucreaza pentru copil…si a incercat sa ii ofere tot ce a fost mai bun….Copilul la randul lui (Adica sotul meu) a fost un copil bun, nu a creeat probleme…si a avut rezultate bune la scoala.

Familia mea…mama s-a axat foarte mult pe tata, iar eu eram pe locul 2… daca vroiam sa imi cumpar ceva asteptam sa imi adun bani din acolatie pentru ca imi era rusine sa cer…nu vroiam sa supar pe nimeni si faceam ce ziceau ei…pelcaau pe weeknduri si eu ramaneam acasa pentru ca trenuia sa fac curat in casa…iar pentru ei copilul treuie sa traiasca pentru parinti…si copilul are obligatii fata de parinti…seara cand se puneau in pat eu eram cea care mergea la ei la pat sa le spuna noapte buna si sa ii pupe….altfel…ei nu veneau la mine…avem proram strict de iesit afara….de cand aveam aprox. 10 ani tatal meu a devenit alcoolic. De atunci si pana acum a fost internat de 10-12 ori la dezalcolizare… a facut crize de epilepsie cand eram singura cu el acasa… cand stiam ce vine weeendul stateam cu inima in dinti pentru ca stiam ca urmeaza 3 seri de scandaluri…certuri…de multe ori ma bagam intre ei si eu eram cea lovita… amenintari ca el se arunca de pe balcon…eu ma speriam si il trageam din geam…. Mama ca isi baga cutitul in burta…i-am luat cutitul si m-am taiat tot eu….iar dupa 2-3 zile se impacau… cu mine erau f stricti…nu aveam voie afara pana la orice ora…nu aveam voie sa ies…Bunica din partea mamei sta in acelasi bloc cu ea…de multe ori ziceam ca dorm la ea numai ca sa pot iesi si eu afara… Eu am primit multe lucruri de la bunici….(laptop, scoala de soferi, lucruri…, bani,etc.)

Dupa ce m-am casatorit am incercat sa ma axez pe familia mea si atat pentru ca scandalurile si bataile continua si in ziua de azi…am incercat sa nu ma mai intereseze prea mult ce se intampla intre ei, ne vizitam max odata pe saptamana…la 2,cand avem timp…si ne sunam zilnic. La scurt timp dupa ce au aflat ca sunt insarcinata mama a inceput sa nu mai poata dormi, manca…si a facut o depresie…. (mama ei o tine una si una ca din cauza tatalui meu……tatal meu ca din cauza mea ca am plecat de acasa si m-am maritat….eu sunt de parere ca a intrat in depresie din cauza tatalui si s faptul ca a simtit ca pierde controlul asupra mea…nu ma mai poate chema in casa la ce ora vrea ea…nu ii mai raspundeam decat de 2-3 ori la telefon pe zi…ea sunandu-ma de 10-12 ori sa vada ce fac, unde, cu cine, cat…etc). A durat cam un an toata depresia asta…dupa care si-a revenit neasteptat de bine…si acum a luat-o pe partea cealalta….sa iasa in oras, merge la vopsit, pensat, unghii cu gel, masaje, se machiaza, aranjeaza (lucruri pe care inainte nu le facea deloc). .

Cu copilul nu m-a autat deloc…niciodata… pentru ca a avut depresia aceea mi-a fost teama sa il las cu ea…iar acum o vad ca nu o intereseaza, Daca vine in vizita sa vada copilul ea sta pe telefn pe facebook, imi povesteste tot de altii (Vecini, vecine, neamuri) …daca copilul fuge si vede ca e in pericol nu pune mana pe el…ma striga pe mine…vezi ca…. si mi-a zis odata ca…fugi dupacopil , ca de stau eu singura cu el il gasesti cu capul spart in 5 minute….eu ii zic ca nu a mancat mancare, sa nu ii dea dulciuri…ea ii da fata de mine…

Soacra mea in schimb….ma ajuta cu copilul…sta la ea cat eu sunt la servici…isi anuleaza programari numai sa ma ajute…dar…totusi…cand vine vorba de ea ma enervez fff tare. Sunt ff agitata…de regula las copilul la usa…si il iau tot de la usa, gata imbracat pentru ca ii scriu inainte sa ajung.nu stau la povesti si discutii cu ea…cand imi zice ceva iau totul prea personal….(Stiu asta dar nu ma pot controla) . Astazi de exemplu…cand am last copilul mi-a zis : i-am cumparat niste hainute frumoase, ti le dau cand vi dupa el. ….am zis ok si ma plecat. Eu in schimb o iau altfel…. Da ce vrei sa zici? Ca eu nu ii cumpar haine frumoase? Sau…ca eu nu sunt in stare sa ii cumpar haine? Toate astea si le aude sotul meu…pentru ca I le reprosez…si il fac sa se ia de ea….sa nu se mai bage….

Tot azi mi-a zis…ca i-a luat si o bratara de aur ( avea una pe care si-a pierdut-o ) ….m-am enervate maxim….de ce allege ea bratara copilului meu? De ce se baga ea sa ii cumpere bratara? De ce sa aiba ea bratara de la ea si nu de la mine???

Pe scurt…la orice zice…eu ii gasesc nod in papura si nu o iau ca si cand ea o face cu drag si vrea sa ne ajute….o iau ca si cand…dar dc sa faci tu asta? Eu nu pot? Eu nu is in stare? Ce vrei sa-mi demonstrezi?

Stau si ma gandesc….ca toate astea sunt niste fustrari pentru ca mama mea nu se implica deloc…iar ea se implica…. Pentru ca pana la urma si bunicile mele mi-au cumparat lucruri si m-am bucurat….Si nu stiu cum sa le gestionez sa nu mai fiu asa rea cu ea….si cu sotul meu fata de ea…pentru ca la fiecare chichita care nu imi convine eu ii scriu sotului mesaj sa se ia de ea…. Si cred ca si-a cam dat si ea seama de treaba asta….dar ma lasa in pace.

Cum gestionez nervii si agitatia mea fata de ea?

Multumesc!

Botezat-Antonescu Radu pare ca motivul acestor nervi este destul de ascuns si ma gandesc ca un proces terapeutic v-ar ajuta foarte mult in a-l identifica. Ar fi multe de analizat aici si online este foarte putin eficienta doar o opinie generala. Succes!
Adriana Visan Draga mea, am patit si eu asa cand era primul copil mic…la fel cam interpretam, insa nu il rugam pe sot sa se ia de ea, nu ar fi fost corect, doar el si ea nu aveau nici o vina. Eu eram problema, pana cand am inteles ca totul se rezolva cu dragoste, ca si ea il iubeste si ca e minunat sa poti sa ai langa copilul tau, bunici care isi iubesc copii. Da-ti timp tie, gandeste-te ca in ea ai un ajutor nemarginit si neconditionat si ca ii esti recunoascatoare pt ajutorul si suportul pe care ti-l da. Sigur simti asta, doar ca nu vrei sa fii pe locul doi. si nici nu vei fi vreodata. cu dragoste si cu blandete, incepand cu tine… curaj, vei reusi si ai sa vezi cat de bine iti va fi cu timpul !
Tina Petrareanu Pare ca ai structurat așa de bine informațiile și ipoteza , ca nu mai găsesc sa spun decât ca ar trebui sa o ierți pe mama ta ( e un proces , poți sa îl faci singura sau cu ajutorul unui terapeut ) ca sa nu te mai superi pe soacra ta pentru orice face .
Alina Florentina Eu zic sa iti apreciezi soacra si sa o lasi sa continue ce face pt copil. Soacra mea face pe dos. Ea isi iubeste doar copilul ei, adica pe sotul meu. Cand mergem pe la ea ( destul de rar, pt ca asa vreau eu datorita comportamentului ei), copilul nu exista pt ca ea sta doar ” fundul” sotului meu. Toata ziua barfeste si ma barfeste si il invata cum sa nu ma ajute cu nimic pt ca in viziunea ei, tot trebuie sa fac doar eu. Desi am job la fel ca el. Si de copil ma ocup exclusiv tot eu. Ea nu a lucrat o zi in viata ei. A stat degeaba…vb foarte urat la adresa mea si nu isi educa copilul ( sotul meu) sa ma respecte si sa aiba grija de copil, sa-si petreaca timp cu el. Nu i-a cumparat nimic copilului meu. Dar cand mergem pe la ea il intreaba daca o iubeste pe buni…copil 3 ani si 2 luni ultima data l-a vazut la 2 ani jumate. In rest probabil il vede pe video cand nu sunt eu de fata pt ca o suna sotul. Sau ea pe el. Il suna zilnic de 10 ori si mai bine pe zi. Daca nu ii raspunde ca e cu treaba ii da mesaj ” de ce nu raspunde”. Isi dau mesaje cu inimioare…si alte trasnai. Mie una mi par deplasate intre un barbat de 35 de ani si mama lui ori cat de mare ar fi iubirea. Mi se pare ca o duc la un nivel de ” icoana”. Totusi la 35 de ani ar trebui sa si vada de familia lui. Mama trece pe plan secund. Eu zic sa apreciezi ce face soacta ta. Pe mine nu m a ajutat nimeni cu copilul. Nu ma plang dar m as fi bucurat sa am incredere in cineva sa mai stea cu el macar un pic sa pot sa ma odihnesc 5 minute.
Marilena Popa Buna ziua, din relatarea dumneavostra imi pare ca intrati cu soacra in competitie pentru iubirea sotului si a copilului. Orice intreprinde soacra, dumeavostra o vedeti ca pe o actiune de subminare. Si eu v-as invita sa explorati intr-o psihoterapie motivatiile dumneavoastra inconstiente, care intra in contradictie cu ceea ce va doriti dumneavostra constient. Numai bine!
Mihaela Zaharia Mie mi se pare ca vedeti relatia de acum cu soacra vis-a-vis de copil ca o oglinda a relatiei dvs. cu mama si cu bunicile care v-au cumparat lucruri, va intelegeati bine, va protejeau, va iubreau, etc in conditile in care nu ati primit aceste lucruri de la propria mama. Asadar mie imi vin in minte doua intrebari: V-ati iubit bunicile mai mult decat mama si va simteati vinovata? Va e teama ca propriul dvs. copil sa nu faca la fel, sa isi iubeasca mai mult bunica decat mama? Daca e cumva asa, nu, nu sunteti vinovata, ci e normal sa iubiti mai mult alte persoane care v-au satisfacut in copilarie nevoile esentiale si v-au dat iubire, chiar daca se presupune ca mama ar trebui sa faca asta, dar nu a fost cazul pentru dvs. Si pe de alta parte, poate tocmai datorita faptului ca ati avut bunice care v-au iubit cand erati mica ati avut de unde sa invatati ce este iubirea fata de un copil si sa va puteti iubi acum cu adevarat copilul (decat daca ati fi fost crescuta doar de mama dvs.). Iar faptul ca bunica ii da/cumpara lucruri copilului dvs. nu e neaparat un lucru rau, dar daca va deranjeaza foarte mult, poate puteti vorbi cu ea direct despre ce semnificatie are acest lucru pentru dvs. din perspectiva istoriei personale si poate stabiliti macar sa va ceara acordul inainte sau sa nu le mai cumpere (desi ea nu e vinovata cu nimic) sau va dea dvs banii sa ii luati ce vreti cand e o ocazie de cadouri. Sau lucrati in terapie si re-cadrati acest comportament al ei, gasind o alta semnificatie mai sanatoasa decat cea pe care o dati dvs acum (evenutal cea pe care o simte bunica). Succes!

Postat în Psiholog / psihoterapeut online, Relatia cu parintii / Familia | Etichete: psiholog online gratuit, relatia cu soacra

Camera pentru terapii alternative – Arad

03 martie 2020

Cameră perfectă pentru sesiuni unu-la-unu, masaj terapeutic, coaching, consultații de nutriție și alte terapii alternative.

Spațiul nostru privat, intim și confortabil este ideal dacă ești specialist în terapii manuale, energetice, terapii minte-corp, coach, psihoterapeut etc. Centrul nostru oferă un mediu relaxant și profesional în care ai oportunitatea să-ți desfășori activitatea într-un mod armonios, fără dificultăți.
Oferim un spațiu nou, amenajat, curat și bine întreținut.

Invităm specialiști care promovează creativitatea, vindecarea, creșterea personală, conștientizarea și modul de viață sănătos cu clienții și comunitatea, să închirieze spațiul nostru.

Cum închiriem?

Spațiul se închiriază pentru toată ziua sau pentru jumătate de zi (6 ore);
Preferăm să colaboram cu cei care doresc să închirieze camera în mod continuu (de ex: aceeași zi în fiecare săptămână);
Se poate închiria și doar o singură zi, în mod ocazional, în funcție de disponibilitatea spațiului;

Important:

Oportunitatea pe care o oferim este pentru terapeuții care dețin o afacere proprie și caută un spațiu central, potrivit, în care să-și desfășoare activitatea, în baza unui contract de închiriere. Nu oferim oportunitate de angajare.

Detalii privind zona:

La 8 minute de mers pe jos de Teatrul de Stat Arad;
La 8 minute pe jos de stația de tramvai din zona Teatru;
În clădire sunt activități de înfrumusețare – Effect Center Arad, Essence Of Beauty, Maura Studio, 7 Barbers;
Magazine și restaurante în zonă;
Locuri de parcare și parcare gratuită pe străzile din jur, în apropiere.

Dotările camerei:

18 mp (3.6m x 5.m) – amenajată;
Lumină naturală și lumină artificială/ambientală plăcută;
Masă de masaj/Tratament (reglabilă);
2 scaune confortabile;
Birou;
Internet;
Aparat de aer condiționat.

Alte facilități – apă filtrată, ceai, pahare, șervețele, echipament de yoga și accesorii (dacă este nevoie – pături, perne, saltele, cărămizi de yoga);
Zonă de așteptare confortabilă (comună cu celelalte activități);
Toalete unisex (comune cu celelalte activități);
Marketing – promovare atât in cadrul spațiului (pliante, cărți de vizită) cât și pe pagina de facebook și pe site-ul www.sattva.ro;

Camera de terapii este conectată la o comunitate în continuă creștere, de persoane care sunt interesate să-și îmbunătățească viața pe toate nivelurile.

Dacă toate acestea rezonează cu tine, te invit să ne contactezi pentru alte detalii sau să stabilim o întâlnire. Persoana de contact – Antonela, tel.: 0721.901.933.

Postat în Anunturi, Anunturi inchirieri | Etichete: bowen, consultanta, masaj terapeutic

Am 23 de ani și am dureri cronice pelvine. Niciun medic nu găsește cauza. Mi s-au dat niște medicamente, dar doar calmeaza durerea.

03 martie 2020

Mesaj anonim, prin secțiunea Consiliere online

Răspunsuri prin intermediul grupului Întreabă un psiholog sau psihoterapeut online

23,feminin. Salariata si studentă. Ma confrunt cu dureri cronice pelvine si mi am facut numeroase analize si niciun medic nu gaseste cauza. Simt ca innebunesc in starea asta. Mi s au dat ceva medicamente, dar doar calmeaza durerea.

Psihoterapeut Olimpia Ciocea Daca nu s-a găsit o cauza anume, posibil sa fie o somatizare, discutati si cu un psihoterapeut.
Daniel Mois Dacp credeți că poate exista o componentă psihiologică, sau cauzele să fie pe bază de stres, puteți începe un proces terapeutic. uneori stresul se poate transforma înafecșiune sau în durere fizică, și asta se numește SOMATIZARE.
Florica Sofia Maria Te-as sfstui sa consulti un medic specialist in endometrioza. Nu stiu ce simptome ai nu ai dat prea multe detail. Endometrioza nu iese la analize si uneori nu se vede la ecograf depinde unde e localizata.in tesaturi sau organe.
Marilena Popa Buna ziua, daca se invalideaza toate posibilele diagnostice avem de-a face cu un simptom psihogen coversiv. Mai bine decat pot eu explica, va recomand sa cititi acest articol, Tulburarea conversiva – isteria Fiind o femei tanara si data fiind localizarea simptomului dumneavoastra, ma gandesc la ceva legat de sexualitate, reproducere, ceva din aceasta zona. V-as sugera sa tineti si un jurnal sa incercati sa identificati cand anume aveti aceste dureri, poate le puteti lega de vreun context din viata dumneavoastra. Va sfatuiesc deasemenea sa apelati la psihoterapie. Numai bine!

Postat în Afectiuni fizice | Boala fizica, Psiholog / psihoterapeut online, Somatizare | Etichete: dureri zona pelvina, psiholog online gratuit, somatizare

Am o fetiță de 4 ani și gemeni de 5 luni. După nașterea gemenilor, nu mai am autoritate asupra ei, au apărut crizele că nu mai e în centrul atenției, face prostii pentru a atrage atenția, împrăștie pe mobilă săpunurile lichide, varsă apă pe mochetă, ca să își facă piscină, rupe cărțile. Am țipat la ea, i-am dat și câte o palmă la fund…

02 martie 2020

Mesaj anonim, prin secțiunea Psiholog online

Răspunsuri prin intermediul grupului Întreabă un psiholog sau psihoterapeut online

M, feminin, București, 34 ani
As vrea sa va cer lămuriri cu privire la comportamentul fetitei mele de 4 ani – A. Mai am 2 gemeni, de 5 luni. Ok.. Sarcina nu a fost asa ușoară din punct de vedere al deplasării (greutate, dureri) deci nu am putut petrece mult timp cu A pe afara, la plimbări, în parc. De toate astea s-a ocupat soțul. Apoi am născut. Acasă, primele 3 luni, haos. A mergea la gradi, după prima luna de când am venit cu bebelușii acasă. Însă am observat ca după atâta timp în care eu nu am prea stat cu ea, nici nu am mai avut o autoritate asupra ei. Bineînțeles, au apărut și crizele ca sunt bebelușii în casa, ea nu mai e centru atenției, dar am încercat pe cât posibil sa recuperez. Când dormeau bebelușii m-am jucat cu ea, am ieșit pe afara, i-am spus de sute de ori pe zi cât o iubesc, am implicat-o cât a vrut, fără sa o oblig. Își iubește frățiorii foarte mult. Recunosc, am avut momente de disperare, cum v-am zis. Am avut momente când am țipat la ea, când poate i-am și dat o palma la fund, pentru ca face lucruri pe care deși știe ca nu e bine sa le facă, tot le face. Nu au fost dese ieșirile astea, dar destul cât sa o traumatizez, zic eu. Pentru ca și acum face prostii pentru a atrage atenția și când ma duc la ea imediat se pune pe plâns și ma roagă sa nu tip la ea ca a făcut “distracție”. Distracție insemnand sa fure săpunurile lichide de la baie sa le împrăștie pe mobila, sa verse apa plata din bax pe mocheta ca să își facă piscina, sa ia pixuri și sa mazgaleasca dulapuri, pereți.. Citim destul de mult când putem iar ieri s-a gândit ca ar fi bine sa rupă cărțile. Fix pe alea preferate. Știu, și eu rad acum ca e joaca, însă știe ca nu e bine. Și le continua. Imediat cum îmi scăpa din ochi face câte o prostie. Eu înțeleg ca vrea atenție, însă chiar asa? Are nevoie de psiholog? Am eu nevoie? Nu știu cum sa mai gestionez. Nu am mai tipat la ea, nu i-am mai dat nici o palma la fund, după care oricum plângeam și o luam în brate și ii spuneam cât o iubesc și cât de rău îmi pare. Și plângeam amândouă. Se vor opri momentele astea? Cum sa gestionez?

Botezat-Antonescu Radu Ca mama (sau tata), ne putem pierde adesea cumpatul chiar si daca avem un singur copil mic in grija – nici nu vreau sa imi imaginez prin ce treceti in conditiile dvs. (eu am 2 copii mici de 4 ani jumatate si 1 an jumatate). Binenteles ca nu este ok recurgem la violenta atat fizic cat si psihologic/emotional. Pare ca ati ajustat adecvat comportamentul si sunt sigur ca in timp lucrurile pot ramane pe directia buna daca aceasta se pastreaza si ma gandesc ca aveti totusi nevoie de mai mult ajutor atat din partea sotului cat si din partea bunicilor (daca se poate), sau chiar o bona/menajera, macar pt un timp. Sa apelati la un psihoterapeut nu poate sa fie decat benefic pt toata lumea. Succes!
Mihaela Zaharia Iti recomand cartea Rivalitatea intre frati, Adele Faber, Elaine Mazlish, precum si celelalte doua carti despre comunicarea cu copiii ale acelorasi autoare (ca si continut seama mult intre ele si sunt foarte practice) . Iar daca fetita ta are atata imaginatie pt “distractiile” ei, poate e o idee sa le soliciti in mod deliberat si sa i le apreciezi la nivel de imaginatie. Sa o intrebi ce idei are legate de o situatie anume, ce solutii vede la o problema, cum altfel s-ar putea continua/termina o poveste, un film, ce scenarii de piese de teatru ar putea compune, inventati jocul “Cum ar fi daca …?” adica sa simta sa ii sunt recunoscute inteligenta si imaginatia, inainte ca ea sa ajunga sa isi concretizeze ideile in practica pentru a fi “vazute”. Rivalitatea dintre frati

Postat în Copii | Relatia cu copiii | Sarcina, Psiholog / psihoterapeut online | Etichete: apariția unui copil, gelozie intre frati, psiholog online copii

Am 32 de ani. Prima palmă de la soțul meu a fost când copilul nostru avea 4 luni. Au urmat jigniri, picioare… Sunt plină de vânătăi, m-a lovit atât de tare… sunt distrusă fizic și psihic. În prima fază am crezut că eu sunt de vină, pentru că îl provoc. Mereu îmi spuneam ca plec la următoarea palmă…

01 martie 2020

Mesaj anonim, prin secțiunea Psiholog online

Răspunsuri prin intermediul grupului Întreabă un psiholog sau psihoterapeut online

Ma voi semna cu numele de Gretta, am 32 de ani, sunt din București și am un baiat de 3 ani.
L-am cunoscut pe soțul meu acum 4 ani. El după un divorț, eu in aceiași situație ca a lui… am decis sa ne căsătorim și sa avem copii.
Prima palma a fost când copilul avea 4 luni. Au urmat jignirii, palme, picioare … toate treptat. In prima faza am crezut ca eu sunt de vina pentru ca îl provoc.
Mereu îmi spuneam ca plec cu următoarea palma…
Copilul a asistat la multe din aceste bătăi.
Problema mea este ca am pierdut un proces civil, nu pot sa ma angajez pentru ca executorul îmi ia o treime din salariu pana acopăr toată suma restanta ( o suma enorma). Soțul câștiga extrem de bine și pana acum am trăit financiar liniștita. Copilul nu a dus lipsa de nimic.
Casa am unde sa stau (pe numele bunicii), dar tot sunt îngrijorată cum sa ii ofer copilului strictul necesar in lipsa tatălui.
Plâng pentru ca sunt o femeie intelectuala, am studii superioare, un MBA, dar viața personală este un dezastru. Vreau sa divortez pentru ca copilul meu sa aibe o viața frumoasa și echilibrata. Dar nu știu cum ma voi descurca financiar. Va rog, ce ma sfătuiți? Sa rămân in relație de dragul copilului sau sa divortez și sa îmi văd de viața mea și a copilului? Sunt plină de vânătăi, m-a lovit atât de tare… sunt distrusă fizic și psihic. Mi-am luat copilul și am plecat din casa când el a adormit. Nu știu ce sa fac, va rog orice sfat e bine venit. Credeți ca in timp aceste bătăi vor fi asupra celui mic?
Ca idee, el a crescut fără tata. A divorțat din cauza ca soția îl insela.
El se crede perfect, ca nu greșește și are o părere extrem de buna despre el.
Când ne împăcăm îmi spunea ca el este bărbatul in familie și ca trebuie sa îl respect.

Daniel Mois Ieșiți urgent, cu orice preț, din relația TOXICĂ. Nu de bani are nevoie copilul, ci de liniște.

Silviu Bota Răul pe care îl cauzează copilului pe termen lung îi MULT mai mare decât lipsa unei felii de pâine la momentul actual. (spun acest lucru din experiență, am trăit într-o astfel de familie, fiind copil, iar acum la maturitate mă lupt din greu cu demonii rămași în urma la ce am asistat/trăit.

Botezat-Antonescu Radu sunt sigur ca stiti exact ce este cel mai bine de facut in aceasta situatie si inteleg ca va simtiti coplesita si neputincioasa. Faptul ca ati scris aici este cu siguranta un efort extraordinar si un prim pas foarte important. Curaj, se poate!
VIF – Reteaua pentru prevenirea si combaterea violentei impotriva femeilor

Marilena Popa Buna ziua, din discursul dumneavoastra inteleg ca va cautati tot felul de motive sa ramaneti in continuare in relatie. Aveti unde locui, un umra divortului copilul va primi pensie de intretinere 25% din veniturile tatalui daca nu are alti copii, avand un MBA va puteti angaja sufiecient de bine cat sa va puteti plati si datoriile si sa traiti decent, copilul este suficient de mare sa mearga la gradinitia. Nu aveti nici un motiv sa mai ramaneti, sunt femei care pleaca cu cate trei copii, au 8 clase si doar hainele de pe ele, si nu se uita inapoi. mergeti imediat si scoateti certificat medico-legal. Va sfatuiesc sa apleati la toate sursele de ajutor si sustinere pe care le puteti gasi.
Ce sunt relatiile “toxice” si cum pot fi ele gestionate? – Focus Psy

Cristina Constantin, pagina de psihologie

Cristina Constantin, pagina de psihologie Buna ziua! Ati facut deja primul pas, ati conștientizat că nu este in regula ce se intampla, ati luat copilul si ati plecat. Exact asa procedează o mama responsabilă, căreia îi pasă de viitorul copilului. Puteti oricand sa va găsiți un serviciu mai bun, aveti tot ce va trebuie din punct de vedere intelectual. Este posibil ca aceste violențe sa se rasfranga și asupra copilului, daca veti decide să continuati relatia. La fel de posibil este ca si dumneavoastră sa fiti expusă unui pericol si mai mare, daca va întoarceți. Cereți ajutorul rudelor si Poliției, nu lăsați lucrurile asa. Nu permiteți să fiți o victimă, de dragul copilului si al dvs! Oamenii au nevoie de afecțiune, este o nevoie de baza. In cazul psihopatilor, lucrurile nu stau așa. Aveti dreptul si dvs si copilul dvs. la o viata linistită, cu dragoste si respect. Încercați să vă mentineti schimbarea facuta si sa nu va întoarceți. Dacă doriți, puteti sa imi scrieti in privat. Mult succes!