Pentru soacra mea copilul e pe primul plan. Mama s-a axat foarte mult pe tata, eu eram pe locul 2, seara, eu eram cea care mergea la ei să le spună noapte bună și să îi pupe, altfel ei nu veneau la mine. Ei plecau în weekenduri și eu ramâneam acasă, pentru că trebuia să fac curat… Mama nu m-a ajutat deloc cu copilul. Soacra mea, în schimb, face orice numai să mă ajute, dar, când vine vorba despre ea mă enervez foarte tare. Iau totul prea personal, îi găsesc nod în papură. Cred că toate astea sunt fustrări pentru că mama mea nu se implică deloc…

Pentru soacra mea copilul e pe primul plan. Mama s-a axat foarte mult pe tata, eu eram pe locul 2, seara, eu eram cea care mergea la ei să le spună noapte bună și să îi pupe, altfel ei nu veneau la mine. Ei plecau în weekenduri și eu ramâneam acasă, pentru că trebuia să fac curat… Mama nu m-a ajutat deloc cu copilul. Soacra mea, în schimb, face orice numai să mă ajute, dar, când vine vorba despre ea mă enervez foarte tare. Iau totul prea personal, îi găsesc nod în papură. Cred că toate astea sunt fustrări pentru că mama mea nu se implică deloc…

91 vizite

Mesaj anonim, prin secțiunea Psihoterapeut online
Răspunsuri prin intermediul grupului Întreabă un psiholog sau psihoterapeut online

Buna, incerc sa scriu povestea mai pe scurt…dar in acelasi timp sad au detaliile care cred ca m-au infuentat sa ajung la starea mea….

Am 26 de ani, sunt sotie, mama unui baietel de aprape 4 ani…si in acelasi timp copil. Relatia cu sotul meu este una ok, deschisa, consider ca avem o familie exemplu si sunt mandra de ceea ce am realizat impreuna pana acum….suntem impreuna de aproape 12 ani….casatoriti de 6.

Familiile in care am crescut amandoi….sunt total opuse(amandoi am fost singuri la parinti): Mama lui a plecat de acasa de cand avea 16 ani, a crescut la tara, au fost 5 frati…ea a fost printre cei mai mari si a treuit sa aiba grija de restul pentru ca asa erau vremurile pe atunci….S-a casatorit….dar a divortat inca de cand era insarcinata (cu sotul meu) …cand sotul meu avea 3 ani…a intalnit pe cineva, cu care si-a refacut viata…l-a adoptat si au format o familie normala… Pentru ea copilul e pe primul plan…traieste pentru copil, lucreaza pentru copil…si a incercat sa ii ofere tot ce a fost mai bun….Copilul la randul lui (Adica sotul meu) a fost un copil bun, nu a creeat probleme…si a avut rezultate bune la scoala.

Familia mea…mama s-a axat foarte mult pe tata, iar eu eram pe locul 2… daca vroiam sa imi cumpar ceva asteptam sa imi adun bani din acolatie pentru ca imi era rusine sa cer…nu vroiam sa supar pe nimeni si faceam ce ziceau ei…pelcaau pe weeknduri si eu ramaneam acasa pentru ca trenuia sa fac curat in casa…iar pentru ei copilul treuie sa traiasca pentru parinti…si copilul are obligatii fata de parinti…seara cand se puneau in pat eu eram cea care mergea la ei la pat sa le spuna noapte buna si sa ii pupe….altfel…ei nu veneau la mine…avem proram strict de iesit afara….de cand aveam aprox. 10 ani tatal meu a devenit alcoolic. De atunci si pana acum a fost internat de 10-12 ori la dezalcolizare… a facut crize de epilepsie cand eram singura cu el acasa… cand stiam ce vine weeendul stateam cu inima in dinti pentru ca stiam ca urmeaza 3 seri de scandaluri…certuri…de multe ori ma bagam intre ei si eu eram cea lovita… amenintari ca el se arunca de pe balcon…eu ma speriam si il trageam din geam…. Mama ca isi baga cutitul in burta…i-am luat cutitul si m-am taiat tot eu….iar dupa 2-3 zile se impacau… cu mine erau f stricti…nu aveam voie afara pana la orice ora…nu aveam voie sa ies…Bunica din partea mamei sta in acelasi bloc cu ea…de multe ori ziceam ca dorm la ea numai ca sa pot iesi si eu afara… Eu am primit multe lucruri de la bunici….(laptop, scoala de soferi, lucruri…, bani,etc.)

Dupa ce m-am casatorit am incercat sa ma axez pe familia mea si atat pentru ca scandalurile si bataile continua si in ziua de azi…am incercat sa nu ma mai intereseze prea mult ce se intampla intre ei, ne vizitam max odata pe saptamana…la 2,cand avem timp…si ne sunam zilnic. La scurt timp dupa ce au aflat ca sunt insarcinata mama a inceput sa nu mai poata dormi, manca…si a facut o depresie…. (mama ei o tine una si una ca din cauza tatalui meu……tatal meu ca din cauza mea ca am plecat de acasa si m-am maritat….eu sunt de parere ca a intrat in depresie din cauza tatalui si s faptul ca a simtit ca pierde controlul asupra mea…nu ma mai poate chema in casa la ce ora vrea ea…nu ii mai raspundeam decat de 2-3 ori la telefon pe zi…ea sunandu-ma de 10-12 ori sa vada ce fac, unde, cu cine, cat…etc). A durat cam un an toata depresia asta…dupa care si-a revenit neasteptat de bine…si acum a luat-o pe partea cealalta….sa iasa in oras, merge la vopsit, pensat, unghii cu gel, masaje, se machiaza, aranjeaza (lucruri pe care inainte nu le facea deloc). .

Cu copilul nu m-a autat deloc…niciodata… pentru ca a avut depresia aceea mi-a fost teama sa il las cu ea…iar acum o vad ca nu o intereseaza, Daca vine in vizita sa vada copilul ea sta pe telefn pe facebook, imi povesteste tot de altii (Vecini, vecine, neamuri) …daca copilul fuge si vede ca e in pericol nu pune mana pe el…ma striga pe mine…vezi ca…. si mi-a zis odata ca…fugi dupacopil , ca de stau eu singura cu el il gasesti cu capul spart in 5 minute….eu ii zic ca nu a mancat mancare, sa nu ii dea dulciuri…ea ii da fata de mine…

Soacra mea in schimb….ma ajuta cu copilul…sta la ea cat eu sunt la servici…isi anuleaza programari numai sa ma ajute…dar…totusi…cand vine vorba de ea ma enervez fff tare. Sunt ff agitata…de regula las copilul la usa…si il iau tot de la usa, gata imbracat pentru ca ii scriu inainte sa ajung.nu stau la povesti si discutii cu ea…cand imi zice ceva iau totul prea personal….(Stiu asta dar nu ma pot controla) . Astazi de exemplu…cand am last copilul mi-a zis : i-am cumparat niste hainute frumoase, ti le dau cand vi dupa el. ….am zis ok si ma plecat. Eu in schimb o iau altfel…. Da ce vrei sa zici? Ca eu nu ii cumpar haine frumoase? Sau…ca eu nu sunt in stare sa ii cumpar haine? Toate astea si le aude sotul meu…pentru ca I le reprosez…si il fac sa se ia de ea….sa nu se mai bage….

Tot azi mi-a zis…ca i-a luat si o bratara de aur ( avea una pe care si-a pierdut-o ) ….m-am enervate maxim….de ce allege ea bratara copilului meu? De ce se baga ea sa ii cumpere bratara? De ce sa aiba ea bratara de la ea si nu de la mine???

Pe scurt…la orice zice…eu ii gasesc nod in papura si nu o iau ca si cand ea o face cu drag si vrea sa ne ajute….o iau ca si cand…dar dc sa faci tu asta? Eu nu pot? Eu nu is in stare? Ce vrei sa-mi demonstrezi?

Stau si ma gandesc….ca toate astea sunt niste fustrari pentru ca mama mea nu se implica deloc…iar ea se implica…. Pentru ca pana la urma si bunicile mele mi-au cumparat lucruri si m-am bucurat….Si nu stiu cum sa le gestionez sa nu mai fiu asa rea cu ea….si cu sotul meu fata de ea…pentru ca la fiecare chichita care nu imi convine eu ii scriu sotului mesaj sa se ia de ea…. Si cred ca si-a cam dat si ea seama de treaba asta….dar ma lasa in pace.

Cum gestionez nervii si agitatia mea fata de ea?

Multumesc!

Botezat-Antonescu Radu pare ca motivul acestor nervi este destul de ascuns si ma gandesc ca un proces terapeutic v-ar ajuta foarte mult in a-l identifica. Ar fi multe de analizat aici si online este foarte putin eficienta doar o opinie generala. Succes!
Adriana Visan Draga mea, am patit si eu asa cand era primul copil mic…la fel cam interpretam, insa nu il rugam pe sot sa se ia de ea, nu ar fi fost corect, doar el si ea nu aveau nici o vina. Eu eram problema, pana cand am inteles ca totul se rezolva cu dragoste, ca si ea il iubeste si ca e minunat sa poti sa ai langa copilul tau, bunici care isi iubesc copii. Da-ti timp tie, gandeste-te ca in ea ai un ajutor nemarginit si neconditionat si ca ii esti recunoascatoare pt ajutorul si suportul pe care ti-l da. Sigur simti asta, doar ca nu vrei sa fii pe locul doi. si nici nu vei fi vreodata. cu dragoste si cu blandete, incepand cu tine… curaj, vei reusi si ai sa vezi cat de bine iti va fi cu timpul !
Tina Petrareanu Pare ca ai structurat așa de bine informațiile și ipoteza , ca nu mai găsesc sa spun decât ca ar trebui sa o ierți pe mama ta ( e un proces , poți sa îl faci singura sau cu ajutorul unui terapeut ) ca sa nu te mai superi pe soacra ta pentru orice face .
Alina Florentina Eu zic sa iti apreciezi soacra si sa o lasi sa continue ce face pt copil. Soacra mea face pe dos. Ea isi iubeste doar copilul ei, adica pe sotul meu. Cand mergem pe la ea ( destul de rar, pt ca asa vreau eu datorita comportamentului ei), copilul nu exista pt ca ea sta doar ” fundul” sotului meu. Toata ziua barfeste si ma barfeste si il invata cum sa nu ma ajute cu nimic pt ca in viziunea ei, tot trebuie sa fac doar eu. Desi am job la fel ca el. Si de copil ma ocup exclusiv tot eu. Ea nu a lucrat o zi in viata ei. A stat degeaba…vb foarte urat la adresa mea si nu isi educa copilul ( sotul meu) sa ma respecte si sa aiba grija de copil, sa-si petreaca timp cu el. Nu i-a cumparat nimic copilului meu. Dar cand mergem pe la ea il intreaba daca o iubeste pe buni…copil 3 ani si 2 luni ultima data l-a vazut la 2 ani jumate. In rest probabil il vede pe video cand nu sunt eu de fata pt ca o suna sotul. Sau ea pe el. Il suna zilnic de 10 ori si mai bine pe zi. Daca nu ii raspunde ca e cu treaba ii da mesaj ” de ce nu raspunde”. Isi dau mesaje cu inimioare…si alte trasnai. Mie una mi par deplasate intre un barbat de 35 de ani si mama lui ori cat de mare ar fi iubirea. Mi se pare ca o duc la un nivel de ” icoana”. Totusi la 35 de ani ar trebui sa si vada de familia lui. Mama trece pe plan secund. Eu zic sa apreciezi ce face soacta ta. Pe mine nu m a ajutat nimeni cu copilul. Nu ma plang dar m as fi bucurat sa am incredere in cineva sa mai stea cu el macar un pic sa pot sa ma odihnesc 5 minute.
Marilena Popa Buna ziua, din relatarea dumneavostra imi pare ca intrati cu soacra in competitie pentru iubirea sotului si a copilului. Orice intreprinde soacra, dumeavostra o vedeti ca pe o actiune de subminare. Si eu v-as invita sa explorati intr-o psihoterapie motivatiile dumneavoastra inconstiente, care intra in contradictie cu ceea ce va doriti dumneavostra constient. Numai bine!
Mihaela Zaharia Mie mi se pare ca vedeti relatia de acum cu soacra vis-a-vis de copil ca o oglinda a relatiei dvs. cu mama si cu bunicile care v-au cumparat lucruri, va intelegeati bine, va protejeau, va iubreau, etc in conditile in care nu ati primit aceste lucruri de la propria mama. Asadar mie imi vin in minte doua intrebari: V-ati iubit bunicile mai mult decat mama si va simteati vinovata? Va e teama ca propriul dvs. copil sa nu faca la fel, sa isi iubeasca mai mult bunica decat mama? Daca e cumva asa, nu, nu sunteti vinovata, ci e normal sa iubiti mai mult alte persoane care v-au satisfacut in copilarie nevoile esentiale si v-au dat iubire, chiar daca se presupune ca mama ar trebui sa faca asta, dar nu a fost cazul pentru dvs. Si pe de alta parte, poate tocmai datorita faptului ca ati avut bunice care v-au iubit cand erati mica ati avut de unde sa invatati ce este iubirea fata de un copil si sa va puteti iubi acum cu adevarat copilul (decat daca ati fi fost crescuta doar de mama dvs.). Iar faptul ca bunica ii da/cumpara lucruri copilului dvs. nu e neaparat un lucru rau, dar daca va deranjeaza foarte mult, poate puteti vorbi cu ea direct despre ce semnificatie are acest lucru pentru dvs. din perspectiva istoriei personale si poate stabiliti macar sa va ceara acordul inainte sau sa nu le mai cumpere (desi ea nu e vinovata cu nimic) sau va dea dvs banii sa ii luati ce vreti cand e o ocazie de cadouri. Sau lucrati in terapie si re-cadrati acest comportament al ei, gasind o alta semnificatie mai sanatoasa decat cea pe care o dati dvs acum (evenutal cea pe care o simte bunica). Succes!