Mesaj anonim de pe www.terapeuti.ro:

Ce se intimpla cu mine?

Am fost casatorit de doua ori cu a doua sotie inca nu am divortat,dar traim separat.
Inca de mic copil am incercat hainele surorii mele,iesind afara intre copii am vazut ca fetele fie ele urite frumoase erau cooptate in jocul altor fete in timp ce cu baietii era o cu totul alta problema,mie personal mia fost greu sa mi fac prieteni.Obiceiul de a imbraca hainele sexului Opus nu sau schimbat nici azi,pot spune ca fiind la servici abia astept sa ajung acasa sa ma schimb sa devin femeie.
Oare sint bolnav am Probleme cu capu tot ma gindesc dece dece eu,care este problema mea si ce pot sa fac.Recunosc ma simt bine in hainele sexului Opus chiar foarte bine si mai important ma simt frumoasa.Va multumesc

exista acest fenomen… poate va ajuta informatiile din acest link: https://en.wikipedia.org/wiki/Cross-dressing

Nu sunteti bolnav. Este ceva normal, chiar daca rar intalnit. Va afecteaza in vreun fel existenta? Ii afecteaza pe altii? Daca simtiti ca este greu de trait cu aceasta optiune, incercati psihoterapie, va va ajuta sa va clarificati multe. Succes!

Subscriu recomandărilor colegilor. Chiar dacă pare greu de digerat, atâta timp cât nu va afectează funcționarea și cât nu resimțiți un nivel ridicat de distres emoțional cu privire la aceasta opțiune, nu putem vorbi de o patologie. Cu toate astea, având în vedere mesajul dvs., probabil ca un demers terapeutic v-ar ajuta sa clarificați anumite aspecte în legătură cu care va puneți semne de întrebare.

Ma gandesc ca ii afecteaza existenta, din moment ce a simtit sa mentioneze ca e divortat de doua ori…

n-as putea sa spun ca esti bolnav.. doar diferit de majoritatea.. dar exista o minoritate in bratele careia iti poti gasi linistea. Iti recomand cluburile de gay. Succes!

Mesaj anonim de pe www.terapeuti.ro:Am inchiriat o camera din apartamentul meu, unui baiat in virsta de 22 ani. M-am bucurat la inceput ca e un baiat linistit si ca nu-mi va crea probleme de gen anturaj, dezmaturi in casa, partenere pe care sa le scimbe in fiecare saptamina. Curind, preocuparea a luat locul bucuriei mele. Dupa ce am constatat ca: la virsta lui, nu are prieteni, nu vine in casa cu nici o prietena, nu iese aproape nicaieri sa se plimbe sa se distreze, vine de la serviciu, si se inchide in camera. Nu vorbeste decit daca il intrebi. Are un loc al lui in congelator, unde mai bine de 3 saptamini depoziteaza, ambalajele goale ale cutiilor de inghetata. De citeva zile au aparut si sticlele goale de apa! Baiatul asta, are probleme psihice? Trebui sa ma preocup mai mult de atit ,sau sint eu paranoica?

este posibil sa aiba o problema psihica… dar fara un consult nu ne putem da seama. Daca iti este teama pt siguranta ta… atunci spune-i sa plece (din orice motiv doresti). Succes!

Ce te face sa spui ca are probleme psihice?Doar faptul ca nu iasa in cluburi si ca nu socializeaza?Te-ai gandit ca poate este mai retras si timid?de ce nu vorbesti cu el si sa incerci sa il descoperi?

Nu sunteti paranoica, aceasta bizarerie, actiune fara sens, logica se inscrie intr.o categorie..Ca si colegul meu, va sugerez sa renuntati la acest chirias..El are nevoie de consult psihiatric, si tratament

Este din alt oras? Poate ca inca nu a reusit sa-si faca prieteni. Nu inteleg de ce ar fi o problema cand o persoana este anti-sociala..nu putem fi toti extrovertiti. Nu inteleg unde este problema daca lasa cateva ambalaje..am cunoscut persoane mult mai dezordonate ).

Tulburarea de personalitate ANTISOCIALA – este o conditie in care persoana arata lipsa de consideratie fata de lege si de drepturile celor din jur. Persoanele cu tulburare de personalitate antisociala tind sa minta sau sa fure si nu-si indeplinesc obligatiile profesionale si cele de parinte. Termenii “sociopat” sau “psihopat” sunt uneori folositi pentru a descrie o persoana cu tulburare de personalitate antisociala. SOCIOFOBIE – Antipatie anormală pentru viața în societate și pentru orice formă de relații sociale, manifestată prin tendința de a se izola, de a evita relațiile sociale.

Este vb de o boala psihica. Acumulare compulsiva . Pt el este ceva normal . Nu pt altii ( noi) dar e o boala . Sa nu care cumva sa ii arunci ambalajele . Sau sticlele goale. Uneori devin si recalcitranti cand cineva le schimba locul sau le arunca.

Din pacate nu avem destule date despre acest baiat (decat cele detaliate de tine – nu este agresiv, nu ti-a disparut nimic din casa, nu incalca legea.. este doar timid, retras, introvertit) insa cel mai probabil poate sa fie vorba despre o persoana care colectioneaza compulsiv obiecte fara valoare si poate sa fie asociata cu tulburarea obsesiv-compulsiva! in general persoanele care sunt anxioase dezvolta astfel de probleme. Urmareste – vezi daca mai colectioneaza si alte lucruri fara valoare in camera la el. Ei nu sunt agresivi. Insa aici este vorba despre tine – incearca sa stai mai mult de vorba cu el, sa il descoperi SAU daca consideri ca efortul este prea mare pentru tine – renunta la el. Nu uita nu putem spune prea multe lucruri pentru ca nu avem destule date despre baiat.

Ca e strângător nu e o problemă așa gravă (sper să nu vă dea afară din casă cutiile si sticlele), sunt multi cu diagnosticul asta (ex soțul meu a ajuns sa locuiască dintr-o debandada de casă tot depozitand…e patologie). Ce ma îngrozește e ca pe lângă strânsul asta compulsiv, face ceva lipsit de logică: de ce tre sa stea taman în congelator cutiile goale??? Fii atentă și la alte aspecte: se îngrijește? E atent la igiena personala? E ordonat în rest? Zâmbește vreodată? Îl poți întreba ce e cu acele cutii dar sa nu para ca il iei la rost, ca il critici sau ironizezi. Dacă argumentul e logic bine, dacă nu…mai bine plânge mama lui decât mama ta!

Incercati sa-l invitati la masa si vorbiti cu el…deveniti prieteni, intrebati-l despre parinti, despre mama in general…nu cumva aceasta lipseste, iar el depozitand aceste ambalaje, nu face decat sa umple un gol in inima sa, dar odata umplut, vrea sa-l conserveze…sa nu mai ramaie gol. Nu intrati in panica, ca prin frica creati vulnerabilitate si faceti posibil sa se materializeze ceea ce ganditi…trimiteti-i ganduri bune si iubire in fiecare seara si in felul acesta il veti ajuta. Oamenii nu se intalnesc intamplator! Intrebati-va…de ce a venit in casa d-voastra? ce aveti de invatat din aceasta poveste? Daca aveti nevoie de ajutor, va stau la dispozitie, cu drag! Doamne ajuta!!!

Este o tulburare de personalitate, care pe tine nu te afecteaza. Ai inchiriat apartamentul, si gata. Nici nu e legal sa te amesteci in viata lui, sa il monitorizezi. Ca sa nu mai vorbesc de moralitate sau bun simt. Tulburarea lui de personalitate este inofensiva, comparativ cu anxietatea si ingrijorarile tale.

Cred ca nu este de responsabilitatea Dvs sa va “preocupe problemele psihice” baiatului. Aveti doua optiuni il acceptati pe baiatul asa cum este el sau renuntati la inchiriere.

Vă admir curajul de a primi în casă, cu inima deschisă, un om străin, pe de altă parte vă înțeleg îngrijorarea. Și eu m-aș fi speriat să fi avut un chiriaș și să-i găsesc colecțiile de ambalaje în congelator. Cred că trebuie să vorbiți cu el atât cât e necesar ca să îl ajutați să nu vă deranjeze (cu timpul se poate, de exemplu, să nu mai aveți loc liber în congelator) dar nici asta nu e deloc ușor. Ați putea cere ajutorul unui psihoterapeut ca să învățați cum să comunicați cu el pentru că, din câte înțeleg, mai degrabă vorbim de o patologie psihiatrică, decât de o tulburare de comportament, ceea îl face mai sensibil la anume abordări, dar nu neapărat periculos. Se rezolvă, succes!

patologie psihiatrica inseamna in primul rand pastiluta, adica mai greu cu comunicaea si cu atat mai greu cu experimetatul fara a avea rutina practica a modului de abordare. Cel mai oprimist ar fi sa fie doar o tulburare de comportament care sa nu aiba nevoie de pastiluta insa cine poate trage concluzii doar cititnd ce spune o persoana fara experienta sau macar scoala macar in domeniu ? Ce este evident, este ca nu se poate abtine de a trece in act ceeace gandeste, deci este compulsiva iar in acest caz iti trebuie multa expereinta clinica pentru a stapani lucrurile doar din comunicare. Paote fi si o forma usoara de compulsie, dar cine poate garanta asta ? Culmea ar fi sa ia banii pe chirie si sa-si plateasca cursuri la terapeut ca sa invete puctual cum sa se comporte cu chiriasul ce are un anumit gen de probleme … asta da afacere…

Mesaj anonim de pe www.terapeuti.ro:Bine v-am regasit

Consider de bun simt sa va spun rezultatul primei consultatii: eritem nodular produs de infectii repetate ale tractului digestiv prin expunerea indelungata la hipocloritul de sodiu. Inca mai sufer de conjunctivita de contact, am rani pe esofag, in nas si in par(eu nu le vad).

Am facut un set intreg de analize care includ si o RX toracic pentru a exclude possibilitatea oricarui edem pulmonar.

Voi face tese imunoalergice.

Mi s-a interzis sa mai contactez cu clorul, asa cum mi s-au interzis unele medicamente antiiinflamatorii.

Poate ar trebui sa ma prezint doar putin: sunt o romanca care a absolvit doua facultati si o postgraduatie in timp ce muncesc spaland scarile si podelile Europei. Intotdeuana am avut mediile finale cu doua puncte in fata colegilor mei autohtoni. De ce inca mai nu reusesc un loc de munca de acord cu pregatirea? Pentru portughezi romanii sunt tigani si/sau prostituate. Ce-mi este permis sa fac: curatenie sau restaurante.

Singura mea bucurie aici: ca imi ajut surioara si nepoteii care au ramas acasa; parintii i-am pierdut si cu ei bucati din sufletul meu.

Vreau sa ma fac bine.

Va multumesc sincer pentru sensibilitate si pentru ca am avut cui spune!

Sa va fie rasplatite munca si bunele intentii!

Sa aveti spor in toate!

Va imbratisez,

Adriana

https://terapeuti.ro/sfatul-medicului-terapeutului/psiholog-online-gratuit-mi-a-murit-mama-acum-doi-ani-si-mi-e-frica-de-doctori-si-de-spital-am-avut-depresie-iar-acum-mi-a-aparut-o-pata-de-culoare-rosie-ca-o-arsura-tare-la-palpat-si-dureroasa/

Ma bucur ca aveti vesti, pe care le impartasiti cu noi. Planul de a urma tratament psihoterapeutic (pe care ni l-ati anuntat data trecuta) este foarte bun, iar acest demers o sa va ajute sa va imbunatatiti viata! Si biblioterapia ajuta (cititul cartilor de specialitate). Insa, relatia cu un psihoterapeut (terapeutica) este greu de imitat. Va tin pumnii si va doresc mult succes in demersurile dvs.!

Sunteti o persoana cu mult potential si dornica sa-l valorificati, inteleg ca sistemul nu va este prielnic si va ,, macina ” toate astea.Tocmai de aceea v-ar fi utila o interventie terapeutica pt a va identifica punctele forte si sa va gasiti modalitatile proprii de a actiona.mult succes!

Mesaj anonim de pe www.terapeuti.ro:Buna ziua.Numele meu este Sorin si doresc ma ajutati cu un sfat in ceea ce priveste problema mea legata de profesie.Sunt sofer profesionist si de ceva vreme ma confrunt cu o problema care ma tine pe loc din punct de vedere profesional.Ce se intampla?Gasesc un job care imi place din toate punctele de vedere,curse pe placul meu dar in momentul cand trebuie sa incep activitatea ma cuprinde o stare de panica,de nesiguranta,de grija nejustificata si tind sa abandonez .Pana nu de mult eram fericit cand trebuia sa plec cu camionul,era un hoby ,eram pasionat de aceasta meserie,acum sunt nesigur pe mine.Mentionez ca sunt bun sofer,nu am avut niciodata probleme,nu am avut accidente rutiere din vina mea,m-am descurcat in orice situatie in tari straine .Ce se intampla cu mine?De ce ma tem ca nu reusesc?Acum doi ani am trecut printr-un accident grav insa nu am fost eu la volan,eram in echipaj de doi soferi,dar era prima cursa abia angajat.Sa fi ramas cu traume ascunse din acel moment?Va multumesc mult,astept un sfat de la dvs.

acest gen de reactii pot aparea si post-traumatic (in urma accidentului daca ati trecut prea ‘usor’ peste el)… pare sa fie un fel de impotrivire ‘organica’ la a conduce profesionist. Ati putea discuta cu un psihoterapeut despre acel incident. Succes!

Dupa cum spunea mai sus Dl Botezat-Antonescu Radu, poate fi un sindrom de stres posttraumatic. Acesta apare uneori dupa luni sau ani de zile. Trauma a ramas in subconstient, a fost reprimata si a ramas neconsumata. Se va atenua treptat, in urma unor exercitii relativ simple, care se pot invata intr-un proces de psihoterapie, in cateva ore. In ritmul de o ora sau doua pe saptamana.

Daca aveti din cand in cand si flas-uri cu acel moment traumatic sunteti cu siguranta in situatia de stres post traumatic. Toti cei reveniti din vietnam au trecut printr-un asemena simptom dupa cca 2 ani de la revenirea acasa. Cea mai rapida si cu rezultate palpabile certe este considerata in prezent tehnica EMDR. Presupun ca bani aveti, stiti acum ce trebuie sa cautati, trbuie doar sa acctionati. Succes !

https://www.youtube.com/watch?v=zsUNZ8oGjRk

In urma unui accident mai grav este indicat sa va consultati si cu un psihoterapeut pentru a ” curata ” subconstientul. Nu se va remedia de la sine (chiar daca pare) , doar cu ajutorul unui specialist care va stii cum sa va ghideze pentru recastigarea increderii.

Mesaj anonim de pe www.terapeuti.ro:Ar trebui sa merg la un centru de dezintoxicare si reabilitare pentru persoanele dependente de droguri daca eu nu am mai consumat nimic de 4 luni(nu am mai consumat mefedrona,dar am mai fumat marihuana si am luat mdma saptamana trecuta) insa mai am inca dorinta de a consuma(dorinta se refera la mefedrona)?Specific ca am fost dependenta de mefedrona timp de 2 ani cu unele perioade de intrerupere de vreo 2 luni dupa care reluam din nou consumul.Nu am fost la nici un centru de dezintoxicare….si chiar mi-e teama sa merg….dar simt ca nu mai pot continua asa.Am slabit forate mult in urma consumului si viata mea e distrusa.Am 30 de ani si nu lucrez,nu am reusit sa imi fac o familie iar prietenul care m-a ajutat sa ma las de droguri(fost dependent de droguri si el)acum ma parasit.Parintii stiu de situatia mea dar nu au cum sa ma ajute.Mi-am pierdut si prietenii,singurii oameni cu care mai comunic sunt cei din anturajul in care eram cand ma drogam.Chiar as avea nevoie de un sfat..
..

pare ca ai mai mult nevoie de sustinere emotionala decat de dezintoxicare (ar fi fost nevoie daca ai mai fi avut in sistem substanta X). Ma gandesc ca daca te-ai duce intr-un grup de suport pt persoane care sufera/au suferit de diverse adictii, sau doar de droguri, ti-ar fi de mare ajutor pt a-ti construi un viitor. Nu este prea tarziu niciodata! Curaj si succes!

Ai facut niste pasi : sa realizezi ca trebuie sa schimbi ceva in viata ta , la tine , ai reusit sa te abtii 4 luni ( fiecare zi in plus e un progres).Poti sa faci noi pasi urmand un proces psihoterapeutic( si cred ca parintii ar fi dispusi sa te ajute).Mult succes si curaj!

Mesaj anonim de pe www.terapeuti.ro:Am si eu o intrebare…sotul meu este dependentde jocurile de noroc cum as putea sa.l ajut sa scape?

in primul rand trebuie sa recunoasca el sincer ca are o problema… dupa care exista psihoterapeuti specializati pe adictii. Se poate, succes!

Da, intai sa constientizeze el aceasta dependenta apoi, daca nu are suficienta vointa sa se descurce singur, poate apela la o persoana specializata.

Dependenţii compulsivi nu-şi pot controla impulsul în timpul jocului, chiar dacă ştiu că acest lucru le face rău lor sau celor dragi. Acesta este singurul lucru la care se gândesc şi pe care vor să-l facă, indiferent de consecinţe. Chiar dacă cineva renunţă la jucat, sentimentele de durere şi nesiguranţă care l-au determinat odată să joace, vor fi prezente în continuare. Astfel, este important ca oamenii să înveţe mecanisme de coping pentru a face faţă situaţiilor stresante şi conflictelor zilnice care îl determinau odată să joace. Gasiti aici mai multe informatii despre aceasta dependenta: https://psihoworkshop.wordpress.com/category/dependente/jocuri-de-noroc/ Mult succes!

Sotul dvs VREA sa scape de acest viciu? Daca nu vrea… ajutorul se transforma in agresiune. In loc sa il ajuti, il vei enerva prin incercarile tale de a-l schimba cu forta, si el se va refugia exact in comportamentul nedorit si daunator pe care tu vrei sa il combati! In locul tau, as renunta sa mai ajut persoane care REFUZA ajutorul, si m-as gandi cum sa ma ajut pe MINE, iesind eventual dintr-o relatie de CODEPENDENTA, in care primesc doar suferinta.

Mesaj anonim de pe www.terapeuti.ro:Buna ziua!
Ma numesc irina si am 29 de ani,am o fetita de 3 ani jumate,sunt divortata de 1 an,nu am avut o casnicie linistita,nu am avut barbatul care sa ma sustina si sa ma inteleaga,am sperat mereu ca se v.a schimba (juca la pariuri unde se duceau toti banii,aveam multe datorii iar in ultimul timp am aflat de aparitia unei femei in viata lui,ne.am despartit am inaintat divortul dar ne.am impacat sperand ca el isi v.a da seama ca a gresit si ca ne vom creste copilul in liniste,nu a terminat cu domnisoara,atunci am decis sa continui divortul care s.a si terminat in luna ianuaria!Am cunoscut un baiat,singur fara obligatii,fostul sot a inebunit ca ma iubeste ca si.a dat seama si ca trebuie sa ne impacam ca avem un copil si sentimente unul pt celalalt!Am decis sa pun punct cu prietenul,am discutat cu fostul sot si parea schimbat,problema noastra nu erau doar banii ci si sexul,isi dorea sex oral…am vb asa cate.va zile si ne.am intalnit in 3 seri in care am facut dragoste si sex oral,toate bune si frumoase pana intr.o seara cand mi.am facut un text de sarcina si a iesit pozitiv,eram insarcinata cu prietenul,mi.a cazut cerul pe mine,i.am zis sotului ca nu se poate intre noi si m.am decis sa ma intorc la prieten simtindu.ma vinovata de ceea ce am facut,nu am zis de sarcina nimic,am mers si am facut chiuretaj,ne.am impacat,fostul sot a luat.o razna ca de ce,a inceput sa pov la toate pr ce s.a intamplat intre noi,era ranit si suferea enorm…mie imi era bn langa prieten,dar acum nu,am vrut sa o inchei si sa fiu singura,nu stiu ce vreau si nu ma inteleg,vreau sa precizez ca prietenul s.a opus sa mai vbcu fostul sot si de fata pt ca si lui a incercat sa.i spuna de sex oral iar eu am negat.Ma simt vinovata de tot,sunt vinovata si nu stiu cum sa ies din situatia asta,nu ies cu fetita la plimbare de rusine,doar servici si casa.Va rog ajutati.ma cu un sfat cv,va rog din suflet!

nu imi este foarte clar de ce anume iti este rusine? De sex oral? De chiuretaj? De divort? Parerea mea este ca ar fi bine sa discuti o perioada cu un psihoterapeut (pe viu) pt ca ti s-au intamplat multe lucruri in ultimii ani de viata… ai si un copil de crescut. Curaj si succes!

Rusine nici eu nu vad de ce simti. Te-ar ajuta sa vorbesti cu un specialist.

Parerea mea este ca ti-ar fi util sa-ti lamuresti nevoile tale, sa-ti dai seama de calitatile si punctele tale forte , sa-ti dezvolti curajul de-a lua decizii in acord cu principiile tale.Subscriu colegilor mei.Mult succes.

Înțeleg că ați fost căsătorită cu un bărbat alături de care: 1) nu ați avut liniște, 2) nu ați avut înțelegere și susținere 3) viața sexuală nu nici ea cea mai minunată armonie 4) juca la pariuri și nu oferea stabilitate financiară 5) v-a înșelat și, nu reiese clar, dar probabil 6) v-a mințit și v-a înșelat în continuare. Ați divorțat și chiar ați găsit pe cineva potrivit. Urmare: soțul, care până acum nu dădea semne, vă iubește brusc , vă dorește înapoi și dvs. încercați să reluați legătura. Care nu e tocmai perfectă nici acum, dacă am înțeles eu bine.

(continuare): Apare un copil și, deși nu păstrați sarcina, deci nu copilul e adevăratul motiv, vă întoarceți la iubit, cel care nu crea probleme. Soțul insistă, poate e și el de înțeles, poate cu adevărat pierde ceva, iar dvs. vă simțiți rușinată, foarte rușinată. Cred că un psihoterapeut vă poate ajuta tocmai aici. Poate e o rușine îndreptățită, dar poate nu este. Nu știm.

Lamureste intai care sunt nevoile tale. ale lor sunt clare si tinanad cont de ele ai ajuns in situatia asta. Ia priveste-i pe baetei, nu numai ca nu se rusineaza ci chiar se dau “lebada in ghiuveta”.unul in fata altuia si poate a lumii. Constientizeaza insa ca nimeni nu a dus greul alaturi de tine cand ai divortat caci “nu traesti cu lumea in casa” iar “gura lumii o astupa doar pamantul”. clar ?

Draga mea, cu persoanele cu care vrei sa te culci poti face ce fel de sex va place la amandoi. E treaba voastra. Din pricina ca ti se pare rusinos sexul oral, uite cum se foloseste fostul tau sot de asta ca sa-ti “strice imaginea” in fata altui barbat. Nu poti controla ce zice gura altuia despre tine, dar poti controla ce simti tu despre ce zic sau fac altii. Din pacate fiica ta e prea micuta ca sa aiba o legatura cu tatal ei biologic fara tine, dar cred ca prietenul tau poate sa inteleaga ca tu si tatal ei sunteti parintii unei fetite si de bine de rau trebuie sa colaborati ca sa o cresteti, ca ea sa beneficieze de ambii parinti, e dreptul ei, atata vreme cat tatal nu ii pune in pericol siguranta si sanatatea.

Mesaj anonim de pe www.terapeuti.ro:Buna,
Am aproape 42 de ani, si de un an si ceva am o relatie cu un baiat cu ani mai mic ca mine.Relatia merge ok, dar e o mica exceptie: eu locuiesc in Bucuresti, el in provincie. Vorbim zilnic, la telefon si pe internet, dar momentan cam atat… Precizez ca ne-am cunoscut deja anul trecut, deci nu suntem doar doua id-uri… Il iubesc foarte mult, spune si el ca ma iubeste la randul lui, dar…sunt speriata… Imi dorec foarte mult sa fiu cu el, dar mi-e teama de distanta, de diferenta de varsta. Mi-e deasemeni teama ca nu voi fi acceptata de mama lui, tocmai din aceste motive…
Ce ma sfatuiti, in situatia asta?

ce inseamna ‘cu ani mai mic’? Sugestia mea este sa tratati aceasta relatie ca pe oricare alta… in sensul de a cantari bine daca poate persista in timp din orice punct de vedere. Puteti apela si la un psihoterapeut pt a va lamuri diversele dileme. Succes!

Partenerul dvs. vă dă motive reale de a vă îngrijora? Abordaţi împreună cu el aceste temeri şi încercaţi să găsiţi soluţii, pentru a face relaţia să funcţioneze, în ciuda lor. Deşi există o normă socială pentru “cum” ar trebui să arate o relaţie, atata timp cât pentru dvs. relaţia în sine nu reprezintă un motiv de distres, nu e nimic condamnabil în faptul că sunteţi mai în vârstă decât partenerul sau că, de comun acord, alegeţi să rămâneţi la distanţă.

Daca doar mama sa va ingrijoreaza iar din partea lui nu aveti motive de ingrijorare sau de indoiala, nu aveti de ce sa nu duceti mai departe aceasta relatie. Vietile dvs sunt independente de a altora-mama sa de exemplu.

Mesaj anonim de pe www.terapeuti.ro:sunt barbat, am 28 de ani si am facut sex cu alt barbat dar am facut si cu femei dar imi place mai mult sa fac cu femei si sunt atras de femei, cum fac sa uit ce-am facut ce iti sfat imi dati
nu ma atrage barbati!!

eu iti recomand sa nu te mai obosesti sa uiti… pt ca nu o sa uiti. Poti reprima fortat acea amintire insa de uitat nu se uita. Spune si tu ca ai avut o ‘experienta’ si mergi mai departe… las-o in trecut si accepta ce s-a intamplat… mai ales ca spui ca te atrag femeile. Daca vrei, poti lucra impreuna cu un psihoterapeut/sexolog la aceasta tema. Succes!

N-ai de ce sa-ti fie rusine, de uitat nu vei uita, daca pe viitor ai iarasi dubii despre orientarea ta, n-are nimeni ce sa-ti comenteze, ca nu e treaba lor. Partea asta a vietii tale e privata, te priveste pe tine si pe partener(a), voi sa fiti fericiti, cu oricine alegi sa fii. Oricum a face sex cu persoana de acelasi sex nu te face gay, te face doar persoana care a facut sex cu alt barbat. Si ce daca? Ai fi la fel de critic cu o femeie care a facut sex cu alta femeie? Si daca esti gay, care-i baiu’?

Inteleg ca te framanta o problema de morala. Toata lumea greseste intr-un fel sau altul. Inportant este sa nu repeti gresala pentru a evita pe viitor astfel de conflicte interioare. Iata avantajul persoanelor religioase. Merg si se spovedesc, isi pimesc pedeapsa in penitente, apoi rasufla usurate si conflictul s-a incheiat. Solutia este sa te analizezi, sa te intelegi asa cu ai fost si ai actionat in acel moment, apoi sa constientizezi rezultatul dar si saltul facut spre bine datorita conflictului declansat. Cunoscandu-te acum mai bine, te poti ierta si impaca cu tine insuti, caci cine iarta greselile lui sau ale semenilor. se iarta de fapt pe ei insusi de chinul propriilor conflicte interioare. Se prea poate, ca daca lucrurile ar fi ramas la stadiul de curiozitarte nesatisfacuta acum, sa fi fost chinuit din cand in cand degandul ca ai scapat ocazia de a cunoste aceasta experienta, care de fapt te-a luminat in privinta a cine esti si ce-ti place cu adevarat sa fii.

Mesaj anonim de pe www.terapeuti.ro:

Sotul meu mi-a spus astazi ca sunt ”grasa cat china, cat dulapul”, prima data in viata, avand in vedere ca sunt in a cincia luna de alaptare exclusiva a celui de-al doilea copil. In plus, m-a si injurat. Am 76 kg, cam cu 10 in plus, dar ce mi-a spus astazi m-a ranit mult. Inseamna, cred, ca nu ii mai plac asa cum sunt, iar de injurat, din familia lui a invatat. Suntem intelectuali amandoi. Oare sa nu ne mai iubim? Singura mea reactie e sa ma razbun, sa-i arat ce pierde. Ce ma sfatuiti sa fac?

intelectuali sau nu… pare ca undeva in relatia Dvs. comunicare a avut mult de suferit. Este o problema de cuplu care nu poate duce la o rezolvare buna nici cu el purtandu-se in acest mod, nici cu Dvs, ‘aratandu-i ce pierde’… s-ar putea sa aveti toti 4 de suferit. Asezati-va calm la masa, incercati sa fiti atenti mai mult empatic unul la celalalt si sa gasiti in liniste ‘radacina’ problemei (se poate sa discutati si cu un consilier de cuplu) si sa o eradicati. "La nervi" nu aveti prea multe sanse sa se termine cu bine. Succes!

Pe langa faptul ca el a fost lipsit de tact, tu esti inca sensibila la 5 luni de la nastere. N-ar trebui sa fii in situatia de a te confrunta cu astfel de remarci, dar….daca el nu poate mai mult, incearca sa fii tu constructiva. Povesteste-i mamei lui sau surorii ce s-a intamplat si roaga-le pe una din ele sa-i explice sotului.

In astfel de imprejurari – copil mic, schimbari fizice ale mamei- multi barbati clacheaza. Poate ca era nervos-nu ati spus in ce imprejurari a spus acele cuvinte- poate ca era obosit. Taticii trec prin stari asemanatoare cu cele prin care trec mamicile, atunci cand este un sugar in casa. Eu zic sa vorbiti deschis si sa-i spuneti ca ati fost ranita de cuvintele sale. Daca e prima data cand s-a intamplat e posibil sa nu se mai repete. Poate are nevoie de putin spatiu, de putina liniste.

Comportamentul sau este urat, dar comunicarea deschisa e singura solutie. El pare momentan nemultumit de relatie, razbunarea nu va aduce inapoi sentimentele bune. Ati putea face si chestii practice: sport, un regim alimentar sanatos, sa va aranjati. Cu siguranta cauzele sunt altele decat faptul ca v-ati ingrasat. Viata sexuala este ok? Acesta poate fi un important motiv de nemultumire. Puteti discuta aceste aspecte, inclusiv cele care va deranjeaza pe dvs. (…..). Daca nu reusiti, ar fi indicata o terapie de cuplu. Succes si nu disperati! Maternitatea vine din pacate si cu mici probleme la pachet, dar care, cu bunavointa se pot rezolva!

Eeeh, si cu pita unsa si cu slana-n pod! Barbatii din partea asta a lumii (si nu numai) nu au fost socializati sa intelegeaza, sa respecte si sa accepte schimbarile prin care trece partenera lor in a aduce pe lume copilul lor la urma urmei. Este dezamagitor comportamentul lui, dar din pacate nu este singular in perioadele de sarcina si dupa. Bineinteles ca la 76 kg in perioada de alaptare n-ai de ce sa-ti faci probleme ca ai fi departe de o greutate sanatoasa, daca inaltimea ta e medie. Barbatii deplang, mai in liniste sau mai vocal, schimbarile prin care trece partenera lor in preajma sarcinii si le e teama ca partenera se schimba asa de mult ca nu va mai fi aceeasi de care s-a indragostit, ca nu o va mai dori. Multi habar nu au cum sa abordeze aceste schimbari si dau cu batu-n balta, lovind in partener pt ca nu-i duce capul la mai mult, obositi sau coplesiti fiind. Nici sa te grabesti sa dai jos cele 10 kg in plus nu este realist acum, pentru ca alaptarea stimuleaza corpul sa retina aceste kilograme in plus ca sa asigure supravietuirea mamei si a copilului. Va veni vremea si pentru slabit, dar acum prioritatea e hranirea bebelusului si linistea ta sufleteasca. Poate se va da si el pe brazda, poate si-a cerut scuze deja, dar din pacate pt tine, el nu duce foarte bine perioada asta… Ceea ce inseamna ca mai bine cauti sustinere si intelegere la alte femei care au trecut prin asta si vei vedea ca nu esti singura si ca aceste perioade trec si ele. Acestea fiind spuse, chiar daca nu te poti apuca de cure de slabit acum, asigura-te ca-ti speli parul si ti-l periezi, fa dus sa mirosi bine, gandeste-te cu ce haine stai in casa si iesi din casa, detalii micute care iti vor sustine tie stima de sine, sa te simti mai bine in pielea ta pana poti face mai mult pentru tine. Putin pentru el, dar mai mult pentru tine!

Cred ca treceti intr-o perioada de incercare. In imaginatia multora se naste o imagine cu o familie fericita:2 copii minunati, parinti zambitori fara stress…..; realitatea este alta! Este o implinire sufleteasca sa fii mama, dar este important sa ramai si sotie.

Ti-a aratat cat de mult tine la tine si cat de importanta esti pentru el. Desigur ca momentul ales, tonul vocii, seriozitatea cu care o spune cantaresc si ele greu, insa ai de luru. Ai de recastigat demnitatea ta de femeie. Chiar cu sprijinul unui terapeut.

eu cred ca a avut o zi proasta si nu neaparat vroea sa spuna asta si poate ca ar fi bine sa incercat sa mergeti la psiholog

E greu cu doi copii dar încearcă să te îngrijești, să nu umbli șleampătă, netunsă, nevopsită, cu unghiile necuratate si schimbă garderoba cu haine care să te avantajeze până vei putea slabi.Succes!

Apariția unui nou membru al familiei înseamnă schimbare, schimbare pentru care nu suntem întotdeauna pregătiți – schimbări în rutină, aspect fizic, dinamica relației etc. Atât dvs., cât și soțul, probabil că resimțiți această schimbare. Pe de-o parte dvs. poate sunteți obosita, înstrăinata de propria persoană, copleșită. Pe de altă parte, soțul poate e stingher, poate simte ca nu mai face parte efectiv din viața dvs. Nu știm, poate nici dvs. nu știți exact, dar dacă doriți o relație sănătoasă important este sa clarificați aceste aspecte, sa încercați sa găsiți soluții împreună și sa va redobanditi relația, în noile circumstanțe. Evitați reproșurile, ele nu fac decât sa genereze reacții dezadaptative pentru voi în postura de cuplu. În schimb, concentrați-va pe găsirea soluțiilor discutând deschis despre consecințele emoționale în situația dată.