implant dentar fast and fixed



Login

Cursuri de balneofizioterapie | Kinetoterapie | Masaj terapeutic

Cursuri gratuite

Sfatul terapeutului

Susținem

vegani romania

Implant dentar pret

Arhiva lunara pentru iunie, 2016

  135 vizite


Sunt un copil adoptat. Mama biologica m-a abandonat in spital si a dat un nume fals, la fel si tatal. Cand am auzit vorbindu-se maghiara mi s-a parut familiara, desi in familia adoptiva nu sunt maghiari.

Olga Gâdea 7:24am Jun 27
Mesaj anonim de pe www.terapeuti.ro:

Buna.. Eram foarte curioasa, ma macina acest gand de 3 ani de zile. Ar fi multe de spus, dar incerc sa cuprind totul cat de scurt si esential pot. Eu, sunt un copil adoptat, relatia cu familia este una foarte buna, totul decurge ca si cum nu as fi adoptata, ceea ce este foarte normal si logic. Eu ma rezum la un singur fapt. Sunt din Arad. 1 an si 5 luni am stat la orfelinat. Mama biologica ma abandonat in spital, de acolo s-au facut procedurile necesare si am ajuns la orfelinat. Ea a dat un nume fals, la fel si tatal. Ea era mult mai tanara decat tatal. Si acum sa spun ce ma framanta. Pe clasa a saptea, am primit in clasa o colega unguroaica. Ea mai vorbea la telefon limba mahiara cu familia.. Cand am auzit vorbind mahiara parca imi parea familiara, de parca as fi vorbit acea limba de cand m-am nascut.. BUn, am zis ca sunt mica si fantezista. Pe clasa a noua, la liceu, dirugibtele vorbeste maghiara cu colegii, am foarte multi de etnie mahiara. Iar mi s-a aprins acel beculet, daca ii pot spune asa..parca am auzit aceasta limba de cand lumea. Bun, m-am apucat serios sa invat maghiara. Am invatat singura toate accentele, stiu sa citesc, cuvintele pe care le-am invatat foarte bine le stiu distinge cand ascult la radio maghiar sau televiziune, la fel si la televizor, am ascultat emisiuni maghiare, totul mi se pare familiar.. Am incercat si cu alte limbi slave sa invat, sa ascult.. am incercat cu germana, rusa, ucraineana. Nu este deloc sentimentul de familiaritate sau usurinta de a invata. In vorbire, am momente cand folosesc accentul maghiar, si vorbesc uneori cu acele greseli pe care le fac maghiarii, asta mi-a spus nasul meu care este maghiar si stie la perfectie maghiara. As vrea sa stiu de ce toate aste. De ce iubesc Ungaria? Din familia adoptiva nu am maghiari. Mama mea stie de aceste lucruri si mi le respecta. Vreau sa precizez faptul ca eu i-am spus mamei abia pe clasa a 10-a dupa ce am invatat ceva maghiara. Sa fiu de etnie maghiara? Sunt normale sau fanteziste sentimentele mele? Merci anticipat.


Cristina Anghel 9:18am Jun 27
Este f posibil sa fie asa cum intuiti. E normal si sa va cautati parintii biologici. Poate intr-un final veti afla adevarul. Ce veti face atunci?

Gabriel Sima 9:32am Jun 27
Iti doresti sa ai parintii biologici de etnie maghiara? Te-ar deranja daca ei sunt de etnie maghiara? Si mie imi pare cunoscuta limba spaniola.. ba chiar imi place si franceza.. si singura limba pe care o pot vorbi este engleza. Nu cred ca tine de origine, preferinta pentru o limba sau nu, dar poate ca ai rude si din aceasta etnie.

Doina Zamfirescu 11:11am Jun 27
Ai putea lamuri misterul afland cine sunt parintii. Avem afinitati cu alte limbi straine desi asta nu inseamna neaparat ca avem pe cineva in familie. Este posibil sa fie o combinatie intre dorinta de a cunoaste parintii si o afinitate fata de alta limba straina.

Psiholog Daniel Mois 5:39am Jun 28
E posibil ca parintii tai biologici sa fie de etnie maghiara. Si tu ai mostenit abilitatile respective. Este absolut normal sa faci ceea ce simti. Si nu e nimic rau in asta.

Ana Irina 10:06am Jun 29
Si eu am invatat foarte usor germana. Dar nu-s adoptata, stiu sigur asta… Poate doar ai talent la invatat limbi straine… Desi, se poate sa fie cum intuiesti. Influenta limbii materne nu este de neglijat. Cred ca exista unele studii pe aceasta tema.

Am facut o foliculita pe gambe care a lasat urme, pete maronii destul de inestetice si e deranjat pentru ca nu pot purta nimic scurt. Plang intr-una si nici nu pot sa ma privesc.

Olga Gâdea 7:25am Jun 27
Mesaj anonim de pe www.terapeuti.ro:

Buna ziua,
Am 24 de ani si sunt asistent medical, as dori un sfat in legatura cu o problema care o am de aproximativ 1 an de zile, mai exact de prin toamna anului trecut 2015, am inceput sa fac o foliculita pe gambe care a lasat urme pe picioare, pete maronii destul de inestetice, am fost la doi medici de specialitate dermatologi folosind diferite tratament de am obosit si saturat, mai mult pshic pentru ca nu reusesc sa scap de ele nici macar bronzata tot se vad si e deranjat pentru ca nu pot purta nimic scurt (fuste scurte, pantoloni scurti, rochii), de 2 saptamani plang intr-una si nici nu pot sa ma privesc, tin sa precizez ca sunt foarte perfectionista (cred ca si zodia Fecioara isi spune cuvantul) si ca tot timpul trebuie sa arat cat mai bine sa am grija ceea ce mananc, etc; logodnicul nu ma intelege cat de tare ma deranjeaza si stiu ca totul porneste din capusorul meu pentru ca vreau sa arat cat mai bine si sa nu am nici un defect..as vrea va rog frumos sa ma ajutati cu un sfat, cum sa fac sa scap de gandurile acestea pentru ca cel mai probabil am cazut intr-o depresie din cauza petelor de pe picoare si a faptului ca vreau sa arat perfect si orice as face nu sunt multumita de mine, de cum arat chiar daca toata lumea din jurul meu imi zice ca arat bine. Multumesc!


Cristina Anghel 9:16am Jun 27
Pentru a scapa de stres e indicat sa urmati terapie. Pe net nu e posibil sa rezolvati problema intr-o maniera adecvata. Mult succes, va tin pumnii.

Gabriel Sima 9:39am Jun 27
Foloseste fond de ten si abordeaza un psiholog.. de cele mai multe ori bolile dermatologice au cauze de natura psihica. Succesc!

Botezat-Antonescu Radu 10:37am Jun 27
Daca este depresie… anxietate… poate este de consultat un psihiatru? Ma gandesc ca poate un proces terapeutic pe termen lung ar fi mai de folos decat cateva sfaturi. Succes

Psiholog Daniel Mois 5:41am Jun 28
E posibil ca intre petele respective si frica ta de a nu arata rau sa existe o legatura! Odata eliminata frica, pot chiar si sa dispara petele! Ele sunt o somatizare a fricilor tale. Deci lucreaza asupra fricilor (cauza afectiunii), si nu doar asupra petelor, care sunt doar un simptom.

Dan Alexandru Lupu 6:47pm Jun 28
ati incercat si tratamente naturiste? de multe ori afectiunile pielii (cum e psoriazisul de ex.) apar pe fond psihic…

Am 18 ani si m-am despartit de prietenul meu. E vina mea ca s-a ajuns aici, nu am fost afectuoasa, iar acum mereu imi spune ca “roata se intoarce”.

Olga Gâdea 6:17am Jun 17
Mesaj anonim de pe www.terapeuti.ro:

Buna ziua! Sunt fata, am 18 ani si am avut un prieten timp de 2 ani. Suntem colegi de clasa, din pacate…In primul an de relatie, el imi acorda foarte multa atentie, imi spunea ca ma iubeste, insa uneori mi se parea mult prea mult, poate chiar sufocant, ceea ce ma facea sa ma indepartez de el si sa ii spun asta. Anul acesta, parca totul s-a intors impotriva mea. Acum suntem despartiti si eu sufar foarte mult, pe cand el pare sa nu ii pese deloc. Am mai fost despartiti, si il vedeam atunci cum regreta, insa acum…e cu totul si cu totul alta persoana. Inainte de despartire, ne certam des, uneori imi ascundea lucruri minore, cand ne certam ma respingea foarte tare. Nu m-a inselat niciodata, insa in ultima vreme am impresia ca vorbeste cu multe fete si e foarte "prietenos", incat au ajuns si cei din jur sa observe ca eu sunt oarecum "pe langa" si intr-adevar sa ma simt si eu asa. Acum am vazut ca dupa 3 zile de la despartire, vorbeste cu altcineva. El mi-a zis ca vorbesc de c
and ne-am despartit, dar am vazut cumva, ca vorbeau de vreo zi, doua inainte…Eu il iubesc foarte mult, si mi-as dori nespus sa fie totul ca inainte, insa nu vreau sa cedez si sa ne impacam, fiindca nu stiu daca pot avea incredere in sentimentele lui.A m impresia ca ar sta cu mine doar sa nu sufar, din mila cumva… Intr-un fel ,ma invinuiesc pe mine ca nu am fost destul de afectuoasa cu el cand a trebuit, insa acum el pare mult mai rau, pare ca e plictisit si ca nu ma mai iubeste, desi el spune in continuu ca nu e asa, ca ii e rusine fata de mine ca ma vede suparata. Insa a doua zi dupa ce spune asta, iar ne certam, sau face el ceva si o luam de la capat. Nici eu nu sunt perfecta, dar macar sunt onesta…Intrebarea mea este: Cum s-a ajuns aici dupa 2 ani atat de frumosi? Am eu o problema ca de la niste lucruri marunte, precum mereu le prezinta el, (de ex. "vorbesc cu fata aceasta, pentru ca a fost singura dispusa sa vorbeasca cu mine, cand altcineva nu este") ajung sa ma supar atat de tare, incat nu pot avea incredere in el si sa nu il pot ierta desi il iubesc?(in general nu sunt o fire geloasa, a mai vorbit cu prietene comune sau prietene vechi si nu m-am suparat, pentru ca imi spunea mereu, acum insa deja ma simt inlocuita si nedorita) E vina mea ca s-a ajuns aici ca nu am fost afectuoasa la inceput, pentru ca atunci nu mi-a reprosat nimic, insa acum mereu imi spune ca "roata se intoarce".
Sper sa imi raspundeti, as avea nevoie…si multumesc anticipat!


Botezat-Antonescu Radu 6:47am Jun 17
traiesti o poveste adolescentinta destul de ‘clasica’ cu frumusetile si neplacerile ei. Nu cred ca putem schimba ceea ce simti… sau ceea ce simte el. Intr-o relatie trebuie sa existe reciprocitate… o comunicare, intelegere, etc. Daca nu se mai poate… nu putem forta. Mergi mai departe, bucura-te si invata din experienta asta. Succes!

Cris Tina 7:00am Jun 17
Cateodata obosim sa mai fim intr-o relatie sau sa fim in aceeasi relatie pentru mult timp si atunci este nevoie de o pauza . Ca atunci cand esti la dieta si simti nevoia cateodata de o zi free . iubirea ar trebui sa fie fara atasament fara nevoia ca cel iubit sa fie doar al nostru . Asta nu mai este iubire , este poses . Atunci cand iubim o floare o lasam la locul ei in gradina pentru ca daca o rupem si o punem in vaza pentru a fii numai a noastra , floarea moare. Daca el vrea o pauza da-i o pauza . Tie nu-ti ramane decat sa fii iubibila ;)

Psiholog Daniel Mois 9:07am Jun 18
Hai sa nu cautam vinovati. Relatiile pot sa mearga, sau pot sa nu mearga. Ideal e ca atunci cand relatia nu merge, sa va despartiti. Inainte de a va casatori si a face 3 copii :) In viata de zi cu zi, mai mult de 90% din relatiile de la 18 ani SE RUP. Si e ceva normal. Chiar daca pe moment pare dureros. Ideal e sa cunosti si alti parteneri, sa acumulezi experienta, si sa nu alergi dupa iluzii. Odata cu maturizarea, vei ajunge sa treci peste deziluziile adolescentine.

Cristina Anghel 5:19pm Jun 18
Asa cum ti-a spus chiar prietenul tau, avea nevoie de cineva care sa il asculte. Tu ai pe cineva care sa te asculte? Cum e relatia cu parintii tai? Daca tu nu esti ascultata, nu vei sti nici cum sa asculti. 2 ani frumosi … in care va certati? Primul an in care pe tine nici nu te interesa si te simteai sufocata de dragostea lui? Ce inseamna frumos? Ti-ar fi utila o discutie cu un terapeut sau cu psihologul scolar. Succes in a te cunoaste mai bine!

Soare Fericire 7:06pm Jun 21
https://www.youtube.com/watch?v=7XG8ED2BUfM

Sunt casatorit de 25 de ani. Sotia mea a pierdut in ultimii 3 ani mama, tatal si bunica si a inceput sa ma respinga treptat, pana s-a ajuns la refuzul oricarei atingeri, inclusiv fara relatii sexuale. In prezent suntem despartiti, motivand ca doreste sa-si gaseasca linistea si sa se hotarasca daca mai ramane in relatia de cuplu.

Olga Gâdea 6:19am Jun 17
Mesaj anonim de pe www.terapeuti.ro:

Buna ziua.
Sunt casatorit de 25 de ani. Incepand de la sfarsitul anului trecut, dupa decesul tatalui ei, sotia mea a inceput sa ma respinga treptat, pina s-a ajuns la refuzul oricarei atingeri, inclusiv fara relatii sexuale. Pina anul trecut am avut o viata sexuala normala impreuna cu sotia mea.
Acum motiveaza ca nu mai simte nimic pentru mine.
In prezent suntem despartiti, la cererea ei, motivand ca doreste sa-si gaseasca linistea si sa se hotarasca daca mai ramine in relatia de cuplu.
Spune ca nu exista alt barbat in viata ei. Precizez ca nu am avut conflicte, nu am avut niciodata comportament agresiv asupra ei.
Trebuie sa spun ca sotia mea are 48 de ani si este in perioada de pre-menopauza.
Ea a pierdut in ultimii 3 ani: mama, tata si bunica.
Avem o fata, cu varsta de 21 de ani, care de anul trecut din august s-a mutat cu prietenul ei.
Ce se intampla cu sotia mea?
Credeti ca sotia mea isi poate recapata sentimentele pentru mine sau starea actuala este ireversibila?
Va multumesc anticipat pentru amabilitate Dvs.
Cu stima,
Adrian


Agota Toth 6:25am Jun 17
Sotia dvs trece intr-o perioaa de ttranzitie. Atat pe partea de familie, cat si partea de " natura" A avut

Agota Toth 6:29am Jun 17
Are nevoie de timp pentru a face ordine in viata ei. Dvs trebuie sa aveti multa rabdare.Cu ajutorul unui terapeut poate sa treaca mai usor prin aeasta perioada de tranzitie.Sentimentele sunt reversibile!

Doina Zamfirescu 6:43am Jun 17
Sotia dvs. are nevoie de suport. A trecut prin niste evenimente cu mare incarcatura emotionala. Este probabil depasita de evenimentele care au avut loc. Nu stiu cum ati incercat sa gestionati dvs. aceasta situatie, dar este posibil ca ea sa fi simtit ca nu este inteleasa. Daca doreste si doriti puteti apela la terapie de cuplu.

Lia Oltean 8:19am Jun 17
Subscriu. Exista posibilitatea ca soția dvs. să nu se bucure de suport? Sau ce altceva puteți face chiar dvs. pentru a repara relația? Încercați o abordare calma, prin care amândoi sa va asumați responsabilități și dacă doriți reconcilierea relației, o puteți face într-un demers terapeutic în cuplu.

Gabriel Sima 5:27am Jun 18
Trebuie sa o intelegeti. Stati aproape de ea si pt o perioada cat timp ea se reface incercati sa lasati partea sexuala doar la capitolul autosatisfacere. Sunt sigur ca daca o sa vb cu ea si o sa o intelegeti..obiceiurile o sa reintre in normal.

Psiholog Daniel Mois 9:01am Jun 18
Nimeni nu va poate da un raspuns clar. Doar ea stie ce e in sufletul ei. Iar incapacitatea dvs de a comunica, de a o intelege, arata ca relatia e rupta. Aveti de invatat mult. Cum sa comunicati. Cum sa socializati. Si cum sa gestionati o relatie cu o persoana aflata in depresie. Un lucru e sigur, Lucrurile nu se vor rezolva de la sine, fara un ajutor specializat. Iar solicitarea acestui sprjin necesita o doza mare de curaj, si de responsabilitate. Vi-o asumati?

Am 34 ani, 4 copii si sunt casnica. De ceva vreme sunt foarte stresata, debusolata, dezorganizata si foarte irascibila. Nu reusesc sa-mi gestionez corect viata, sentimentele, adun doar frustrari si ma manifest cu manie si suparare fata de cei din familie.

Olga Gâdea 6:19am Jun 17
Mesaj anonim de pe www.terapeuti.ro:

Buna ziua!Am 34 ani,4 copii si sunt casnica.De ceva vreme sunt foarte stresata,debusolata,dezorganizata si foarte irascibila.Nu reusesc sa-mi gestionez corect viata,sentimentele si adun doar frustrari si ma manifest cu manie si suparare cu cei din familie.Vreau sa pot face fata cu brio exigentelor unei familii numeroase si nu stiu cum sa reusesc.Am nevoie de o indrumare de un sfat de o orientare catre un orizont relaxat.Multumesc anticipat!


Botezat-Antonescu Radu 6:42am Jun 17
incepe o psihoterapie… acolo ai tot timpul pt tine si tot ce se intampla in tine… o sa vezi ca in timp totul se regleaza. Succes!

Doina Zamfirescu 6:50am Jun 17
Din cate inteleg incercati sa faceti fata cu "brio" exigentelor multor persoane. Poate ca explorand situatia veti constata ca si dvs sunteti o persoana la fel de importanta si ca nu trebuie sa faceti totul cu "brio". Cateva sedinte de dezvoltare personala v-ar ajuta sa va puneti si pe dvs pe prim plan si totodata sa faceti fata obligatiilor din familie la un nivel rezonabil.

Lia Oltean 8:17am Jun 17
Subscriu. Nu exista un standard universal valabil pentru ceea ce înseamnă o mama buna. Iar dvs., pe lângă rolul de mama și soție, aveți și alte roluri. Explorați împreună cu un terapeut mai bine situația.

Marius Dumitrescu 5:54am Jun 18
pe langa sfaturile primite si care implica mai mult sau mai putin si bani incercati pur si simplu sa-i responsabilizati pe cei din famile inclusiv pe sot cerandu-va cu tact drepturile si impreuna cu sotul incercati sa va rsponsabilizati copii. Fiecare trebuie sa stie ca are de adus prorpia contributie la curatenia casei, ajutor in gospodarie, etc.. Fiind multi fiecare are de facut mai putin decat daca ar fi fost singuri. Cine nu este responsabil nu stie sa aprecieze munca altuia. Daca v-ati angaja ce ati face ? Succes.

Psiholog Daniel Mois 8:59am Jun 18
Ai nevoie de repaos, de relaxare, de grija fata de propria ta sanatate, fata de propria ta persoana. Apeleaza temporar la o doica, ia-ti o vacanta, fa o pauza. Si reinvata sa te relaxezi.

In urma unui examen la facultate, inima a inceput sa imi bata foarte tare, pulsul il simteam foarte marit si aveam o stare de neliniste. Analizele mi-au iesit bine. Duminica seara am inceput sa am din nou o stare de neliniste. O frica constanta care nu imi da pace, ma gandesc daca ajung din nou la spital, daca incepe sa imi bata inima din nou, daca imi creste pulsul…

Olga Gâdea 6:20am Jun 17
Mesaj anonim de pe www.terapeuti.ro:

Buna ziua. Ma numesc Ana si am 24 de ani. In urma cu cateva saptamani, in urma unui examen la facultate, inima a inceput sa imi bata foarte tare, pulsul il simteam foarte marit si aveam o stare de neliniste. M-am speriat si am decis sa merg la urgente. Acolo, medicii mi-au facut un ekg si analize. Toate au iesit foarte bine. Dupa aceea, starea de neliniste persista si am decis sa merg la un cardiolog. Acolo, mi s-a spus ca totul e in regula, ca inima e perfect sanatoasa si ca nu am de ce sa imi fac griji iar ca diagnostic am spasmofilie. Am primit tratament cu Magnerot timp de o luna de zile. Mentionez ca in tot acest timp m-am simtit foarte bine, vineri o sa termin tratamentul. Dar, duminica seara am inceput sa am o stare de neliniste, stare care persista pana astazi. Este vorba de o frica constanta care nu imi da pace, ma gandesc daca ajung din nou la spital, daca incepe sa imi bata inima din nou, daca imi creste pulsul, traiesc cu aceasta frica si nu pot sa alung aceste ganduri negative. Stiu ca eu imi induc aceasta stare pt ca daca nu ma gandesc la toate aceste lucruri, nu am nimic. Desi sunt constienta de asta, ma simt neputincioasa si nu imi pot controla aceste ganduri. Ma puteti ajuta, va rog frumos? Din tot ce am citit pe internet, am descoperit ca sufar de anxietate. Cum pot trece peste asta? Mentionez ca inainte de examenul care mi-a declansat starile acestea, in urma cu 3 saptamani, prietenul meu a avut aceleasi simptome si am ajuns la urgente si sunt convinsa ca am asociat tot ce i s-a intamplat lui cu ce mi s-a intamplat mie. El este perfect sanatos, a trecut peste aceste stari din seara aceea. Va multumesc frumos. O zi buna.


Botezat-Antonescu Radu 6:41am Jun 17
uita-te la ultima ta jumate de an… sau chiar la ultimul an. Poti spune ca ca ai cumulat stres? Orice fel de stres: examene, nedormit, probleme emotionale, etc.? Este posibil sa fi avut si o cadere de calciu… sau vitamine in aceasta perioada din cauza examenelor etc… si ma gandesc ca este foarte probabil sa ai si dreptate cu asocierea de care vorbesti. Fa si un set de analize… poate si tiroida de verificat? Daca totul este ok fizic, atunci nu ramane decat anxietatea care o sa dispare (teoretic) odata cu sursa ei. Succes!

Doina Zamfirescu 6:47am Jun 17
Obisnuiesti sa te ingrijorezi? Daca da, atunci examenele de la facultate nu au facut decat sa accentueze aceasta obisnuinta. Daca din punct de vedere fizic-medical lucrurile sunt ok atunci ai putea apela la un terapeut impreuna cu care sa explorezi cauzele si sa gasesti resursele necesare pentru a te simti mai bine.

Lia Oltean 8:22am Jun 17
Subscriu. Dacă, așa cum ai zis, cauzele organice au fost eliminate, este posibil sa te confrunți cu stări anxioase. O evaluare de specialitate Îți poate oferi un răspuns, iar ulterior un plan de intervenție.

Psiholog Daniel Mois 5:20am Jun 18
Anxietatea nu se trateaza la medic. Esti singura persoana responsabila cu gestionarea propriilor tale stari. Invata in primul rand cum sa te reechilibrezi. Abia apoi invata pentru examene.

Mama mea a decedat acum 4 luni si intru des in depresie. Baiatul cu care ma intalneam a renuntat la mine, cu tata nu sunt in relatii prea bune, parintii mei erau divortati, iar tata are o familie noua.

Olga Gâdea 6:51am Jun 10
Mesaj anonim de pe www.terapeuti.ro:am o problema au decedat mama mea cu 4 luni in urma des intru in depresie permanent mi se schimba dispozitia ,ma intilneam cu un baiat la care tare tare tineam in momentele grele cind aveam nevoie de el dupa ce sa intimplat cu mama o renuntat la mine nu mai vroia sa vorbeasca. peste un timp mo sunat eu iarasi am devenit dependenta il sun iii scriu singur fara ca sa ma suni dar constient inteleg ca nu e persoana de care am nevoie cum sa procedez ce sa fac. cu tata is in relatii nu pre bune parintii mei erau devorvati deja cind mama o decedat vreu atentie numi acorda are deja familie noua .eu lucrez deja ma intretin singur parca singur pot sa raspund pentru mine dar ma deranjeaza cheeestele estea ce sa fac cum sa procedez


Botezat-Antonescu Radu 6:59am Jun 10
Condoleante! Du-te si stai de vorba cu un psihoterapeut pana te ‘pui pe picioare’… esti in plin doliu si ceea ce simti tu este firesc! Sprijinul psihoterapeutului este sincer, neutru, obiectiv si impartial. Curaj!

Mama are psihoza afectiva bipolara, iar eu am crescut in casa de copii. Sunt foarte neatenta, imprastiata, cand sunt atentionata de iubit discutiile mi se par certuri, nu reusesc sa il privesc in ochi, nu am incredere in mine, nu imi amintesc ca am zis sau facut ceva anume, nu pot fi atenta pe termen lung, sunt mereu in intarziere, impulsiva…

Olga Gâdea 6:22am Jun 17
Mesaj anonim de pe www.terapeuti.ro:Buna, as avea o problema. Sunt foarte neatenta, imprastiata,folosesc lucruri ni nu le pun la loc, sunt atentionata de iubit de fiecare data cand nu fac bine ceva, discutiile pe acele teme mi se par certuri de fapt ,nu reusesc sa il privesc in ochi pe toata perioada discutiei,imi mut privirea atunci cand vreau sa explic ceva sau sa imi amintesc ceva,mi se pare ca sunt certata ca pe un copil,nu am incredere in mine(cand trebuie sa fac ceva nou nu reusesc sa fac pana la capat acel lucru bine , uneori nu imi amintesc ca am zis sau facut ceva anume, in principiu nu pot fi atenta pe termen lung , sunt distrasa de alte probleme, sunt dezorganizata,nu gasesc lucruri atunci cand am nevoie, sunt mereu in intarziere,sunt foarte impulsiva ma enervez repede, prietenul crede ca e posibil sa fie o boala, mentionez ca mama are psihoza afectiva bibolara si ne streseaza zilnic , am crescut in casa de copii unde aveam toate conditiile materiale dar in rest nu se ocupau de noi corespunzator ajungand sa plece multi cu probleme mintale de acolo. Multumesc anticipat!

Botezat-Antonescu Radu 6:31am Jun 17
ceea ce ne spui tu mi se pare a fi complex si te incurajez sa mergi sa vorbesti direct cu un psihoterapeut… este nevoie de timp pt a explora aceasta situatie. Succes!

Istvan Kecskes 6:44am Jun 17
Un exercitiu de concentrare a atentiei este folositor!

Sunt casatorita de 22 ani, avem 5 copii, iar sotul meu m-a inselat cu prietena mea, casatorita si ea. Copiii au gasit pe Facebook mesajele lor.

Olga Gâdea 6:13am Jun 16
Mesaj anonim de pe www.terapeuti.ro:

Sunt casatorita de 22 ani ,avem 5 copiii sotul meu m-a inselat cu prietena mea dar,nu recunoaste ,fiind si ea casatorita. Relatia lor a durat aproape un an in paralel.Credeti ca nu recunoaste pentru ca vrea sa continue ? Eu cred ca e mai grav ca a durat mai mult relatia , decat daca avea doar o aventura . Stiu ca o protejeaza sa nu afle sotul ei.Momentan sunt devastata i-am zis sa luam o pauza , il iubesc foarte mult si nici nu am bagat de seama ca ma inseala doar ca copiii au gasit pe fb mesajele lor .Acum ma incearca o multime de sentimene:umilinta ,tradare , josnicie dispret ,plus ca universul meu s-a prabusit . Nu mai gandesc logic ,nu ma ia somnu ,nu mananc m-am inchis in mine , lang .Va rog spuneti-mi ce e de facut? Momentan suntem separati .Decizia a fost a mea .Astept sfaturi ,multumesc.


Psiholog Cristina Cristea 6:37am Jun 16
Daca vrea si dansul, ar trebui o terapie de cuplu.

Cristina Anghel 11:25am Jun 16
Imi pare rau ca treceti prin aceasta incercare grea. Eu cred ca pauza e binevenita. Ganditi-va daca doriti sa mai continuati relatia. Atunci aveti nevoie de terapie de cuplu. Daca nu doriti sa continuati, aveti nevoie de terapie individuala pentru a depasi pierderea si a vedea cum s-a ajuns in acest impas. Mult succes va doresc!

Lia Oltean 3:07pm Jun 16
Chiar dacă pare groaznica o astfel de situație, în care după mulți ani sunteți trădată, lucrurile nu sunt fără rezolvare. Recomandarea mea este ca inițial sa începeți un proces terapeutic și sa investigați mai bine ceea ce va doriți, iar ulterior, dacă decideți ca doriți sa continuați relația și soțul dvs. dorește același lucru, sa abordați subiectul într-un demers în cuplu. Terapeutul va va oferi sprijin în a explora cauzele trădării și în a găsi modalități utile pentru dvs. pentru a va recâștiga încrederea și a va reconstrui relația.

Agota Toth 3:22pm Jun 16
Dupa 22 de ani sa incepeti o noua relatie nu este usor. Intrebati-va cum a reusit sotul sa duca o viata in paralel fara sa observati? La ce anume ati fost mai atenta? Daca doriti sa continuati este nevoie in primul rand sa discutati foarte sincer cu sotul Dvs. Sa vedeti care sunt sentimentele lui, ce l-a impus la aceasta decizie. In cazul in care doreste si sotul sa continua casnicia o sa aveti nevoie de terapie de cuplu, dar si de terapie individuala ptr a avea curaj si putere.

Irina Cohal 9:23pm Jun 16
Ce varsta are sotul? …. Indiferent de motivele pentru care s-a ajuns aici, probabil va doare si mai mult faptul ca ati fost tradata de doua ori, si de sot si de prietena…

Doina Zamfirescu 6:53am Jun 17
Asa cum au sugerat si colegii mei, o terapie de cuplu ar fi cea mai indicata. Sau o terapie individuala in care sa explorati situatia si sa va explicati unele lucruri care va preocupa precum si sa faceti fata acestei duble dezamagiri.

Am 20 de ani si imi place foarte mult o fata, insa ea a zis ca nu ma vrea si ca sunt un fraier, iar acum nu ma mai pot concentra la nimic.

Olga Gâdea 6:10am Jun 16
Mesaj anonim de pe www.terapeuti.ro:

am 20 de ani,momentan lucrez, si fac scoala de soferi ,dar imi place foarte mult o fata cu care am vrut sa discut insa ea a zis ca nu ma vrea si ca sunt un fraier ,iar acum nu ma mai pot concentra la nimic,sunt mai mereu trist si nu gasesc o solutie


Psiholog Cristina Cristea 6:41am Jun 16
In viata exista oameni pentru care suntem indiferenti, asta nu inseamna ca este ceva in neregula cu noi. Incercati sa aflati de ce are o parerea proasta, poate este dezinformata. Si incercati sa-i dovediti ca sunteti o persoana sincera si de treaba. Bafta!

Botezat-Antonescu Radu 7:22am Jun 16
iti inteleg dilema… este foarte dureros, chiar tulburator uneori pt orgoliu sa auzim asemenea respingeri…

Alex Silva 8:23am Jun 16
Asta ee viata …cu forta nu se poate nimic …..cu timpul o sa intalnesti persoane care sa te aprecieze pentru persoana care esti …cu bune si rele !

Ioana Alexandra 11:09am Jun 16
Orice ar fi, lucreaza la tine! Dezvolta-te pe toate planurile posibile: educational, social, fizic. Sa vezi cum se intoarce roata!

Gabriel Sima 11:47am Jun 16
Salut! Uneori respingerile initiale se pot transforma in relatii durabile. Incearca sa ii arati tot ce este mai bun la tine si s-ar putea sa te vada cu alti ochi. Succes!
Loading

Cauta un terapeut sau adreseaza o intrebare

19362 raspunsuri primite pentru 4123 intrebari | Vezi toate intrebarile