Mesaj:
Buna ziua! Imi este foarte rusine de ceea ce urmeaza sa povestesc, o situatie foarte comuna insa pe fiecare observ sa ne afecteaza diferit. Ma numesc Alexandra si am 21 de ani. Am o relatie de 2 ani si 4 luni cu un barbat de 28 de ani. In momentul in care ne-am cunoscut fiecare era intr-o relatie. Eu eram cu un tip de o luna iar el cu o fata de 4 ani. Problema e ca eu m-am indragostit nebuneste si am renuntat la acel tip pt el iar el a ramas in continuare in relatie. I-am acceptat relatia pt ca eram nebuna dupa el si nu as fi vrut sa ii fac rau si nu m-a interesat cum m-ar fi privit mai tarziu atata timp cat eu primeam ce voiam: pe el insa NU AM LUAT IN CALCUL CEEA CE URMA SA PIERD: – STIMA DE SINE SI MAJORITATEA TRASATURILOR MELE DE PERSONALITATE. Din cate am inteles poti suferi modificari de personalitate. Am inceput sa devin posesiva si geloasa iar astfel el mi-a promis o relatie normala, doar eu cu el si dupa spusele lui mereu s-ar fi intamplat : CURAND; insa uitati ca a
u trecut 2 ani si 4 luni si el inca nu a renuntat la acea tipa iar eu nu pot sa inteleg cum a trecut pe langa mine timpul si am ales sa fiu nefericita. Dupa atata timp acea tipa i-a spus ca nu mai merge, adica aproximativ acum 2 saptamani si ca vrea o pauza si sincera sa fiu nu m-am simtit usurata pt ca nu a facut-o el, a facut-o ea. El nu ar fi renuntat la niciuna din ce am observat eu si problema e ca eu locuiesc cu el, seara de seara e cu mine iar cu acea tipa cu care are acum aproximativ 6 ani jumate si nu a mai dormit cu ea de muuuult timp pt ca noi locuim impreuna si de culcat impreuna, dupa spusele lui…de un an si jumatate ceea ce mi-e greu sa cred ca cineva ar sta cu un tip atatia ani fara sa primeasca atentie o data pe saptamana cand habar nu am ce fac intr-un timp foarte scurt(maxim o ora). Problema e ca sunt foarte nefericita, el m-a dominat in aceasta relatie, a modificat totul la mine : de la cum merg la cum vorbesc. NIMIC din ceea ce eram – o persoana vesela, spontana si pusa pe sotii mereu – nu a mai ramas deoarece el sustinea ca astfel atrag persoanele de sex masculin intentionat. Acum intampin dificultati in societate- la facultate nu mi-am facut prieteni, ma simt marginalizata, nu mai stiu sa comunic ok, ma simt constransa de propriul comportament, nu stiu cum sa explic si ma simt nefericita, in oras nu iesim, la film nu iesim, la plimbare nu iesim- el munceste de la 6-19:00 in fiecare zi si vine obosit. Ma simt rupta de realitate. Nu mai frecventez facultatea si nu mai am incredere in mine. Am impresia ca daca pun stop acestei relatii nimeni nu ma va placea, m-a facut sa cred ca nu sunt buna de nimic si ca doar el ma accepta cum sunt. Am nevoie de un sfat pt ca nu stiu in ce directie sa o iau si nici nu pot apela la un psihoterapeut. Multumesc frumos!

Mesaj:
buna ziua ! ma numesc Ana , am 18 ani si am o relatie de 5 luni cu un baiat de 21 de ani. Relatia noastra sexuala a inceput in urma cu o luna si problema este legata de trecutul relatiilor sexuale din trecut. Mi-am inceput viata sexuala la 17 ani (dupa 8 luni de relatie) si am avut un al doilea partener sexual ( relatie strict sexuala din partea lui, eu incepusem sa il plac pe tip si din nefericire oricat mi-am dorit sa il refuz nu am reusit -o singura data am facut sex) . M-am simtit vinovata si pentru o perioada nu am vrut sa cunosc pe nimeni. Viata mi-a scos in cale insa un barbat minunat, cu care impart bune si rele, adevarat sprijin insa are si el "fixurile" lui. Pana acum cateva zile credeam (asa cum el imi relatase) ca a avut 2 relatii sexuale si ma simteam oarecum la egalitate cu el din acest punct de vedere. Insa in urma cu 2 zile mi s-a confesat si mi-a destainuit marele si singurul sau secret : el nu mai avusese pe nimeni inaintea mea . Mentionez ca am avut multe , foarte multe discutii legate de trecutul meu sexual , el fiind foarte afectat de "aventura" pe care am avut-o deoarece locuim in aceeasi comuna si ma considera o fata foarte cuminte . Mi-a spus fara ocolisuri ca este dezamagit de mine si ca incearca sa nu isi schimbe parerea despre mine , iar aceste lucruri m-au durut. Acum ca am aflat cele de mai sus sunt confuza, cunoscand atitudinea lui fata de trecutul meu. Credeti ca va folosi virginitatea lui in momentul in care am facut dragoste impotriva mea de fiecare data cand voi avea vreo nemultumire ? se vor accentua sau se vor diminua discutiile noastre pe aceasta tema ? eu i-am propus la un moment dat sa ne despartim pentru ca ar merita ceva mai bun (din punct de vedere al activitatii sexuale ) insa nici nu vrea sa auda de aceasta varianta . Sunt convinsa ca ma iubeste, peste cateva luni ne vom muta impreuna . dar imi este teama. Este normala gelozia lui fata de trecut ? credeti ca relatia va rezista daca el continua sa fie nemultumit ? este posibil sa raman in ochii lui doar "cea care l-a initiat " si sa ma paraseasca atunci cand va descoperi altceva ? sunt intrebari si temeri ale mele la care va rog sa gasiti un raspuns. Multumesc anticipat, Ana.

Daca nu te accepta asa cum esti cu trecut si prezent si are temeri legate de fidelitatea ta, nu este de bun augur sa va mutati impreuna.Nu ai o vina ca el nu a avut alte relati sexuale fiecare a facut ce a considerat.Trecutul tine de trecut ,prezentul este important in relatie.

Cand accepti pe cineva in viata ta si langa tine o faci "la pachet", adica persoana si toata istoria ei. Daca nu poti accepta persoana cu istorie ei cu tot, risti ca mai devreme sau mai tarziu sa incepi sa emiti ganduri catastrofale sau extrem de negative care vor duce la deteriorarea rapida a legaturii. Va recomand sa luati o pauza, sa analizati bine gandurile, emotiile, asteptarile, sentimentele, dorintele, sa va reevaluati confortul si echilibrul si sa decideti astfel incat viitorul sa nu fie afecatat de un prezent incert. Succes.

In ce secol traim?

In secolul nostru Viorica. Chiar daca am prins sfarsitul unuia si inceputul altuia, este timpul nostru.

important este sa stii sa ai arati ca ce a fost sa dus el este prezentul si viitorul pte tine o greseala recunoscuta se iarta numai sa nu cazi in alta chiar tu

Buna dimineata! se confrunta cineva cu probleme la rinichi??pietre nisip??infectii urinare??eu am probleme de multi ani…am fost operata pt ca s-a blocat o piatra pe uretra si a trebuit scoasa!!! incerc cu regim dar nisipul si pietrele continua sa fie prezente!!!ce ma sfatuiti??

ceai codite de cirese cu porumb ,sanatate

Dacă aţi menţiona şi cum aţi modificat dieta, de ex. dacă încă mai consumaţi regulat uleiuri vegetale cu mult omega 6, şi alimente acidifiante gen făinoase, lactate, organismul va pierde mai mult calciu decât în mod obişnuit, sau va produce mai mult acid uric dacă sunteţi mare amatoare de carne. ** Am citit nişte articole foarte interesante despre cum lipsa vitaminei K2 influenţează negativ metabolismul calciului. Citind mesajul dvs. am căutat şi posibile asocieri cu litiaza renală şi BINGO, deficitul chiar răspândit al K2 predispune în mod inevitabil şi către acest gen de probleme, pe lângă multe altele. Respectiv un banal supliment de vitamina K2 poate oferi beneficii semnificative. http://articles.mercola.com/sites/articles/archive/2012/12/16/vitamin-k2.aspx

Va multumesc

Remediile naturale ajuta! Daca reusiti sa ajungeti la cauza ajuta si mai mult! Cartea lui JACQUES MARTEL- MARELE DICTIONAR AL BOLILOR SI AFECTIUNILOR poate sa aduca multe rspunsuri pt dv.! Succes si SANATATE!!!

Renuntati la gandul ca nu va ajung banii! Mergeti pe o dieta recomandata de medic.Beti o luna de zile ceai de macese,cate o cana de trei ori pe zi.Pietrele vor fi dizolvate la marimi care sa permita eliminarea lor.Dar nu uitati: cauza este de natura spirituala si trebuie sa intelegeti ca nu banii sunt totul in viata.Nu va mai faceti probleme in privinta banilor.
O sa fie greu,pentru ca traim vremuri grele,dar merita!
Succes!

Mesaj:
buna ziua. am problem de familie . sunt mama a trei copii dar dupa nasterea al treilea copil sotul sa schimbat mereu. ma insulta de parca oi fi un animal. uneori ma bate doar in cap. multe ori imi vine sa ma sinucid nu mai pot sa rab toata bataea. de joc nici odata na fost multumit ce fac eu. spunetimi cum sa procedez

Exzista centre de mame abuzate , politie . apelati va rog si nu mai suportati violenta sotului.

Este un nr de tel la care apelati 116111… l- a dat Andrea Marin pt astfel de cazuri

Fugi…..si nu te uita înapoi

Mesaj:
Buna ziua, sunt studenta la o facultate din Bucuresti. Am aproape 21 de ani si cred ca am probleme cu depresia si chiar cu anxietatea. Cand dau teste ma panic si ma sperii de orice, avand dupa un black-out. Evenimente nefericite din copilarie nu am. Relatiile de prietenie sunt stranse, wei incearca sa ma sustina, dar eu parca nu am chef de viata. Viata sexuala, am un partener, care este prietenul meu de aproape 10 luni, nu mai sunt atat de activa nici la acest capitol. Am impresia ca ii indepartez pe toti, dar chiar nu stiu ce sa fac. Va rog sa ma ajutati. Va multumesc anticipat.

cum ai vedea tu ajutorul pe care-l ceri? "ajutorul" meu ar insemna sa-ti recomand psihoterapie si sa-ti ofer prima sedinta gratuita. Din ce descri, apar simptome depresive – dar nu e suficient pt un diagnostic si nu e firesc sa-l punem aici, fara a sti mai multe despre tine. Si nici nu te-ar ajuta o eticheta.

Mesaj:
Buna, sunt Marius, am 18 ani si am cateva probleme, care m-au afectat atat de tare, incat am ajuns sa nu ma mai cunosc pe mine insumi.
E o poveste lunga, dar am sa incerc sa fac un rezumat. Totul a inceput la varsta de 12 ani, cand intamplator am dat la TV pe Eurovision, si atunci am simtit ca stiu ce vreau sa fac in viata, eram plin de incredere, incredere oarba, dar mama imi zicea mereu ca eu nu voi ajunge niciodata acolo, desi la inceput nu ascultam de ea, intr-un final am ajuns sa o cred. Dar asta ma lasat partial fara de incredere in proprile forte. Inainte de asta eram atat de increzator, incat chiar aveam impresia ca daca vreu pot muta Muntii din loc, dar acum nu stiu ce mai vreau. O mare parte din vina o au si fratii mamei mele care mereu ma streseaza si mereu imi zic ca nu sunt destul de bun, si asta doare, desi mereu ma cert crunt cu ei. Acum un an i-am spus mamei de orientarea mea sexuala (bisexual), atunci a inceput sa ma jigneasca, sa ma compare cu fel de fel de personaje, desi i-am explicat ca e normal si ca nu are de ce sa-si faca griji, mereu imi spune ca si-a pierdut increderea in mine, si asta ma doare.
Mi-am pierdut complet increderea in mine atunci cand am aflat ca sora mea a renuntat la facultate, si acum ma tot gandesc ca daca ea nu a putut face fata, chiar daca invata cu mult mai bine decat mine, nici eu n-o sa pot.
Inainte de toate astea eram incapatanat, motivat si gata oricand de lupta, acum am devenit sceptic, paranoic, retras cateodata, rece si distant, atunci cand incerc sa ma redescopar sau macar sa ma reinventez. De multe ori, am impresia ca pana si colegii de clasa ma folosesc pentru nevoile lor, probabil dim cauza ca am fost prea dragut cu ei. Acum nici nu ma mai pot concentra cand invat, sunt genul "lasa-ma sa te las", sunt pur si simplu indiferent.
Si acum intrebarea: Cum sa redevin cum eram inainte: increzator, incapatanat, ambitios, silitor si gata oricand de lupta?

Daca esti luptator fii luptator. Intr-un razboi mai sunt si infringeri .Eu cred ca esti cum erai inainte: increzator, incapatanat, ambitios, silitor si gata oricand de lupta .

Cand tu vei stii cu adevarat cine esti si cum esti, nici o influenta exterioara nu te va mai tulbura. Persoanele din afara noastra, din jurul nostru ne aduc in fata aspecte pe care le avem de vindecat. Multumeste din suflet lui Dumnezeu pentru tot ce ti se intampla si simte recunostinta deasemenea ptr cei din jur. Daca vrei si poti, te astept la cabinetul meu sa curatam din interior spre a se rezolva si la exterior. Curaj ptr ca te afli la inceputul unei vieti minunate cu potential …cat de mare permiti tu!

mai presus de altii esti TU. Cauta in tine si urmeaza-ti visele, Stii cum se spune ai grija ce-ti doresti, ca s=ar putea intampla. Pacat ca cei dragi nu-s cu tine, dar va trece si asta. Anii adolescentei sunt grei si prieteniile rare. Citeste, asculta muzica, plimbate, umpe-ti timpul si lasa gandurile negre.Iti spune asta o mama de adolescent de aproape 18 ani si de asta te inteleg. Raspuns la intrebarea ta Ai incredere in tine, daca te ajuta, dute la un preot si stai de vorba cu el. Curaj, Marius, ai viata inainte.

Mesaj:
Nu prea stiu de unde sa incep dar problema se rezuma la relatia cu fiul meu,16 ani cu care de ceva vreme ma inteleg greu.Cam de cand e la liceu (e cls.X) a inceput sa invete tare rau, a incercat si alcoolul si venitul tarziu acasa.Are momente, in special daca i se reproseaza mai vehement ceva despre comportamentul lui cand face crize de disperare din care foarte greu il scot. Nu pot sa zic ca nu comunicam,mare parte din timp chiar ne intelegem. A dorit par lung si n-am avut nimic impotriva. Azi vara insa a veni acasa cu un cercel in ureche. Si am trecut si peste asta.Dar acum vrea si un pierce in buza.As vrea sa nu-si faca dar ma tem ca o sa apara cu el.In plus sotia nici nu vrea sa auda.A zis(nu serios) ca si pleaca si ne lasa sa ne descurcam. As cam avea nevoie de niste sfaturi. Pot da detalii daca e nevoie.

Pai este la varsta la care se lupta din rasputeri sa se diferentieze si separe de famile si in acelasi timp stie si ca este dependendent de aceeasi familie. Cred ca ar fi util sa stabiliti ceea ce este de acceptat si ceea ce este de neacceptat in comportamentul lui. In privinta pierce-ului in buza, este ceva ce va deranjeaza pe dvs., insa nu isi face rau si nu face rau nici altcuiva. Toate cele bune.

Este adevarat ca adolescenta reprezinta o etapa dificila pentru ambele tabere ( parinte- copil) care pune la incercare modul de convietuire si comunicare de pana atunci existent. O sugestie utila, care i-ar putea ajuta pe parinti sa nu intre in situatii conflictuale si sa nu se lase captivi in tumultul, in vortexul acesta instabil emotional al adolescentului, este ca ei insisi sa faca un efort si sa-si aduca aminte de cum s-au simtit in acea perioada. Apoi, legat de reprosuri, sunt putini adulti chiar care reactioneaza …bine cand li se adreseaza reprosuri, mai ales un adolescent! Evitati astfel de comunicare. Incercati sa va cunoasteti fiul in aceasta perioada , sa poata avea incredere in dvs pentru a va impartasi gandurile sale, nevoia de a testa mediul sau si pe sine. Cu cat ii veti expune doar ce asteptari aveti de la el, planurile dvs pentru viitorul sau performantele scolare, fara a cunoaste ce simte el si ce gandeste…nu veti reusi decat sa creati un zid. In legatura cu notele , ma gandesc ca este mai util ca in loc sa aiba note bune la toate materiile ( ceea ce este un stres inutil) sa incercati impreuna de pe acum sa identificati care sunt materiile care-l atrag si care-l o sa-l ajute mai departe pentru intrarea la facultate sau integrarea intr-o categorie socio profesionala. Acestea sunt cateva indicatii, insa recomand sa apelati totusi la un consilier psihologic caruia sa ii puteti expune mai in detaliu ingrijorarile dvs si alaturi de care sa puteti sa le solutionati. Mult succes!

Mesaj:
Nu prea stiu de unde sa incep dar problema se rezuma la relatia cu fiul meu,16 ani cu care de ceva vreme ma inteleg greu.Cam de cand e la liceu (e cls.X) a inceput sa invete tare rau, a incercat si alcoolul si venitul tarziu acasa.Are momente, in special daca i se reproseaza mai vehement ceva despre comportamentul lui cand face crize de disperare din care foarte greu il scot. Nu pot sa zic ca nu comunicam,mare parte din timp chiar ne intelegem. A dorit par lung si n-am avut nimic impotriva. Azi vara insa a veni acasa cu un cercel in ureche. Si am trecut si peste asta.Dar acum vrea si un pierce in buza.As vrea sa nu-si faca dar ma tem ca o sa apara cu el.In plus sotia nici nu vrea sa auda.A zis(nu serios) ca si pleaca si ne lasa sa ne descurcam. As cam avea nevoie de niste sfaturi. Pot da detalii daca e nevoie.

ma gandesc ca ati putea beneficia de niste sedinte de psihoterapie de familie (mama-tata-fiu). Succes!

Pentru fiul dvs aceasta perioada este una de experimentare, de cunoastere si de descoperire a propriei identitati. Cred ca un aspect important este calitatea relatiei dintre dvs si el care poate fi definita prin timp petrecut impreuna, prin interesul dvs ca parinte a ideilor sale, a pasiunilor pe care le are, a grupului de prieteni, a muzicii care o asculta, a imaginii sale despre viitor. Indicat este ca atitudinea sa fie una pozitiva indreptata spre apropiere si nu reprosarea vehementa a unor actiuni. Poate ar fi indicat sa aflati ce inseamna pt el acel piercing in buze si sa explorati impreuna ce dezavantaje ar putea avea o asemenea decizie pe termen lung!

În paralel cu diverse idei apropo de psihoterapie, poate încerca şi suplimentare cam tot în maniera descrisă aici. http://wp.me/p48646-1v7 Însă probabil că este foarte dificil să convingi pe cineva să încerce nişte metode despre care nu ştiţi nimic. Aţi putea încerca să testaţi personal unele din aceste remedii – de exemplu dozele mărite de niacină. S-ar putea afirma că 500 mg/zi sunt reversul a 50 ml de votcă, după o lună întreagă vei fi un alt om. La fel şi dieta, a dat rezultat în multe alte tulburări de comportament. Ideea este că nu doar alcoolul te poate aduce pe o cale greşită. Iată şi nişte interviurile de aici sunt traduse în română şi oferă mai multe detalii apropo de situaţia dvs. http://wp.me/p48646-8p

Mesaj:
buna ziua,am o problema ,am 23 de ani si de ceva timp mi-am inceput viata sexuala,pentru prima data nu a fost deloc placut.am fost incordata,nerelaxata..dupa primul act sexual nu ma pot relaxa si nu pot avea relatie,ma chinui cu aceasta problema de ceva timp…va rog mult ajutati-ma

esti foarte tanara,ai viata inainte,nu te grabi,viata sexuala nu este ceva ce trebuie sa faci oricum,in primul rand sa ai o atractie puternica,sa simti ca,chiar iubesti,si cauta relatiile de iubire,apoi cu tandrete,vei incepe o poveste de iubire implinita,cauta-ti fericirea;nu-ti irosi energia oricum,risti sa te imbolnavesti.Si am sa-ti impartasesc un secret:cu cit iti gestionezi mai bine energia sexuala devi mai puternica si mai greu de manipulat.Etc……

E oarecum normal ca prima data sa nu te relaxezi complet ca sa poti simti placerea, dar cu timpul, relaxarea e din ce in ce mai mare, pentru ca nu te mai confrunti cu necinoscutul, deja stii ce presupune actul sexual. E important sa traiesti fiecare experienta si sa nu o influentezi gandindu-te la cum a fost prima data! De asmenea si partenerul e important din punct de vedere al compatibilitatii sexuale.

Cunosc ceea ce ne spui.:))))) Cautati sa aveti un preludiu mai lung, sa va iubiți si nu uitați de lubrifiant. )))) Pace and Love.

Mesaj:
Buna ziua, intrebarea mea ar fi" Cum pot sa depasesc teama de a ma descurca singura?" Inca din copilarie am fost obisnuita sa stau in spatele cuiva la fel sa intamplat si dupa ce l-am intalnit pe sotul me, am nascut un baietel ,numai ca nu reusesc sa imi revin am dureri de cap, oboseala si in unele cazuri as vrea sa trec neobservata. La starea mea mai contribuie si sotul, soacra Si cumnata. Un exemplu ar fi: in weekendul de acum 2 saptamani venind de la serviciu am gasit-o pe cumnata mea cu cumnatu acasa la mine stau si se jucau la laptop impreuna cu sotul meu iar copilul state pe jobs intr-o mizerie de nedescris.
Saptamana trecuta ajungand la soacra si copilul avand o iesire mai aparte dupa somn sotul s-a suparat l-a suit in masina si ne-a plimbat vrem de 30 de min pe afara cu masina lucru observat si de vecini.
O alta intamplare petrecuta ieri este urmatoarea: ajunsa la socrii soacramea vine cu un fluturas in care era un anunt cu locuri de munca in agricultura pt Spania. Unde bate apropo ca dece nu plec sa muncesc in Spania ca oricum eu vroiam sa merg in Anglia. Numai ca eu vroiam sa mearga toata familia lucru care soacra se opune. Sincer luata la misto tot timpul simt ca nu mai pot cedez. Va rog invatati-ma ce sa fac pt ca i-am explicit sotului la un momendat ca ma deranjeaza anumite lucruri si drept raspuns am primit de la el ca cel mai important pt el sunt mama si sora.

Eu n-am inteles de care aspect al singuratatii va este mai frica – de lipsuri materiale, de lipsa unui barbat in casa, de lipsa unei sustineri emotionale…. Terapia v-ar ajuta in oricare din situatii, dar eu am senzatia ca dumneavoastra deja va descurcati singura (chiar daca sunt sotul soacra etc in peisaj)! Poate este vorba de o lipsa de stima de sine (tot terapia va ajuta), si odata rezolvata problema la dvs, isi vor schimba comportamentul si cei din jur.

Ptr.sot cel mai important lucru ar fi necesar sa fie in primul rand copilul,dvs.si apoi mama,sora,sau cel putin la acelasi nivel cu mama,sora….Sotul se pare ca are o problema de maturitate,dependenta de mama,sora care este necesara sa fie rezolvata.Dvs.depinde-ti de sot,dependenta care vine din obisnuita exact cum ati specificat dvs.”inca din copilarie am fost obisnuita sa stau in spatele cuiva…”..incercati sa aplicati metode care sa va ajute sa va descurcati singura,sa aveti incredere in dvs.,metode precum a lua initiativa de a pleca la plimbare cu copilul singura,a schimba ceva in casa,la dvs. etc…,nu soacra trebuie sa va decida viitorul ci dvs. unde si cand sa lucrati.Succes!