Mesaj:
buna ziua asi vrea foarte mult sa ma ajutati este vorba despre casnicia mea si vreau sa va explic de la capat cum stau lucrurile pentru a ma ajuta….la varsta de 14 ani jumate mam “casatorit” fara acte totul a mers bine cateva luni dupa care au inceput loviturile la 15 ani am ramas insarcinata si bineinteles loviturile inca nu au incetat sa apara cand a implinit fetita mea un an mam despartit de el motivul:loviturile,vorbele vulgare ect am plecat la mama in strainatate unde bineinteles miam gasit pe cineva a fost totul bine pana in urmatorul an cand mam dus acasa in romania si a venit si tatal fetitei numi dau seama cum sa intemplat dar mam impacat cu el tot in aceiasi zi nici acum nu stiu cum de mam impacat cu el….intradevar sa schimbat nu ma mai loveste ma iubeste cu toate ca mia reprosat de multe ori despre persoana cu care am stat dupa ce mam despartit de el dar eu nul mai iubesc a trecut deja un an de la reimpacare dar nu simt nimic pentru el stau cu el din mila am cateva seri in care ma gandesc ce sa fac am sansa la o noua viata departe de el…dar mie mila si nu stiu cum sa fac va rog datimi un sfat am foarte mare nevoie astept un raspuns cat mai carand va multumesc

singurul sfat pe care ti-l pot da este acela sa alegi ce crezi tu in acest moment ca este cel mai bine pt tine si copilul tau. Restul vin de la sine. Succes!

Oare lui ii era mila de tine cand te lovea si iti adresa vorbe urate?

Ce vrei tu pentru TINE? Ce te face pe tine fericita? Oare chiar trebuie sa oferim comfort celui de langa noi si doar apoi sa ne gandim la noi? Cauta raspuns la intrebarile despre tine si apoi decide

Spui: ,, am șansa la o noua viata departe de el ” ! E clar ca inima ta a ales deja, iar ceea ce așteptai din partea noastra este sa-ti confirmam faptul ca nu e nimic greșit in a-ti asuma un alt drum care sa te facă fericita asa cum nu esti cu el, in prezent si nici in trecut nu ai fost ! Ajunge cu Suferința, sacrificiul de sine, împăcarea de convenienta pentru alții sau, greșit , pentru fiica voastra ! Vrei sa-i dai un model greșit acesteia rămânând in relație doar pentru a-i avea pe ambii parinti biologici impreuna ? Ea va înțelege la maturitate ca rolul femeii, al mamei, e langa un bărbat, Soț , tata al copiilor abuziv, iar pasiunea, tandrețea nu exista in căsnicie ! Chiar daca tu crezi ca e mica, afla ca știe mai vine ca tine ce sentimente, sau , mai exact, ca iti lipsesc sentimentele pentru tatăl ei ! Oricum, orice decizie vei lua, legal, sunteți amândoi părinții săi, cu drepturi egale in creșterea, îngrijirea, educarea ei ! Succes si bucurii !

acum 20 de ani, am avut o colega de serviciu care povestea tuturor plina de revolta, o discutie avuta cu mama sa, in care, aceasta la un moment dat s-a plans ca a suportat toate bataile primite de la sot, pentru asi putea creste cele doua fete. Acea colega, era foarte, foarte prornita pe mama sa si nu accepta nici in ruptul capului o asemenea explictie pentru viata dusa alaturi de un tata betiv. Concluzia o trageti singura si vis a vis de copil si vis a vis de dumneavoastra.

ce zice colegul este cazul fericit in care ea realizeaza toate aceste lucruri dar exista o sansa foarte mare ca atunci cand va creste sa-si aleaga acelasi tip de sot ca tine si sa accepte sa fie batuta si abuzata…copiii preiau inconstient modelul parintilor; daca vei avea grija de tine si de fericirea ta, vei transmite asta automat si fetitei tale.

Da era genul de temperament puternic, cei sensibili, pentru a nu trai in conflic cu ei insusi si cu cei de care depinde existenta lor, renunta la a mai lupta, preferand sa considere ca asa este normal, cu efectele transgenerationale de rigoare. Am vrut insa sa sugerez ca cele doua fete refuzau sa fie copartase la atmosfera in care au fost nevoite sa traiasca, datorita ezitarilor mamei…

Mesaj:
Copii….ATAC DE PANICA care sunt pe moment la scola sau acasa dupa care isi revine foarte repede ,totul este in regula la analize dar stari de agitatie atunci si ii distrag atentia sa isi preocupa mintea cu altceva dupa care isi revine cat timp mai are aceste simptome si ce mai trebuie facut in afara de ceea ce am mai facut pshilog si exercitii

despre cine vorbim? ce varsta? se poate o descriere mai ampla? multumim

Mesaj:
Buna ziua!am 22 de ani si o relatie de 5 ani cu un baiat de aceeasi varsta.Prima dragoste si singura deocamdata pentru amandoi.
Dupa o perioada de 2 ani in care respiram efectiv unul pentru celalalt si am fi facut orice pentru a sta cat mai mult impreuna,infruntand chiar si impotrivirea categorica a familei mele care ma indemna sa las dragostea si fluturasii pt ca am de invatat ,pt ca nu e de mine,pt ca are aceeasi varsta,pt ca nu va fi de viitor etc..am ajuns intr-un punct in care vraja s-a rupt si iubeam pentru amandoi incercand sa fac lucrurile sa redevina ce au fost.
nu mi-a iesit..ne-am despartit ,moment in care el incepuse sa redescopere distractiile nocturne si cuplarea cu tot felul de fete agatate pe la club pe care in scurt timp oricum le lasa balta.timp in care eu il sunam planagand si il imploram efectiv sa ii fie mila de mine si sa ne impacam sau macar sa ne intalnim sa stam de vb fata in fata macar jumatate de ora.nu puteam intelege cum baiatul care ar fi fost in stare sa manance pamant pentru mine altadata acum ma ignora imi inchidea tel in nas si imi facea viata un cosmar..aveam momente cand mi se rupea efectiv filmul si ma tavaleam pe jos la propriu de durere.da chiar si asa nu stateam in casa..el redescoperise distractiile pentru ca ai mei erau foarte severi si nu ma lasau sa ies deloc nicaieri decat la ocazii speciale iar el fara mine nu iesea,iar eu abia incepeam sa gust din ele alaturi de noul meu grup de prietene de la facultate acum mi se permitea tecusem de hopul bacului,de intrarea la facultate ba mai mult aveam si un job ai mei nu aveau ce sa imi reproseze.dar totul era in zadar..ieseam doar ca sa nu innebunesc in casa.
dupa 3 luni a acceptat probabil exasperat de inistentele mele sa ne vedem sa discutam..dar nu mai era la fel avea ochii goi..nu mai simteam sa-i spun nimic..intelesesem in sfarsit ca totul e in zadar.ma gandeam mereu la el, ma mai interesam din cand in cand de el dar era undeva in sufleteul meu si inca il vroiam inapoi dar ce era mai greu trecuse.ieseam cu tot felul de baieti ,sunt o femeie frumoasa nu am dus niciodata lipsa de admiratori sau pretendenti..dar ii indepartam pe toti pt ca nu eram in stare sa abordez alt subiect decat cat de mult am suferit eu dupa fostul si chiar daca imi doream sa am pe cineva nu reauseam sa gaseasc ceva atractiv la cineva sa-mi placa…nu ..deloc.dupa ce ne-am vazut vreo luna distanta chiar 2m-a intrebat pe messenger daca sunt bine daca am reusit sa trec peste..mi s-a parut badaraneasca intrebarea..te intereseaza acum..dup atata timp?l-am ignorat si l-am rugat sa ma lase in pace sa nu ma tulbure ,eventual nici sa nu ma salute..desi inima mea spunea cu totul altceva..din orgoliu m-a ascultat nu m-a cautat.dupa acest episod da o luna distanta cumva ne-am reintalnit intr-un club..nici nu m-a salutat..i-am dat mesaj l-am intrebat de ce a facut asta cum isi permite sa nu ma salut,mi-a motivat ca asa l-am rugat eu si el s-a conformat.discutia s-a legat a recunoscut ca a gresit ca nu crede ca mi poate face ceva ca isi asuma greseala si ca va trai cu ea ..atat mi-atrebuit am insistat sa ne inatalim..ne-am impacat dupa 6 luni..nu i-am reprosat nimic..i-am spus doar cat de mult am suferit si- cerut iertare si-a dat seama mult prea tarziu prin ce m-a pus sa trec vroia altceva nu s-a gandit ca odata ce nu il voi mai cauta viata lui se va transforma intr-un cosmar.eram iar cei mai fericiti dupa alte 4 luni a plecat alte 4 in sua ,isi gasise un job pentru studenti acolo,vorbeam zilnic..chiar si la distanta totul era perfect..s-a intors toamna trecuta e mai bine de un an de atunci..in ultimul an lucrurile au ajuns iar sa se degradeze incet dar sigur am ajuns iar intr-un punct in care nu ne putem intelege ..a inceput iar sa se poarte urat sa ma ignore mai nou sa ma jigneasca uneori pe motiv ca nu imi mai suporta reprosurile si camereu sunt nemultumita…de jumatate de an poate chiar mai bine vb mereu despre despartire dar pur si simplu ne este greu amandurora.am incercat el este mai rational mai categoric..nu mai merge gata stop..eu in schimb il caut il conving mereu ca meritam o sansa ca e pacat ca e atata timp etc..adevarul e ca eu simt ca nu pot trai fara el nu ma pot rupe deodata..suferinta care o simt e mai presus decat cea clasica aparuta la o despartire dintre ea si un el..face parte din mine din viata mea am crescut impreuna..e ca si cum fratele meu ar disparea de acasa si in cazul in care il vad pe strada nu am voie sa ma apropii..nu pot trai cu asta .sunt constienta ca relatia este bolnava..aveam aceeasi varsta eu vreau in 2,3 ani o familie o casa sa trec la urmatorul nivel..el nici
nu se gandeste la asta..certurile sunt urate sfasim prin a ne jigni nu suporta sa-i reprosez ca nu ne vedem ca nu mi ofera timp si atentie desi el nu face decat sa mearga la facultate si sa arbitreze niste meciuri de fotbal cam 2,3 pe saptamana si stam la 5 minute cu masina ne vedem odata maxim 2 ori pe saptamana.nici relatiile sexuale nu sunt macar multumitoare ne intalnim foarte rar in contexte intime iar uneori nici macar nu e receptiv la gesturile mele trande si gaseste ceva bun de vazut la tv ignorandu-ma total in conditiile in care avem ocazia sa stam impreuna intr-un cadru intim de 3,4 ori pe luna..ma doare treaba asta pentru ca situatia nu a fost nici decum asa de la inceput.
acum probabil va intrebati ce vreau sa spun cu isoria asta..vreau sa cer o parere..una avizata
* merita sa incerc sa ma schimb sa nu mai fac reprosuri sa vad cum vor decurge lucrurile?
*cum as putea sa imi cresc increderea in mine sa constientizez la nivel emotional nu doar mental, ca nu are rost si ca merit mult mai mult de la o relatie,am o facultate terminata,un job bun merit mai mult decat un copil rasfatat si orgolios.
* cum sa trec peste?simt ca nu pot ,imi e frica sa nu sufar iar ca tura trecuta as claca sa mai trec odata prin experienta aceea,imi e frica de gandurile negre care imi trec prin minte pt ca am momente in care parca intru intr o transa si imi pierd controlul iar respingerile lui ma scot efectiv din minti.
orice alt indemn sau sfat este binevenit !
Va multumesc si imi cer scuze pentru ca nu am reusit sa fiu mai scurta.

iti pot spune sincer ca am inteles ce ai scris mai sus si iti pot recomanda cu mare caldura sa incepi un proces de dezvoltare personala/psihoterapie, in care sa explorezi toate aceste lucruri, care in fond pleaca din tine, unele sunt doar ale tale, altele il includ si pe el, etc. Sunt foarte multe si este bine sa le oferi un timp si spatiu deosebit in cadrul sedintelor de psihoterapie. Se poate, succes!

Povestea ta este clasica, chiar aici pe acest site sunt multe la numar, personajele sunt diferite. Asta imi confirma mie ca lipsa educatie in ceea ce priveste relationarea in cuplu este foarte mare. Din ceea ce scrii eu vad iubire dar una dependenta care sufoca, care sta agatata, disperata, greu de suportat pentru barbat. Barbatul pentru tine este centrul universului tau ceea ce este total gresit. Tu esti centrul universului tau, esti stapana vieti tale, iar barbatul de drag sta langa o astfel de femeie, nu vrea sa o piarda deaorece sunr rare femei ca ea.

Tu esti intreaga, nu cauti jumatati sau suflete pereche. Citeste cartea ” Femei care iubesc prea mult” de Robin Norwood.

https://grapefruits.files.wordpress.com/2011/05/femeia-care-iubeste-prea-mult-robin-norwood.pdf

Mesaj:
Buna ziua problema mea este urmatoarea am un iubit de 2 ani jumate,si am o problema ma supara faptul caci mama lui intra la el in camera si ii face curat am uitat sa mentionez eu am 21 se ani el 24 si eu am crescut doar cu mama si sase frate si mi se parr cam neplacut ssa intre sa-i faca curat stiid ca,ii fac eu cand vine de la munca mi se pare ca,ii prea geloasa pe mn nici suplimentul nu-i place sa il fac ma simt uneori foarte prost si ma deprima chestiaa asta, totusi chiar daca doar la mama aproape mereu stau la el:(, ai plang foarte repedee ma afecteaza orice, pe langa asta mai am si probleme in familie din cauza lipsurilor, el are cam de toate eu in schimb lucrez de mica eu apreciez dar el uneori ce fac eu pentru el nu prea apreciaza, am unele momente cand imi vine sa renunt ce sa fac?

O discutie deschisa cu prietenul tau pe tema asta ai incercat?

cum ar fi sa stati toti 3 intr-o zi si sa discutati cu ‘toate cartile pe masa’?

Adica tu esti suparata pe mama lui ca se baga peste tine cand ii faci curat fiului ei in camera? Ma intreb: de ce-i faci TU curat in camera si de ce-i face mama lui curat in camera? Nu vi se pare ca e destul de matur incat sa-si faca singur curat?
Sau tu vrei sa fii o mama pentru el si nu o iubita?
Binenteles ca are de toate si ca nu apreciaza…ce, copilul mic apreciaza ceva? Nu, considera ca i se cuvine tot.
Cred ca problema ta este ca trebuie sa imparti un copilas de 24 de ani cu mama lui. Sa-ti spun un secret: Nu ai cum sa castigi…NICIODATA(aproape)

Se pare ca in aceasta relație ocsecondezi pe mama lui in modul in care te raportezi la iubitul tau . Nu înțelege greșit : este normal sa-ti manifestau grija, Afecțiunea fata de el in ce mod crezi de cuvinta , dar, fiind ,, pe teritoriul lui” -casa lui părintească, formați un trio conjugal ” , adică, cauti sa o înlocuiești pe mama lui in disperarea de a-i câștiga atenția in detrimentul primei – mama lui ! Nu e ok pentru tine, pentru voi pe termen lung, iar relația ar putea avea de suferit . Tu spui ca te-ai obișnuit cu lipsurile, cu greul, muncind de mica, iar el a primit totul de-a gata ! Cred ca te compari cu el, in ceea ce privește statutul social, startul in viata si asta iti trezește multe Frustrări ! Daca te-a ales si faci parte din viata lui, clar ai o multime de Calități, atuuri si te Iubește pentru ceea ce esti, nu pentru ceea ce deții sau nu ! Valorizeaza-te mai mult !

Este nevoie ca mama lui sa va respecte intimitatea daca-i vrea binele baiatului.Se pare ca ea,mama,este obisnuita sa detina controlul ajutata de catre el,prietenul din comoditate fapt care nu-l ajuta in a se maturiza.O discutie ”cu toate cartile pe masa”cum a specificat Domnul Radu este necesara si-ncearca sa-i fi iubita,prietena nu mama incercand sa faci ceea ce face ea asa cum a specificat Psiholog de serviciu….Succes!

Pentru ca o relatie de cuplu sa functioneze corect, este nevoie ca cei doi parteneri sa locuiasca singuri. Oriunde, oricum, dar sa fie singuri.!! Abia atunci partenerii se cunosc cu adevarat, si inteleg daca persoana de langa ei este potrivita sau nu pentru o relatie pe termen lung.

Mesaj:
buna ma numesc alexandra si trec de ceva timp prin perioade grele peste care parca nu mai pot trece nu le mai pot face fata si as vrea sa invat cum sa trec peste ele stiu ca totul depinde de mine ,doar ca am momente cand imi doresc ca cineva sa ma asculte si sa vad ca cineva imi tine partea si ca imi da un sfat important .Tinand cont de aspectele cerute aici vreau sa spun ca dealungul copilariei mele am asistat inca de la 2-3 ani la violente in familie ,acum 5 ani am avut parte de o serie de violente mai grave din perspectiva mea tata a batuto pe mama si exact cand am intervenit era cu un cutit in mana se duce la ea eu am inceput sa tip si sa plang sa o lase in pace si din cauza ca am tipat el a iesit afara sa vada daca a auzit cineva si eu am fugit cu mama la alte rude acasa a doua zi ne am mutat pt o saptamana la bunci care erau in alt oras si eu eram inca la liceu si eram nevoita sa fac naveta din aceasta cauza mama a hotarta sa ne intoarcem acasa desi eu eram incgrozita de tata lucrurile s au schimbat pentru putin timp apoi a devenit la fel dar fara batai doar vorbe foarte urate si grele la adresa amandurora si mici imbranceli vreau sa va spun ca de atunci am ramas traumatizata ,visez adeseori ca vrea sa ne omoare si ca incerc sa fug si nu pot ma tin picioarele mereu ma trezesc speriata si plansa peste acest lucru nu am putut trece pana acum si cred ca asta imi afecteaza si viata de zi cu zi fiinca de atunci sunt mult mai irascibila ,ma enervez destul de repede si tip iar asta detest la mine as vrea sa pot trece peste asta dar nu stiu cum datorita la aceste lucruri ma cert cu prietenul meu suntem de aproape 4 ani impreuna dar de 1 an si ceva ne certam destul de des eu incerc sa i explic de ce fac asa iar el e rau si ma trateaza rece si ma simt singura desi cu mama am o relatie f buna e singura mea prietena adevarata deoarece nu mai am prieteni adevarti toti s-au dat la o parte sau nu erau de fapt prieteni erau falsi…Nu am fost un elev problema mereu mi am vazut de lectii si de scoala nu am avut probleme nici cu politie sau justitie nicodata ,am terminat anul acesta postliceeala de farmacisti si inca nu am un loc de munca si cred ca si asta afecteaza starea mea ca am probleme financiare si asta inrautateste situatia ..vreau sa plec sa lucrez in strainatate impreuna cu prietenul meu doar ca el aici vrea aici ma ia cu glume si nu l mai intereseaza va rog din suflet sa ma ajutati, sa mi spuneti cum sa fac sa fiu mai increzatoare in mine sa cred ca voi reusi si singura stiu undeva in mine ca as putea dar im lipseste acel ceva sa trec la fapte si asta ma face sa ma inchid in carapace. va multumesc

In citeva sedinte, cu un psihoterapeut, problemele care te framinta, se pot rezolva.

poti aborda impreuna cu un psiholog absolut toate problemele pe care le ai, insa tin a-ti atrage atentia asupra tatalui: incearcati sa va protejati (legal si fizic) de el pt ca ce ai povestit mai sus nu este de glume si se poate repeta (de unde, probabil si starile tale); daca voi amandoua considerati ca cel mai bine este sa va indepartati de el… atunci nu mai asteptati! Succes!

Mesaj:
buna ziua. sunt intr o relatie de un an cu un barbat mai mic decat mine cu 2 ani. am ramas insarcinsta din a doua luna cu el, iar acum am.un bebelus mic de care ma ocup singura zilnic. problema mea cea mai mare esre ca am intrat intr o stare in care numai stiu unde si cinr sunt. sunt apatica nu mananac nu am chef de nimeni si nimic nu am chef sa ies din casa plang si am stari de ki vine sa mi iau viata. si asta in urma unor certuri cu el, ba chiar m a si bătut si ma agreseaza si verbal nu numai fizic. am totzis ca se schimba si nimic singura schimbare r ca numai sta pe banii mei si ca a inceput sa aibe de lucru asta datirita mie ca l am ajutat cu niste bani sa aibe o pornire. parintii lui nu muncesc si ne cer noua tot timpul bani si mai mult de atat ma suna pe mine si mi cere bani in conditiile in care are si alti copii. el e un barbat foarte frumos cu incredere foarte mare in el si se comporta foarte rece cu mine acum imi spune k a renuntat la familie si a inceput sa aduca bani in casa pt noi dar eu nu stiu ce sa mai cred sa renunt sau nu?? ajutati ma va rog mult de tot o seara buna

O mare problema este ca accepti sa fii agresata, a doua ca te simti inferioara lui. Daca in continuare tolerezi comportamentul lui si al parintilor lui, nu iti va fi bine nici tie nici bebelusului. Decizia iti apartine, daca vrei sa fii fericita sau nefericita.

senzatia mea este ca ne cereti parerea in ceea ce priveste parasirea unei relatii abuzive (atat pt copil cat si pt Dvs.), cumva sa va intarim o posibila decizie. Intrebarea este: Dvs. ce va doriti pt viitorul personal si cel al copilului? Succes!

draga mea…iti spun din experienta ca cel mai mult va avea de suferit copilul daca nu iei o decizie inteleapta. Gandestete ca trebuie sa faci in asa fal incat sa-ti fie bine tie, sa te simti tu bine, sa fi linistita pt ca toate starile tale se transmit la copil si el nu stie sa comunice ca sa se descarce… ii faci rau pe termen lung copiluli tau daca tu nu esti ok. Te rog incearca sa fi fericita pt tine si pt copil. Daca vrei putem vb pe privat sau: soare_alina_lucia@yahoo.com

daca ai luat o palma ,le iei si pe urmatoarele fara numar……………………………..asa ca …………………….sa se duca …………………….

Mesaj:
Am o fiica de aproape 15 ani (14 ani si 10 luni). Cam de 1 an are tot felul de ganduri de suicid. Am apelat la un psihiatru, ne asteapta, dar fiica mea refuza total orice ajutor. Nu vrea la nici un fel de medic sau terapeut, se enerveaza si are iesiri foarte agresive cand incerc sa deschid subiectul. Intre timp s-a indragostit si este foarte fericita. Dar eu stiu ca oricum trebuie sa mergem la specialist. Va rog sa ma sfatuiti cum o pot convinge sa mearga de bunavoie la medic. Va multumesc anticipat.

incercati sa o convingeti sa mearga la un psiholog mai intai… poate vrea sa discute (doar) despre acea perioada ‘neagra’ si nu a putut cu cei apropiati; ii puteti explica faptul ca psihologul este o persoana impartiala care este acolo sa o asculte si sa o indrume daca este cazul. Pe de alta parte, daca Dvs. considerati ca isi poate pune viata in pericol, in calitate de minora, este inca sub tutela Dvs. si o puteti interna fortat, apeland la serviciile de ambulanta, etc. Nu este de dorit insa o asemenea interventie… doar in caz extrem. Succes!

În măsura în care vi se oferă nişte ipoteze cu cap şi coadă… este o idee bună. Iată de ex. nişte studii de caz, dintre care două chiar pentru nişte adolescente de 13 ani:
http://wp.me/p48646-3u6 sau altfel http://wp.me/p48646-15bDar în general sunt prescrise doar medicamente, mesajul lăsat aici are mai multe informaţii http://tinyurl.com/qdrptkxCu totul altceva este să mergi la psihoterapie. Sau puteţi urmări nişte interviuri traduse (opţiunile de sub video) http://www.youtube.com/watch?v=LPY9lPyNzZY

Incercati sa aflati daca exista o cauza ce i-a declansat aceasta tendinta spre suicid.Pentru asta v-ar trebui ceva experienta in a face anamneza unei probleme. Nu poti trata o boala fara a actiona asupra cauzai caci va reveni mereu.

Mesaj:
Stiu ca nu este o intrebare intima dar am nevoie de ajutorul d-voastra:(. Acum 5 luni mi a aparut o buba de culoare rosie ,in varf prezentand ceva galben chiar in varful penisului sub orificiul de urinare in continuarea aței . Nu am acordat atentie , dar vad ca nu dispare cu timpul . Nu pot avea prima mea relatie sexuala , pot rula pielița pana la capat cu ceva dificultati cat timp este in erecție .Ce pot face ? Cu stima Andrei , 17 ani

mergi la medic!

Neaparat!

Mesaj:
buna ziua ma numesc alina si am o intrebare poate un atac de panica sa tina toata ziua si sa se repete iar si iar zi de zi ? mi am facut analizele si toate au iesit bine abdominala de tiroida am facut si la cervicala si toate au iesit ok dar eu ma simt tot mai rau am ameteli care nu le mai suport cateodata cred ca am o boala incurabila nedepistata am facut atacuri de panica de am chemat ambulanta asa spunea doamna de pe ambulanta va rog ajutatima sa aflu cauza acestor ameteli am intrat si intr o depresie din cauza acestor ameteli plang ca nu stiu ce am nu l e mai suport am aceste ameteli de 4 ani si varsta 36 de ani va rog ajutati ma

Pentru o dezbatere mai ampla a starilor, trebui sa discutati cu un psihoterapeut.

un psihiatru ati consultat? daca de 4 ani aveti o anxietate generalizata cu atacuri de panica poate ar fi timpul! Succes!

Pot fi atacuri de panica, dar mai sunt si alte investigatii fiziologice pe care le puteti face, daca nu le-ati facut deja, precum zona orl, in ureche se afla centrii de echilibru si ameteli pot fi si din acea zona. Atacurile de panica pot fi rezolvate prin psihoterapie si ideal ar fi in combinatie cu o medicatie prescrisa de psihiatru.

In paralel cu alte terapii ,mai incearca o cale: citeste Paraclisul Maicii Domnului la miezul noptii,cu o lumanare aprinsa,timp de 40 zile,cu increderea ca ii predai toate problemele tale pe care nu stii sa le rezolvi.Chiar daca mintea ta va fi in alte parti cand te rogi,tu roaga te oricum.Asa am scapat de severe atacuri de panica,care au durat PATRU ani.Sincer iti spun! Au trecut 20 ani de atunci si nu am mai avut niciodata vreunul.

Inositolul s-a dovedit foarte ineficient în tulb. de panică http://wp.me/p48646-3uPPuteţi lua în calcul şi ipoteza unui exces de cupru:”Excesul de cupru este de asemeni întâlnit frecvent la adulţi, în special femei. Din nou, estrogenul este un important factor contributiv, din cauza strânsei asocieri dintre cupru şi estrogen. Suplimentar creşterii normale a estrogenului în ciclul menstrual, estrogenul tinde să crească în al treilea trimestru de sarcină, contribuind astfel la depresia post-partum şi alte probleme psihologice la unele femei. În plus, femeile (şi fetele adolescente) care folosesc ‘pilula’ pentru contracepţie, cresc cantitatea de estrogen în sistem. Ceea ce este strâns corelat cu tendinţa de a experimenta depresia, tulburarea de panică, şi tulburarea obsesiv compulsivă.”