Mesaj:
Buna ziua.
Sotul meu vrea sa ne separam.
Sunt casatorita de 2 ani si in relatie cu actualul meu sot de aproape 12 ani.Acum 2 ani am facut cununia civila si toate au mers perfect si noi eram fericiti.Anul trecut inainte cu 5 luni de cununia religioasa sotul meu dorea sa nu mai facem nunta si de aici au inceput certurile pana cand intr-o zi a venit la mine si mi-a spus ca s-a indragostit de o colega de serviciu.Nu mi-a venit sa cred, am discutat zile intregi si el mi-a spus ca nu e pregatit sa se cunune religios pentru ca nu crede in dumnezeu si ca si-a cautat alinarea in alta parte pentru ca eu imi ieseam din minti si ne certam ore in care eu tipam si el tacea si a simtit ca nu mai rezista. eu pana sa spuna el de nunta, pana sa ma intrebe de rochia de mireasa nu eram asa disperata dar apoi mi-am dorit din ce in ce mai mult si astfel am pus conditia ca ori facem cununia religioasa ori ne despartim.pana la urma el a zis ca sa mai dam o sansa sa vedem daca lucrurile sunt mai bune intre noi. Dupa nunta eu nu am mai lucrat, ma simteam mereu obosita si in plus unde eram eram prost, prost platita.Dupa 3 luni de la nunta vazand ca ma simt rau am hotarat sa merg la medic unde am fost diagnosticata cu o pneumonie de 5 ani si TBC si mi-am raspuns intrebarilor de ce eram asa de obosita si atat de nervoasa. Au urmat 6 luni de tratament foarte grele pentru mine, nu aveam voie sa lucrez, plus ca simteam ca nu mai pot de rau in fiecare zi, ma durea tot corpul.Dupa ce m-am vindecat mi s-a spus ca nu am voie de acum in colo sa fac multe din lucrurile care la faceam inainte, si am fost obligata sa ma ingras 10 kg, dar eu am pu 14 si sotul meu deja ma tachina cu asta si doctorul mi-a spus ca nu am voie sa slabesc si ca trebuie sa ma alimentez bine si sa nu fiu stresata si sa dorm 8 ore, dar sotul meu se pare ca incepea sa nu mai accepte asta pentru ca imi spunea ca ma plang prea mult si ca nu vreau sa mai fac nimic. m-am angajat din nou, dar e platit aproape deloc si practic taraim di salariul lui. vreau sa va spun ca de acum 3 zile iar mi-a spus ca vrea sa ne vedem de viata noastra. acum nu mai este vorba de alta persoana , ci de faptul ca el imi spune ca nu si-a trait viata. Ca sa va spun cum a inceput totul:
Sambata eram la o petrecere de familie, unde ne-am simtit foarte bine, am dansat impreuna, ma saruta constant si seara cand am ajuns acasa a inceput sa asculte muzica veche de acum 14 ani si a cazut in melancolie spunandumi mereu ca nu si-a trait viata(mentionez ca are 28 de ani) si ca ce tanar era atunci.A doua zi s-a trezis de dimineata, m-a asteptat sa ma trezesc i eu, a facut el masa si apoi l-am intrebat daca nu vrea sa iesim in oras, iar el mi-a spus ca nu se simte in stare ca a baut prea mult si nu vrea. atunci l-am intrebat daca are ceva impotriva sa ies cu o prietena si mi-a spus ca nu. ideea este ca aproape cand sa plec mi-am dat seama ca simt cum veva nu e in regula si am insistat sa-mi spuna ce are, ca pana la urma sa-mi zica ca el nu vrea sa mai continue relatia. nu am mai plecat nicaieri si am stat de vorba toata noaptea. mi-a spus ca eu merit pe cineva mai bun si ca el nu poate sa-mi ofere ce vreau eu(familie si copii),pentru ca el vrea sa hoinareasca,sa-si traiasca viata si ca nu mai are aceleasi sentimente pentru mine dar totusi tine foarte mult la mine si ca vrea sa ma ajute finaciar si ca vrea sa mai vorbim si sa nu ne grabim acum sa dam divort ca din banii aia pot face eu ceva cu ei. am discutat printre lacrimi amandoi la un pahar de vin. Eu il iubesc, poate nu la fel de mult ca la inceput dar cand inchid ochii nu-mi imaginez viata fara el. a doua zi s-a dus la serviciu dar mi-a spus ca s-ar putea sa nu vina acasa, dar in orice caz ma anunta. mi-a zis ca vine acasa. a venit acasa si iar am inceput sa vorbim la un pahar de vin si printre lacrimi si dintr-o data a zis ca el pleaca in oras ca vrea sa fie singur si vrea sa bea, baut fiind deja dar inainte sa plece l-am intrebat daca se intoarce acasa si mi-a spus ca da ca oricum nu are unde sa se duca.Nu a mai venit in noaptea aceea acasa, l-am cautat cat am putut, la un momend dat l-am cautat si cu politia pentru ca m-au oprit pe strada sa ma intrebe ce e cu mine la ora aceea tarzie pe strada si explicandu-le s-au oferit sa ma ajute sa-l mai caut dar nu am dat de el.avea telefonul inchis, efectiv nu stiam ce sa fac, mi-am facut o groaza de scenarii. nici un semn de la el pana la 9 dimineata cand mi-a trimis un mesaj si mi-a spus ca s-a imbatat si ca doarme la un hotel si ca de acolo se duce la serviciu. asa a facut si s-a intors acasa dupa serviciu spunandu-mi ca ii pare rau ca m-a ingrijorat iar eu am inceput sa plang spunandu-i sa nu mai faca asta niciodata nimanui. vrea sa ne separam in continuare eu nu vreau pentru ca simt ca ceva s-a produs in capul lui din seara cu petrecerea si cred ca e doar o etapa si oricum el e o fire mai visatoare plus ca relatia noastra oricum a fost dificila mereu. am fost precum uleiul si apa si el acum imi spune ca nu ne potrivim , ca nu mai are aceleasi sentimente si ca vrea sa ma ajute pana ma stabilizez si parca incearca sa imi caute pretendenti, dar in acelasi timp nu se grabeste cu divortul. Va rog din tot sufl
etul sa ma sfatuiti ce sa fac, nu vreau sa renunt la el. cum sa fac sa-l tin langa mine? Multumesc anticipat si iertati-ma ca am scris atat de mult.

m-a impresionat povestea ta…poate si pt ca am trait ceva asemanator…Parerea mea este asta:

va inteleg durerea, insa a incerca sa tii pe cineva cu forta langa tine, nu are efect, in niciun caz unul pozitiv. In cuplul dvs apare o codependenta: a sotului de alcool si a dvs de sot. Aveti nevoie de un psihoterapeut pt problemele de cuplu, insa neaparat sotul are nevoie de tratament medicamentos. Singura recomandare: vorbiti cu sotul si mergeti impreuna la psihiatru si psihoterapeut. Sanatate!

din ce inteleg eu, iti doresti sa il tii cu forta in aceasta relatie de care el nu este multumit/in care nu se simte confortabil, el simtind ca vrea sa ‘exploreze’ mai mult. Tu, daca ai fi in locul lui, cum ti-ai dori sa se intample? Cum ai vrea sa se poarte partenerul tau cu tine in caz invers? Poate ca ti-ar fi de folos sa schimbi unghiul de privire asupra problemei. Succes!

Dragoste cu forta nu se poate, asta este clar. Cautati un psihoterapeut pe probleme de cuplu.

Terapia de cuplu este eficace doar atunci cand sotii cad de acord asupra unui scop comun (pastrarea cuplului sau disolutia armonioasa). Chiar si daca sotul nu doreste sa participe la sedintele de terapie, puteti dvs sa beneficiati de terapie individuala. Aveti nevoie de reechilibrare personala. Succes!

Mesaj:
Am avut o relatie in trecut cu un tip mai mare decat mine cu 12 ani. La mine nu a contat diferenta de varsta, pentru el da. Nu acesta a fost motivul pentru care ne-am despartit dupa 2 luni si jumatate, ci acela ca eu simt ceva, el simte altceva, si nu suntem pe aceeasi lungime de unda. Dupa o perioada am inceput iar sa vorbim, ne-am intalnit si ne-am “prostit”, dupa care nu m-a mai cautat cateva saptamani. Apoi m-a sunat, am iesit sub aceeasi forma si asta se intampla de ceva vreme, nu e nimic serios, desi se comporta ca si cum chiar i-ar pasa de mine, dar ceva il retine sa aiba o relatie serioasa. Pana unde va mai merge treaba asta? Oare mai exista vreo sansa sa ne impacam?

la prima vedere… nu pare genul de relatie matura… poate aveti amandoi aceasta discutie si luati o hotarare serioasa, de viitor. Succes!

Ce ne descrii aici , nu este desfasurarea unei relatii asumate, asta e clar. Daca ” a va prosti” inseamna ca faceti sex , dupa care nu te mai cauta , apoi tot asa, pot spune ca ar fi bine sa te gandesti serios daca esti multumita de felul in care te trateaza. Nu cred ca ii pasa , mai mult , nu cred ca isi doreste o relatie . Din pacate, pare ca doreste doar sex ocazional fara batai de cap. Aduna-te si mergi mai departe , meriti mai mult..!

Mesaj:
ma simt singura,nu sunt fericita si consider ca poti fii fericta doar c.o pers alaturi.incerc si am facut eforturi pentru a depasi aceasta situatie,dar cand intalnesc pe cineva dupa scurt timp,acea pers se distanteaza.fiind o pers mai orgolioasa nu caut si nici nu incerc sa fac ceva….apoi ma simt goala pe dinauntru si urata la exterior.greseala sau defectu este>ma atasez foarte repede de pers si totusi cu aceeias rapiditate,nu.mi mai pasa.simt ca nu sunt implinita si doar cand plang cat de cat imi e bn.

ai incercat psihoterapie?

Ce va face sa va simtiti goala la interior si urata la exterior? V-a reprosat vreodata cineva lucrurile acestea?

Vad ca aveti convingerea ca fericirea este legata de ceva exterior si in special de o persoana. Si mai sunt alte convingeri disfunctionale care va fac sa priviti viata asa cum o priviti acum. Cereti ajutorul unui psihoterapeut si porniti impreuna in calatoria descoperirii de SINE. Mult Succes!

Mesaj:
cu ani in urma am cunoscut un barbat.la inceput parea doar o singura aventura.insa mai tirziu am simtit ca ma simt foarte atasata de el. desi era insurat nu iam cerut sasi abandoneze familia niciodata.era totul perfect pina nu am auzit cum povestea prietenilor lui relatia noastra intima cum ma murdarea pe la spate desi imi jura iubire. nu am crezut niciodata in iubire si chestii de genul acestea dar simt ca inebunesc am nevoie de un ajutor nustiu ce sa fac. despartirea imi va provoca multa durere darr. as dori un sfat

sfat: aveti grija de Dvs. mai intai! Succes!

Pentru ca nu ati crezut niciodata in iubire, ati atras un barbat care sa va confirme aceasta convingere. Sfat : incepeti cu iubirea de sine. Cum? Prin terapie. Va asigur ca merita!

Sunteți pt el un trofeu cu ajutorul căruia se mândrește la prieteni. Un bărbat de calitate nu povestește prietenilor lucruri atat de intime,in primul rand din respect. Când acceptați o aventura, asumati-va si consecintele. Nu va mirați ca sunteti împroșcata cu noroi de către un bărbat imoral care își înșală sotia si va amageste ca va iubește. Daca va iubea,divorța singur…așa va minte pe amândouă. Va rog sa nu va supărați pt stilul direct de a spune lucrurilor pe nume. Treziti-va la realitate.

Te-ai indragostit e clar, asta nu inseamna ca si iubitul tau a trecut la aceasta etapa, el a ramas la stadiu de aventura desi jura iubire. Este o desincronizare in relatia voastra. Este foarte important sa decizi daca doresti sa ramai in continuare in acesta situatie sau daca doresti sa schimbi ceva. Tu ce vrei?

Mesaj:
Buna ziua sunt casatorita si am 2 fetite relatia in casnicie este buna cu problemele normale cu care se confrunta toata lumea. Problema mea e ca mereu am cautat sprijin moral si afectiune in persoane straine prin mesaje sau chat,de mai multe ori mia afectat relatia si eu contini nu ma pot opri inconstient sau contient mereu caut pe cineva. Miam dat seama ca am o problema si nu stiu sa o rezolv .Mulțumesc

ati incercat sa discutati prin chat cu sotul Dvs?

inseamna ca mai aveti nevoi nesatisfacute

Virtualul creaza dependenta tocmai prin faptul ca ai libertatea sa poti spune orice simti si gandesti, fara posibilitatea de a fi atentionata, analizata, criticata etc. Ofera placere si control prin intreruperea instant a unei comunicari….de aceea este efemer ca si starile tale de bine si de incredere. Ai grija ca aceste false sustineri caci sunt periculoase.

ar trebui sa ai mai multa incredere in tine,sa fi mai mult ocupata cu fetitele tale,in primul rind ele au nevoie de tine,si poate chiar ele sint in deruta ,si cind or sa descopere internetul,poate te vor cauta on-line.Cinic?

Daca s-a adus vorba de fetitele d-voastra, eu va sugerez urmatoarele actiuni: 1) imbratisati-va puternic, cu toata dragostea pe care le-o puteti oferi, fetitele, pe fiecare separat si apoi impreuna, observati ce simtiti si cum raspund ele; 2) faceti acelasi lucru cu pozele fetitelor pe care le aveti in calculator. Observati daca exista diferente si…astept/asteptam raspunsul d-voastra.

Mesaj:
cum pot sti daca sufar de depresie?este neaparat necesar un consult de specialitate sau se pot face anumite teste online??

preferabil este un consult… dar aveti mai jos niste informatii http://www.sfatulmedicului.ro/Depresia—tristetea-patologica/recunoasteti-simptomele-depresiei_5397

Mesaj:
Buna ziua, sunt o fata de aproape 19 ani putin cam in depresie…ar trebui sa va explic si de ce…
La inceputul acestui an am cunoscut pe cineva pe facebook, desi stiam ca astel de relatii sunt de-adreptul periculoase, m-am apropriat de el pentru ca mereu ma sustinea, am crezu ca era prieten si cu o prietena de-a mea. Ma rog, am ajuns sa fim impreuna, doua luni de zile nu mi-a pasat nicio clipa de el, nici nu ma interesa daca nu il vedeam sau daca nu vorbeam cu el, dupa aceea brusc si dintr-o data cand o fata ma ajuta sa ma despart de el, m-am indragostit de acel baiat pe care il voi numi G. O luna am fost total indragostita, in extaz, il vedeam numai pe el, numai el era in fata mea, peste tot eram impreuna In luna a patra ceva deja incepuse sa se schimbe, tot ce zicea el mereu era in legatura cu banii, el zicea ca nu are bani, ca vrea sa castige la loto, ca are nevoie de bani…desi el avea salariul de 1.800 lei el tot se plangea de bani..la un moment dat deja incepuse sa traga de mine sa facem sex, eu eram virgina, nu vroiam sa fac ceva cu o persoana care nu era tocmai p
otrivita, tot insista. Pana la urma, am avut primul “moment special” care in acest moment e cel mai negru cosmar al meu. Fix in ziua aceea am descoperit ca el vorbea exact cum vorbea cu mine si cu alte fete, el ma insela. Am trecut cu vederea, credeam ca exagerez eu. Incepuse sa se comporte deja din ce in ce mai urat cu mine, dar de fiecare data isi cerea scuze.A incercat si a reusit sa imi indeparteze prietene mele bune de atunci…acum nu mai vorbesc cu prietena mea cea mai buna din acea perioada…cu celelalte mai rar.. Parintii mei l-au cunoscut. La sfarsitul lui iunie , am plecat intr-o tabara, acolo de teama ca parintii mei aflasera ca eu ma culcasem cu G eram foarte foarte panicata. Cand au venit parintii mi-au spus ca in cartier el vorbea in ultimul hal de mine, ca lui nu i-a pasat nicio clipa de mine, ca se interesase de neamul meu si cine sunt doar pentru a ma lua de sotie mai repede(exact cum imi zicea, ca ma vrea de sotie)ca sa puna mana pe ce avem noi. Parintii mei, fara sa le zic eu stiau absolut tot ce se intamplase in acele aproape 5 luni de relatie. Acum am ramas cu regrete..intrebarile mele sunt: mai pot avea incredere in alti oameni?; Cum as putea sa trec peste acesta depresie? Oare lui ia pasat macar un moment de mine, tinand cont ca incepusem sa ne vedem zilnic(aproape si de doua ori pe zi) ,vorbeam non-stop, venea la mine si pe timp de ploaie, ne plimbam tot timpul nostru liber impreuna…faceam multe lucruri dragute…dar erau si momente cand ne certam din orice, chiar daca uneori nu faceam nimic, tot la mine tipa, daca nu faceam cum vroia el, se supara(ok, stiu foarte bine ca inainte sa fi fost in relatie cu acest tip daca imi zicea cineva: daca nu faci aia nu mai vorbesc cu tine, clar ii ziceam pa, dar aici nu am nici cea mai mica idee ce s-a intamplat cu mine, faceam tot ce zicea el, fara sa comentez prea mult…)? Toti oamenii sunt asa? Cum deosebesti un om cu intentii serioase, de unul cu intentii rele? De ce ma tot gandesc ca si-a batut joc de mine? De ce nu am putut sa renunt la el cand am vrut? De ce am lipsa de memorie din perioada aceea? De ce sufar dupa patru sau cinci luni de cand a trecut acest moment? Am vorbit cu fosta lui, tot pe facebook, cand am intrebat-o de ce s-a despartit de el nu a vrut sa imi zica, nu a vrut sa imi raspunda la absolut nimic, cand am incercat sa ii zic de despartirea ei , a ras…oare ma mintit cu absolut tot ce era legat de el? exista posibilitatea ca eu defapt sa nu stiu chiar nimic de baiatul cu care am stat aproape 5 luni? imi aduc aminte ca la un moment dat avea o poza cu un tatuj cand l-am intrebat prima data ce e cu el, mi-a zis ca nu era permanent, dupa o perioada iar l-am intrebat, mi-a zis ca era poza de pe net…nu stiu ce sa mai cred. ma sperie rau de tot chestia asta…ma mai sperie si faptul ca stiam ca el statea pe o strada cu traficanti de droguri…. Stiu ca atunci cand am ajuns din tabara ma sunau cateva fete de langa mine, una fiind cea mai buna prietena , alta o mica populara a cartierului. Populara era prietena comuna cu noi doi, pe ea o suna cand nu ii raspundeam eu, iar fata aceea mi-a zis ca mai bine ca m-am despartit de el, ca a inceput sa zica cu o foarte mare lejeritate ca s-ar fi culcat cu mine, ca ar fi facut destule cu mine, in acel moment am negat tot, am negat tot in fata tuturor, pentru ca am mai fost intrebata de cineva daca mai sunt sau nu… Acum ma intreb oare chiar stie toata lumea ce a fost intre noi? oare chiar faptul ca l-am ales pe el, mi-am stricat toata viata?… astept un raspuns, o parere. Multumesc frumos!

A fost, intr-adevar o experienta neplacuta, iti inteleg tristetea, dar, in acelasi timp, a fost si o lectie de viata. Tu ai intrat in aceasta relatie fara sa ai nici un fel de informatii despre partenerul tau. Ai crezut in vorbele lui mai mult decat in intuitia ta feminina care te-a avertizat ca “ceva nu e in regula” Ai avut momente in care ai simtit ca trebuie sa te desparti de el si nu ai facut-o (poate daca stai de vorba cu un psihoterapeut-macar cateva sedinte-vei afla si de ce). Acum cred ca e momentul sa iesi din plasa gandurilor “despre el” si sa te ridici deasupra situatiei gandind “despre tine” si mai ales, stabilind, pentru tine ce vei face diferit pe viitor pentru a evita astfel de situatii. Nu sunt toti oamenii la fel si “intentiile serioase” trebuie dovedite prin fapte si nu prin vorbe, iar asta cere mai mult timp de cunoastere reciproca, observatie, si “ascultarea” cu atentie a propriilor emotii. Tot ceea ce treci cu vederea in fazele de “indragostire” se poate intoarce impotriva ta mai tarziu. Nu exista oameni perfecti, exista doar parteneri cu ale caror defecte poti trai tu, dupa criteriile tale. Pentru asta ai nevoie sa reflectezi la ceea ce tu consideri acceptabil si ce nu intr-o relatie si sa alegi in cunostinta de cauza. Ai pierdut o relatie total nepotrivita, dar asta nu inseamna sa-ti pierzi si capacitatea de a iubi. Mult succes!

Era vorbă : Nu tot ce straluceste e aur! Ai 19 ani, viata abia acum incepe! Data viitoare cască mai bine ochii! O sa iti treaca si starea asta pe care o ai acum, ia-ti timp!

https://www.facebook.com/alegsatraiesc/photos/a.787409921297879.1073741826.331058470266362/787409701297901/?type=1&theater

Vis a vis de lectia de viata la care face referire Oana, poti sa te feliciti ca s-a terminat doar cu atat. Psihologia lui, apartine “psihologiei strazii” pe care locuia. Oameni cu complexe de integrarea sociala, ce compenseaza prin agresivitate fizica si/sau verbala, laudandu-se singuri pentru asi spori faima, cu fapte reprobabile ce sunt insa apreciate insa in lumea pe care o frecventeaza. In acelasi timp este un incepator in ale “meseriei” caci nu s-a ajuns la santaj, violenta, dependenta de droguri strecutare in pahar fara stii. De ce nu ai vrut sa tii cont de evidente ? Exista un mare adevar in psihologie: “lumea nu este asa cum este ci asa cum o vad eu”. Citeste, cum vreau eu sa o vad, cum ASTEPT eu sa fie si/sau sa mi se intample. Iata de ce tu nu ai VRUT sa vezi sau mai bine spus sa tii cont de evidenta, si iata de ce ai fost la randul tau o “mare”dezamagire” pentru el, doar ti-a vorbit intruna, pe sleau, despre bani, bani, bani… Daca ar fi fost mai experimentat, puteai tu sa fii si fata fratelui presedintelui…. si pentru ca i-ai inselat asteptarile, a facut ceeace in lumea lui este “onorabil” sa faci. S-a razbunat pe cel ce l-a “dezamagit si inselat”. Evident ca nu este obligatoriu sa fie intotdeauna asa, insa trebuie ca tu insati sa ai repere clare despre viata si lume, pentru a sti sa alegi. Intuitia care te atentioneaza, este compusa in mare parte din “citirea” mesajelor non verbate transmise inconstient de interlocutor: mimica, gestica, intonatia vocii, privire si care, daca vai invata sa le dai atentia cuvenita, traindu-ti viata aici si acum, nu negand-o refugiata fiind intr-o lume a propriilor asteptari, te va feri de multe surprize. Marea gresala ar fi sa cazi in extrema cealalta, devenind tematoare sau prea rationala, caci ratiunea diseca trairea omorand-o iar iubire si romantism fara incredere si traire libera nu exista.

Mesaj:
Bună, am si eu o problema, sotul m-a înselat, cand am aflat am fost distrusă, am plâns mult, dar a mai trecut din suferinta, acum dupa 6 luni, s-a întors, a zis ca vrea cu familia, la întrebarea de ce a facut-o, a zis ca a vrut sa simtă din nou fiorul de la 18 ani, am înteles, problema este ca eu nu îl mai doresc deloc, simpt chiar o repulsie, as vrea sa divortez, mi-e frica ca daca peste un an, iar vrea sa se îndrăgostească, eu ce fac, iar stau si înghit minciuni, si îl astept cuminte acasa? Ce sa fac?

pare ca stiti deja ce aveti de facut. Poate ca aceasta relatie nu este pt Dvs. si ca ati facut o greseala. Inca aveti puterea de a actiona. Succes!

Fiorul de la 18 ani l-a simtit cand VA inselat si s-a simtit cu dansa-n-transa. Decizia va apartine in totalitate, analizati bine, cantariti de doua-trei ori, vedeti avantajele si dezavantajele, puneti in balanta toate emotiile si trairile si actionati in directia care va ofera cea mai mare satisfactie, liniste, echilibru, stabilitate, siguranta, confort.

Daca timp de 6 luni a stat separat de dv traindu si dragostea cu altcineva.. indiferent ca aveti copil sau nu, dv ce asteptai sa plece din nou ..hotarirea de a mai inota in aceasta casnicie va apartine dar ..mai bine singura!!

Cele 3 mesaje de inainte sunt pro separare. Eu nu pot sa va spun nici DA nici BA. Insa eu as ramine la fel de deschisa spre fiorul de la 18 ani. =D Decizia in ce priveste casnicia dvs va apartine. Nu poate nimeni sa o ia in locul dvs. Si trebuie sa v-o si asumati…Asteptati sa treaca aceste emotii de criza si abia apoi luati o hotarire.

Aţi putea chiar dumneavoastră să fiti cea care sa-l facă sa se simtă ca la 18 ani. Ce ziceţi,n-ar fi o idee bună?

Marea si vechea “problema” a omenirii, IUBIREA. Orice pas gresit, a unuia dintre parteneri, duce inevitabil la ruperea unor legaturi energetice si sentimentale. Trebuie retinut faptul ca absolut in orice fel de relatie, fie ea de casatorie, afaceri sau o simpla prietenie, NIMENI NU ESTE PROPIETATEA NIMANUI, suntem liberi sa decidem pentru orice actiune din viata noastra si sa avem puterea in orice moment, oricat de greu ar fi acela, sa o luam de la capat. Tocmai aici este esenta si frumusetea vietii, Dumnezeu ne vrea fericiti, sanatosi mintal si plini de iubire(atat cat este ea). Deci, NU ESTI PROPIETATEA LUI SI AI DREPTUL LA FERICIRE. Ar fi bine sa decizi cu inima, sa-ti asculti vocea interioara si sa te gandesti ca daca divortezi, nu ai de pierdut nimic, absolut nimic, dar in schimb vei castiga liniste sufleteasca, incredere in fortele proprii si libertate. Si probabil stii si tu ca, Lupul isi schimba parul, dar naravul….Toate cele bune, Raim.

Poate sa va ganditi un pic la responsabilitatea ambilor parteneri si sa vedeti cum ati ajuns in acest moment.

raspunsul este in tine.

“Dragostea iarta,uita si acopera totul”.Daca il iubiti cu adevarat dati-i a doua sansa iar daca nu o va fructifica, subscriu si eu solutiei colegilor mei !

Mesaj:
Am fost condamnat nevinovat la doi ani cu suspendare pt trafic de influienta si de atunci nu-mi mai revin fac atacuri de panica, depresie si stari anxioase. Cum pot sa-mi revin?

Vorbeşte cu cineva nou. Încearcă să cunoşti oameni noi, înscrie-te la un curs. De pictură, de dans, de citit. Ceva nou.

Mergi la psihoterapeut

eventual puteti incepe o psihoterapie?

recomand psihoterapie. pt mai multe detalii contactati-ma in privat

Mergi la psihoterapeut

ideea e simpla la prima vedere:stai linga oameni care cred in tine,fi recunoscator celor care te ajuta sa treci prin ceea ce treci si timpul care trece ,incet,greu,te va face sa depasesti aceasta perioada grea.Este o vorba:toate trec

pt cine ‘este mereu obosit’ cel mai bun sfat este sa consulte un specialist medic sau psiholog!

Organismul încearcă mereu să găsească soluţii optimizate pentru diverse probleme. Unele sunt rezolvate imediat, altele sunt cu bătaie pe termen lung şi din cauză că sunt întreţinute artificial de obiceiuri personale, vicii sau factori de conjunctură. Pe scurt, probabil că situaţia asta ar putea fi abordată şi ca un ‘sindrom general de adaptare’. Recomand comentariul şi articolele de aici http://tinyurl.com/p24llul

Dacă eşti obosită şi totuşi nu mai poţi dormi noaptea, înseamnă că mecanismele native de adaptare şi ritmul circadian sunt deja perturbate, iar cafeaua şi zahărul ar complica şi mai mult situaţia. Ai nevoie de reducerea carbohidraţilor înlocuindu-i cu grăsimi sănătoase din nuci şi seminţe crude. Asigurând surse de magneziu, hormonii de stres pot fi menţinuţi la un nivel scăzut.
Iată de ce nu cred că ar fi de ajutor cafeaua sau ciocolata. http://wp.me/p48646-6b
Suplimente: vitamina E + susan măcinat, glutamină sau primele pe listă în cazul tău, enzime digestive ! http://www.suplimente.ro/enzime-din-plante-120-capsule.htmlSomniferele sunt o glumă macabră, stai departe de ele chiar şi dacă îţi sunt oferite cu prescripţie.

eu stiu un simplu remediu:odihna si gindul ca ai facut ceea ce trebuie pentru linistea ta sufleteasca,te va face sa dormi linistita.

Pe de altă parte toate aceste simptome pot fi doar vârful unui iceberg, şi aţi putea avea nevoie de teste de laborator. Acum am văzut că sunteţi de fapt adult. Un scenariu ar fi dacă luaţi anticoncepţionale şi aveţi un deficit de zinc, poate determina acumulări de cupru şi în ultimă instanţă epuizare suprarenală şi eventual probleme cu tiroida. http://wp.me/p48646-3u6