Arhiva lunara pentru noiembrie, 2014
Adaugare anunt
Vand postere profesionale pentru cabinet de terapii alternative
Vand postere inramate, protejate cu geam. Contin informatii in limba engleza despre:
- cheakre: latime 97 cm, inaltime 65 cm;
- reflexoterapie: latime 60 cm, inaltime 87 cm;
- psihoaromaterapie: latime 62 cm, inaltime 44 cm;
- aromaterapie: latime 44 cm, inaltime 62 cm;
- cristaloterapie: latime 44 cm, inaltime 62 cm.
Sunt foarte frumoase si utile in orice clinica/cabinet de terapii alternative
Contact la telefon: 0767.831.473.
Desi pe radiografie apare ca sudata bucatica de rotula fracturata in urma cu ceva timp, imi apar frecvent o umflatura deasupra genunchiului, blocajul acestuia si dureri severe la mers, condus, toaleta etc.
|
|
Mesaj:
Buna dimineata, Acum trei luni, in urma unei lovituri de un colt de mobila la genunchi si mai apoi solicitarii severe a genunchiului (pentru ca lovitura a avut loc in cursul activitatii de mutare dintr-o casa in alta) am realizat o fractura de rotula. In aceste trei luni, in urma umflaturilor (4 la numar) mi s-a scos lichidul o data si mi s-a administrat Diprofos, mi s-a recomandata Artrostop, fizioterapie, electroterapie, etc. Situatia este interesanta pentru ca, desi pe radiografie apare ca si sudata bucatica de rotula, dupa cum am scris si mai sus, a aparut cea de a 4-a criza mnifesta-ta prin umflatura deasupra genunchiului, blocajul acestuia si dureri severe la mers, condus, toaleta, etc. Va rog frumos pentru un sfat holistic si normal. Cu respect, al dumneavoastra Nick Batin. |
||
|
|
|||
|
|
inainte de tratament holistic poate ar fi o idee sa mergeti sa refaceti analizele, fiind posibil sa se fi modificat problema de la ultima examinare. Succes!
|
||
|
|
|||
|
|
benzi kinesiologice ati incercat? dati-mi un mesaj daca sunteti interesat.
|
||
|
|
|||
|
|
eu am patit ceva similar (desi mult mai usor); sfatul meu este sa consultati cat mai rapid un ortoped pentru ca in timp problema se poate agrava si, daca el considera ca este cazul, sa faceti un rmn, acolo se vede totul mult mai bine decat la radiografie; asta ca sa stiti clar cum sta treaba acolo si mai departe sa alegeti tratamentul cel mai potrivit. (mie mi-a recomandat inot si bicicleta dar fiecare caz este unic).
|
||
Sunt fata, am 23 de ani si toata viata mea se invarte in jurul mancarii. Sunt la dieta non-stop. Am impresia ca daca m-as ingrasa ar fi o tragedie. Am devenit obsedata de asta si uneori mananc o cantitate mare de dulciuri, compulsiv.
|
|
Mesaj:
Buna ziua. Problema mea e urmatoarea. Sunt fata, am 23 de ani si toata viata mea se invarte in jurul mancarii. Sunt la dieta non stop. Mi-e teama de mancare. Dulciuri, paine etc. Ma hranesc cat pot de echilibrat, dar am impresia ca daca m as ingrasa ar fi o tragedie. Am devenit obsedata de asta, ba uneori o mai dau in bara si mananc o cantitate mare de dulciuri, compulsiv. Trebuie sa precizez ca sunt studenta, parintii mei au divortat eu ramanand cu mama. Am fost la psiholog si problema a fost abordata la modul in care compensez o lipsa. Am un gol si il umplu cu mancare din cand in cand. Ma poate ajuta cineva? A trecut cineva prin asa ceva? Ce e de facut? Multumesc din suflet!!! |
||
|
|
|||
|
|
buna ziua. Este foarte probabil ca psihologul respectiv sa fi avut dreptate (sau poate ne poti spune chiar tu care crezi ca este cauza). Ce iti pot recomanda este sa incepi o psihoterapie/dezvoltare personala, in care sa explorezi in profunzime aceasta problema a ta. Succes!
|
||
|
|
|||
|
|
Pentru a depasi problema ai neaparat nevoie de ajutor de specialitate. Iti recomand sa continui terapia cu acelasi psiholog sau altul. Nu intrerupe, terapia poate sa dureze ceva timp, ai rabdare cu tine, incetul cu incetul ai sa vezi si imaginea de ansamblu a problemei tale, pana atunci ia fiecare piese de puzzle si cauta locul potrivit. Mult Succes!
|
||
|
|
|||
|
|
Iti recomand consult psihiatric si psihoterapie. Cred ca psihologul tau are dreptate. In plus, poate ca greutatea este unul din putinele lucruri pe care le poti controla cat de cat; asta doar in mintea ta, pentru ca zici ca mananci si compulsiv. Dorinta de control, golul umplut cu mancare, sentimentul vinovatiei, insatisfactia, lipsa de recompensare, tragedia luarii catorva kilograme in greutate, mancarea- ca punct central al vietii tale, etc… iata cateva probleme care ar fi util pentru tine si buna ta functionare, sa fie abordate intr-un program de psihoterapie. Printr-o singura consultatie, nu rezolvi nimic. De obicei, conceptualizarea cazului (ce probleme sunt, de unde au aparut si cum se pot rezolva) se face cam in a treia sedinta. Apoi, incepe lucrul pe fiecare problema din lista de probleme pe care o faci cu psihoterapeutul. Vezi de ce e vorba despre timp? Problema cu mancarea se poate rezolva intr-un timp relativ scurt (cam 5-6 sedinte); dar aceasta problema ascunde alte probleme mai de profunzime.
|
||
Am 22 de ani si sunt atat de motivat sa plec din tara si sa ma descurc in strainatate, in SUA, incat nici noptile nu mai reusesc sa dorm. Am renuntat la tot ca sa ajung pana aici si sunt gata sa renunt la orice…
|
|
Mesaj:
Nu stiu cum sa incep..ideea e ca vreau sa plec de aici din tara si pot sa zic ca am reusit printr-un mod sa ajung in U.S si am stat 1 luna si la anu se prea poate sa raman acolo..Singura chestie e ca sunt prea motivat sa reusesc si nu am incredere in absolut nimeni din Romania ca toti sunt tradatori,mincinosi etc. Si am dorinta sa le arat/ sa ma razbun pe toata lumea ca nu au incredere in mine si ca imi spun doar vorbe goale.NU tin cont de parerea nimanui,da nu am nici un sprijin moral si ii foarte greu sa faca un baiat de 22 de ani ce am facut eu pana acum si inca cred ca e loc de mai mult. Ideea e ca atat de motivat sunt incat nici nopti nu pot sa dorm..Am renuntat la tot ca sa ajung pana aici si sunt gata sa renunt la orice pentru mai bine. |
||
|
|
|||
|
|
iti apreciez efortul si ambitia de care ai dat dovada pana acum insa pare ca ai atins un varf si ma gandesc ca poate ar fi bine sa iti acorzi niste timp pt tine… de recuperare… de a gasi un sprijin (poate chiar din partea unui terapeut), Succes si spor!
|
||
Am 16 ani si atunci cand simt ca prietenul meu vrea sa renunte la mine sau nu ma mai cauta, plang, ma simt trista… E normal ca ma simt “depresiva” (daca pot sa folosesc cuvantul asta)?
|
|
Mesaj:
Buna. Ma numesc Stefania,am 16 ani , si, as putea spune ca am o problema… De vreo 4 luni , vorbesc cu un baiat, care este mai mare decat mine cu 2 ani. Totul bine, frumos, dar atunci cand simt ca vrea sa renunte la mine, sau nu ma cauta, cand nu-mi da importanta, ma simt trista, imi vine sa plang, verific sa vad daca este pe site-urile de socializare… e ciudat. Imi este foarte drag si m-as obijnuii cu greu sa stiu ca s-a indepartat… e normal ca ma simt " depresiva" ( daca pot sa folosesc cuvantul asta). Tot plang… |
||
|
|
|||
|
|
poate ca simti si altceva, nu numai tristete. Despre depresie sigur nu este vorba, insa am senzatia ca poate fi o teama de pierdere? Ar fi o idee sa te gandesti la ce inseamna pt tine, la un nivel profund, acele sentimente pe care le ai in acele momente; poate ai putea sa le discuti cu psihologul scolii? Nu este anormal sa te simti trista la gandul unei pierderi… nu? Succes!
 |
||
Prietena mea de 19 ani a plecat in alt oras, la facultate. Am fost primul barbat din viata ei, ma iubea enorm,… dar acolo a iesit cu un alt baiat si ne-am despartit. Ajunsa la camin sa fie entuziasmata de libertatea avuta? Sa o astept, poate ii trece nebuneala asta?
|
|
Mesaj:
Relatii de prietenie:Buna ziua,am 22 de ani iar prietena mea are 19,ea a plecat in alt oras la facultate,avem o relatie de 2 ani,am fost primul barbat din viata ei,ma iubea enorm de mult,dupa toate conversatiile avute,nu speram ca vreodata sa ne despartim,chiar daca intervenise distanta…cand a plecat la facultate a fost totul ok,dupa cateva saptamani o simteam asa distanta fata de mine,ulterior ea a iesit cu un baiat,pentru a se descarca,datorita certurilor avute,a avut unde sa isi spuna oful,ne-am despartit iar dupa vreo cateva zile imi spune ca a stat cu el..eu nu cred ca nu ma mai iubeste..eu in schimb o iubesc enorm de mult si mi-am dat seama ca insemna foarte mult pentru mine,dar acum ce pot sa fac?doresc un sfat bun,sa o las sa isi traiasca viata fara mine sau sa insist si sa vorbesc cu ea,la ultima discutie a spus ca ii place viata de la facultate,nu da explicatii nimanui,face ce vrea…stiu ca am gresit si eu ,dar nu credeam ca dupa 2 ani sa recurga la gestul asta..sa fie oare de la anturaj?ajunsa la camin sa fie entuziasmata de libertatea avuta?ce sfat imi oferiti?sa o astept,poate ii trece nebuneala asta? |
||
|
|
|||
|
|
Eu cred ca si tu stii raspunsurile.Probabil ca atunci cand statea acasa era putin tinuta din scurt, si tu erai motivul pentru care mai avea putina libertate.Acum insa la camin , are libertatea suprema, si nu prea mai are nevoie de acel ‘refugiu’ pe care il reprezentai tu.Lucruri ca astea se4 intampla frecvent in randul celora de varsta ei. Cat despre sfaturi nu putem vorbi, pentru ca nu stiu mai precis ce se intampla.Evalueaza si tu situatia si vezi ce e de facut, pentru ca si tu ai capacitatea de a discerne ce e bine si ce nu pentru tine.
|
||
|
|
|||
|
|
Prietena ta a trecut la alt nivel acum, in ceea ce priveste relatiile. Nu e vorba despre un nivel mai inalt sau mai bun neaparat, ci pur si simplu altul, diferit, care i-a adus si mai multa libertate. Pentru a creste si a se dezvolta personal e nevoie sa exeperimenteze. Asta face ea acum: se dezvolta. Daca te gandesti sa o astepti, atunci gandeste-te si ce anume astepti de la ea; sa se intoarca la nivelul anterior? ca si cum prin experimentarea altor comportamente, activitati sau relatii nu ar fi invatat nimic? ca si cum acestea nu au avut nici un efect? ca si cum ar fi trecut prin ele si au lasat-o nemodificata? Sau…? In concluzie, prietena ta nu mai este identica cu fata care era cu tine, acasa. Nu stiu daca ti-ar fi pe plac acum, tu stii? Nu stiu nici daca ea e dispusa sa revina la acea fata de acasa. Tu stii? Dragostea nu invinge orice, asa cum se crede. De exemplu, nu invinge dezvoltarea. Altminteri, iubirea de la 5 ani pentru coleul de gradi nu s-ar diferentia prin nimic fata de iubirea de la 25 de ani pentru viitorul sot. Eu nu te pot sfatui sa o astepti sau sa nu o astepti, pentru ca nu-mi asum responsabilitatea pentru viata ta, ci doar tu poti sa-ti asumi aceasta responsabilitate. De aceea, alegerile iti apartin exclusiv. Iti doresc minte limpede.
|
||
In relatie, am ajuns amandoi sa inselam… Eu nu reuseam sa obtin orgasm, iar el era foarte frustrat si ma stresa.
|
|
Mesaj:
buna ziua , sunt impreuna cu prietenul meu de aproape 7 ani in care aman2 ne am straduit sa avem o relatie pefecta , nu ne am certat niciodata si acum ne am dat seama ca de fapt au ramas unele lucruri nelamurite ca nu ne cunoastem unele parti… pe toata durata relatiei eu am fost cea care ne a tinut mai uniti sa zic asa eu sunt mai iubitoare si dornica de afectiune asa ca asa am facut si in relatie ! am ajus amandoi sa inselam el chear sa faca si sex , pentru ca eu nu reuseam sa obtin orgasm el era foarte frustrat si eu simtea asta cand faceam dragoste , ma stresa si iar orgasmul nu mai venea .insa tot ce e si a fost intre noi nu sa terminat si amandoi dorim o continuare dupa acel episod cu inselatu noi am reusit sa comunicam fosrte bine si sa spunem tot ce ne a durut si viata sexuala sa imbunatatit insa probela este ca el isi doreste sa continue dar zice ca nu simte asta cu toata fiinta , stie ca o fata ca mine nu a gasit o usor si nu vrea sa ma piarda dar nu ma poate aprecia suficient … el este mai orgolios ,nici in familie nu au fost foarte uniti si mereu si a rezolvat singur problemele , lucreaza fosrte mult si nu reuseste sa aprecieze nimic la adevarata valoare . ce e de facut ? il pot ajuta cumva ?e important pentru mine sa ma apecieze si sa vada cu adevarat ce avem . |
||
|
|
|||
|
|
Sunt multe aspecte de rezolvat in relatia voastra atat in plan sexual, emotional cat si in comunicare si chiar legat de imaginea pe care o aveti legata de cuplu. Daca exista inca iubire este minunat, invatati ce aveti de invatat si mergeti mai departe. Cautati un psiholog/psihoterapeut care sa va indrupe in tot acest proces. Mult succes!
|
||
M-am despartit recent de prietenul meu. Este bine sa imi ocup timpul cu altceva, sa ma prefac ca acel baiat nici nu a existat sau ar trebui sa imi traiesc doliul, momentele de tristete?
|
|
Mesaj:
Buna. Sunt M. si in ultima perioada trec printr-o stare mai grea. M-am despartit de prietenul meu in urma cu doua saptamani. Am fost foarte trista si m-am izolat de toti in primele zile apoi m-am gandit ca e mai bine sa trec peste si sa imi ocup mintea cu alte lucruri. Acum sunt vesela insa am momente cand amintirea acelor evenimente imi revine si pentru un timp si ma simt trista, nostalgica, plang. Intrebarea mea este daca este normal ceea ce fac. Este bine sa imi ocup timpul cu altceva, sa ma prefac ca acel baiat nici nu a existat sau ar trebui sa imi traiesc doliul, momentele de tristete? O noua relatie ar fi potrivita in acest moment? Multumesc! |
||
|
|
|||
|
|
Este firesc sa fiți trista după o despartire, doar nu sunteti robot. O noua RELatie e recomandata imediat,doar daca ați învățat ceva din fosta ,v-ați maturizat si ați înțeles ce greșeli au fost in ea pt a nu le mai repeta.
|
||
|
|
|||
|
|
Doliul se termina cu faza de acceptare. Nu stiu daca tu ai apucat in cele doua saptamani sa treci print toate cele 5 faze care se incheie cu acceptarea. Daca da, atunci sigur ca e momentul sa mergi mai departe. Daca nu, atunci traieste-ti doliul, dar asta nu inseamna ca trebuie sa te izolezi si sa nu mai faci nimic. A-ti ocupa mintea cu alte lucruri e util si recomandabil, in faza in care te afli momentan; e un mecanism de aparare: fuga de situatie este o faza a doliului, adica negarea. Este o faza normala, daca nu se preluneste. Deci e normal ceea ce faci si ceea ce simti. In concluzie, ca sa-ti raspund la intrebare, este bine ceea ce faci. Insa pretentia ta de a te preface ca acel baiat nu a existat, e putin cam nerezonabila, pentru ca asta inseamna sa-ti negi o parte din viata ta, care nu poate fi nici uitata si nici stearsa cu buretele; realitatea iti arata clar ca acea parte a existat. A o uita realmente, este foarte dificil daca nu chiar imposibil in conditii normale, si fara anumite leziuni cerebrale. Daca o noua relatie ar fi potrivita in acest moment… ar fi potrivita mai degraba in momentul in care te vindeci, altminteri, iti duci simptomul in acea relatie. Vindecarea vine odata cu acceptarea pe toate planurile, nu doar fizic si conitiv, ci si la nivel emotional (ceea ce ar insemna ca emotiile de tipul furiei sau deprimarii si plansul nu ar mai exista). Din relatarea ta am subinteles ca nu ai ajuns inca in acea etapa a doliului. Iti doresc zile senine!
|
||
Am 44 de ani si o relatie de 27 de ani care nu mai merge de vreo 10, dar stau pentru ca nu am unde sa plec. In acelasi timp am o alta relatie, de aproape un an, care merge perfect din toate punctele de vedere, dar el este mai mic cu 20 de ani…
|
|
Mesaj:
bn ziua am 44ani am o relatie de 27ani care nu mai merge de vreo 10ani dar stau pt ca nu am unde sa plec dar nu asta este intr am o alta relatie de aproape un an care merge perfect din toate punctele de vedere dar el este mai mic cu 20ani si vrea sa ne mutam impreuna si sa ne casatorim sa fim o familie aici este pr ca nu stiu ce decizie sa iau daca se poate un ras cu respect ana mihaele vl |
||
|
|
|||
|
|
Spun sa fi foarte atenta, sa cintaresti foarte bine .fluturi care ii simti tu acum sa nu se transforme in molii si sa te rupa in bucati sentimental un pic mai tarziu.
|
||
|
|
|||
|
|
Sincer, nu cred in relații sănătoase si fericite cu o asemenea diferență de vârstă. Ganditi-va cum va fi când el va fi in floarea vârstei iar dvs deja îmbătrâniți? Se va duce cu alta si o sa rămâneți cu ochii in soare. Bărbații se uita dupa femei tinere ,nu invers. Chiar daca acum va place, pe termen lung diferență de vârstă își va spune cuvântul. Va rog sa nu va supărați pe mine, dar mai bine va gasiti pe cineva de vârstă apropiata,nu un pustan
|
||
|
|
|||
|
|
O varianta ar fi sa incercati o terapie de cuplu cu sotul dv. pentru a explora variante care sa va ajute sa intelegeti daca mai doriti aceasta relatie. In ceea ce priveste diferenta de varsta: oamenii pot si isi doresc lucruri in anumite etape ale vietii lor. Diferenta de varsta face doar ca acest lucru sa devina foarte evident. Si de aici pot aparea discutii….sau nu. Depinde foarte mult de parteneri. Vorbiti cu un terapeut pentru a intelege ce anume va doriti si ce decizie ar fi mai buna pentru dv.Succes!
|
||
|
|
|||
|
|
psihologul din mine spune sa-ti urmezi intuitia pentru ca doar tu esti responsabila pentru faptele tale, dar experientele-mi spun ca la 44 de ani nu mai e atat de importanta acea atractie fizica sau cum o ai tu cu pustanu, la varsta ta ar trebui sa pui pe primul loc respectul si atasamentul sufletesc, ai trait 27 de ani cu el, si e normal ca dupa cativa ani sa se duca magia, dar in locul ei ar trebui sa se dezvolte respectul si atasamentul sufletesc, ca sa nu mai vorbesc de loialitate.In situatii mai confuze dupa atati ani de casnicie, nu se recomanda abandonarea, ci incearca sa se negocieze, asta chiar daca implica o terapie de cuplu care sa va ghideze. Ai stat 27 de ani cu el, fiind o femeie respectabila, iar acum te ineci la mal??Hai gandeste-te mai bine, si lasa crizele adolescentine!Gandeste-te ca ai o varsta, si daca planurile nu-ti ies asa cum ai dori cu pustiul, vei ramane singura de tot, si-ti vei blestema zilele, pentru ca nu multi s-ar uita la o femeie la varsta ta care si-a mai si parasit barbatul pentru un pusti.Nu te judec, sa nu crezi asta, doar iti astern realitatea dura in fata!
|
||
|
|
|||
|
|
Nu exista nimeni si nimic sa iti spuna ce sa faci in aceasta situatie. Sufletul tau iti arata calea potrivita. Doresc sa iti spun ca lucrurile care nu sunt finalizate intr-un mod sau altul, mai devreme sau mai tarziu te trag de maneca. Cauta sa vezi ce se intampla in relatia cu sotul tau, cauta raspunsuri. Ce ai sa faci cand o sa apara monotonia in actuala ta relatie? Sti ce sa faci sa nu se ajunga acolo? In acelasi timp este important sa tii seama de etapa de dezvoltare specifica tie si lui. In fiecare etapa de dezvoltare sunt anumite caracteristici, nevoie, lucruri de invatat. Neconcordanta acestora duce la disensiuni si suferinta. Iti recomand sa vezi un psiholog, te ajuta foarte mult sa vezi imaginea de ansamblu a vietii tale. Mult succes!
|
||
|
|
|||
|
|
Doamna draga…cum sa "mearga perfect din toate punctele de vedere" o relatie in care dvs. chiar ii puteti fi mama..?! Scuzati-ma, cred ca merge bine sexul , dar cam atat. Nu aveti un sistem de raportare al valorilor comun, diferenta dintre generatii este uriasa , nu are cum sa va placa aceleasi lucruri , nu aveti cum sa va faceti planuri de viitor. Pt. ca viitorul pt. dvs inseamna altceva , apar diverse modificari generate de procesul normal de imbatranire , iar pentru baiat inseamna ca devine barbat.. Pt. baiat , dvs. sunteti ca un "trofeu" , se simte important ca "domina" o femeie adulta , ca este cu o femeie in toata maturitatea, in vreme ce prietenii sunt cu fete .Nu vreau sa va suparati , nu intentionez sa va judec , nu emit judecati in legatura cu moralitatea si casnicia , dar pur si simplu cred ca trebuie sa va priviti bine in oglinda, si eventual sa va priviti impreuna cu baiatul. O asemenea relatie nu are sanse reale sa se dezvolte, sa existe pe termen lung.
|
||
|
|
|||
|
|
Daca doamna de zece ani nu se mai intelege cu sotul , ce sa mai salveze oameni buni????
|
||
Mama mea a fost operata de colecist si de tiroida, iar in urma ultimei operatii a ajuns sa nu mai aiba senzatia de a inghiti.
|
|
Buna seara,
Tot incerc de ceva vreme sa aflu ce doctor sa contactam in cazul unei probleme de sanatate a mamei mele.Mama are 66 de ani a fost operata de colecist si de tiroida, in urma ultimei operatii, cea la tiroida, pe decursul trecerii timpului a ajuns sa nu mai aiba senzatia de a inghitii, ma explic; dupa operatie cca 6 luni a avut dureri la nivelul gatului ca si cum ar fi mereu rosie in gat, tot a dat vina pe iritarea de la intubare, dar pe parcurs sucrurile nu s-au schimbat, a inceput sa fie enevoie sa isi transmita ea creierului prin vointa pt a inghiti.acum cand inghite se ineaca mereu si o parte din lichidul ingerat intra pe partea respiratorie spre plamani si ii ingreuneaza respiratia(haraie)si uneori lichidul se revarsa pe nari.Va rog sa ne spuneti la ce specialist sa ne adresam la orl a fost, la neuro a fost la endo a fost, nimeni nu o ajuta cu un tratament sau cu ceva ca sa nu se mai chinuie |
||
|
|
|||
|
|
Nu ati pus intrebarea in forumul potrivit.
|
||
