Login

Întreabă psihologul online

Susținem

vegani romania

Implant dentar pret

RECOMANDĂM

Masti de protectie Dr Fashion

masti de protectie reutilizabileMastile de protectie reutilizabile Dr Fashion ajuta la prevenirea contaminarii cu fluide, intrarea acestora in caile aeriene via nas si gura.

Arhiva lunara pentru iunie, 2014

  205 vizite

De aproape un an tot imi caut de lucru, prietenul meu a inceput sa ma preseze, la fel si mama lui. Singurul motiv pentru care inca nu m-am sinucis e nepotica mea.

Terapeuti RO 6:55am Jun 20
Mesaj:
Buna ziua…Am 27 de ani si nu prea vreau sa mai traiesc…de aproape un an tot imi caut de lucru si primesc raspunsuri ca ori sunt supracalificata ori nu am destula experienta…prietenul meu incepe sa ma preseze la fel si mama lui ca nu fac nimic cu viata mea, ca altii la 27 de ani au casa si copii…singurul motiv pentru care inca nu m-am sinucis e ca nepotica mea la 11 ani care ma vede ca un exemplu pentru ea si cred ca e ultima persoana care mi-a spus ca ma iubeste…..

Nicoleta Martin 1:45pm Jun 20
Nu iti pierde speranta ca nu iti gasesti un job, stiu ca este greu, dar fi optimista, nu este un motiv sa nu iti doresti sa mai traiesti! E doar o perioada mai tensionata, dar cu putina rabdare si intelepciune totul va intra pe un fagas normal!

Florentina Pasaniuc 8:40pm Jun 28
….si Totusi la sinucidere nu ar trebui sa te gandesti, prietenul tau ar trebui sa te accepte farà nici o problema, Pana la urma mai sunt si alti barbati nu s_au sfarsit, nu nu te dezamagi, o sa fie bine o sa_ti gasesti de munca, incearca sa nu te mai gandesti totul o sa fie ok!

Am probleme in viata sexuala.

Terapeuti RO 8:20am Jun 27
Mesaj:
Ma numesc Dan,am avut o viata sexuala buna,dar dintr-o data simt o amorteala in penis si iar erectiile au scazut in intensitate.Mentionez ca am 43 ani si daca poate sa-mi spuna cineva de ce se intampla asa ceva.

Botezat Radu 10:03am Jun 27
ati fost la un consult de specialitate (urologie, etc.)?

Viorel Mocanu 12:09pm Jun 27
"am avut o viata sexuala buna,dar dintr-o data…" cam pe la ce virsta se petrecea acest fapt? "amorteala in penis" nu e o exprimare corecta.. se poate intimpla asta daca folositi anumiti lubrefianti cu mentol sau de la prezervative cu ingredienti gustativi… erectia are mai multe cauze in producerea ei normala… un specialist endocrinolog ar fi de mare folos daca nu aveti probleme ale uretrei.. infectii uretrale.. dar nu se spune nimic de usturimi si mincarimi… deci mergeti pe mina endocrinologului

Baietelul meu de 6 ani se plange de la un an de dureri de maini si de picioare, in special cand alearga mult si cand este innorat sau ploua.

Terapeuti RO 8:21am Jun 27
Mesaj:
Buna ziua,
am o intrebare legata de baietelul meu de 6 ani, care de la varsta de un an se plange de dureri la maini si la picioare, in special cand alearga mult si cand este vreme innourata sau ploua. Am fost la mai multi specialisti pediatri, ortopezi si mi-au zis ca nu are nimic, totusi durerile continua si nu stiu ce sa fac, uneori cand sunt foarte puternice ii dau nurofen. Aveti idee ce ar putea fi, unde as putea sa merg pentru investigatii?

Consiliul Inteleptilor 8:51am Jun 27
Buna ziua,

Consiliul Inteleptilor 8:53am Jun 27
Durerile deschise de dvs apar in cazurile de reumatism. Va recomand 10 sedinte de Vindecare Dinamica. Pentru mai multe detalii ne puteti contacta. o zi buna!

Invingem Stresul Impreuna 8:55am Jun 27
Intrati pe Tomograful Viu pe Fb si trimiteti o fotografie, pentru diagnostic de la distanta. Odata identificata corect afectiunea, se poate stabili si solutia optima. Orice tratament medicamentos e inutil pana la stabilirea corecta a diagnosticului.

Aniela Lucian 9:06am Jun 27
… duceti copilul urgent si la cabinetul de medicina cuantica din brasov, al domnului bedeoan… Sanatate!

Remus Sandu 9:07am Jun 27
Nu sunt nici medic, nici farmacist, dar vă garantez că ibuprofenul conţinut în Nurofen induce permeabilizare intestinală. Pe termen scurt ar putea fi ok ca soluţie in extremis, dar ideea este ce faci ca să identifici cauzele reale. Iată doar un caz simplu în care situaţia a avut o cu totul altă evoluţie, fiindcă a fost prevenită permeabilizarea intestinului. http://wp.me/p48646-3d Adică aţi putea identifica alimentele la care este intolerant şi deci stresează mucoasa intestinului (primele pe listă sunt lactatele, cerealele şi leguminoasele gen soia/fasole/mazăre), combateţi sindromul inflamator cu probiotice, omega 3 + antioxidanţi, enzime digestive. Mai folosiţi uleiuri gen floarea soarelui sau altele cu omega 6 ? Le eliminaţi fără reţinere. Sunt seminţe ca salvia şi inul (proaspete !) care formează un mucilagiu foarte benefic pentru intestin. Mai multe pe categoria ‘Reumatologie’ de pe saitul dinainte.

Viorel Mocanu 12:14pm Jun 27
Curios e ca specialistii la care ati mers nu au invatat de reumatismul juvenil.. mergeti la un reumatolog si faceti urmatoarele analize in acest sens… proteina C reactiva, ASLO, Fibrinogen… si tratati inca din acest stadiu forma reumatismala… Succes

Clau Anki 12:26pm Jun 27
Nimeni de aici nu poate sti ce are copilul, putem doar sa banuim. Dar daca se plange de aproximativ 5 ani de aceste dureri, atunci trebuie investigat amanuntit. Poate fi reumatism juvenil, intr-adevar. Va recomand sa faceti o scanare termografica; termograful arata care celule sunt mai calde (celula afectata se incalzeste). In acest fel puteti obtine niste informatii orientative; apoi veti sti la ce fel de medic sa apelati pentru investigatii, confirmare si tratament.

Florin Panoiu 5:46am Jun 28
Doamna, mergeti si faceti analize complete de sange, cauza poate fi o infectie cronicizata
. Ma indoiesc ca durerea e vreun simptom conversiv.

Prietenul meu este excesiv de gelos. M-a lovit de mai multe ori si m-a amenintat ca ma omoara.

Terapeuti RO 8:20am Jun 27
Mesaj:
Buna ziua.As dori sa stiu ce pot face in privinta prietenului meu…Suntem de 3 ani impreuna si am picat de comun acord sa ne mutam impreuna…Dar in timpul acesta sau intamplat multe lucruri.Ca de exemplu-amenintari,cuvinte urate la adresa mea,din motive nejustificate.Este foarte gelos;si in trecut a mai avut aceste iesiri dar am crezut ca daca facem pasul de a ne muta trece peste gelozie si are incredere in mine.Acum ceva timp a dat si in mine ,nu numai odata de mai multe ori si am trecut peste deoarece mi a promis ca nu o sa mai faca,dar a ajuns sa fie mai gelos si fara sa i dau motive,credeti ca as putea sa ma duc la politie daca as avea niste poze de cand a dat in mine,ar justifica,ar fi dovezi bune?Sincer imi este foarte frica sa nu ma omoare ,mi a spus de multe ori lucru aceste.

Oltean Loredana 9:26am Jun 27
Nici o secunda nu mai astepta, fa asa cum spui ca te gandesti, direct la politie sa te opresti. Nu te lasa intimidata de amenintarile lui si nici amagita de santajul emotional pe care-l foloseste. Genul asta niciodata nu ajunge sa se schimbe, din contra, va fi tot mai rau daca nu vei iesi din relatia si din situatia asta. Curaj si succes!

Botezat Radu 9:53am Jun 27
este de datoria fiecaruia dintre noi sa ne ingrijim. A Dvs grija este sa va protejati (asa cum ati si spus), a prietenului este sa recunoasca faptul ca are o problema cu agresivitatea si sa inceapa sa se trateze. Daca nu mai vreti sa ramaneti in aceasta relatie, atunci actionati! Succes!

Clau Anki 11:22am Jun 27
In privinta prietenului nu poti face nimic. nimeni nu se schimba de dragul cuiva ci numai de dragul lui. Daca speri intr-o schimbare din partea lui, atunci ar fi timpul sa te trezesti la realitate si sa observi dovezile pe care ti le-a adus pana acum, care nu sunt dovezi de iubire, ci de agresivitate si posesivitate. El este o persoana slaba, tulburata care traieste o imensa frica de pierdere si care nu are deloc toleranta la frustrare. Aceste probleme se pot remedia cu ajutor de specialitate, deci nu cu ajutorul tau. Prin urmare tu nu poti face nimic in privinta lui. Insa poti face ceva in privinta ta. Apara-te, iubeste-te, respecta-te si pleaca de langa el. Urgent si fara regrete, pana nu devii o victima cu acte! Iti doresc minte limpede!

Trandafir Mioara 12:23pm Jun 27
Exista si organizatii care acorda ajutor femeilor abuzate,nimeni nu are dreptul de a abuza si agresa , in nicio situatie. nu-i gasi circumstante atenuante, pentru ca agresivitatea se naste din interiorul fiecaruia, nu mai accepta niciodata sa fii agresata.Curaj!

Carmen Caramlau 6:11pm Jun 27
Gandeste-te bine la ce alegere ai facut cu el. Cu tot regretul iti spun ca e foarte probabil sa repeti acest tip de alegere. Vorbeste cu un terapeut, ca sa intelegi de ce ai ales o relatie abuziva. Solutii sunt (legale), si le stii foarte bine. Tu nu ne intrebi pentru ca nu stii ce sa faci, cauti pe cineva care sa preia greutatea alegerii pe care tu nu vrei s-o faci de una singura. Iti recomand terapie.

Invingem Stresul Impreuna 7:34pm Jun 27
Fugi de el pana nu-i prea tarziu… sau devino o victima. Tu alegi. Prietenul "meu" isi are si el prietena "lui" si face ce vrea cu ea, ca e a LUI…

Sotul meu m-a inselat in urma cu doi ani si de atunci nu mai am liniste, traiesc cu frica si nesiguranta.

Terapeuti RO 8:19am Jun 27
Mesaj:
Buna ziua,in urma cu 2 ani,am aflat ca sotul meu ma inseala,am decis atunci sa incerc sa il iert, si sa mergem mai departe,la insistentele Lui.De atunci nu mai am liniste,traiesc cu frica SI nesiguranta zilnic.Voi reusi sa trec peste aceste ganduri vreo data?

Botezat Radu 10:05am Jun 27
Dvs ar trebui sa stiti cel mai bine cum va este confortabil. Ce va doriti? O viata alaturi de o persoana in care nu mai aveti incredere… sau…? Incercati o terapie de cuplu, poate apar raspunsuri mai clare. Succes!

Clau Anki 11:05am Jun 27
Inseamna ca nu l-ai iertat. Iertarea nu inseamna a inchide ochii si a pretinde ca problema nu mai exista. Iertarea inseamna a-ti asuma problema in asa fel incat ea sa nu continue sa existe ca si o "problema". Cu alte cuvinte, iertarea inseamna a patrunde in miezul problemei, a o intelege la nivel rational, iar apoi ar urma o impacare cu aceasta problema la nivel afectiv. Totul depinde de discursul tau interior, de ce iti spui tie insati. Daca iti spui "trebuie sa ma respecte, trebuie sa fiu unica femeie din viata lui, trebuie sa ma iubeasca", atunci e clar de ce exista aceasta frica si nesiguranta: pentru ca sunt niste reguli pe care le faci destinului si nu ai garantia ca destinul se va supune regulilor tale. Daca iti spui "mi-ar placea sa fiu unica femeie din viata lui si ar fi foarte frumos sa ma iubeasca doar pe mine, dar daca nu se intampla cum vreau eu atunci pot trai la fel de bine, desi ar fi neplacut" – atunci frica ar disparea ca prin minune. Referitor la nesiguranta, e util sa o accepti; cata vreme vrei sa detii controlul cu orice pret, atunci e normal sa apara si alta frica (suprapusa peste frica de pierdere), si anume frica de neputinta. Si ca sa-ti raspund la intrebarea daca vei reusi sa treci peste aceste ganduri vreodata, nu vei reusi atat vreme cat ele persista neschimbate in mintea ta; vei reusi sa treci peste ele daca le vei inlocui cu altele mai rationale, de genul dorintelor si nu de genul regulilor. Acest demers este simplu de spus, dar foarte greu de implementat fara orientare din partea unui psihoterapeut cognitiv-comportamental. Asa cum atunci cand te doare un dinte mergi la stomatolog ca sa scapi de aceasta problema, tot asa, daca aceasta problema a iertarii a ajuns sa iti afecteze functionarea in familie, si daca vrei sa scapi de ea, atunci apelezi la ajutor specializat. Cu cateva randuri scrise aici, problema nu se rezolva, eventual se poate ameliora putin, dar ramai vulnerabila in continuare. Cu timpul problema creste, nu se uita si cu atat mai mult nu te vindeci.

Carmen Caramlau 2:43pm Jun 28
Ce ati facut acum doi ani a fost ca raspuns la insistentele sotului, nu a fost reactia dvs instinctuala, care incearca sa iasa la iveala prin reactiile pe care ni le descrieti. La terapie va puteti lamuri mai bine.

Acum 4 ani sotul meu m-a inselat cu o colega de serviciu. Nu pot sa uit acesta tradare si nici nu pot sa mai am incredere in el, desi ne-am iubit si ne iubim enorm.

Terapeuti RO 8:20am Jun 27
Mesaj:
Sunt cu sotul meu de aproximativ 24 ani (casatoriti legitim de 19 ani).
Acum 4 ani sotul meu m-a inselat timp de 4-5 luni cu o colega de sevici cu 18 ani mai mica decat el.
Nu pot sa uit acesta tradare si nici nu pot sa mai am incredere in el, desi ne-am iubit si ne iubim enorm.
Cand l-am intrebat ce i-a lipsit?……pentru ca avem o comunicare foarte buna, spunea ca pt sex. Asta nu este un raspuns dupa parerea mea. Eu am un job foarte bun, platit bine, el profesional (ca si pozitie este realizat,insa mai putin platit ca si mine). M-a inselat cu o copila de 20 ani, o lucratoare comerciala, care nici macar frumoasa nu era…si atunci ce i-a lipsit?
Sunt o familista convinsa, cu un copil de 16 ani care are nevoie de ajutorul nostru acum la pubertate si totusi sufletul meu nu gaseste raspuns la intrebarea "de ce m-a inselat". Oare a gasit la ea ceva ce nu am eu? O mai buna comunicare?etc

Invingem Stresul Impreuna 8:43am Jun 27
Daca nu i-ati fi dat mancare, manca la restaurantul de peste drum… De ce oare?

Remus Sandu 8:44am Jun 27
Există şi o viziune de genul: "Noi ca indivizi nu contăm, suntem doar nişte roboţi care servesc inconştient continuitatea speciei, perpetuare şi supravieţuire !" În schimb cineva ar putea să încerca să identifice aceste forţe ascunse care dirijează oamenii. Iar la un moment dat ai un moment de iluminare spontană în care înţelegi cum ai devenit actor fără voie, te detaşezi şi începi să zâmbeşti :) ** Articolele de aici v-ar putea ajuta să gândiţi oarecum ‘Out of the Box’ http://wp.me/p48646-dv

Oltean Loredana 9:22am Jun 27
Spuneti ca asta s-a intamplat acum 4 ani… De atunci dv va confruntati cu aceasta problema? Ati ramas ancorata in treaba asta? In general, aproape toate femeile se intreaba de ce inseala barbatii?! Nu au nevoie, neaparat, de motive… Inseala pur si simplu, pt ca asta-i natura lor, asa i-a lasat Dumnezeu… Aud mereu povesti de genul acesta in care se dovedeste, ca de fapt, nu exista motive bine intemeiate. Sunt si barbati care inseala cu motive, dar acestia sunt mai putini. Important este ca acest lucru sa nu afecteze casnicia, sa fie o aventura si atat, fara implicatii sentimentale, afective. In general, barbatii pun mult mai mult accent pe sex decat femeile, pt ei e mult mai important acest aspect. Din pacate, noi, femeile, lasam acest acest capitol, de multe ori, pe ultimul plan, si asta creaza automat frustrare de cealalta parte. Spuneti ca va iubiti sotul, incercati mai intai sa-l intelegeti, sa intelegeti etapa in care era si transformarile care se produceau la el. Nu spuneti care era varsta lui atunci si acum, este f important, ca sa puteti intelege mai bine anumite lucruri. Din ceea ce spuneti, nu cred ca ati facut ceva anume sa rezolvati aceasta problema, spuneti ca nu puteti uita si ca nu mai aveti incredere. Sotul dv cum se poarta in prezent? Va da motive sa nu aveti incredere in el? Este prezent in cuplu si in relatie? Daca da, atunci e cazul sa incepeti sa faceti ceva sa va rezolvati aceasta problema. Daca ramaneti cu el doar ca sa-i aduceti aminte mereu de greseala pe care a facut-o, nu e in regula, nici daca ii sunteti sunteti alaturi inca si, de fapt nu l-ati iertat. Nu stricati un viitor pe care-l puteti avea pt un trecut care deja s-a petrecut si nu poate fi schimbat. Daca-l iubiti, asa cum spuneti, e firesc sa-l si iertati, daca doriti un viitor alaturi de el, iertati si mergeti inainte, daca simtiti ca nu puteti, puneti capat, nu mai insistati.

Botezat Radu 10:21am Jun 27
v-ati gandit, avand in vedere ca aparent exista deja o comunicare foarte buna, sa mergeti impreuna la un terapeut de cuplu?

Viorel Mocanu 12:00pm Jun 27
"Oare a gasit la ea ceva ce nu am eu?" intrebarea ar trebui putin reformulata si imediat aveti si raspunsul pe care deja il stiti: "Oare a gasit la ea ceva ce eu am refuzat la dorinta lui?" acum cred ca aveti raspunsul… nu conteaza virsta persoanei cu care "va inselat" sau pozitia ei sociala.. conteaza ca el vroia mere, iar dumneavoastra ii dadeati caise… el aia vroia si daca nu a primit mere.. a cautat in alta parte… sfatul meu este ca intr-o relatie e corect sa se cada de comun asupra unui anumit "fruct"… altfel si dumneavoastra si sotul ati cauta "acel frunct" in alta parte… si de aici cred ca ati inteles si raspunsul pe care vi l-a dat sotul "pentru ca avem o comunicare foarte buna, spunea ca pt sex"… deci… "neglijenta" :)

Clau Anki 12:01pm Jun 27
Nu cred ca va lipseste ceva, ci sotului ii lipseste nevoia de confirmare. Probabil ca este la varsta la care nu mai este convins de potentialul sa sexual si a avut nevoie de aceasta confirmare. Puteti sa-i spuneti ca asteptati sa vina cu initiative de actiuni sexuale noi, sau puteti sa-i propuneti dumneavoastra activitati noi. Daca aveti o comunicare buna, atunci puteti si discuta dupa.

Mirka Balaci 12:29pm Jun 27
nevoia de sex e cel mai frecvent motiv pt care barbatii insala din cate am citit eu. poate fi vorba de nevoia de diversitate de multe ori; diversitatea in sine e un concept, e o nevoie, se poate oferi foarte bine si in cuplu, daca spuneti ca aveti o comunicare foarte buna. daca era vorba de o nevoie de confirmare, cum zice colega mea, la fel, poate sa obtina asta si de la dvs, important e sa aflati ce anume vrea sa primeasca. probabil ca, totusi, daca au trecut 4 ani si inca nu v-ati linistit e nevoie de o discutie mai profunda cu el si eventual cu un psihoterapeut ca sa va lamuriti mai bine si ce se intampla cu dvs in tot acest proces.

Trandafir Mioara 12:56pm Jun 27
Ma gandesc ca ati putea sa incercati sa vedeti intr-un alt mod lucrurile. Sa nu mai ganditi ca v-a inselat pe Dvs. ci ca pur si simplu si-a permis o placere pentru el. Da, este un mod egoist de a face lucrurile, dar poate e mai putin dificil sa vedeti in aceasta maniera lucrurile.Sunt convinsa ca el nu s-a gandit atunci ca va insala ci pur si simplu exact cum v-a spus, a fost vorba de sex.

Carmen Caramlau 6:00pm Jun 27
Draga doamna, nu meritati acest chin! Dupa ce a facut, el ar trebui sa sufere, nu dvs. Discutati cu un terapeut, ca sa intelegeti ca stresul pe care il traiti nu va ajuta, asa cum il simtiti acum. Se poate sa mergeti mai departe, increzatoare in dvs, iubindu-va mai mult si exercitandu-va dreptul la viata pe care v-o doriti. Un pic de terapie face minuni. :)

Sunt foarte introvertita si tind sa cred ca parintii mei sunt de vina. Cand eram mica, ii auzeam certandu-se ore intregi, uneori nu puteam dormi noaptea din cauza lor.

Terapeuti RO 8:24am Jun 25
Mesaj:
Buna! Am si eu o problema, sunt o persoana foarte introvertita si ma afecteaza enorm de tare in viata de zi cu zi nu reusesc sa fac nimic, e ca o bariera pe care nu o pot face, mi-e frica de aproape orice. Am aceasta problema din copilarie si tind sa cred ca parintii mei sunt de vina. Cand eram mica ii auzeam de multe ori certanduse, injuranduse, reprosandu-si multe, ore intregi, uneori nu puteam dormi noaptea din cauza lor. Acum de fiecare data cand cineva ridica tonul la mine ma sperii si plang.
De fiecare data cand ajung sa ma departez de ei si sa ma deschid mama mea se enerveaza si urla la mine, ma injura, imi spune ca sunt proasta si nu sunt buna de nimic, ma trage de par ma loveste, nu-mi da voie sa fac aproape nimic. De cele mai multe ori cand incerc sa fac ceva imi interzice si ma tine cu forta acasa. Mi-a zis ca mai bine ma ucide si osa fie mai fericita apoi. Nu m-am bucurat niciodata de o viata normala pe care toata lumea o are, vrea sa-mi stie orice miscare si sa imi conduca viata dupa bunul ei plac chiar daca asta ma distruge. Un alt lucru care ma face sa sufar este apropierea clara dintre fratele meu si ea,lui nu-i reproseaza nimic, nu-i interzice nimic, are deplina libertate… Simt ca inebunesc, vrea sa-mi aleaga si facultatea acum, nu mai pot sa traiesc asa si iar am ganduri de sinucidere ca atunci cand eram mica. Va rog sa-mi dati un sfat!Multumesc anticipat!

Cristina H. B. Docan 8:42am Jun 25
Draga mea, sper ca-ti dai seama ca persoana care are mai mare nevoie de ajutor este mama ta, si nu tu! Dar, desigur, ea nici n-o sa recunoasca asta; si nici n-o sa-l ceara prea curind… Un lucru pe care eu l-am aflat foarte tirziu, in viata, este acela ca oamenii nu se schimba. Pina sa trag aceasta concluzie, am pierdut enorm de mult timp si la fel de multa energie dorindu-mi si incercind schimbarea lor. Deci salvarea ta nu va veni din schimbarea mamei tale (daca ai fi sperat cumva asta). Si, daca nu ea… Atunci cine? … Bineinteles, tu… Daca ar fi sa-mi ceri mie sfatul; si daca ar fi sa-mi asum raspunderea de a-ti oferi unul – atunci as spune ca, poate, nu facultatea ar trebui sa fie prioritatea ta numarul 1. Chiar daca ti-a bagat in cap, cu consecventa, faptul ca nu esti buna de nimic, sper ca ti-e limpede ca lucrurile nu stau nici pe departe asa. Eu cred ca esti suficient de buna, incit sa gasesti modalitatea prin care sa devii cit mai curind posibil independenta financiar. Sa poti lua distanta, si emotional, dar poate ca si fizic, de aceasta sursa continua de negativism; si sa poti face in viata alegerile pe care ti le doresti! Au mai facut-o si altii in situatia ta. N-a fost foarte usor – dar asa se construieste increderea in sine. Prin actiuni cit mai multe si din ce in ce mai departate de zona de confort. Si pot sa-ti spun ca, despre orice fel de efort a fost vorba, a meritat in totalitate! <3

Botezat Radu 9:02am Jun 25
iti recomand sa iti gasesti aliati care sa te sustina macar moral, care sa te ajute sa mergi la un psiholog cu care sa stai de vorba si sa gasesti solutii de adaptare si depasire a impasului in care te regasesti. Se poate, succes!

Manuela Cosac 1:27pm Jun 25
Ar fi indicat ca acest mesaj sa ajunga si la mama ta / parintii tai. Ai drepturi ca orice fiinta. Te poti informa de pe site-urile care promoveaza drepturile copiilor, drepturile omului; poti apela la consilierul scolar, la un consilier din cadrul institutiilor de asistenta sociala sau poti consulta un psiholog particular. Recomand abordarea sistemica pentru familie. Succes!

Clau Anki 9:06pm Jun 25
Draga mea, nu intotdeauna parintii procedeaza corect cu copiii lor, dar e important de precizat ca de cele mai multe ori procedeaza asa cum cred ei ca e mai bine pentru copii. Problema e ca binele pe care il vede parintele, nu corespunde intotdeauna cu binele pe care il vede copilul. Mama ta se poarta diferentiat cu tine si cu fratele tau, in virtutea diferentelor intre sexe. Probabil te vrea o fata cuminte, care sa nu iasa din vorba ei, care sa nu aiba pareri, altminteri ea prevede o catastrofa. nu stim motivele reale pentru care se poarta in acest fel cu tine, insa cu siguranta ca are niste previziuni. Ceea ce trebuie sa stii tu, este ca mama ta nu este ghicitor in stele sau in cafea, cu acte, desi asta arata. Asa ca ignora injuriile si umilintele si mergi pe drumul tau. Las-o sa ventileze cat vrea, nu o contrazice (pentru ca ii dai ocazia sa iti desfiinteze argumentele) si alege-ti singura facultatea. Cand va fi pusa in fata faptului implinit, il va accepta dupa o perioada de acomodare cu noua situatie in care ai pus-o. A merge pe drumul tau, impotriva vointei ei, nu inseamna ca nu esti cuminte (ceea ce-si doreste ea), ci se cheama responsabilitate si maturitate. Cu cat te vei lupta mai mult sa o convingi de ceva ce vrei tu, cu atat va opune mai multa rezistenta, apeland la agresivitate verbala si chiar fizica. Daca marul discordiei sunt planurile tale de viitor, atunci nu i le mai impartasi. Iar daca ai nevoie de putina orientare pentru a actiona, atunci cere o consiliere psihologica de la psihologul scolii. Ai ocazia sa beneficiezi gratuit de aceste servicii daca esti eleva inca. Altii dau bani grei pe astfel de servicii. Succes!

Carmen Caramlau 3:05pm Jun 28
Cati ani ai? Odata cu majoratul, iti poti lua viata in maini, poti trai viata pe care ti-o doresti. Pana atunci, insa, nu esti singura. Vorbeste deschis cu mama ta, spune-i ce ai pe inima, gandurile si suferintele prin care treci, ce solutii vezi. Si tu esti mai sensibila acum, e clar, datorita varstei, dar problemele de care ne povestesti vin in trecutul tau indepartat, deci e de inteles reactia ta. Daca mediul in care traiesti continua sa fie abuziv, exista cai legale care sa-l domoleasca (o amenintare cu omorul – oricat de superficiala ar parea pe moment – nu trebuie sub nicio forma luata in gluma). Denuntul unei astfel de situatii limita nu inseamna ca te intorci impotriva mamei tale, ci ca – poate pentru prima oara in viata – tii cu tine. Cu alte cuvinte, poti sa-ti schimbi viata si acum, nu trebuie sa devii majora ca s-o schimbi intr-una mai buna. Discuta cu dirigintele, cu psihologul scolii, cu directorul liceului – cu cine te simti confortabil sa vorbesti. Cere un sfat, o recomandare, o interventie. Intelege ca nimeni, dar nimeni in lumea asta nu are dreptul sa te abuzeze in niciun fel si ca – daca o face – greseste grav..

Nu pot iubi pe cineva decat daca imi face rau. Toate relatiile sfarsesc la fel: incepand de la apatie si lipsa de interes fata de persoana respectiva, pana la dependenta fata de ea. Simt ca nu pot fi fericita, ca mereu ceva lipseste ceva.

Terapeuti RO 7:31am Jun 26
Mesaj:
Buna ziua. Ma numesc C., am 21 de ani, sunt studenta. De cateva zile simt ca viata mi s-a intors pe dos. Am realizat ca nu pot iubi pe cineva decat daca imi face rau. Am realizat asta recent, cand am intalnit un om care ar fi in stare sa faca orice pentru mine. Ma sufoca gandul ca nu pot sa am o relatie sanatoasa cu cineva. Toate sfarsesc la fel: incapand de la apatie si lipsa de interes fata de persoana respectiva, pana la dependenta fata de ea. E tare ciudat. Ma simt ciudat, ca simt ca nu exista nimeni pe potriva mea oricum nu ar fi. Sunt constienta ca am de rezolvat cateva conflicte, dar de ce nu pot sa las pe nimeni sa se apropie de mine? de ce ranesc desi stiu cum e sa fii ranit? Nimeni nu poate sa ma inteleaga. M-am obisnuit ca mereu sa cersesc afectiune, iubirea mea fiid asociata doar cu suferinta… si de acuma simt ca nu pot fi fericita, ca mereu ceva lipseste, ceva nu e, ceva care ar completa. Nu stiu ce sa mai zic. Sunt destul de confuza. parca nimic nu-si are rostul. parca nu ma mai bucura nimic realizand acest lucru. Vreau sa precizez ca am crescut fara tata de la varsta de 10 ani. Uneori ma gandesc ca poate acolo isi are radacina tristetea mea, curajul de a lupta singura si de a iubi pe cineva de la distanta… e dureros sa te stii inconjurat de multi oameni, dar sa te simti singura…Uneori ma simt un paradox…
Cum ar trebui sa incep sa lucrez la mine? care sa fie atitudinea mea fata de oamenii care ma iubesc? Precizez ca in adolescenta am mers la un psiholog… dar… parca toate se rotesc in jurul meu si nimic nu dispare de fapt.
Va multumesc anticipat.

Botezat Radu 7:40am Jun 26
am senzatia ca iti dai seama ce se intampla cu tine destul de bine, numai ca nu prea reusesti sa le legi coerent pt nevoile tale. Este posibil ca uneori sa pedepsim alte persoane pt a ne pedepsi pe noi si asa se creeaza un cerc vicios auto-punitiv (defapt). Incearca sa gasesti un psihoterapeut care sa te ajute/indrume in acest impas in care te regasesti. Solutii sigur exista. Succes! ;)

Grigoras Nitica 12:19pm Jun 26
Este posibil,exact cum ai specificat tu,ca radacina acestei sit.,suferinte sa se afle,sa fi luat nastere in momentul plecarii tatalui tau,se va sti mult mai clar daca vei lua leg.,vei comunica cu un psihoterapeut.De multe ori in urma unor pierderi iau nastere multe frici,frica de a iubii etc….alegand doar sa suferim in loc sa traim,sa mai cunoastem fericirea….Atitudinea ta fata de oamenii care te iubesc, nu numai,ar fi bine sa fie una sincera,deschisa,respect ptr.tine=ptr.ei….

Grigoras Nitica 12:27pm Jun 26
Se rotesc toate in jurul tau si nimic nu dispare deoarece privesti doar dintr-un pct.,dintr-o pozitie…..schimba pct.,pozitia si vei vedea altfel….”…optimistul vede trandafirul,pesimistul doar ghimpii…”Vei reusii daca ai vointa,cred ca ai din moment ce ai scris aici…Succes!

Carmen Caramlau 2:46pm Jun 28
Nu vad cum v-ati descurca singura in situatia de fata. Va recomand terapie, si asta nu numai ca sa va faceti un plan de viata, ci – in primul rand – sa va intelegeti si sa va acceptati.

Baietelul cel mare e foarte rebel, incapatanat si ii mai dau uneori cate o palmuta la fund sau ma rastesc la el. Sunt constient insa ca violenta e o solutie doar pentru a transforma copiii in monstri!

Terapeuti RO 8:11am May 29
Mesaj:
Aseara copilul de 5 ani si jumatate s-a jucat in casa sifaonand cateva hainute (asezate pe canapea) din greseala/neatentie/indiferenta de copil.. Mami l-a batut peste gurita cu palma. Plangand, copilul a mai facut-o si "proasta", dupa care mami l-a batut iar cu palma peste gurita.

Alta data, cand s-a mai intamplat sa imi spuna copilul mie (tatal) cuvinte urate am avut discutie cu mami cum ca trebuie sa nu dam atentie excesiva cuvintelor si sa ne prefacem ca nu e asa grav fiindca ajunge copilul sa inteleaga ca este o metoda de a ne face rau cand nu ii convine ceva si numai bine nu pica sa zica ceva urat in lume.. Astfel, cuvinte urate auzite la scoala/gradinita/desene animate nu am auzit de la copiii nostri decat extrem de rar.

Eu cred/sunt convins ca nici de data asta copilul nu constientizeaza ce spune si ca nu are absolut nicio vina. Ma nelinisteste profund comportamentul lui mami, pe care o vad singura vinovata de toata aceasta problema. Desi i-am explicat cand l-a palmuit ca nu are vina copilul, ca oricum e greu sa nu atinga hainutele calcate .. ea s-a suparat rau si pe mine spunandu-mi ca nici eu n-o respect.

Mami are un serviciu obositor care o ocupa 10 ore pe zi iar eu decat 8. Stam cu chirie si ne descurcam material vorbind cu greu (ca majoritatea romanilor, stiu ca e problema generala), nu prea avem timp/bani pentru noi, pentru relaxarea noastra fizica si psihica.
Mami a avut o copilarie destul de grea, trebuind sa suporte deseori certurile parintilor ei.

Mentionez ca in familie nu folosim cuvinte urate precum "proasta", etc. Eu (tatal) nu am batut-o niciodata pe mami/si nu as face-o niciodata, dar recunosc ca ii mai dau uneori baietelului mai mare cate o palmuta la fund (in ultima perioada mai des, cam o data la 7 zile) si ma mai rastesc la el. Baietelul cel mare e foarte rebel, foarte incapatanat.. tot caut solutii de a-l dezvata de comportamentul urat.

Nu stiu cui sa cer un sfat, nu stiu cum s-o ajut pe mami (sotia mea) si pe mine – suntem constienti ca violenta e o "solutie" doar pentru a transforma copiii in .. monstri! Va rog sa ma/ne ajutati.


Psihoterapeut Mariana Anghel 6:33am May 30
Cred ca ar fi bine ca doamna sa mearga la terapie individuala intai si apoi nu cred ca ar strica terapie de cuplu!!!!

Cristina Corneanu 1:32pm Jun 26
Cu ce bani sa mearga oamenii astia la terapie??? Observ ca nu ajutati pe nimeni, in afara de a-i invita la psihoterapie nici macar un sfat omenesc, o parere.Sunteti psihologi ratati! Nu as face o ora de terapie cu asa terapeuti.

Cristina Corneanu 1:33pm Jun 26
Ati facut grupul ca sa racolati clienti nu sa ajutati pe cineva.Poate doar e exceptie, doua.

Psihoterapeut Mariana Anghel 1:46pm Jun 26
Ati inteles gresit mesajul doamna Cristina Corneanu! Eu nu am dat nimanui numarul meu de telefon sa il invit la cabinet! Era o sugestie, fiecare face ce vrea! Cat despre problema din postare – ma gandesc ca problema este foarte importanta si nu trebuie sa ne apucam de dat "sfaturi" sau sugestii fara sa stim cu adevarat problema si din partea persoanei in cauza!

Terapeuti RO 6:47am Jun 27
Doamna Cristina Corneanu, grupul ne apartine noua. Este vorba despre site-ul www.terapeuti.ro, noi nu suntem terapeuti, iar unul dintre scopurile grupului a fost acela de a oferi oricui (indiferent de posibilitatile materiale sau localizarea geografica) posibilitatea de a pune o intrebare unor specialisti din diferite domenii terapeutice. Iar daca dincolo de ceea ce se intampla pe grup – discutii online – se ajunge si in cabinetul vreunuia dintre specialistii care raspund, acest lucru nu poate fi decat unul foarte bun. Cum am zis si in mesajul de intampinare, "Raspunsurile nu inlocuiesc un consult de specialitate, ele sunt sugestii, directii de orientare!". Consultatiile nu se fac pe internet. Iar in ceeea ce ii priveste pe cei care raspund doar ca sa isi specifice adresa cabinetului, sa presupunem ca cei care pun intrebarile sunt suficient de inteligenti astfel incat sa faca si singuri o selectie corecta.

Flor Costa 1:59am Jun 28
Din pacate stresul financiar ne face sa raspundem provocarilor in acest mod. Oboseala, rutina vietii, lipsa de mici bucurii, ne omoara psihic cu mult inainte de a fi morti fizic.
Cred, domnule, ca aveti o mare raspundere atat fata de mama cat si fata de copii prin exemplul pe care il dati. De asemenea apreciez enorm ca sunteti unul dintre acei tati care cauta solutii pentru familia lui. Putini sunt ca dv. Felicitari !
Poate ca ar fi bine sa initiati activitati pentru familie care sa aduca si un pic de relaxare, corelat cu o initiativa de a o ajuta pe mama. Ca sa fiu mai concreta o sa va dau cateva exemple din ambele activitati:
O data pe saptamana sa fie o activitate de relaxare. Duminica sa nu faca mama treaba in casa. Chiar daca trebuie mancare sau curat pur si simplu mama sa nu faca acest lucru. Sa se faca in masura posibilitatilor totul in cursul saptamanii sau sambata, iar duminica sa fie o zi petrecuta impreuna, dar nu in casa, ci sa iesiti afara in parc cu totii, poate sa stati pe iarba la marginea unui lac pe patura sau poate doar sa priviti norii, sau poate doar sa luati cafea si cateva prajituri de acasa si sa va plimbati si sa povestiti asa cum ati face o cu un prieten.
Ca barbat, sot si tata sunteti cel mai in masura sa creati si momente de bucurie acasa. Poate uneori sa luati copiii si sa o lasati pe mama sa doarma la pranz, sau sa iasa cu o prietena daca are, trebuie sa scape un pic de tot ce are pe umeri.
Initiati cu copiii cand ajungeti mai devreme acasa activitati care sa o ajute pe mama, sa spalatu vasele, sa punetu rufe la spalat, sa dati cu aspiratorul. Copiii sunt bucurosi sa ajute la treburile casnice si astfel ii invatati multe lucruri: sa faca treaba si sa pastreze curat apoi, sa ajute femeia din casa( si asa vor face si cand vor fi adulti), sa respecte munca si efortul celuilalt si cel mai important ca pot face o bucurie cuiva fara sa coste un leu.
Acum o sa mai zic ceva care poate nu e frumos: mai aduceti cate o floare acasa din cand in cand ! Stiu ca nu e frumos dar sigur in drumul dv puteti rupe o floare dintr-un gard si sa o duceti acasa.
Chiat daca mama gateste si face curat toata ziua cred ca uneori puteti "complota" cu copiii ca doar dv si copiii sa asezati masa ( ca mama a gatit ) si sa o serviti pe mama si apoi tot cu ajutorul copiilor sa strangetu si sa spalati vasele.
Dragul meu domn, veti fi de asa mare ajutor si mamei, dar mai ales copiilor care se vor descuca mult mai bine in viata daca vor invata sa faca "treaba" cu bucurie si relaxare , decat sa n-aiba habar sa puna mana pe ceva. Si apoi peste ani va v-a multumi si nora. Eu care sunt mama intotdeauna m-am temut sa nu primeasca fiii mei vreo replica de genul: fi-ar mata a dracu ca nu te-a invatat sa faci nimic!
Va doresc un we placut!

Am 27 de ani si 37 de kilograme. Imi vine sa vomit cand mananc prea mult si imi este frica sa nu ajung anorexica.

Terapeuti RO 7:22am Jun 26
Mesaj:
buna ma numesc ioana si am o problema ,in ultimi doi ani am slabit foarte mult ,am 27 de ani si am ajuns sa cintaresc 37 kg,ma puteti ajuta va rog
la doctor miam facut toate analizele si imi sint bune ,miam facut analize si pt glanda tiroida si nu am nimic,in ultima vreme imi vine si sa vars cind maninc prea mult,si am frica sa nu ajung anorexica

Botezat Radu 7:24am Jun 26
ati discutat cu un nutritionist?

Viorel Mocanu 8:05am Jun 26
Draga Ioana, problema e ca trebuie descoperit ce te face sa nu maninci, sau sa maninci in "sila"… stress, suparari, nemultumirea de sine, etc… Cit de intens ar fi metabolismul tau, totusi ceva inhibe absortia intestinala daca spui ca maninci.

Terapeuti RO 8:27am Jun 27
RASPUNS: va multumesc din suflet pt ajutor ,dar mai am o intrebare? vitamina b injectabil face ceva in problema mea de slabire ?

Oarga Ioana Andreea 8:33am Jun 27
domnu Viorel Mocanu adevaru ca in ultimu timp sint cam stresat,chiar si nervi imi vin fosrte des,cind ma enervez imi bate tare si inima,de mule ori ma intreb de ce?ca nu sint probleme asa mari

Invingem Stresul Impreuna 8:58am Jun 27
Diagnosticul corect e fundamental. Incepe cu asta. Vezi si tomograful viu pe FB

Oarga Ioana Andreea 9:24am Jun 27
domnu Invingem Stresul Impreuna va bateti joc de mine?

Clau Anki 11:27am Jun 27
Mergi la o evaluare psihologica la un psiholog clinician. Acolo vei afla daca e vorba despre anxietate, despre o tulburare de comportament alimentar sau despre o tulburare de somatizare. Dupa ce afli un diagnostic clar, ti se va comunica si metoda de tratament.

Loading

Cauta un terapeut sau adreseaza o intrebare

19313 raspunsuri primite pentru 4121 intrebari | Vezi toate intrebarile
consiliere psihologica gratuita