Mesaj:
Cearta si scandal intre parinti, teama si frica de bataie si consumul de alcool!
Facultate, relatii de prietenie putine, viata sexuala slab activa, casatorita cu un om cu multe calitati pozitive, temperat , dar in ciuda tuturor acestor calitati, exista una negativa ; consumul de alcool ,din cand in cand, se ajunge la modul de a si pierde toate simturile, acesta fiinnd singura problema a fam. noastre, care m-a afectat si ma afecteaza in continuare, ajungand sa genereze in depresie, pe care am tratat o la psiholog, insa de multe ori am tendinta sa recidivez, ajungand sa gandesc negativ!
Avem un baiat, de 16 ani si jumatate, CARE ESTE FOARTE REZERVAT, PUTIN SOCIABIL, , avand microbul calculatorului, comunica mai mult onnline cu prietenii, cred ca este afectat si el de faptul ca tatal lui mai bea si nu reprezinta pt el un exemplu de urmaT, de aici cred ca si putina incredere de sine!!!
Ce am putea face sa fim o familie, niste oameni liberi, nu pot sa l paresesc pe acest om, este o persoana buna, muncitoare!
Va multumesc pt ca ma ti ascultat, zi buna!

E trist ce scrieti… daca sotul este "un om Bun" doar la o terapie de cuplu ar mai fi o solutie.. sa il schimbati dumneavoastra… sa nu va chinuiti ca nu o sa reusiti… trebuie ca ce se ascunde in "acest om bun" sa iasa la iveala si sa vrea singur sa se schimbe.. altfel… VIITORUL NU E BUN…

Incercati terarapie de familie

in primul rand incercati sa vb cu sotul dvs despre acest abuz al sau sporadic de alcool care este tot o forma de alcoolism si incercati sa mergeti impreuna cu el la o intalnire a alcoolicilor anonimi ( da sunt si in romania- in bucuresti si alte orase- trebuie doar sa va interesati pe google). copilul dvs clar are probleme de relationare cu dvs ca paritni, cu altii de varsta lui, poate chiar nici el insusi nu intelege ce se intampla cu el ai ales ca este la o varsta in care se schimba din toate pct de vedere : hormonal, ca si interese, emotional samd. exista din cate am inteles si intalniri a celor care traiesc intr-o familie cu un om care abuzeaza de alcool si sunt de foarte mare ajutor pentru ca veti realiza ca nu sunteti singura care trebuie sa faca fata acestui abuz (da, este un abuz emotional pe care dvs si pbbil si fiul dvs il resimtiti acut, dar fiecare se manifesta in modul sau si cum ii este permis sa se exprime). mult succes va doresc si daca mai aveti intrebari nu ezitati sa imi dati un PM.

alcoolismul este totusi o boala si trebuie tratata ca atare. nu trebuie sa dam cu piatra fara sa intelegem mai multe despre acea persoana si despre boala in sine. primul pahar poate fi controlat de persoana in cauza ( sa nu il bea), dar deja este prea tarziu caci urmatoarele vin de la sine.

Alcoolismul se trateaza in terapie de familie, cautati un psihoterapeut de familie si cuplu.

Psihoterapia de CUPLU la adictii? E nevoie de hipnoza, pentru gasirea cauzelor si rezolvarea conflictului interior. Orice alta solutie este adresata simptomului, si nu cauzei, si pe termen lung nu functioneaza.

As zice ca dupa sfatul ,,Invingem Stresul Impreuna,, , ar fi indicat sfatul doamnei Dana Falchidi..

… da, pentru hipnoza…. PLUS ca are nevoie de miere de albine (potasiu) in mincare (se lasa mai usor de bautura…)… dar, inainte de toate, faceti ceva! Incepeti urgent! ACTIUNE, nu vorbe!

pt adictii, din cate stiu eu, terapia de grup s-a dovedit foarte eficienta

Doamna, singura spuneti ca nu puteti sa parasiti acest om. Dar cum de ati ajuns la ideea parasirii? Ganditi-va.

Mesaj:
sunt o femeie divortata de 45 de ani, cu doi copii majori si un nepotel,lucrez in domeniul de asistenta a batranilor, am trecut prin nenumarate probleme inca din copilarie: tata alcoolic, certuri, casnicie esuata, divort, partaj, probleme de sanatate: colon iritabil, digestie lenta, vertij,avand totodata si multe realizari: in munca, casa proprie, o anumita libertata, dar ma regasesc intr-un comportament coleric, neavand incredere in nimeni, relationez repede dar si rup repede relatiile de orice tip, oscilez intre optimism si pesimism,sunt mereu in criza de timp, ma plang din orice si aman orice dorinta pe care o am pe mai tarziu, in felul asta am o nemultumire continua de ceea ce fac si ceea ce sunt. Va rog sa imi dati un sfat , imi doresc nespus sa fiu mai intelegatoare, mai rabdatoare si mai agreabila. Va multumesc

Apelati la un terapeut cu care sa discutati despre aceste probleme si impreuna cu care sa incepti sa le rezolvati.

ar fi o idee sa va alocati o perioada pt dezvoltare personala cu un terapeut

Aveti de toate in afara de echilibru. Daca vi-l doriti, vor fi necesare schimbari. Sunteti pregatita sa le acceptati, sa va schimbati? De ce? De ce va doriti sa fiti mai intelegatoare, rabdatoare si agreabila? Daca motivul pe care il veti descoperi, dupa o conectare cu sinele, va va motiva suficient de mult, incepeti sa lucrati cu dumneavoastra, sub indrumarea unui terapeut. Ar fi o noua etapa in viata dumneavoastra: cea in care va dedicati dumneavoastra. Numai bine!

Mesaj:
Bună ziua..Am și eu o problema legata de bătaie..Am 95 kg 24 ani și sunt un tip destul de dur dar când e vorba de bătaie îmi este cam frica..și nu înțeleg de ce..poate puteți sa mă ajutați..Mulțumesc anticipat

poate ca in realitate nu vrei sa te bati; poate ca acest ‘tip dur’ este doar o masca pe care o porti, posibil pt ca in mediul in care traiesti este mai important sa pari duri, desi nu iti doresti. Poti incerca niste consiliere pt a aprofunda putin tema asta a dorintelor tale adevarate. Succes!

Ti-ai pus intrebarea ca poate e firesc asa? Probabil nu e chiar frica, dar parerea mea este ca nu poti avea o alta atitudine in fata bataii. E vorba de violenta, de sentimente si trairi negative intr-o bataie. Cum poate cineva sa aiba in fata unui astfel de lucru o atitudine pozitiva? Ai vrea sa-ti placa bataia in sine? Sa o vezi ca pe ceva pozitiv? Incearca sa faci un sport care implica asta, intr-un fel sau altul, acolo te vei dezvolta si vei invata lucruri care-ti pot fi de folos intr-o bataie, daca ajungi cumva, intr-o asemenea situatie, desi ar fi de dorit sa eviti asemenea intamplari si situatii.

Doamne fereste, traiesti in jungla? De ce trebuie sa te bati? Nu se comunica omeseate?

Motivatia te schimba. Daca ai un motiv suficient de puternic sa capeti curajul care-ti lipseste, vei face schimbarea in tine mai intai. Apoi, daca nu stii sa te bati, nici nu e bine sa-ti doresti inainte sa inveti, dar e absolut nevoie? Numai bine!

Mesaj:
sunt o femeie divortata de 45 de ani, cu doi copii majori si un nepotel,lucrez in domeniul de asistenta a batranilor, am trecut prin nenumarate probleme inca din copilarie: tata alcoolic, certuri, casnicie esuata, divort, partaj, probleme de sanatate: colon iritabil, digestie lenta, vertij,avand totodata si multe realizari: in munca, casa proprie, o anumita libertata, dar ma regasesc intr-un comportament coleric, neavand incredere in nimeni, relationez repede dar si rup repede relatiile de orice tip, oscilez intre optimism si pesimism,sunt mereu in criza de timp, ma plang din orice si aman orice dorinta pe care o am pe mai tarziu, in felul asta am o nemultumire continua de ceea ce fac si ceea ce sunt. Va rog sa imi dati un sfat , imi doresc nespus sa fiu mai intelegatoare, mai rabdatoare si mai agreabila. Va multumesc

Este posibil sa va confruntati cu o tulburare somatoforma pe fond anxios. Puteti apela la Platforma de Consiliere psihologica si Psihoterapie Online Echilibrul Tau: http://echilibrultau.ro

Cat de mult va iubiti si va apreciati?

Draga doamna,experientele de viata ale dumneavoastra , chiar de ati avut realizari inteleg ca au fost stresante. Puteti sa fiti asa cum va doriti daca mergeti la un terapeut care sa va ajute sa manageriati stresul(coping-sa gasiti solutii,sa-l gestionati) si sa va formati si dezvoltati un comportament asertiv.

Mesaj:
Am 37 de ani. Am o fata de 14 ani si de curand am aflat ca se taie pe maini. Am divortat de 3 ani dar locuiesc in aceiasi casa cu ea si cu fostul sot. Cum pot sa o ajut deoarece nu vrea sa meaga la pshiolog? Va multumesc.

Incercati sa o convingeti sa mearga la psihologul scolar. De asemenea, facand parte din noua generatie ar putea fi tentata sa participe la sedinte de psihoterapie online prin Skipe. Puteti apela la Platforma de Consiliere psihologica si Psihoterapie Online Echilibrul Tau: http://echilibrultau.ro

Stima Doamna, fetita dumneavoastra are acest comportament de automutilare,datorat frustrarilor, probabil isi asuma o parte din vina si atunci se pedepseste. Este destul de greu, dar nu de nerealizat, va trebuie mult calm ,sa va accepte ca prieten si sa discutati problemele care o framanta. Deja propunerea dumneavoastra de a merge la psiholog ,a derutat-o mai tare. Ar fi de dorit dumneavoastra sa mergeti la psiholog sa va ajute sa aveti cu ea o relatie de ,,cel mai bun prieten , sa vedeti in ce categorie de parinte sunteti si abia apoi daca ea va decide ve-ti merge impreuna.

Mesaj:
Domnule/doamna doctor ma confrunt cu o problema delicata si anume mi-am decalotat penisul pentru ca se stramtorase pielea iar acum a ramas decalotat si ma strange puternic si ma doare.Ce se poate face pentru a evita interventia chirurgicala?

Cit mai rapid la medic daca mai ai nevoie de penis.. daca nu, lasa-l ca oricum se necrozeaza si tot la medic vei ajunge sa-l taie sa nu faci septicenmie… Ce este acolo se numeste FIMOZA… iar acum in cazul dumneavoastra doar chirurgical se mai poate pentru ca face staza si se "invineteste capul glandului"… Decalotarea penisului se invata de mic copil pina la maxim 2 ani de catre parinti care la baita decaloteaa incet incet penisul… Crezi ca la o virsta matura partenera de viata "isi mai pierde vremea" cu decalotarea ?!

Prin manevra pe care ati facut-o este impiedicata circulatia la nivelul penisului, urmarile putand fi grave la nivelul tesutului local! De URGENTA la urolog!

Medicii sint (si ei) oameni, pregatiti (macar teoretic) mai mult decit oricine sa va ajute fara sa va judece… Sa n-aveti indoieli, nu sinteti primul pe care il consulta, mergeti cu incredere!

Mesaj:
doamnelor si domnilor, referitor la o poveste care este trecuta pe acest site (povestea doamnei de 29 de ani care se plange de un viitor sot violent). problema este urmatoarea:
eu nu mai pot vb cu aceasta persoana pentru ca aceasta persoana nu ma lasa sa vorbesc si sa mi duc pana la capat ideea, vorba, propozitia, fraza, pentru ca ea deja "stie" si presupune ce vreau sa spun si de aici pornesc discutiile contradictorii, dar nu sunt contradictorii atata timp cat eu nu am terminat ce aveam de zis.aceasta este marea noastra problema. nu am zis niciodata ca nu sunt si eu vinovat dar nu pot fi singurul. cearta si violenta porneste din punctul mentionat mai sus,nu ma trezesc si incepe cearta. astept raspunsuri si intrebarile dumneavoastra.
va multumesc

COMPLETARE Terapeuti.ro:
Pentru specialistii care doresc sa raspunda, informatiile suplimentare se gasesc pe acest grup sau pe site, la: https://terapeuti.ro/sfatul-medicului-terapeutului/psiholg-online-gratuit-prietenul-meu-ma-agreseaza-fizic-si-verbal-violenta-in-cuplu-barbati/

Stimate domn, vi se pare ca aceasta persoana va "abuzeaza" prin dorinta de a fi impreuna cu ea? Ca om matur, cred ca ar fi bine sa va continuati cautarile… probabil ca persoane linga care sinteti, nu este ceea ce va doriti.. asa ca … SUCCES

Din pct meu de vedere nu exista " … Violenta porneste din pct asta", nu exista justificare pt violenta atat verbala cat si fizica. Cand ajungem sa agresam o persoana totul incepe de la noi si nu de la victima. Nu mai incercati, voi cei violenti sa-i faceti vinovati victimele. Singura lor vina pana la urma e ca mai stau si accepta repetatele acte de violenta. Daca vreti sa va rezolvati pb mergeti la terapie de cuplu!!!!

Las-o!!!!

Pentru Domnul din relatia in cauza: ati incercat treaba asta si cu seful dumneavoastra cand va cearta sau nu-i este pe plac ceea ce faceti sau cu unul de vreo doua ori mai mare decat dumneavoastra? Ce-mi plac Barbatii astia "viteji" care isi bat nevestele! Niciodata nu e vina lor!

Nu pot sa va spun decat ca violenta de orice fel nu duce la rezolvarea conflictului. Incercati o terapie de cuplu in care sa gasitialt mod de a rezolva pb dvs. Succes!

Pentru Doamna: daca mai cititi de cateva ori ceea ce ati scris, e posibil sa vedeti si raspunsul, pentru ca acest raspuns se afla chiar acolo, in ceea ce scrieti. Cantariti si decideti: fie faceti CEVA in privinta asta, ceea ce inseamna actiune, nu somn, nu acceptare, nu vaicareala, fie nu faceti nimic, va acceptati soarta, asa cum e (ca nefacand nimic, nimic nu se schimba) si-l luati de barbat dupa ce va dati la raspunsul la intrebarea: "Cum va fi viata mea peste 5 ani?"

Sa stii ca orce criminal spune la fel, victima este cea care l-a provocat, violatorii spun acelas lucru ,victima l-a sedus. Stii ce anume ne diferentiaza pe noi ceilalati de cei de mai sus? Discernamantul! Constienta de a alege sa faci altceva, chiar daca esti provocat. Mergi in terapie si cerceteaza-te, e posibil sa ai mari surprize. Succes

Stimate Domn , va inteleg supararea fiindca partenera dumneavoastra a cerut sfatul nostru , insa nu confundati echipa de specialisti cu mediatorii. Daca doriti sa va spuneti punctul de vedere la un psiholog ,atunci mergeti la psihoterapie de cuplu , la un cabinet. In cazul in care vreti sa va ajutam doar pe dumneavoastra, va rog sa reformulati problemele cu care va confruntati .

Mesaj:
Buna ziua,
An 29 de ani si urmeaza sa ma casatoresc a doua oara. Sunt cu viitorul sot de 4 ani. Nu prea stiu de unde sa incep… de la prima palma..pumn sau de la primele jigniri. AM ajuns in stadiul in care ma agreseaza aproape zilnic fizic, verbal o face tot timpul. Imi spune ca nu ar vrea sa fie asa si ca are nevoie de ajutor sa se schimbe. M-am schimbat si eu in timpul acesta. Eram un om fericit, cautam sa ajut oameni in jurul meu,zambeam mereu,eram un om cu intelegere, rabdare. Acum sunt umbra unei femei si atat. De fostul sot nu m-am despartit cu certuri. A fost de comun accord. Motivele scandalurilor…atat de marunte sunt incat nici nu imi vine in cap sa dau un exemplu. E drept ca nici eu nu mai am rabdare si cand incepe cu observatii si jigniri, incep si eu sa tip… El nu vrea sa apeleze la un psiholog. Parintii mei s-au despartit cand eu aveam 8 ani..Am suferit foarte mult. Eu si fratele meu am ramas la mama. La toate scandalurile este martor mama, care aude tot ce se intampla din camera alaturata.. O jigneste si pe ea, I se pare normal sa se poarte urat cu ea. Despre copilaria lui nu prea stiu ce as putea spune. Parintii lui sunt impreuna si are un frate. tatal lui nu a batut-o niciodata pe mama lui. Nu stiu de unde porneste violenta. Stiu ca erau scandaluri cand traiau bunicii lui. Dar ideea este ca si fratele lui are aceeasi conceptie de a bate sotia, altfel nu te intelegi cu ea.
Nu stiu daca as mai putea salva ceva. Mi-as dori pentru ca il iubesc, dar simt ca ma degradez in fiecare zi..fizic si psihic.

Un sfat…lasa-l cand inca nu e prea tarziu…

daca el nu vrea sa se trateze, cred ca va putem asigura toti de pe acest site ca nu o sa seschimbe, ba chiar o sa se inrautateasca. Dvs pareti deja o persoana traumatizata, abuzata, care are nevoie de ajutor pt a se reface. Nu cred ca este in dreptul nostru sa va spunem cum sa va traiti viata, dar sigur va putem spune ca nu se duce intr-o directie buna in acest ritm. Incercati sa va retrageti putin din viata cotidiana si sa gasiti un psihoterapeut cu care sa stati de vorba. Strigatul Dvs de ajutor este, poate, un moment propice ca Dvs sa faceti ceva bun pt viitorul Dvs. Succe, se poate!

lasa l ca asa o sa traiesti toata viata nu te mai casatori cu el NU merita

Jigniri,palme,pumni…de ce aveti nevoie de sfaturi? ,,Nu stiu daca as mai putea salva ceva. Mi-as dori pentru ca il iubesc, dar simt ca ma degradez in fiecare zi..fizic si psihic,, – Se numeste atasament fata de agresor + ca mai veniti cu un bagaj de traume din divortul parintilor dv. ,suferind dv acum si angajandu-va intr-o ,,casnicie,, ,nu puteti schimba nimic din ce a fost intre parintii dv. Va doresc intelepciune si decizii bune!!

Atunci cand alegem sa traim alaturi de un partener, nu alegem doar omul in carne si oase, ci tot ceea ce reprezinta el. Citind mesajul dumneavoastra eu am inteles ca de 4 ani traiti cu aceasta persoana, iar acum sunteti pe cale sa "legalizati" TOT ce reprezinta aceasta legatura. Mai exact ce "iubiti" la aceasta persoana si relatie, iar acum va doriti sa si oficializati?

Buna. Este legat de credintele dmv. Stam intr-o situatie abuziva, daca noi credem ceva despre acea situatie. Ne inconjuram de oameni care corespund cu noi si vibreaza cu interiorul nostru. Pozitia de victima are ca si avantaj neasumarea responsabilitati pt propriile alegeri si rezultatele lor. Intotdeauna ceilalti trebuie sa se schimbe nu noi, noi suntem perfecti ,aceasta este gandirea de victima.Este un program invatat sau mostenit. Cine ai mai fi tu, fara acest abuzator? Stai in aceasta situatie pentru ca nu vrei sa schimbi nimic, schimbrea inseamna asumarea raspunderii pt viata ta. Esti dispusa sa schimbi ceva? Esti dispusa sa iti iei viata in mainile tale?

Fara un tratament de specialitate nici un om nu se schimba cand are astfel de probleme. Intrebarea este cum ati reusit sa suportati atatia ani acest tratament?! Si cum de va ganditi sa va casatoriti cu el? Situatia nu se poate imbunatati daca va casatoriti, din contra, sa nu sperati cumva ca daca va va uni un act, va fi altfel. Ganditi-va la dv si la ceea ce va doriti de la viata, la ceea ce doriti sa faceti cu viata dv. Spuneti ca va degradati fizic si psihic, altceva nici nu va asteapta daca ramaneti in aceasta relatie. Daca el nu vrea sa faca ceva sa se schimbe, nu este nimic de facut. Se va schimba intr-o oarecare masura doar daca va dori si va cere ajutor specializat. Aici, importanta sunteti dv. Ce va doriti? Unde va doriti sa ajungeti? Va dopriti sa fiti fericita? Va doriti o relatie in care sa fiti iubita, respectata si in care sa va simtiti implinita?

cum va mai puteti casatori cu o astfel de persoana?ce iubiti la el?pumnii primiti,palmele date ,injuriile,etc…sunteti tanara inca nu e prea tarziu sa incepeti o noua viata,eu si sotul meu ne-am casatorit de foarte tineri avem 27 ani de casatorie, avem,doi copii minunati,si din iubita mea nu ma scoate,ne respectam reciproc,si impreuna trecem peste toate greutatile!

Relatia de cuplu se structureaza pe anumite legaturi si mecanisme inconstiente pe care le preluam de la persoanele semnificative,de obicei parintii. Din ceea ce spuneti, exista atat in familia Dvs, cat si a partenerului de cuplu modele de relatii disfunctionale (divorturi, despartiri) – in familia sotului e posibil ca bunicii sa fi jucat un rol mai semnificativ pentru copii decat parintii – acesta este doar o ipoteza, insa cert e ca la ambii frati exista o relatie disfunctionala si un anumit tipar de comportament. V-ar fi util sa intelegeti aceste mecanisme inconstiente care stau la baza, atat a alegerii perteneriale cat si a dinamicii relatiei de cuplu, mecanisme care, asa cum am precizat, se mostenesc si sunt rodul transmisiei psihice intergenerationale si transgenerationale (intre generatii). Descendentilor (adica dvs) le ramane sarcina de a rezolva, la nivelul relatiei de cuplu, ceea ce nu au reusit antecesorii (parinti, bunici). Reusind aceasta, relaria dvs de cuplu va fi reparatoare pentru relatii de cuplu esuate transmise transgenerational. V-ar fi utila aceasta explorare si analiza a dinamicilor inter si transgenerationale ale functionarii cuplului – veti reusi astfel sa constientizati unele mecanisme inconstiente, sa va repozitionati emotional fata de partener, sa restabiliti granite familiale, sa stopati paternuri disfunctionale de interactiune, s.a.m.d. Sper sa va fie util ceea ce am scris. Cert este ca aveti nevoie sa faceti o schimbare, sa faceti ceva diferit, pentru ca aceasta schimbare nu va veni de la sine. Cateva articole cu tematica relatiei de cuplu, gasiti si pe site-ul meu, psy-gnosis.ro.

Doar un singur lucru se mai poate face pt a te salva: SA-L LASI IN PLATA DOMNULUI! Asa cum il iubesti pe el,asa il vei iubi si pe un urmatorul,ca n o fi singurul barbat! Mai am prietene in situatia ta,sau ceva asemanator,acelas lucru le spun si lor! El daca ar fi in locul tau,nu ar fi indurat;)

Citesc multe mesaje postate aici si imi dau seama "ca sintem un popor de sodomasochisti"… Noi pe de o parte acceptam ceea ce ne fac ei… iar ei ajuta la rezolvarea "placerilor noastre"… nu numai ca ne lasa la "fundul gol" dar ne place sa fim si biciuiti…OARE in multe relatii de cluplu nu se intimpla la fel? Auzi deseori doamne care spun ca sint batute, jignite, agresate… dar IUBIREA nu le da voie sa renunte si suporta, si suporta la infinit. Stimabile doamne incetati sa mai fiti doar obiecte de compania pentru acei domni care nu fac deosebirea intre o femeie si-o gomflabila…. iar daca acceptati termenul de sodomasochism… "vaicarelile" nu isi mai au rostul… si acestea pot fi transformate in placeri… dar ma gindesc ca sinteti o "persoana maruta si normala" si puteti lua o decizie corecta – SUCCES

NU TE CASATORII !!!!

Te învârti într-un cerc vicios. te agreseaza apoi spune ca ii pare rau. tu il crezi si accepti. apoi el devine din nou violent si tot asa. te invarti in cerc si daca nu vei taia undeva cercul nu vei rezolva nimic. solutia este la tine. depinde de tine ce vrei in continuare sa faci.tu suferi, schimbarea trebuie sa vina de la tine.

Inchipuieti ca trebuie sa urci un munte impreuna cu un psiholog. Psihoterapeutul va ramane la poalele muntelui ,iar tu vei urca, el doar te va ghida , reusita urcusului este in puterea ta. Acest lucru voi incerca eu cu tine.Da,consider ca ar trebui sa intelegi ce a declansat primul scandal, motivatia si cum ati inteles fiecare ,cum ati reactionat in acea situatie,si daca nu cumva putea fi aplanata. Este usor a spune dupa ce te manifesti intr-un fel,ca ai regrete, devine o obisnuinta .Dupa 4 ani ar trebui sa-l cunosti ,sa stii ce vrea el de la tine si ce vrei tu de la el. N u crezi ca poate tu esti cea care nu vrea sa renunte, fiindca ai mai fost casatorita? Oare nu ar fi mai bine sa consideri acesti 4 ani o experienta din care ai invatat multe si daca te respecti si ai stima de sine, sa ai incredere in tine si sa -ti cauti omul potrivit, crezi ca merita sa risti ? Tu stii raspunsul. Inteleg ca locuiesti cu mama, cateodata s-ar putea sa te deranjeze sfaturile ei,dar este totusi mama ,cel mai bun prieten si cea care nu te-a crescut ca sa asiste la suferinta ta. Consideri ca esti datoare acestui Domn sa-l tolerezi ? Eu nu stiu,tu insa stii.Cand traiesti in cuplu,casatorit sau nu , esti provocat pe multiple paliere ale psihicului :ale sentimentelor,ale convingerilor si credintelor, ale comportamentelor. Invatam ce este iubirea,intimitatea,iertare,toleranta, dar invatam si sa ne manifestam furia,ura,dezgustul. A trai in cuplu este o provocare pentru autodezvoltare si autoeducatie. Intre femeie si barbat sunt diferente ,care nu se anuleaza, ci atunci cand relatia este profunda si satisfacatoare ,aceste diferente se completeaza reciproc. Iubirea este sentimentul puternic de atractie si unire a doi parteneri, de afectiune, casatoriti sau nu .Iubirea Filio este genul de iubire care pretuieste pe cel iubit, dar asteapta un raspuns.Este prietenie,reciprocitate. Iubirea Agape este dragostea care se ofera continuu, fara a astepta nimic in schimb ,este modelul iubirii Cristice, e mai bine zis, un comportament. Tu cum crezi ca-l iubesti? Cum vezi ca vei creste un copil in actualul cuplu,ce-i poti oferi? Chiar il iubesti, sau esti oare posesiva si nu vrei sa renunti la el ,este cumva o amintire de familie , ai o pozitie sociala alaturi de el, acolo unde crezi ca singura nu vei ajunge, ai un ajutor financiar, atat de mare incat tu nu te simti in stare vreodata sa poti avea ? Tu singura iti poti asterne raspunsurile pe hartie; tot tu vei schimba ceva din actuala situatie.Daca el refuza sa mearga la terapeut inseamna ca este constient ca acest comportament are o cauza , stie ca el este ok. Ar trebui sa-ti clarifici intr-o discutie calma ,ce-i lipseste lui in aceasta relatie, daca puteti sa schimbati ceva ,sa va ajutati. Lipsa de comunicare, lipsa sinceritatii , compromisul, nu-ti va rezolva situatia, nu te va ajuta sa urci muntele. Daca ai nelamuriri,ma gasesti pe pagina Terapeuti.ro.

foarte bune sfaturi i-ati dat ,stimata d-na Muscuri Odette,si mi-as dori din suflet sa le ia in considerare!

Cand cuvintele devin inutile, cand locul lor este luat de pumni si palme…nu mai avem pentru ce ramane…

Inscrie-te la box, karate, judo, si da si tu. Apoi mergeti la un club de sado-maso, si faceti exercitii de grup. Aveti grija sa nu loviti la cap prea des, ca e periculos. Iar la nunta chemati intregul club, si incingeti o lupta de strada. (Acest comentariu este un pamflet, si rog a fi luat ca atare).

Faceti o pauza si ganditi-va ce doriti de la viata. Dumneavoastra pentru dumneavoastra, nu pentru mama, nu pentru gura lumii, nu pentru regretul viitorului sot. Doar pentru dumneavoastra. Un exercitiu de imaginatie care e posibil sa va schimbe viata.

Opinia mea este ca ai 2 variante, acum: fie a doameni Adriana Ene, fie a lui Invingem stresul impreuna…:) – adica: sau fugi, sau te bati. Alegerea este insa, totdeauna, a ta. Tu ce vrei, de fapt?

Du-te in fata oglinzii, da-ti doua palme cat poti tu de tare, aplica-ti un pumn in barba si unul in ochi, injura-te singura ca la usa cortului si apoi…ia o pauza de un minut dupa care…transforma-l pe viitorul sot in viitorul fost sot. Daca nu reusesti de la prima sedinta de autoflagelare…continua cu a doua…a treia…a patra…vei reusi!

Mesaj:
Buna ziua am si eu o intrebare la dvs am un bebelus de 10 luni jumatate care nu reuseste sa stea bine in fundulet de mers in picioare nici nu se pune vorba.Tin sa precizez faptul ca I-am facut o serie completa de analize inclusive cea de tesut de muschi si control neurologic toate iesind in grafic. Am inceput deja sa ma ingrijorez cand vad in jurul meu bebelusi mai mici care deja fac primii pasi. Baietelul meu face deja gimnastica si masaj medical si de 2 luni tratament cu Carnil Fier si Osteocare.Astep cu nerabdare un raspuns de la dvs. O zi placuta!

Fiecare copil e unic, are ritmul lui interior unic, samd. Nu-l comparati niciodata cu alt copil, indiferent despre ce ar fi vorba. Daca toate analizele au iesit bine si medicii nu au gasit nimic care sa fie in neregula cu el, nu va ingrijorati. Deocamdata. Pur si simplu nu e momentul pt el sa faca anumite lucruri, inca. Eu spun sa nu va alarmati daca deja stiti exact ca nu exista probleme cu el. Mai asteptati, aveti rabdare cum el si vedeti ce urmeaza sa se mai intample cu el, cxare-i evolutia lui si eventual, testati-l la un psiholog, logoped. Nu ati spus cine i-a prescris tratamentul si pt ce, mai exact.

eu zic sa faci si cateva sedinte de kinetoterapie si gimnastica cu bebelusul. noi am facut si fetita este foarte bine.

Aveti grija ca copilul sa fie lasat si incurajat sa experimenteze pe piciorusele lui. Sa nu fie luat in brate, iar daca plange, distrageti-i atentia, ca se poate. Cel mai bun exercitiu fizic este cel cu propria greutate, deci mergeti pe aceasta idee (urcat singurel pe canapea, mers singur pana la jucaria preferata, tarat de-a busilea in competitie cu mama, care poate gasi distractie maxima in acest exercitiu). La aceasta varsta ar trebui sa cam mearga singurel pe picioruse si e posibil sa va surprinda placut in curand. Numai bine!

Unii copii sunt mai lenesi dpdv motric. Daca examenul neurologic este ok si face si gimnastica…aveti rabdare. Un copil incepe sa mearga in jur de 12 luni. Poate e mai grasut?!

Buna ziua ,sunte-ti deja sub supravegherea unor specialisti daca ati inceput sedintele de gimnastica.Repetati si dvs.acasa exercitiile facute de kt. si aveti rabdare .Fiecare copil are ritmul lui ,ar trebui sa treaca prin toate etapele: sa se rostogoleasca ,sa se ridice in ,,patru labe ”,sa se ridice in fundulet si abia apoi se va ridica singur in picioare .,este important sa nu sariti nici o etapa ,fiecare are rostul ei in dezvoltarea copilului dvs. Numai bine !

Mesaj:
Buna ziua,
Am nevoie de cateva sfaturi urgent.Simt ca mi-am batut joc de viata mea pana acum. Am 24 de ani si nu realizat nimic. Atat in facultate cat si la masterat m-am preocupat doar sa merg pe la cursuri si sa frunzaresc materia fara a face practica in domeniul in care m-am specializat. Fara a-mi insusi cunostintele, practic am trecut ca voda prin loboda. M-am folosit adesea de resursele online si am scris referate, fara sa gandesc logic. Nu stiu de unde am dat dovada de atat de multa procrastinare. Dar…timpul a trecut iar acum sunt nevoita sa imi castig o paine. Sa las deoparte distractiile si statul pe banii parintilor. Si ma simt atat de vinoavata ca am pierdut atata timp. Pana acum nu mi-am facut un plan de viitor, un obiectiv ceva. Cand altii colegii de a mei invatau pe branci, eu ma distram. Ei au ajuns profesori sau au joburi destul de bune. Unii au si copii. Dar eu? Ca o frunza pe apa nu am fost preocupata de nimic. Stiam doar sa ma distrez. Imi vine sa urlu, sa ma bat singura, sa ma pedepsesc , sa fac orice numai ca sa ies din zona de confort in care pierd timpul de pomana. Vreau si eu un prim job, vreau sa fac ceva. Dar nu stiu sa fac nimic. Problema este ca in ultmii 2 ani mai mult m-am izolat in casa si ma gandeam singura ca eu sunt buna si le stiu pe toate. Experienta interviurilor ratate din ultima perioada m-a convins ca sunt atata de varza. M-as apuca sa invat lucruri noi insa traiesc cu frica de a nu intelege anumite notiuni simple, elementare, la nivel mediu pe care toata lumea le stie. Ma simt plina de lacune. Cum sa accept realitatea si incotro sa merg? Nu mai pot continua in ritmul asta, o viata fara sens. Ore petrecute inutil pe net citind tot ce ,,imi pica" la indemana. Fara job, fara aspiratii. Nici macar nu ma cunosc foarte bine. Nu-mi stiu calitatile si defectele si ablitatile. As vrea sa le imunatatesc pe toate, dar cum cand eu nu stiu nici pe ce lume traiesc? Noroc ca in ultimul timp ,,,am dat" peste cateva carti motivationale si am realizat ca viata poate sa fie altfel. Pana acum am trait intr-un borcan.

ati spus singura ce aveti nevoie: sa nu mai stati in casa si sa mai si traiti viata. Va puteti gandi la doua metode: prima sa va acordati o perioada de explorare personala cu ajutorul unui psihoterapeut, a doua sa va aruncati pur si simplu in ‘gura lupului’si sa incercati sa faceti lucruri care nu sunt neaparat in zona dvs de confort, inclusiv joburi. Toate acestea aduc experiente ‘reale’, experiente pe care dvs vi le doriti. Succes!

esti abia la inceputul vietii si e foarte bine ca ai realizat acum ce vrei. unii traiesc o viata si nu realizeaza. Sa te casatoresti si sa faci copii nu e big deal. Greul abia incepe cu toate astea. Toti avem perioade in viata in care nu ne merge nimic, sau mai rau mai dam si inapoi. Viata nu e numai in sus.Ai facut destule pana la varsta asta, ai terminat o facultate si un master. Altii nici macar atat nu au facut. Ca esti exigenta cu tine si vrei mai mult asta nu e rau, in masura in care iti acorzi si cateva bile albe. Pe care le ai!!!!

Ia-o incet, relaxeaza-te un pic, pentru ca din cauza incrancenarii nu vezi oportunitatile. Esti ca in goana unui tren si nu te bucuri de calatorie si peisaj.

Draga domisoara tin sa te felicit, ai facut primul pas numit constientizare. Unii oameni constientizeaza toate acestea la 40-50 de ani, stai linistita nu e timpul pierdut. Urmatorul pas este identificarea resurselor si abilitatilor pe care le ai, ce iti place sa faci iar in functie de ce comori ai apoi iti cauti un job potrivit. Intodeauna am vorbit despre valoarea consilierii vocationale in timpul liceului, intelegi acum de ce? Oricum, este nevoie sa urmezi un proces de dezvoltare personala, daca esti singura in acest proces atunci el este ceva mai lent, daca ceri ajutor de la un specialist ajungi mai repede unde doresti. MULT SUCCES!!!!

Ai auzit de zicala "cine incearca reuseste?" Asta a propos de frica ta de a incepe sa faci ceva. Ai 24 de ani, draga mea, nu 50, si chiar si 50 de-ai avea, niciodata nu e prea tarziu sa faci ceva cu viata ta. Este f important ca te-ai trezit si ai realizat ca trebuie sa incepi sa faci ceva si sa-ti schimbi viata radical. Am avut colegi in facultate care aveau varste peste 50 de ani… Nu ai de ce sa te invinovatesti, in tinerete facem tot felul de lucruri, totul se intampla cu un scop in viata. Sunt persoane care fac ca tine o viata intreaga si nu se trezesc. Incepe o dezvoltare personala cu un psiholog, care sa te ajute sa te cunosti, sa-ti constientizezi talentele si darurile pe care le ai, pt ca toti avem. Incepe sa-ti dezvolti abilitatile si invata sa-ti valorifici tot ceea ce posezi, armele pe care le detii. Nu ai de ce sa nu accepti realitatea pt faptul ca esti plina de lacune, asa cum spui, asta se poate rezolva daca vrei, cu munca si rabdare, trebuie doar sa vrei. Cred ca te-ai panicat cand ai constatat ca esti in urma celorlalti. Si ce daca? Viata ta abia acum incepe, da-i bice! Mobilizeaza-te si cu curaj, inainte! Nu mai pierde vremea plangandu-ti de mila, pana la urma au fost alegerile tale, asumati-le! Asa face o persoana matura. Iar tu te pregatesti sa devii una. Succes!

Sfatul meu: porneste de jos si cladeste-ti stima si increderea de sine. Nu toata lumea care termina o facultate sau un masterat se simte pregatit pentru angajare. Modelul administrativ McDonalds functioneaza fenomenal la nivelul psihicului. Nu conteaza de unde pornesti si ce faci la inceput, ai toate sansele sa cresti si sa ocupi cele mai inalte pozitii in companie, in ritmul tau. Ai tot viitorul inainte, tu ti-l cladesti. Numai bine!

Draga mea, iti inteleg starea. Comoditatea e… placuta, tocmai de aceea o stare de criza poate fi utila pentru ca ne obliga sa luam decizii. Personal am convingerea ca, desi spui (si te cred) ca nu te cunosti, ca nu iti cunosti abilitatile si defectele, in acelasi timp ti-e frica si n-ai incredere in tine– si atunci ma intreb : daca nu te cunosti, de unde stii ca n-o sa reusesti ? Frica si neincredera te blocheaza sa actionezi, si nu abilitiatile sau lipsa lor- acestea se dezvolta im timp.
Ceea ce ai reusit sa faci pana acum in viata ta si ai trait sunt ‘experiente’, nu ‘esecuri’ – esecul e atunci cand noi ni-l reprezentam astfel, e atunci cand nu extragem nicio invatatura din respectiva experienta. Spui ca vrei sa ai un job – un job in care nu se cere experienta poti gasi intotdeauna – de la bone, ingrijitoare, agenti de asigurari, promoteri, imparti flyere si pliante, etc… Iti doresti sa faci asa ceva ? sau vrei mai mult de la tine si de la viata? Atunci e un paradox – in timp ce spui nu ai incredere in tine si ai face orice, in acelasi timp nu vrei sa incepi chiar de ‘oriunde’, asta inseamna ca ai vrea ‘mai mult’, doar ca ti-e teama si n-ai incredere in tine. Ei bine, o parte din teama vine din necunoastere, din lipsa de informare : Interviurile ‘ratate’ nu te-au convins ca esti varza – doar iti arata ca ai nevoie sa-ti dezvolti abilitati de prezentare, sa inveti sa extragi abilitiati si competente din activitatile si experientele tale de viata, ca ai nevoie sa iti creionezi profilul cunostintelor, abilitatilor, competentelor, trasaturilor de caracter, punctele forte, motivatiile – odata ce o sa cunosti acestea, o sa-ti fie mai clare directiile de actiune si fiind in contact cu ceea ce poti si stii, o sa se diminueze si teama. ‘Lipsa abilitatilor’ se transforma, de fapt, in ‘abilitati de dezvoltat’. Din pacate, invatamantul clasic nu ne ajuta sa ne constientizam potentialul, sa ne cunoastem aspiratiile si posibilele directii de luat in viata – tocmai de aceea e nevoie de forme aditionale de invatamant, precum workshop-uri. Daca esti hotarata sa faci o schimbare, vino la un workshop cu tematica ‘pregatirea si sustinerea interviului de angajare’ – timp de 3 ore vei inveta concret si exersa cum sa-ti pregatesti cv-ul si cum sa te prezinti la interivu . Ai aici adresa http://psy-gnosis.ro/servicii-psihologice/workshop-uri-tematice/interviul-de-angajare/
Viata ne da in pemanenta solutii.