Mesaj:
Buna ziua.Sunt casatorita de peste 15 ani, am un singur copil, un baiat, 14 ani,de cativa ani eu si sotul si copilul ne-am mutat la casa noastra, am locuit la parintii lui peste 10 ani,socrul meu nu m-a vrut de nora, pe motiv ca provin dintr-o familie saraca si numeroasa(sunte 6 frati de toti), cheltuielile pentru organizarea nuntii suportandu-le socrii si sotul, eu nu am servivci, pe motiv ca toti patronii cer experienta si recomandari de la ultimul job, ceea ce eu n-am…..chiar cu cateva zile in urma am avut o altercatie cu socrul…dansul nu ma lasa sa vorbesc, cand vreau sa zic ceva, ridica tonul la mine, imi spune dur sa tac, gesticuland cu degetul aratator(ca la copii cand sunt certati), si mai face un gest ce ma scoate din sarite, anume: cu degetul aratator atinge buza si in aceasi timp face ”sssst!”, apoi zice ca ”recurge la metode”(intrebandu-l ce inseamna ”metode” spunea ca inseamna ca ar fi in stare sa ma loveasca daca nu fac ce zice dumnealui sau daca nu tac cand spune…am indraznit de multe ori cand tipa la mine si-mi vorbea dur, sa-i spun cu vorba buna, pe un ton hotarat si apasat, intr-o maniera civilizata, ca-l respect ca e tatal sotului meu si ca e mai in varsta si decat parintii mei, dar daca are ceva de spus s-o faca civilizat si respectuos in primul rand ca-s o doamna, in al doilea rand sunt om si ceea ce dansului nu-i place, altuia sa nu-i faca, chiar daca e in etate, vrea sa fie respectat de cei tineri, si dansul sa-i respecte pe tineri, si imediat se aprinde la manie, si vorbeste si mai urat, chiar sare la bataie si ameninta cu bataia.
In primii ani de casnicie, am tacut, mi-am lasat socrul sa vorbeasca mult si bine, crezand ca daca-l evit cat pot si vede ca ”voreste cu peretii” poate-si vede de treaba si se linisteste, dimpotrvia ma tare se enerva, unde ma duceam venea dupa mine, si ma cicalea, tipa la mine si-mi vorbea nu cum ar trebui sa vorbeasca socru cu nora, vorbea de parca as fi fost ultimu om, un gunoi….pentru dansul eu nu-s om cu caracter, personalitate,sentimente, vointa…ma trateaza ca pe un obiect stricat ce merita aruncat, scuzati-ma ca nu gasesc cuvintele potrivite!Ce sa fac, ce ma sfatuiti?

Sotul dvs. unde este in aceasta poveste? Ce v-ar placea sa faceti cu viata Dvs.? Realizati ca traiti de 10 ani in aceste conditii?

Mesaj:
Buna..am o mica problema si as vrea sa primesc un raspuns daca se poate.am 20 de ani sunt studenta dar nu-mi gasesc baiatul potrivit..mereu gasesc doar baieti mincinosi,care nu sunt ceea ce par.care sunt interesati doar de aventuri.Din aceasta cauza pana la aceasta varta nu am avut o relatie.desi multi imi spun ca trebuie sa astept pers potrivita nu mai am rabdare..simt ca nu o sa-mi gasesc niciodata baiatul potrivit.tin sa specific faptul ca multi o sa spuna ca sunt inca tanara si am tot timpul din lume,,dar cand ii vad pe cei din jur ca sunt fericiti,ca au relatii frumoase ma refer la prietenii mei imi este destul de greu sa accept faptul ca sunt tanara.intotdeauna cand cunosc un baiat mai tarziu imi dau seama ca nu e genul meu.eu vreau un baiat mai serios dar sincer sunt din ce in ce mai rari acei baieti,nu sunt genul sa accept aventuri.Vreau o relatie serioasa dar cu cat cunoasc mai bine baietii fara a ma implica intr-o relatie cu atat imi dau seama ca sunt diferita fata de ei..nu-mi dau seama daca problema e la mine si de ce nu gasesc baiatul potrivit.Potrivit pentru mine inseamna sa gandim cam la fel,sa avem aceleasi principii,sa nu ma tradeze,sa nu-mi fie infidel..poate cer prea mult insa ce ofer vreau sa si primesc.Sunt dezamagita si cred ca nu o sa-mi gasesc sufletul pereche niciodata pentru ca: ori sunt prea pretentioasa ori nu stiu..sunt genul de persoana mai sincera,sunt draguta ,fidela ,ma implic foarte mult in relatiile cu cei din jur,pun suflet si totusi sunt singura..nu inteleg de ce? cu ce gresesc

Este posibil să fie nepotrivite locurile în care te aştepţi să găseşti băiatul potrivit. Poate că ar fi de ajutor să începi să frecventezi şi alt fel de grupuri, unde există preocupări asemănătoare cu ale tale. Să ai încredere în ceea ce simţi, răbdare şi succes!

poate ca te-ar ajuta sa incepi o relatie-model cu un psihoterapeut mai intai… cu care sa te ‘antrenezi’ pt o relatie adevarata. Ideea cu relatiile este ca este destul de necesar sa le si incepi, eventual sa dureze o perioada, inainte sa spui ca nu e ok… poate ca ai intalnit parteneri pe masura… dar ai vazut doar ‘mastile’ lor sociale… care sunt mecanisme de aparare. Gandeste-te… o perioada de dezvoltare personala sigur ti-ar prinde bine. Succes!

Nu gresesti cu nimic, insa transferi o chestiune sentimentala in zona mentala, ceea ce intarzie mereu "momentul". Pana nu te intelegi, pana nu deslusesti resorturile interioare care actioneaza inconstient, va fi greu sa mergi inainte. Petrece o seara cu tine insati, intreaba-te ce-ti doresti, cum anume iti doresti sa se intample, cum vei fi tu atunci cand se va intampla, ce impact va avea asupra celorlalti, cum te vei simti in final, cand vei avea relatia pe care ti-o doresti. Daca apar probleme sau noutati pe parcurs (si vor aparea), ia-le pe rand si analizeaza-le, intreaba-te daca iti doresti sa schimbi ceva in legatura cu ele sau nu, in ce masura, apoi mergi mai departe. Daca sunt elemente care blocheaza complet procesul, opreste-te si concentreaza-te – in acelasi stil explicat pana acum – asupra lor, pentru ca sunt cele care te tin pe loc. Daca ti se pare prea greu, mergi la terapie NLP. Va dura mult mai putin si efectele vor fi mai spectaculoase. Numai bine!

Atragem ceea ce suntem. Dar tu inca NU TE CUNOSTI PE TINE… Dupa ce vei invata sa te observi, sa constientizezi cateva convingeri LIMITATIVE si automatisme pe care le ai, vei putea sa lucrezi asupra lor, sa le elimini, si sa te bucuri de viata. Un life-coach ti-ar fi util.

Mesaj:
Buna ziua !
Fac dush aproape in fiecare zi iar daca trec 24 de ore, la penis se simte mirosul si apar mici formatiuni branzoase.
La cavitatea bucala am limba de culoare alba . (am observat ca lactatele hranesc bacteria)
Sex M , Varsta 23 .
Cea orala o am de 2 ani ,cea la penis a aparut recent.
Am facut analiza cu recoltarea din cavitatea orala cu betisorul si a iesit negativ…
Pentru candidoza atat orala cat si la penis , trebuie sa consult dermatologul sau ginecologul ? Exista tratemente naturiste

Mergi la dermatolog pentru ambele

La urolog

Ai dreptate,lactatele hranesc bacteria si este necerara eliminarea ei din interor,confirm ceea ce a scris Doamna Cristescu,mergi la urolog….

Candidoza orala -ORL si candidoza genitala-urolog

O candidoza e provocata de functionarea deficitara a sistemului imunitar… Ma indoiesc ca urologul e solutia. Reduci stresul, si te echilibrezi pe tine insuti. Abia apoi tratamentele clasice vor avea efect. Altfel, te vor indopa inutil cu medicamente, si efectul va fi nesemnificativ…

Mergeti la medicul dermatolog. Pentru igiena zilnica insa, va recomand un tratament batranesc: spalari cu bicarbonat cumparat de la farmacie (e ieftin), de doua ori pe zi: bucal – clatiti 5 minute in gura solutia (stiu ca e mult, dar clatiti, scuipati, clatiti iar si tot asa), inghinal – dupa baia intima, ultima spalatura sa fie cu bicarbonat, dupa care tamponati usor (nu stergeti) cu prosopul.

"la penis se simte mirosul si apar mici formatiuni branzoase" – se pare ca e o infectie uretrala cu Candida albicans"… de obicei un tratament indelungat cu antibiotice dezvolta aceasta ciuperca care in mod normal traieste pe organismul uman insa devine patologica doar in anumite conditii… ar fi indicat sa recoltezi o lama de secretie direct din uretra… si un consult la boli venerice ca nu cumva "infectia" sa urce pe uretra in partea superioara a aparatului uro-genital…

Mesaj:
Buna ziua,am si eu o problema sunt casatorita de 10 ani si acum simt ca sotul ma inseala..adica mai exact lipseste noptile de acasa si are telefonul inchis.pe motiv ca nu are baterie..ne-am intalnit ieri 5 min si mi-a zis ca are treburi de rezolvat.nu stiu ce sa mai fac ma minte non stop.in plus avem si doi copii mici.cum sa fac fata ?cum sa procedez?nu am nici un venit si nu stiu cum am sa traiesc daca este sa ne despartim….ajutatima cu un sfat simt ca o iau razna!!!!!!!

Pai, cred ca mai intai trebuie sa te linistesti, sa nu mai suni noaptea dupa el si sa iti faci o alta strategie.
Acum, inselatul nu e motiv de divort in conditiile in care aveti doi copii mici si tu nu ai nici un venit.
Pentru ca mai important decat mandria ( adica: Divortam!! Sau ia-ti bagajul si iesi afara! Sau ma mut la mama ) este ce mananci maine si ce oferi copiiilor tai.
Pe de alta parte un barbat normal la cap, trebuie sa inteleaga ca divortul nu inseamna ca nu mai asigura cele necesare traiului si un acoperis deasupra capului copiiilor si mamei copiilor.
Ca fiecare poate sa faca ce vrea dar pana la copii.
De aceea iti spun ca iti trebuie o strategie pe termen lung. Ia-o usurel ! Ca sunt alte lucruri mai importante: supravietuirea!

Este de obligatia lui sa-si asume responsabilitatea ptr.copii indiferent daca stai sau nu casatorita.Copii au nevoie de armonie, daca dvs.acceptati sa traiti in minciuna ,stand de ”fatada”casatorita cu el face-ti rau copiilor si dvs.Copii stiu adevarul,il simt si nu-i puteti pacalii,incarca cu responsabilitatea ca nefericirea dvs.este din cauza lor.Daca nu-i prezent,nu-i prezent indiferent de ceea ce alegeti.Aveti curaj si alege-ti ceea ce va aduce linistea si fericirea,va fi un bine ptr.dvs. si copii…Succes!!!Va poate ajuta,clarifica mai bine mersul ,comunicarea cu un specialist

Va compatimesc pentru situatia prin care treceti, dar va sfatuiesc sa o priviti ca pe un rau necesar. E momentul sa va sustineti financiar pe dvs si pe copilasi. Acum sotul inca mai vine acasa si inca va mai sustine baneste. Profitati ca inca nu este mai rau si gasiti-va urgent de lucru (nu-mi spuneti ca nu va gasiti, ca posturi sunt peste tot, doar ca prost platite, intr-adevar – dar acum nu aveti pretentia la un salariu mare). In secunda in care va gasiti de lucru, priviti-va viata ca pe una noua, in care nu depindeti de nimeni, iar daca sotul va alege sa se separe de familie… veti supravietui, si chiar mai mult decat atat: veti trai o viata mai buna. Capul sus! Fie ca familia se va reintregi, fie ca se va destrama, veti izbandi! Aveti doi copii pentru care aveti motive sa intoarceti lumea cu fundul in sus! Succes!

Mesaj:

Buna ziua !
Inainte sa pun intrebarea ce ma framanta, consider de cuviinta sa va dau unele detalii despre viata mea pentru a intelege cat mai bine perspectiva din care privesc eu .
Am douazeci de ani,iar pana la aceasta varsta nu am avut nici o relatie serioasa , in sensul ca am mai iesit doar cu 2 baieti, cu unul dintre ei era ceva copilaresc,platonic,iar cu celalalt ne-am vazut de cateva ori,dar nu am reusit sa inchegam nimic ,astfel ca am pus punct. Intotdeauna am fost pretentioasa in ceea ce priveste baietii si asta nu intamplator,ci pentru ca acum 10 ani parintii mei au divortat,iar suferinta pe care am simtit-o eu,nu pentru mine ,ci pentru mama mea ,pe care o vedeam cat sufera din cauza tatalui meu, m-a facut sa ofer barbatilor un mare minus in viziunea mea. Tocmai de aceea am cautat mereu sa imi aleg un baiat de la care sa primesc in primul rand respect, un baiat manierat si inteligent . Si l-am gasit. Eram in semestrul intai de facultate si ajunsesem sa ma imprietenesc cu 3 baieti si sa ne formam un grup. Niciodata nu am avut prieteni baieti, intotdeauna ma simteam inconfortabil in preajma baietilor, insa cei 3 prieteni pe care mi i-am facut in facultate m-au facut sa imi schimb parerea despre partea masculina si sa acord mai mult credit baietilor pana sa ii judec. La asta s-a adaugat si faptul ca in grupa noastra erau numai fete ori foarte infumurate, asa-zisele “pitipoance”, ori fete cu un intelect nu foarte ridicat ,de la care nu as fi avut ce invata, ba dimpotriva. Astfel ca am hotarat sa stau cu cei 3, care dealtfel erau superiori intelectual celorlalti din grupa. Mihai, baiatul cu care urma sa am o relatie , avea pe atunci o prietena, pe care dealtfel am si cunoscut-o . Privind relatia lor, privindu-l pe Mihai in acea relatie, mi-am format o parere despre el ,admirand modul in care se comporta cu iubita lui, tanjind si eu la asa ceva. In iarna aceasta,insa , relatia lor se degradase si nu din vreun motiv oarecare, ci pentru ca ,asa cum am aflat ulterior si cum banuiam si atunci, el incepuse sa ma placa pe mine. Eram prieteni buni,asa ca si-a deschis sufletul in fata mea si mi-a povestit ca nu se mai simte bine in relatia aceea ,ca nici in pat nu se mai simte confortabil si ca ar vrea sa se desparta de prietena lui. Chiar daca banuiam ca ma place, nu i-as fi putut spune niciodata ca e o idée buna, ci i-am spus ca este mai bine sa se gandeasca bine si sa isi puna in ordine gandurile pentru ca este pacat sa dea cu piciorul la un an si ceva de relatie, cat aveau ei pe atunci. Mi-a spus ca nu ar vrea sa se desparta de ea in acel moment pentru ca urmeaza sa aiba BAC-ul si nu ar vrea sa o tulbure, lucru care m-a facut sa il apreciez si mai mult si sa ma faca sa imi dau seama ca mi-as dori ca viitorul meu prieten sa aiba gandirea lui,dar pe de alta parte m-am gandit si la faptul ca imi spune acest lucru pentru a pune o lumina pozitiva asupra sa. Pe de alta parte, mi-a spus un lucru care ma framanta chiar si acum,desi mi-am asumat sa am o relatie cu el, poveste la care voi reveni ulterior, mi-a spus ca ar vrea sa incerce si altceva ,fapt din care, firesc ,am dedus doua lucruri : ori ca vrea sa mai experimenteze pentru ca este baiat si nu este cazul sa se gandeasca la relatii foarte lungi, ori ca vrea altceva decat fosta lui prietena. La acest aspect,dupa cum spuneam ,voi reveni ulterior, acum continuandu-mi povestea. Stiam ca este atras fizic de mine si nu ma deranja,tocmai pentru ca ,din ce am observant in relatia lui cu fosta iubita, si de ea era foarte atras fizic ,cum e si normal,dar asta nu l-a impiedicat sa tina la ea si sa se comporte frumos cu ea si sa aiba o relatie destul de lunga. Cand mi-a propus sa iesim ,nu eram sigura ca il plac. Nu era o atractie la prima vedere, ci placeam la el tocmai modul lui de a fi, respectul de care dadea dovada, gandirea lui si cred ca un lucru care imi placea foarte tare era chiar modul lui de a se comporta intr-o relatie, comportament pe care l-am observant din relatia cu fosta lui prietena si pe care mi-l doream si eu pentru mine de la viitorul meu prieten. Am acceptat sa iesim si am ramas impreuna. Era totul frumos si ma simteam foarte relaxata si in largul meu cu el, cum dealtfel ma si simt. Chiar de la inceputul relatiei am avut o discutie deschisa despre sex , fiecare afirmand ca timpul ideal care ar trebui sa treaca pana la momentul in care se trece la o alta etapa intr-o relatie si anume la sex, este de aproximativ 3 luni. Amandoi am fost de acord ca nu ne referim la 3 luni in timp real, ci aproximam o perioada de timp care este suficienta cunoasterii partenerului. La o luna de relatie m-a intrebat daca vreau sa merg pe la el. Cu toate ca mi s-a parut cam devreme, m-am gandit ca din moment ce comportamentul lui fata de mine este asa cum mi-as fi dorit, nefiind unul fortat,nu are rost sa il judec ca se simte atras si de corpul meu. Ce mi s-a parut curios,insa ,este ca de prima data cand am fost la el acasa ,a trecut la sarutari si mangaieri foarte intime,eu simtindu-ma destul de jenata pentru ca mi se parea ca totul se desfasoara prea repede si brusc. Urmatoarele dati am devenit si eu mai relaxata , ba chiar a devenit placut si pentru mine ,cum probabil este si firesc. Mentionez ca sunt virgina si niciodata nu am ajuns mai departe de preludiu. La un moment dat, din cauza unor antibiotice, am reusit sa capat o problema de sanatate. Perioada urmatoare a trebuit sa fac un tratament de vreo 2 saptamani,iar apoi sa astept inca o saptamana pentru un nou control. Initial nu i-am spus prietenului meu ca aveam o problema de sanatate pentru ca nu imi fusese confirmata, si am evitat sa ma mai duc la el pe motiv ca as vrea sa ne cunoastem mai bine si din punct de vedere comportamental, lucru pe care el l-a interpretat oarecum firesc. Am purtat o discutie si , desi era pretextuala ,tocmai pentru ca trebuia sa gasesc un motiv pentru care nu as fi putut merge la el in urmatoarea perioada, pe langa acest aspect am urmarit sa aflu si ce simte pentru mine,cu toate ca stiam ca este o discutie prematura. La aceasta discutie el a avut o reactive usor inhibata ,in sensul ca a afirmat ca nu ii place sa poarte discutii atat de profunde pentru ca ori de cate ori discuta cu fosta prietena in acest mod, discutiile nu duceau nicaieri, intr-un cuvant il incomodeaza astfel de discutii. I-am respectat dorinta, insa asta nu m-a oprit in a deveni, daca nu ingrijorata,macar suspicioasa cu privire la ceea ce gandeste el. Peste scurt timp, cand mi s-a confirmat de catre doctor ceea ce eu banuiam, i-am explicat ca am o problema de sanatate si a fost intelegator si nimic din comportamentul lui nu s-a schimbat. Ulterior, adica de curand, cand problema de sanatate a trecut, am mai fost o singura data la el acasa si am ajuns intr-o postura foarte intima, cum nu mai avusesem pana atunci, insa nu m-am simtit pregatita,asa ca nu s-a intamplat nimic. Mentionez ca nu mi-a propus nimic, singurul lucru care m-a intrebat a fost daca as vrea sa dorm la el in noaptea respectiva. Am refuza, nefiind pregatita. Totodata ,el a mentionat ca nu ar vrea sa ma p
reseze sa fac ceea ce nu vreau pentru ca el considera ca nu ajungi nicaieri in acest mod, ci trebuie sa fie un moment propice pentru amandoi. A doua zi ne-am intalnit in oras si am avut o discutie ,care ,dealtfel, este si motivul ingrijorarii mele. Fiind un moment decisiv in viata mea, si anume inceperea vietii sexuale, moment caruia ii acord o importanta deosebita pentru ca,asa cum este normal, consider ca prima relatie de acest fel nu se uita niciodata si nu as vrea sa am o amintire neplacuta in acest sens si nici sa regret in viitor deciziile pe care le-am luat, intr-un cuvant nu vreau sa ma pripesc. Tocmai din acest motiv, am vrut sa port o discutie si cu prietenul meu pentru ca, desi comportamentul lui fata de mine este unul multumitor din toate punctele de vedere, ma simt respectata si mi se acorda atentia de care am nevoie, simt nevoia de o confirmare a faptului ca ,desi atractia fizica a lui fata de mine este intr-o proportie mare, vreau sa ma asigur ca ,pe langa ace
st lucru, exista si niste sentimente, nu vreau sa ma simt dorita doar pentru trupul meu pentru ca, din perspective mea, o relatie bazata doar pe atractie fizica, nu va putea dura deoarece dorinta sexuala ,desi nu dispare niciodata, va deveni obisnuita intre doua personae la un moment dat, iar daca nu exista si o latura spirituala care sa ii uneasca pe cei doi parteneri, relatia nu va ramane niciodata in picioare. Astfel ca i-am expus si lui punctul meu de vedere pentru a afla si eu punctual lui, am dorit un schimb de pareri. I-am spus ca, din cauza faptului ca familia mea nu mi-a putut oferi o stabilitate,din cauza divortului, eu caut sa imi formez aceasta stabilitate in relatiile mele. Astfel ca ,daca la esecul parintilor mei, s-ar adauga si un esec de-al meu pe plan sentimental si nu orice fel de esec, ci ca prima mea relatie sa fie o amintire neplacuta, psihicul meu , nu neaparat ca ar ceda, dar nu ar putea trece usor peste. Cu alte cuvinte ,vreau sa ma protejez de suferinta . Dupa ce i-am expus ceea ce eu simteam, el a spus ca ma intelege ,dar ca nu stie ce sa raspunda. Mentionez ca este un om timid, care nu exprima usor ceea ce simte, fapt pentru care i-am explicat ca as vrea sa stiu si parerea lui despre o relatie, ce vrea el de la o relatie. I-am mentionat faptul ca nu doresc sa imi garanteze ca imi va fi siamez pe viata ,ca ne vom casatori ,vom avea trei copii si un purcel pe nume Costel. Vreau doar sa stiu ce vrea el in momentul de viata de la viitor. Din spusele lui am dedus ca el considera ca e bines a ramai intr-o relatie atata timp cat este bine, cat relatia se desfasoara frumos, lucru cu care sunt perfect de acord,dar care presupune implicare din partea ambilor parteneri. Tocmai de aceea l-am intrebat daca, pentru asta el va depune un efort, daca vrea sa fie bine sau daca doar asteapta sa vada cum se desfasoara lucrurile, bine sau rau. Intrebare la care el a raspuns destul de scurt, citez “Eu vreau sa fie bine” . In acest punct, din cauza unor factori externi, discutia noastra s-a incheiat. In drum spre casa, am incercat sa readuc in discutie acest aspect printr-o alta modalitate, spunandu-I ca ,la inceputul relatiei, eu am avut impresia ca m-a placut mai mult pentru cum arata, decat pentru mine, pentru personalitatea mea, moment in care el a spus ,zambind cu subinteles, ca la aceasta intrebare nu raspunde, eu deducand ca este adevarat. Insa , nu am inteles daca acest lucru persista, daca si acum ma place doar pentru cum arat. Intrebandu-l ,mi-a raspuns ca daca aveam un comportament neplacut, s-ar fi plictisit si nu ar mai fi ramas cu mine. Intrebandu-l daca ar fi ramas cu mine in cazul in care aveam un comportament neplacut,dar aratam bine, mi-a raspuns ca sunt si alte fete care arata bine, eu deducand ca pentru el are importanta si comportamentul meu. Probabil ca pana aici nu se observa nici un fel de problema, relatia noastra parand una destul de stabila, insa nu pot sa nu recunosc ca ma framanta anumite lucruri pe care le voi prezenta pe rand. Imi este teama de afirmatia pe care el a facut-o cand se afla in momentul cand s-a despartit de prietena lui si anume ca ar vrea sa incerce si altceva. Din perspectiva mea, din acest lucru reiese ca ,asa cum de fosta lui relatie s-a plictisit, la fel de bine s-ar putea plictisi si de relatia cu mine. Pe de alta parte, combat aceasta ingrijorare cu faptul ca orice relatie este supusa la acest risc. Un alt lucru care ma ingrijoreaza este modul in care a reactionat in momentul in care eu i-am impartasit ceea ce simt, referitor la stabilitate, cat si raspunsurile lui la cele doua intrebari si anume ca el isi doreste sa mearga bine relatia si ca , daca as fi avut un comportament neplacut, nu ar fi vrut sa aiba o relatie cu mine. In ceea ce priveste primul raspuns, pentru mine nu este de ajuns ca un om doar sa isi doreasca sa mearga bine o relatie, ci trebuie implicare si trebuie ,asa cum am mai mentonat, ca relatia sa aiba la baza niste sentimente, ca partenerii sa se placa si din punct de vedere comportamental . Probabil veti considera ca déjà mi-a confirmat ca ma place si din punct de vedere comportamental prin cel de-al doilea raspuns, dar teama mea este ca, pentru el , comportamentul meu este unul care nu il deranjeaza ,ca nu ii displace sau pur si simplu se complace in situatie din lipsa de alte optiuni,dar nu este indragostit de mine, de personalitatea mea. Vreau sa simt ca este indragostit de mine si ca ,pentru a trece la urmatoarea etapa in relatia noastra, avem la baza lucrul cel mai important, acea legatura spiritual ,fara de care, indiferent cat de mare este atractia fizica, o relatie nu poate rezista pe o perioada lunga.
Aici vin intrebarile mele. Cum aflu daca este atras de mine doar din punct de vedere sexual? Pentru ca probabil imi veti spune ca de acest lucru ar trebui sa imi dau seama singura, din comportamentul lui, insa eu extrag doua mari concluzii din comportamentul lui. Ori este atras doar fizic de mine si vrea o relatie cu mine tocmai din acest motiv si vrea sa se bucure de aceasta relatie fara implicari sentimentale,atata timp cat se va simti bine, iar comportamentul lui respectuos ,care nu atrage nici un repros, este unul natural,pe care il are de la sine pentru ca asa e el construit, asa functioneaza. Ori ma place cu adevarat,dar este si foarte atras fizic de mine , neparandu-i-se neobisnuit ,ci firesc sa imi arate acest lucru. Nu imi pot raspunde la aceste intrebari si consider ca port o parte din vina pentru ca mi-am asumat riscul de a incepe o relatie cu un om care stiam ca ma place foarte mult pentru felul in care arat si ,totodata, pentru ca am acceptat sa se desfasoare totul foarte repede din punct de vedere intim,cu alte cuvinte l-am starnit ,facandu-I astfel o impresie gresita ,el putand interpreta ca eu nu vreau o relatie serioasa . Facand acest lucru, nu m-am gandit ca nu imi voi mai putea da seama daca ma place si pentru ceea ce sunt sau daca este doar atractie fizica. Eu am vrut , crezand ca asa este felul lui de a fi si anume sa fie atras fizic foarte repede, am vrut doar sa implinesc toate punctele unei relatii ,considerand ca suntem la o varsta la care si sexul are un aport destul de mare. Nu mi-am dat seama, insa ,ca nu voi mai putea urmari ,ca nu imi voi mai putea da seama daca acest om simte doar atractie fizica sau si una spirituala. Iar acum nu stiu cum sa imi dau seama daca el este implicat si din punct de vedere spiritual sau nu . Nu stiu daca sa imi asum acest risc, de a trece la urmatoarea etapa. Nu as dori sa mai aman acest moment ,nu din teama ca il voi pierde, pentru ca sunt destul de constienta ca ar fi gresit sa gandesc in acest fel ,ci pentru ca imi dau seama ca pentru el,pentru barbati in general si mai ales la varsta asta, sexul este un punct important intr-o relatie. Nu vreau nici sa fac greseala de a risca ,trecand la etapa urmatoare cu speranta ca va fi bine. Pentru acest lucru am doua optiuni: ori pun punct acestei relatii, parandu-mi-se nedrept sa aman acest moment ,care stiu ca pentru barbati este destul de important, ori ma conving ca vreau sa trec la urmatoarea etapa. Astfel ca ,pentru a trece la acea etapa, am nevoie de o certitudine din partea lui ca simte si o atractie spiritual si ca este dispus sa se implice si afectiv,sentimental in aceasta relatie. Pe de-o parte as risca pentru ca ma gandesc ca desfasurarea unei relatii nu poate fi preconizata si ca , oricat de mult isi doresc partenerii sa fie bine, conteaza si cum functionezi intr-o relatie, conteaza si cum stii sa iti tii alaturi partenerul atunci cand intervine monotonia . Pe de alta parte ,ma gandesc si la posibilitatea de a purta o discutie cu el in acest sens, insa mi-e teama ca, din cauza faptului ca este mai introvertit, imi va da raspunsuri scurte , cu doua intelesuri, din care eu nu voi putea trage o concluzie si imi e teama si de faptul ca imi va raspunde cu ceea ce vreau eu sa aud.
Concluzionand si sperand ca nu va va deranja modul in care am povestit, cam pe lung ,ce-I drept, as vrea sa stiu care este cea mai buna modalitate prin care sa pot afla ce isi doreste de la aceasta relatie. Sunt constienta ca cel mai probabil nu el este omul cu care ma voi casatori, voi avea trei copii si un purcel numit Costel, dar nici nu mi-as dori, mai ales pentru prima experienta, ca povestea mea sa cuprinda un capitol scurt, de cateva luni de relatie. Astfel ca ,va rog sa ma ajutati, spunandu-mi cum pot afla ce vrea el mai exact de la aceasta relatie si in ce stadiu considera el ca ne aflam. Va multumesc anticipat!

Aici se termina textul !

Conteaza foarte mult ce vrei tu!
iti place de el, fa-o, nu iti place, lasa-l.
Povestea mamei tale cu divortul, este povestea ei, nu a ta. Unele femei tin de un barbat si plang dupa el ani in sir fara sa realizeze, ca ne-am nascut si vom muri singuri, nu cu unul sau altul de mana.
Baiatul despre care vorbesti e foarte intelegator, eu nu stiu care altul ar mai fu suportat interogatoriul si probele la care l-ai supus.
Dupa cativa ani, sper ca nu prea multi, iti vei da seama ca, virginitatea nu e comoara. Invata sa te bucuri si de lucruri de care mama ta nu s-a bucurat si nu a fost ok. De sex, de iubire.
Inca o data daca iti place de el, nu mai perpelii atata omul ca nu castigi nimic

Cel mai probabil nu ai cum sa afli exact ce vrea el si in ce stadiu va gasiti, din doua motive: 1. poate nici lui nu ii este clar ce vrea; 2. nu exista niste stadii clare ale relatiei, asupra carora sa fie de acord toata lumea. Ceea ce doresc sa iti spun este ca tu cauti sa intelegi si sa clarifici totul, intr-un context in care este greu si aproape imposibil sa intelegi toate elementele implicate (sentimente, dorinte etc.). Asadar, as dori sa-ti spun cateva idei mai generale.

1. Barbatii sunt, in general, fiinte vizuale, intotdeauna vor fi atrasi de femei. Asadar, atractia sexuala exista si este de multe ori prima emotie identificata clar. Pe de alta parte, daca ar fi existat DOAR atractie sexuala, sub nici o forma nu ar fi avut rabdare si ar fi fost interesat sa discutati toate chestiile astea. Ar fi vrut sa se culce cu tine, si daca asta nu s-ar fi intamplat repede, ar fi trecut la urmatoarea. Eventual, nici nu renunta la relatia anterioara. Asadar, este clar ca acolo este CEVA mai mult decat doar atractie sexuala.

2. Vrei sa stii exact daca exista sentimente la mijloc. Am zis mai devreme ca "ceva" exista, pare sa ii pese de tine, dar e posibil sa fie prea devreme sa incerci sa transpui acel "ceva" in niste sentimente clare. Daca exista iubire sau daca este indragostit – pare putin prea devreme sa ii ceri sa exprime aceste idei (mai ales ca exista barbati care chiar si cand le simt au probleme in a le exprima). In acest moment esti la o raspantie de drumuri: o cale poate sa conduca spre o cristalizare a sentimentelor, daca ii dai timp, sau cealalta cale poate sa conduca la dezamagire deoarece ii ceri prea repede ceva ce el nu stie daca iti poate oferi. Asadar, mai asteapta pana a-l intreba clar de sentimente.

3. Din tot ceea ce ai scris, raman cu impresia ca ai nevoie sa stii in detaliu tot ceea ce se intampla pe plan emotional/afectiv in relatie, deoarece vrei sa stii ca este ceva ce va dura. Aici vad o mare nevoie de control (sa stii totul), cat si o frica de abandon (daca se va termina!?). Aceste reactii sunt normale in urma divortului parintilor, dar nu sunt neaparat si folositoare, deoarece iti vor crea mai multe probleme in viata afectiva. Indiferent ce se intampla cu aceasta relatie, te-ar ajuta foarte mult sa inveti sa nu mai ai nevoie de atat de mult control si sa nu iti fie teama ce se va intampla cu tine pe plan emotional daca se va termina. In acest sens, gandeste-te serios daca nu ai dori sa incepi o psihoterapie la un moment dat. Mi se pare necesar sa faci ceva in legatura cu acestea daca doresti sa ajungi sa ai o relatie care intr-adevar sa dureze mult timp.

4. Nu planui relatia inainte. Sa stii clar ce simte fiecare, in ce stadiu sunteti, daca este stadiul "potrivit" cu inceputul sexului… Nu cauta, in acest moment, sa afli viitorul. Uita-te la prezent. Nu il intreba ce asteptari are el (ce doreste in viitor de la relatie), intreaba-l ce vrea acum, ce simte acum. Acelasi lucru este valabil si pentru tine: lasa putin deoparte ce vrei sa fie peste 2-3-6-12 luni si uita-te la ceea ce vrei acum. Iti place de el? Simti afectiune pentru el? Ti-ai dori sa te culci cu el? In acest moment al relatiei trebuie sa va clarificati amandoi sentimentele, nu asteptarile. Iar asta cere timp.

Pe scurt, incearca sa ai rabdare. Doar asa se vor putea dezvolta sentimentele pe care le cauti. Iar in acest timp, lucreaza la tine, la dezvoltarea ta, deoarece acest lucru te va ajuta in toate relatiile pe care le vei avea. Accepta nesiguranta, ca nu ai cum sa stii totul, precum si faptul ca, daca se va termina candva, poate momentele frumoase din relatie au fost indeajuns de frumoase/bune/multe/etc. incat acea relatie sa fi meritat.

iti inteleg prudenta, dorinta de a nu suferi cum a facut mama ta in momentul divortului (si poate inainte), dar iti pot spune un lucru: nu pierde timpul cu cineva daca nu esti sigura ca vrei sa fii acolo/in acea relatie. Dorinta de a face sex cu partenerul/partenera este bine sa fie prezenta in amandoi… altfel doar ii faci pe plac celuilalt, asa cum iti este si tie teama sa se intample. Daca ai retineri in a te culca cu el, atunci este posibil ca, cel putin instinctiv/inconstient sa NU vrei sa o faci… deci te-ai forta daca ai accepta. Daca te doreste ca pertenera, atunci va astepta cat este nevoie sa iti dovedeasca meritul de a-l primi langa tine. Este mai simplu decat pare. Succes!

Concluzia mea din ceea ce ai scris este urmatoarea: trebuie sa va maturizati (amandoi) si sa va dati seama de ceea ce vreti unul de la celalalt. Am impresia ca prea cauti nod in papura, analizezi prea intens unele replici care poate din punctul lui de vedere nu prea au relevanta. Eu zic sa te relaxezi, sa te bucuri de momentele frumoase ale acestei relatii, sa lasi lucrurile sa decurga si indiferent de rezultat nu uita ca esti tanara, ai toata viata inainte, primul venit nu e intotdeauna si cel potrivit.

Mesaj:
Buna ziua! Ma numesc Carmen, am 18 ani si ma confrunt de aproximativ de 10 ani cu o problema din care simt ca nu mai scap. Problema este transpiratie excesiva la talpi,axile si palme. Am fost la diferiti medici,insa fara niciun efect. Problema aceasta a devenit o obsesie pentru mine,ma gandesc ca nu ma mai fac bine niciodata. Va rog din suflet,daca cumva credeti ca ma puteti ajuta va rog sa o faceti. Multumesc

Exista remedii naturiste pt aceasta problema, care cu adevarat dau roade. Intreaba la farmacie si vezi pe site-urile naturiste, gasesti diverse plante si combinatii de plante, tincturi de pus in apa si tot ce ajuta la asta.

consultati un psihiatru. Este posibil sa fie simptome ale unei tulburari anxioase. Succes!

Domnisoara Carmen, acestea sint tulburari vegetative si sint puse pe seama hormonilor de crestere… vezi un specialist endocrinolog

Carmen, tine cont ca acum zece ani nu aveai problema aceasta, deci nu ai motive sa crezi ca nu vei scapa de ea. Poate tine de emotivitatea excesiva sau de o dereglare fiziologica. Cert e ca poti lupta pe ambele fronturi simultan. Prima recomandare e sa mergi o data pe saptamana la sala si apoi, neaparat, la sauna. Sauna va face minuni pe termen lung. Exista ceaiuri si pudre speciale care reduc transpiratia, si poti sa alegi de pe net ce ti se pare potrivit tie. Apoi, poti ataca emotivitatea, in functie de sursa ei. Sursa o poti afla si anihila (daca nu o cunosti deja) prin terapie EFT (terapie de eliberare emotionala). Nu ai decat sa te hotarasti, sa alegi si sa te programezi.

RASPUNS: Am fost la endocrinolog si a spus ca nu are nicio legatura problema aceasta cu specialitatea de endocrinologie. Am fost si la dermatologi , homeopati, psihologi, insa nimic nu are efect. Si simt uneori ca intru intr-o stare depresiva .

Daca ai incercat toate acestea si nimic nu a fct.,incearca ceea ce a specificat Doamna Carmen,EFT te va ajuta si-n eliminarea starii depresive,anxietatii care nu face altceva decat sa-ti accentueze transpiratia….Succes!!!!

Este cunoscut faptul ca transpiratia excesiva poate avea cauze hormonale. Daca endocrinologul a spus ca nu are legatura inseamna ca trebuie sa-si dea demisia.(nu este obligatoriu sa fie asta cauza dar poate fi una dintre cauze) Ti-a facut analize hormonale si au iesit bine? Sau a aberat fara analize? Schimba medicul, psihologul etc cu altii competenti. Nu toti medicii si terapeutii sunt competenti din pacate. Si am intalnit multi incompetenti. Daca esti medic, psiholog etc nu inseamna ca esti si unul bun. PS: transpiratia excesiva poate fi cauzata de probleme cu tensiunea arteriala(cunosc mai multe astfel de cazuri in care transpiratia era cauzata de tensiune)

Dacă aş fi în locul dvs, mi-aş face analiza firului de păr pentru toxine ca mercur, cupru sau altele. Nu ştiu dacă arsenicul se face tot din firul de păr, dar se pare că poate fi cauza principală. De citit aici http://tinyurl.com/kdolrbu Probabil că ar fi o idee să testaţi şi hormonii suprarenali cum sunt DHEA şi cortisolul.

Natural, O DEZINTOXICARE FIZICA, ar fi necesar.poti rezolva problema renuntand la bauturile energizante si la mancarurile condimentate. Tine un regim, fa o cura de detoxifiere cu plante = o metoda mai usoara de detoxifiere, nu e radicala si are efect terapeutic. Cu PAPADIE,(- drenator hepato-biliar, depurativ sanguin, diuretic,tonic, decongestiv – radacinile de papadie se prepara ca decoct- se fierb 3-10minute, 2 lingurite radacini la 250ml apa si se bea dimineata 2 cani, timp de 1-2 luni), SANZIENE GALBENE ( – contine taninuri, cumarine, iridoide, acizi organici si activeaza procesele de eliminare a toxinelor – se foloseste infuzie 1 lingurita de planta la 200mlapa clocotita, se beau 2-3 cani pe zi inainte de mese, caldute), URZICA (- curata si fluidifica sangele, vitalizeaza si reminalizeaza(infuzie , la o lingura de planta, o cana de apa clocotita, 1-3 min, 3 cani pe zi timp de 3-4 saptamani). Medicamentos , infiltrarea cu botox da rezultate si aplicatia de solutii ce contin aluminiu iontofozoza pentru talpi si palme.Hipersudoratia apare in cazul cand exista oscilatii ale unor hormoni, in hipertiroidie sau in boli metabolice ca diabetul.

Puteti incerca si medicina complementara alternativa.

Buna seara !Am un baietel cu autism si vrem si noi un coordonator in terapie,ne puteti ajuta?

In ce oras este baietelul?

suntem de la Petresti, jud D-ta ,la 70 de km pe autostrada Bucuresti-Pitesti

Eu sunt in Cluj si face mai dificila implicarea, insa daca imi trimiteti mai multe detalii pe privat despre situatia concreta medicala va pot ajuta cu informatii si indrumari.

multumesc !

vorbiti si cu un terapeut Bowen

puteti sa ma contactati oricand, va ajut cu mare drag, Mihaela Vasile!

Puteti incerca si la Fundaţia Minți Deschise are sediul in Bolintin Vale si va e mai aproape

Presupun că v-ar ajuta şi articolele de aici http://www.alergicblog.ro/psihiatrie/tulburarile-de-spectru-autist/

Cred ca cei de la Asociația Aita vă pot ajuta.

Nu stiu cati ani are baietelul, insa cu cat se intervine mai repede este mai bine pentru el. Nu neglijati socializarea, pentru ca nu este de ajuns sa aveti programe terapeutice bine structurate. Copilul trebuie sa invete sa interactioneze cu ceilalti de varsta lui, in diferite situatii. Dumneavoastra trebuie sa va inarmati cu multa rabdare si putere, pentru ca alaturi de terapeuti sa va ajutati copilul. Aveti un rol extrem de important in recuperarea lui. http://www.psihologfocsani.ro/autism/;

BOWEN SI HOMEOPATIE LA DR GENTIANA CIUBUC 0745159215

IN BUCURESTI SUNT 2 TERAPEUTI BOWEN SOT SI SOTIE DIN CATE STIU, SPECIALIZATI PE COPII CU AUTISM , CU REZULTATE EXCEPTIONALE

Mihaela putem vorbi pe tema asta sanse sunt..

Buna ziua.intrati va rog pe portalul SERA Romania,exista un specialist in autism din Franta care vine in mod regulat la Bucuresti si nu numai,sustine comferinte si educa parintii cu copiii cu adiverse forme de autism.D-na se numeste Evelyne Soyez Papiernick,gasiti detalii despre dansa,atat pe net,cat si prin cei de la SERA Romania.este foarte importanta stabilirea corecta a diagnosticului si o evaluare amanuntita a tuturortulburarilor asociate autismului.Succes!

stiu ca sunt sanse dar din pacate terapia costa f mult…nu putem face fata

Atunci incepeti cu minimul..cu oincetul.. Nimeni credca nu va obliga…

stimata doamna,nu cred ca o evaluare a unui specialist care are peste 30 de ani de experienta in autism,poate insemna un cost imens,eu am asistat la o comferinta a dansei acum 2 ani la bucuresti,dansa are carti editate si am vazut cu ochii mei copii tratati de dansa ,care vine cam de 2 ori /an in Romania,o sed de evaluare la dansa costa 50 de euro si dureaza cam 2 ore.Va recomand cu multa incredere,dansa vine de 16 ani in romania in mod repetat si va asigur ca este o profesionista desavarsita!

la ce sa ma oblige, Aliona Ion Vetrici ?

Ati zis ca terapia e ft scumpa si nu puteti fc fata?Uite la acesta intrebvare am dar raspuns..

nu e vorba de evaluare d-na Andrea Vescan ,normal ca pot sa fac o evaluare,e vorba de terapia cere trebuie facuta zi de zi…aici costa multe 30 /ora ,4 ore pe zi ….daca faci cand se poate e egal cu 0

normal ca nu ma obliga nimeni,eu am spus doar ca e terapia scumpa,noi de coordonator avem nevoie,ca lucrez eu cu el dar programe sa am

Sunt de acord Mihaela cu dum. , incepeti cum am zis mai sus de la min..adika tratament natural..Eu am ft multa lit-ra in rusa credca nu pot sa va traduc tot dar sunt ft multe rezultate pozitive ..

Metodele care le aplicam noi in practica sun ft efective pt aceasta diagnoza..Din pacate am putina lit-ra romana mai mult lucrez in ruseste..de aia am si teste clinice in rusa si rezultate ..

nu m-ati inteles,dansa nu face doar evaluari are o scoala a parintilor infiintata la craiova si galati in care pregateste educatori si specialisti in autism,totodata educa parintii despre cum sa gestioneze problemele psihocomportamentale ale copiilor sai,terapie ocupationala,kinetoterapeuti specializati pe aceasta afectiune,coordoneaza si elaboreaza un plan de tratament individualizat pt copilul dvs.in functie de evaluarea dansei,iar cand revine in tara,reevalueaza progresiile obtinute,in tot acest timp sunteti ghidata,de catre specialistii care sustin si cunosc terapia dansei…Dansa este cunoscuta in literatura de specialitate si lucreaza cu psihiatrii si neurologi din state si Canada,precum si in Europa,deci este o somitate,ramane sa alegeti metodica adecvata pt copilul dvs…succes!

Mihaela Vasile Intrati pe http://autism.ro/forum/ si veti gasi acolo raspunsuri la multe dintre intrebarile dvs si posibilitatea de a contacta direct persoane cu experienta in domeniu din toata tara, inclusiv din zona dvs. Sunt convins ca in cazul unei situatii materiale dificile veti gasi intelegere si ajutor.

Mesaj:
buna ziua
Sunt o femeie de 31 ani, casatorita cu 2 copii si ma confrunt de o viata cu dureri de cap, migrene,pt ca m-am tot documentat si dupa consult oftalmologic si orl care au iesit perfecte am ajuns la concluzia ca sufar de migrene fara aura.acestea au devenit din ce in ce mai dese ajungandu se la 2, 3 episoade pe luna.episoade ce dureaza in jur de 3 zile, timp in care iau zilnic cate o aspirina sau un agocalmin deoarece acestea imi calmeaza durerea. la un consult neurologic nu am fost pt ca stiu ca imi va da un tratamanet cu medicamente mai nocive si nu prea as vrea sa iau altceva daca tot imi trece durerea cu aspirina si agocalmin. intrebarea mea este de fapt daca pot lua zilnic cate o aspirina, asta si atunci cand nu am migrena, ca sa le previn in vreun fel. ar fi ceva reactii adverse daca as lua zilnic cate o aspirina? mentionez ca durerile de cap sunt localizate fie la tample, fie in ochi, sunt mereu obosita, la efort fizic creste durerea, ma deranjeaza lumina de afara si am mereu o stare enervanta datorita acestei dureri. ce pot lua altceva ca sa previn cumva migrenele? am obs ca acestea apar cel mai des cand imi modific programul de somn. de ex intr o noapte am avut o insomnie, pur si simplu nu puteam adormi si cum m-am trezit de dimineata m a si luat durerea de cap. deja e a treia zi si eu inca o mai am, sunt cqa o planta. desi urmatoarele nopti le-am dormit intregi si bine. daca dorm prea putin nu e bine, daca dorm prea mult iar nu e bine.deasemenea cateodata si dupa sex incepe durerea de cap, cred ca de la efort, de la respiratie. astept un raspuns in legatura cu aspirina, fara sa ma trimiteti la consul neurologic. ca nu am timp de stat pe la usi. multumesc

poate ar fi bine sa va faceti timp de ‘stat pe la usi’ ca sa aflati (intr-un final) ce se intampla cu Dvs… pt ca daca nu va ocupati, este posibil sa va faceti timp de stat prin spitale. Nu este intentia mea sa va panichez, doar sa va atrag atentie. Faceti bine si mergeti la orice control necesar, nu va neglijati sanatatea! Succes!

Daca migrena se instaleaza si aspirina o combate, atunci e benefica; dar nu cred ca previi migrena cu aspirina, eventual poti dezvolta dependenta fata de substanta activa, ingerand-o cu consecventa un timp indelungat. In plus, in acest fel lucrezi doar cu efectul, in timp ce cauza va continua sa existe si ii va permite in continuare migrenei sa te agaseze. Tu alegi daca stai pe la usi ca sa afli cauza si sa o combati apoi, sau daca stai acasa si combati efectul. Ambele variante sunt cu costuri. Daca vrei sa combati efectul, problema migrenei se perpetueaza la nesfarsit; daca vrei sa combati cauza, atunci stai pe la usi. Dar care varianta aduce mai multe beneficii? Costuri aduc ambele. O solutie de compromis ar fi sa-ti faci programare la un cabinet privat si atunci nu stai la usi. Costul pe care il platesti in aceasta varianta ar fi ca medicul specialist sa-ti spuna ca din punctul lui vedere (neurologic, de exemplu) esti clinic sanatoasa; atunci ar insemna sa-ti faci programare la un alt cabinet privat, cu alta specializare; si tot asa sa mergi pe dibuite, pana ajungi si la un cabinet de psihologie clinica. Atacul de migrena se poate datora si tulburarilor din spectrul anxietatii. Insa oricare ar fi cauza, nu lasa ca aceasta problema sa-ti afecteze copiii datorita starilor pe care ti le da migrena.

exista si medicamente care ajuta la preventia migrenelor, dar trebuie recomandate de un neurolog.

"la un consult neurologic nu am fost pt ca stiu ca imi va da un tratamanet cu medicamente mai nocive si nu prea as vrea sa iau altceva daca tot imi trece durerea cu aspirina si agocalmin"… Pai in acest caz, succes.

Este necesar sa-ti faci toate controalele necesare,eu aveam dureri de cap din cauza tiroidei,fratele meu din cauza problemei la inima,nerezolvate aduc chiar si decesul……Daca nu exista niciun fel de problema fiziologica atunci este necesar un control pe plan sufletesc,psihologic,neurologic….Succes!Din inf.ce le am de la o asistenta med.,o jumatate de aspirina pe zi nu dauneaza,ajuta la multe,la o circulatie sanguina mai buna etc….insa este bine sa fie rez.cauza durerilor asa cum a specifica Doamna Clau Anki.

http://viataverdeviu.ro/daca-iei-o-aspirina-pe-zi-acest-lucru-va-cauza-cancerul-nu-il-va-preveni/

In afara de articolul de mai sus pe care l-am gasit acum stiu inca de cand eram copil ca aspirina poate cauza moartea. Am in casa carti si agende medicale si in una dintre ele am citit . Sunt scrise de catre medici si se preda dupa ele
Va asigur ca nu este doar un zvon .Aspirina este extrem de periculoasa cu toate ca nu pare si multa lume o ia pt raceala. In afara acestor lucruri afecteaza grav si stomacul. In strainatate aspirina si algocalminul se afla pe lista medicamentelor ce au fost interzise

Mesaj:
Buna ziua…am o problema sau cel putin asa o consider eu.Sunt frigida (cred).Sunt cu sotul meu de 8 ani ,la inceput totul frumos….faceam dragoste cand si unde apucam si cum vroiam bineinteles cu rezultate din ambele parti adica simteam placere amandoi.Mentionez ca mi-am inceput viata sexuala la 19 ani si a fost singurul barbat din viata mea.Dupa 2 ani de relatie ne-am casatorit iar la 2 ani de la casatorie a urmat si un copil.Problema este ca nu "mai am chef" sa facem dragoste,sex desi sotul face totul ca sa fie bine.Il iubesc din toata inima. Este un sot minunat si un tata exceptional.Mentiionez ca am 27 de ani iar situatia sa agravat cam de cand eram insarcinata…..chiar si naintenaveam perioade cand il refuzam categoric dar acum simt ca nu mai pot.El e sofer si vine acasa in wikeend numai si ar ttebui "sa sar pe el" cand vine acasa dar surprizaaa …..nu se intampla asa,imi este groaza de momentul cand ne asezam in pat,nu suport sa ma atinga sa ma mangaie….nu mai zic de zonele intime pt ca nici nu incape vorba.Ce e de facut?Mentionez ca tot timpul a avut grija cu mine,ma inteles nu a insistat la nesfarsit daca nu am vrut ca de multe ori ma gandesc ca oarr merit sa se poarte asa cu mine in ciuda refuzurilor mele?Nu stiu ce sa fac pentru ca ma gandesc ca intro zinse va satura de "ifosele" mele.Il iubesc prea mult ca sa il ranesc.Sper ca am fost destul de explicita si spr de asemenea sa gasesv un raspuns.Va multumesc.

v-as recomanda sa consultati un sexolog. Va poate fi de folos in identificarea cauzei(lor) ‘frigiditatii’ Dvs. Succes!

Nu este necesar sa va catalogati drept frigida. Este un cuvant mult prea dur. De-a lungul unei relatii, este posibil sa va pierdeti interesul in ceea ce priveste sexul. Ca femei, stresul, oboseala ne influenteaza. Cum sa ne mai simtim atragatoare sau sa fim dornice de ceva mai mult? Incercati sa iesiti la intalniri romantice cu sotul dumneavoastra, sa faceti lucruri ce va fac sa va simti iar femeie, si nu mama, sotie etc.

Pentru mai multe informatii ma puteti contacta la nr de telefon: 0749 573803 sau pe mail: carausu_elena@yahoo.com (Cabinet psihoterapie integrativa si psihologie clinica Cluj)

V recomand sa va documentati cu privire la pudra de Maca

Daca ati avut o nastere traumatizanta, ar putea fi una dintre cauze.Consultati un tarapeut specializat in sexologie, cu siguranta va ajuta.Daca la inceput a fost bine nu poate fi vorba de frigiditate, probabil alta este cauza.

Folositi exprimarea "ar trebui sa sar pe el". Faptul ca ati vrea sa existe dorinta si stiti si cum ati vrea sa decurga viata dvs. sexuala poate fi foarte stresant, astfel incat sa va blocati in rationamente cum este "ar trebui sa sar pe el/ar trebui sa imi faca placere". Ati putea sa discutati cu sotul si sa-l faceti constient de trairile dvs.? Poate, in felul acesta, nu ati mai pune presiune pe dvs. incat sa va ganditi doar la ce ar trebui sa simtiti. Daca dispare presiunea va veti putea permite sa va simtiti cum vreti, sa va lasati in voie, iar lucrurile vor merge de la sine.

Toate au un motiv. In cazul tau, il putem descoperi impreuna prin terapie.

Recomand sa mergeti la un psiholog! Lucurile sunt mai simple decat par!

Mesaj:
Buna ziua…am o problema sau cel putin asa o consider eu.Sunt frigida (cred).Sunt cu sotul meu de 8 ani ,la inceput totul frumos….faceam dragoste cand si unde apucam si cum vroiam bineinteles cu rezultate din ambele parti adica simteam placere amandoi.Mentionez ca mi-am inceput viata sexuala la 19 ani si a fost singurul barbat din viata mea.Dupa 2 ani de relatie ne-am casatorit iar la 2 ani de la casatorie a urmat si un copil.Problema este ca nu "mai am chef" sa facem dragoste,sex desi sotul face totul ca sa fie bine.Il iubesc din toata inima. Este un sot minunat si un tata exceptional.Mentiionez ca am 27 de ani iar situatia sa agravat cam de cand eram insarcinata…..chiar si naintenaveam perioade cand il refuzam categoric dar acum simt ca nu mai pot.El e sofer si vine acasa in wikeend numai si ar ttebui "sa sar pe el" cand vine acasa dar surprizaaa …..nu se intampla asa,imi este groaza de momentul cand ne asezam in pat,nu suport sa ma atinga sa ma mangaie….nu mai zic de zonele intime pt ca nici nu incape vorba.Ce e de facut?Mentionez ca tot timpul a avut grija cu mine,ma inteles nu a insistat la nesfarsit daca nu am vrut ca de multe ori ma gandesc ca oarr merit sa se poarte asa cu mine in ciuda refuzurilor mele?Nu stiu ce sa fac pentru ca ma gandesc ca intro zinse va satura de "ifosele" mele.Il iubesc prea mult ca sa il ranesc.Sper ca am fost destul de explicita si spr de asemenea sa gasesv un raspuns.Va multumesc.

Buna! Din Cat inteleg, tu te_ai invatat Putin singura tu spui ca_l iubesti, atunci iubesti_l!! Aratai, fal sa simta asta, demonstreazai!! Nu lasa lucrurile sa parcurga de la Sine, sunteti tineri, aveti un copil, sfatul meu Este sa nu_l mai respingi, ti_ai pus intrebarea :::oare El Cum se simte Sau ceea c’è simte atunci Cand sotia lui nu_l. Vrea?!pune_te tu in situatia lui, sa_ti faca El asta, tu ce ai zice? ?incearca sa fiti ca prima, Sper sa treaca perioada asta<3

Poti incerca pentru inceput, acomodarea. Din din ce ai mentionat aceasta nu era o problema inainte, deci se poate ajunge la un rezultat favorabil. In prima faza incercati ca atunci cand va puneti in pat sa stati goi unul langa altul…fara atingeri doar asa pur si simplu. In a doua faza incercati si mangaierile, evitand pentru inceput zonele genitale si tot asa, treptat! Iar cand faceti acest lucru vorbiti de experientele trecute, cum era, ce simteati etc. Cred ca asta ar fi cheia

Recomand sa va faceti timp pentru a merge la un psiholog. Este o problema care se poate rezolva relativ simplu, daca va iubiti!