Mesaj:
Buna ziua . Am o intrebare, sunt in dilema si nu stiu cum sa procedez. Sotul meu consuma alcol aproape in fiecare zi si atunci se enerveaza din orice si ma injura de lucruri sfinte, ma jigneste de nenumarate ori si mai nou foloseste cuvinte jicnitoare care in trecut nu le pronunta. Ma face sa pling din ce in ce mai mult. Ma jicneste si ma injoseste in public, fata de alte persoane. Avem patru copiii si unul in plasament, eu fiind asistent maternal iar el padurar. De miine mai primesc un copil in plasament, mai mult fortat. Doi dintre copii mari sunt plecati in strainatate. Simt ca am ajuns la capatul puterilor. Ce sa fac? Am incercat sa vorbesc cu el, dar nu prea reusesc din pacate. Mentionez ca am probleme de sanatate si ma simt uneori foarte rau dar nu ma crede si din lipsa banilor stau si sufar. Trebuie sa rezist pentru copii, oare cit, cit sa mai sufar. Simt ca am nevoie de o imbratisare, de o vorba buna, de un zimbet ….

ar fi bine ca sotul sa recunoasca faptul ca are o problema cu bautura si ca ar fi de dorit sa remedieze aceasta situatie. Daca nu vrea, poate ar fi mai bine sa va reevaluati casnicia. Succes!

Trebuie sa rezistati pentru copii??!!Gresit!!!!!!.Aveti nevoie sa fiti linistita pentru binele copiilor nu tensionata,starea se transmite copiilor….Aveti nevoie de ceea ce a-ti specificat,imbratisare,caldura,zambete,aveti dreptul la caldura sufleteasca.Sotul are o dependenta pe care este nevoie sa si-o rezolve cu ajutorul unor persoane specializate…Succes!!!!!!!!

Draga doamna, alcoolul nu face decat sa amplifice ceea ce simte sotul dumneavoastra, iar cuvintele urate care ii ies din gura dupa ce bea exprima o nemultumire pe care, in circumstante normale, nu le poate exprima. Atitudinea dumnealui nu e de scuzat, dar o puteti intelege. Ne-ati spus prea putin despre ce se intampla ca sa intelegem exact, dar sigur omiteti ceva important. Nimeni nu ne transforma in abuzati – singuri permitem acest lucru si incepem sa gasim motive pentru care asa ar trebui sa se intample lucrurile. Nu sunteti de vina pentru asta, pur si simplu nu stiti ca aveti de ales, impovarata cu atatea lucruri de facut si cu atata responsabilitate. Aveti, cu siguranta, metode prin care sa vorbiti cu dansul cand nu bea, dar nu va feriti de o asemenea discutie. Pastrati un ton moderat si intelegator, ca sa puteti afla ce-l apasa sau nemultumeste de procedeaza asa. Eventual purtati discutia departe de casa, departe de copii, de mediul casnic care poate declansa anumite comportamente nedorite. Afland ce ascunde veti intelege ce se intampla si veti putea sa-i transmiteti si dumneavoastra ce va apasa, incercand sa gasiti solutii impreuna.

Mesaj:
Buna ziua. Am o problema cu orientarea in cariera.
Nu stiu ce imi place. Merg in multe directii dar nu reusesc sa-mi gasesc un job in fel si chip. Nu am nici un venit, iar mama are un salariu mic. Astfel ca nu-mi pot permite sa investesc in cursuri de formare profesionala decat gratis si acelea cand se realizeaza grupe de doritori. Am licenta luata in 2010 in domeniul economic la o facultate la stat in Bucuresti si am mai lucrat cu intreruperi pana in prezent cate ceva. Am dat mai multe teste de cariera dar rezultatele nu-mi ofera claritate si nici perspctive + mama se pensioneaza in vara lui 2015. Aveti vreo solutie, recomandare ? (Va pot trimite si un cv).

Ai probleme cu lenea, neasumarea responsabilitatii propriei vieti si parazitarea mamei. Se trateaza cu munca de orce fel ,pe fond de foame si fara sprijinul mamei.

Dana Falchidi esti un pic cam rautacioasa. Toata lumea stie cat de greu se gaseste un serviciu si care este traiul in Romania, nu o cunosti pe aceasta fata si judeci gratuit! Sa-ti fie rusine!

daca doresti, putem sta de vorba (gratuit) la cabinet. Poate gasim o solutie www.cmibotezat.ro

Nu va suparati, de ce permiteti comentariile rautacioase la adresa unor oameni care au probleme si cer ajutor? Comentariul doamnei Dana Falchidi mi se pare foarte urat. Vad ca doamna este psihoterapeut. Ma intreb cum un psihoterapeut poate scrie asa ceva, pe deasupra mananca si litere… oare stie ce e ala CODUL DEONTOLOGIC de care trebuie sa tina seama? Oare ce se alege de bietii clienti (daca are asa ceva) care ii intra in cabinet? HALAL PSIHOTERAPEUT!!!!

Comentariul doamnei Alice Cincu ar fi fost suficient… Haideti sa nu transformam toata aceasta discutie intr-o reactie la adresa doamnei Falchidi.

Doamna Dana Falchidi, cam dur si judecativ raspunsul dvs, nu cred ca ajuta. Domnisoara aveti nevoie de o orientare profesionista in cariera. Din pacate, in situatia dvs se afla multi tineri, nu se cunosc pe sine, nu stiu de ce resurse dispun, au incredere, stima de sine scazute si stau pe banii parintilor dupa ce au treminat o facultate. Am incredere in d-nul Botezat Radu ca va face lumina. )))))))))))

Am lucrat 3 ani jumate din 2010 dupa ce mi-am luat licenta in diverse domenii retail, marketing, banci, insa nu mi-am determinat domeniul de baza unde sa-mi creez o cariera de succes. Asa cum am mai spus am dat niste teste de cariera iar rezultatele au fost irelevante. Mai are cineva si alte idei ?

Deci era vorba de un tanar.:)))))))) Scuze.:)))))) Se pare ca doresti sa colectionezii idei. Daca ai fi mai atent ai vedea ca deja ai primit mai multe solutii. Sa inteleg ca doresti ca cineva sa iti rezolve problema, cumva?

Da. Contacteaza-ma, te ajut in mod gratuit

Este bine ca ai profesat in diferite domenii,un mod ideal de a te descoperii,de a te dezvolta profesional si personal..Deschiderea la nou,inteligenta pe care o ai ajuta….Sigur mai este si altceva de facut,incercat ptr.a-ti determina domeniul preferat.Curaj, vointa ai si a te consilia cu pers.specializate te vor ajuta sa reusesti …Succes!!!!!!!!!

Uite, iti ofer GRATUIT doua sedinte de COACHING ONLINE pentru orientare in cariera, in urma carora vei avea o CU TOTUL alta perspectiva asupra modului in care doresti sa iti castigi existenta. Singura conditie este sa ai un cont de Skype, sau messenger. Si sa aloci cate o ora pentru tine, la o data stabilita de comun acord.

E interesant daca lumea poate aici sa-si gaseasca raspuns la anumite probleme pe care le au.Bravo.

Matei, daca vrei sa-ti gasesti chemarea, gaseste-ti un job care sa te poata intretine, nu cauta jobul ideal. Apoi, dupa ce te obisnuiesti la munca, incepe sa faci, in timpul liber, ceva ce iti place, ce te atrage, ce-ti aduce bucurie si placere. Rareori jobul coincide cu pasiunea, dar aproape niciodata nu poti sa te intretii de la inceput facand doar ceea ce iti place. Deci nu te lasa pe tanjeala; trimite CV-uri cat poti de multe, cauta tu insuti de munca, mergi la ANOFM, mergi la cel putin trei interviuri pe saptamana si accepta primul job care ti se ofera. Poti, mai tarziu, dupa un an sau mai multi, sa-ti cauti unul mai bun – in timp ce inca muncesti, dar atunci poti sa si alegi. Ok? Iti vei da seama treptat care ti-e chemarea, nu forta lucrurile, lasa-le sa ti se reveleze. Niciun test psihologic nu-ti va putea raspunde la intrebarea: "ce mi-ar placea cu adevarat sa fac in viata?" Numai tu, si asta in timp. Numai bine!

Mesaj:
Buna Ziua! Am apelat la aceasta posibilitate pt. a incerca sa rezolv o situatie destul de complicata din pct.meu de vedere!
Luna aceasta implinesc 6 luni de casatorie si un an de relatie! Tin sa mentionez ca am o relatie cat se poate de normala si fericita.
Fiind intr-o tara straina venita de 6 luni si sotul meu fiind mai mult plecat(detinand o firma de transport)am decis ca ar fi bine sa stam impreuna cu mama lui!
Desi sunt stabiliti in S.U.A de 14 ani,soacra mea nu a reusit sa lege prietenii de niciun fel. In acest an este in plin divort dupa o casnicie de 30 de ani care, dupa parerea mea s-a consumat in cele mai anormale conditii (bataie de joc).
Incetul cu incetul am luat amandoi in spate povara problemelor ei, mai ales eu…fiind in preajma mea zilnic.
Este o persoana foarte dificila si a reusit incet incet sa se planga si de mine si de sotul meu! Uneori am sentimentul ca este nefericita ca vede in fata ei un cuplu fericit (avem varsta de 28 de ani amandoi).
De fapt nu este multumita nici de jobu-ul ei.
Am incercat amandoi sa discutam toate aspectele pt a gasi o solutie de convietuire linistita si mai optimista insa totul a fost luat de ea ca o ofensa!
Eu am incercat sa nu creez probleme insa totul are o limita de care este firesc sa tinem cont!
Am decis intr-un final sa ne separam si sa pastram legatura mutandu-ne intr-un alt stat si pe motivul ca sotul meu are o oportunitate foarte buna de a dezvolta afacerea in acea zona!
Vreau sa mentionez ca sotul meu suporta majoritatea cheltuielilor iar soacra mea este o persoana care traieste pentru shopping!!!
De aici ne-am speriat foarte tare amandoi pt ca ea a facut cred o criza de nervi, cu tipete, plansete si chiar amenintari! sustine intr-una ca o paraseste si o lasa singura intr-o tara straina!
Au existat cateva certuri si intre noi..inevitabil deoarece el fiind speriat ar vrea sa ramanem totusi cu ea insa eu nu mai sunt acelasi om optimist! Ma critica si tot timpul este cu ochii pe mine, nu cred ca im doresc sa raman langa ea! Simt ca am langa mine acel “vampir energetic”

Mesaj:
Buna ziua. Numele meu este M. si sunt separata de sotul meu de cateva luni. Singuratea imi umple casa si nu stiu cum sa o alung. Acum sase ani am fost operata de cancer si cu greu am traversat toata aceasta perioada, sotul meu fiind intr-o relatie extraconjugala. Astept sfaturi pentru a merge mai departe cu capul sus. Multumesc.

ar fi bine daca ati incepe un proces psihoterapeutic pt a va putea reevalua momentul in care va aflati si ce strategie sa aveti pe viitor

Iti inteleg problema si singuratatea prin care treci, dar ce-ti mai poti dori de la o persoana care te-a inselat si care nu ti-a fost alaturi? Ce vrei cu adevarat este legat de partea materiala sau de partea emotionala? Poate ca ar trebui sa te uiti spre tine, cea care esti cu bune si rele, cu ingaduinta si sa incerci sa vezi ce reusite ai avut in viata de una singura, cum ai razbit pana acum?

Iarta-l si uita-l!

In primul rand, sa iti schmbi modul de gandire. Detalii pe Fb, la Gandire anticancer… Abia apoi vei putea rezolva si problema singuratatii.

M, viata ta de-abia acum incepe! Poti sa ti-o faci cum iti doresti daca te rupi de trecut si privesti viata ca pe un dar nou si incitant pe care tocmai l-ai primit si de care esti mai constienta decat ai fost vreodata. Plus terapie.

Mesaj:
Buna ziua! Am 26 de ani si am zilnic stari de anxietate, atacuri de panica, ma sperii foarte usor, mi-e frica ca celor dragi sa nu li se intample ceva rau, am palpitatii, stari de sufocare cu gol in stomac, ma simt mereu obosita, trista iar datorita palpitatiilor am mereu senzatia ca o sa-mi cedeze inima si am sa mor. In urma cu 2 ani mi-am pierdut tatal persoana cea mai importanta din viata mea. Parintii mei erau despartiti de 10 ani, eu locuiam cu mama, iar tatal meu locuia la tara. In tot acest timp eu i-am ramas alaturi si am incercat sa-l ajut in problema pe care o avea cu bautura, era alcoolic si avea perioade in care bea foarte mult insa de fiecare data eu am mers la el pentru al scoate din starea aceea si pentru al ajuta sa isi revina. Acesta este si motivul pt care acesta a murit: avea o luna de cand bea iar eu nu puteam pleca de la servici, pt ca munceam in acea perioada si pe lanaga asta aveam si examenele de finalizare a unei scoli postliceale pe care o urmam. L-am gasit dupa 3 zile de cand decedase intr-o stare pe care n-am sa o uit niciodata. Pe tot parcursul acestor 10 ani de cand el a plecat de acasa mi-a fost alaturi doar sora lui care ma ajuta sa-l punem pe picioare, mama nevrand sa mai auda de el. Dupa moartea lui au urmat foarte multe discutii atat cu matusa mea care nu mai era langa mine si intr-un fel tacit m-a acuzat pe mine pt moartea lui,ca l-am abandonat pentru ca nu reusisem sa ajung la el, comportament care m-a marcat foarte tare pt ca eu o consideram pe aceasta ca pe o mama, iar pe lanaga aceste discutii au urmat altele acasa cu sora mea care doarea mostenire si avere iar mama intr-un fel ii tinea partea. Astfel tot fundamentul meu legat de familie s-a zguduit. Dupa un an de la moartea tatalui m-am mutat in alt oras acasa la prietenul meu incercad sa nu ma mai las afectata de situatia de acasa si sa ma desprind de tot. Insa si aici situatia este dificila deoarece stam cu parintii lui care sunt mai in varsta si mereu exista probleme de convietuire. O alta problema este ca nu-mi gasesc de munca de 1 an si acest lucru ma afecteaza si mai mult. Sunt foarte multe lucruri de spus, am incercat sa povestesc cat mai pe scurt incat sa se inteleaga situatia mea. Cred ca in urma acestor lucruri au izbucnit aceste stari cu palpitatie si teama sa nu mor, depresie, m-am inchis in mine foarte mult si nu mai am incredere in oricine pentru ca am suferit si inca sufar. Eu incerc sa fiu cat mai rationala, sa gandesc logic si sa ma calmez pentru a nu-mi mai bate inima atat de repede sau de incet si pentru a ma linisti pentru ca stiu ca sunt cauzate de stress si suparare insa nu intotdeauna reusesc. Va rog daca ma puteti ajuta cu un sfat pentru a diminua aceste stari pe care le am. Daca exista metode prin care sa reusesc sa ma relaxez si sa nu ma mai gandesc mereu la tot ce s-a intamplat sau un tratament naturist. Va rog sa-mi spuneti ce as putea sa fac.

Buna! Daca esti in Bucuresti imi poti telefona la 0723.293.773 pentru a stabili o programare. Cu atacurile de panica problema se poate rezolva destul de repede.

Recomandarea mea ar fi sa luati legatura cu un psihoterapeut. Ati trecut printr-o serie de evenimente care v-au marcat si care genereaza starile de care povestiti.

mergeti la medicul de familie care sa va indrume catre un psihiatru (daca nu sunteti asigurata merge si coasigurare) care sa va dea un tratament adecvat. NU se poate rezolva pe cale natursita nivelul asta de anxietate! Mergeti cu incredere. Ideal ar fi sa puteti merge si la psihoterapeut pt a discuta trauma prin care ati trecut, si altele. Se poate! Succes!

Unde locuiti ?

Draga mea, tu fie esti salvator, fie de vina. Daca nu iesi din tiparul asta mental pe care ti l-ai creat, punandu-ti pe umeri poveri prea mari, nu vei scapa de aceste stari. Tehnicile EFT sunt cele care te pot scapa de stresul amintirilor ce te coplesesc. In acelasi timp, te ajuta sa te echilibrezi emotional si cu privire la problemele actuale, iar o discutie cu terapeutul te va ajuta sa vezi lucrurile si din alta perspectiva. Fa primul pas si pune-ti viata in ordine. Meriti! Numai bine!

Draga mea, ai fugit de niste lucruri, lasandu-le in urma, in speranta ca vor dispare si vei scapa de ele. Ai schimbat locul… dar problemele au ramas si s-au si inmultit parca. E firesc, in general oamenii oamenii au tendinta sa fuga, crezand ca schimband locul, schima si norocul. Te sfatuiesc sa mergi la terapeut si la medic pt o medicatie adecvata, ai nevoie sa rezolvi traumele si sa te vindeci, nu vei putea altfel sa-ti gasesti echilibrul si sa scapi de aceasta anxietate de care vorbesti. Cat despre vina pe care o resimti… nu vad care ar fi vina ta, unde este vina ta? In viata, fiecare din noi face niste alegeri si in functie de asta isi traieste viata asa cum considera, nimeni in lumea asta nu este raspunzator pt altul, pt viata altuia. Din cate spui, tu chiar ai facut mult mai mult decat altii si decat ar fi fost firesc pt varsta ta si pt forta ta, faptul ca asa s-a intamplat cu tatal tau nu este vina nimanui, asa a fost sa fie. Asa a ales el sa-si traiasca viata, n-a dorit sa faca ceva in sensul in care sa scape de aceasta boala si sa se redreseze, nu putea avea alt sfarsit… din pacate. Cei mai multi care sufera de alcoolism isi sfarsesc zilele in acest fel, din pacate. Crezi cumva, ca daca i-ai fi fost alaturi zi de zi situatia ar fi fost alta? Ai viata ta, ai un serviciu, ai scoala, esti mereu pe drumuri si ocupata cu viata ta, se putea intampla chiar si asa, daca ai fi trait cu el intr-o casa. Fiecare are viata si destinul lui si pe langa asta, repet, face niste alegeri de care este strict raspunzator! Tu fa tot ce poti pt tine si pt viata ta, pt sanatatea ta si pt evolutia ta! Asta este singura ta responsabilitate reala, de care trebuie sa tii cont. Mergi la psihoterapeut cumva, si la medic, asa cum am spus, pt un tratament care sa te ajute sa iti revii. Esti tanara, ai toata viata inainte, ai dreptul la fericire! Nu mai lasa pe nimeni sa te faca sa crezi lucruri care nu au nici o legatura cu tine, sa te traga inapoi si sa te ingroape cu reprosuri, umilinte, vina.

Mesaj:
Buna ziua. L-am prins pe baiatul meu de 10 ani ca imi ia bani din portofel si ca minte. Nu ii lipseste nimic, doar ca nu vreau sa ii dau bani in fiecare zi de buzunar. Cam ce atitudine sa am fata de el? Va multumesc.

incercati in primul rand sa discutati (mai multa vreme) despre ce nevoi are el: pt ce are nevoie de bani? chiar este necesar? Incercati sa gasiti cai de mijloc si sa intariti relatia. Poate ca este vorba de un abuz la scoala? Cine stie. Cu rabdare si ‘prietenie’ se castiga incredere si se va creea o alianta. Daca nu reusiti, apelati la un terapeut de familie si mergeti impreuna cu sotia si copilul. Succes!

Intoarceti-i cu aceeasi moneda. La aceasta varsta metoda oglindirii e cea mai buna. Faceti ce face si el si, cand se va supara, caci se va supara, explicati-i ca nu faceti nimic diferit de ce face el si spuneti-i cum va simtiti cand face asta. Mai scrieti-ne daca aveti nevoie, va stam la dispozitie. Numai bine!

Mesaj:
Buna ziua,ma numesc Gabi, sunt din Birlad, am suportat de curind o operatie pe rinchi, extragerea de pietre, si mai una mica pe rinchiul sting 5mm… am auzit ca tamiia bobita este buna pentru farimitarea lor, va rog daca ma puteti ajuta cu un raspuns in aceasta problema… si cum si cit trebuie facuta aceasta procedura…. si daca pot incepe imediat avind in vedere ca s-a intervenit cit de curind pe rinchi… Va multumesc. Nu am adresa de email….dar am o pagina de facebook.. va rog daca se poate si nu deranjez sa primesc printr-un mesaj raspunsul….numele pe facebook…GABI PELIN…multumesc mult.

Gabi la tine mergea usor o litotritie, este o procedura non invaziva cu care aveai sansa sa scapi de acele "pietre" de la rinichi… nu stiu cit ajuta treaba cu "tamaia" mai ales ca ce e la noi pe piata nu este "tamiie"… ci un amestec de substante nocive… Cu ani in urma cind eram copil am mers in Siria si acolo am vazut "tamiie" si e o problema ca distruge oasele daca intra in contact direct, deci nu trebuie sa atinga dantura ca ramii fara ea…. dar tot medical te sfatuiesc sa cauti o cale non invaziva si nu neaparat chirurgicala.

Tamaia e toxica, daca o inghiti… deci lasa auzit-ul…

FARA tamiie…. nu este vorba de acea tamiie care se poate gasi in Romania, oricum. Iar din cea care este buna, nu ajungi la ea (pe linga ca e scumpa, se gaseste foarte rar, si … doar elitelor…. imi pare rau, dar asta e adevarul, nu ca sa te descurajez….)…. pina acum, ai cam facut ce era de domeniul medicinei alopate, asa ca…. rabdare! Eventual vezi si revista "Formula AS", poate te ajuta cineva cu un sfat mai specializat in domeniul naturist….. Sanatate!

Mesaj:
Buna ziua. L-am prins pe baiatul meu de 10 ani ca imi ia bani din portofel si ca minte. Nu ii lipseste nimic, doar ca nu vreau sa ii dau bani in fiecare zi de buzunar. Cam ce atitudine sa am fata de el? Va multumesc.

fapta rea si consecinta..fapta buna, recompensa. f calm ii explicati ca ce a facut nu e bine, ca in geanta unei femei nu se umbla, dar in primul rand intrebati-l ce voia din geanta si pt ce si ajungeti la un consesns daca se poate

In geanta si buzunarul nimanui nu se umbla, nu doar in geanta unei femei

ok….. sa mai si tipe la el si sa-i dea o palma. problema rezolvata…. mmm nu. copiii mai ales la aceste varste de preadolescenta sunt extrem de influentabili si extrem de emotivi. nu spun ca trebuie sa ii lasam sa fac ce vrea. dar ar fi cel mai bine sa le explicam lucrurile intr-un mod cat mai firesc posibil, sa nu le insuflam teama fata de noi sau fata de alti adulti, ci respectul.

Mesaj:
Buna ziua! De cativa ani ma confrunt cu o emotivitate excesiva, necontrolabila si cu o sensibilitate fata de reactiile oamenilor vis-a-vis de persoana mea. Imi este foarte dificil sa ma adaptez . Atunci cand doresc sa comunic cu cineva sau cineva incepe sa vorbeasca cu mine si nu face parte din familia mea, incep sa tremur ,strang din dinti, imi vine sa plang si ma blochez. Puterea de concentrare a inceput sa scada, nu pot sa termin ceea ce incep, imi este teama sa vorbesc, incep sa am lacune, ma balbai, mi se usuca gura si gatul, transpir abundent, nu pot dormi, sunt agitata continuu, trec de la o stare la alta, ma feresc sa trec pe strada pe langa grupuri de oameni, nu ma mai simt capabila sa reactionez, trec des prin stari depresive, am vrut sa ma sinucid in repetate randuri. Am nevoie de ajutor. Simt ca viata mea o ia la vale, simt ca nu pot realiza nimic deoarece ma confrunt cu aceste probleme.

Simptomele indica o forma de anxietate sociala – puteti apela la un psiholog clinician sau psihoterapeut pentru o evaluare si recomandarea unui tratament – in functie de implicarea dvoastra, in 8-10 sedinte puteti sa controlati aceste stari. Numai bine!

Tot ce vi se intampla are un rost. Subconstientul dvs. va impune un astfel de comportament ca sa va fereasca de ceva. Oricat de ciudat ar parea, sunt si avantaje ascunse ale acestei stari. Nu mai amanati si mergeti la terapie sau faceti terapie telefonic / on-line. Din propria experienta va recomand terapia NLP (terapia de programare neuro-lingvistica), care va va reda controlul. Numai bine!

Puteti invata sa gestionati si sa treceti peste starile pe care le descrieti cu ajutorul tehnicilor de NLP si cu hipnoza. Recomandarea mea e sa luati legatura cat mai repede cu un psihoterapeut tocmai pentru a evita ca viata dvs "sa o ia la vale" cum spuneati.

Mesaj:
buna ziua. am 34 de ani sunt casatorit si am 2 baietzi gemeni si o fetitza. am anumite probleme de natura sexuala in viata de cuplu(respectiv lipsa apetitului sexual). In copilarie am avut antecedente cu baietzi,fapt care s-a repetat si in viata de dupa casatorie. Problema e ca simt foarte rar nevoia de a ma apropia fizic si de a comunica cu sotia mea.totusi cred ca o iubesc,deoarece nu a s suporta gandul sa o stiu departe de mine. As dori sa imi spuneti daca credeti ca am o problema in special deorientare sexuala(desi nu doresc acest lucru), si daca da ce pot face in privinta acestui lucru,pentru ca vreau sa imi salvez casnicia. Sotia mea incepe sa nu mai inteleaga deoarece viata sexuala are lipsuri mari din vina mea,si imi spune ca pana la urma totul se va sfarsi.

va recomand sa mergeti la un sexolog. Succes!

Nu alegem cum ne nastem. Faptul ca obiceiurile sexuale cu acelasi sex s-au repetat nu poate fi o intamplare: erati matur si stiati bine ce faceti. Asta inseamna ca e alegerea dvs constienta. Acum, de ce ar fi o problema sexuala? Poate o orientare sexuala, dar de ce o problema? Familial, da, e o problema, dupa cum ne spuneti. Ganditi-va insa ce s-ar intampla pe viitor daca ati fi intr-una din aceste situatii: sa ramaneti in casnicie si sa faceti ce faceti si acum, sau sa mergeti pe drumul propriu, in care sa va acceptati asa cum sunteti, continuand sa va iubiti familia… de la distanta (asta pentru ca sotia zice ca totul se va sfarsi). Ganditi-va bine si alegeti sau gasiti o alternativa mai convenabila. Oricum, se pare ca aveti deja un ultimatum. E posibil sa fie cel mai bun lucru din viata dumneavoastra. Succes!

Orice obicei indiferent daca e moral sau nu, are un beneficiu sau a ajutat cu ceva atunci cand a fost adoptat. El poate ramane atat timp ca nu creeaza inconveniente majore in viata individului. Cand in schimb acesta aduce suferinta, asa cum el s-a format si stabilizat in timp, el poate fi dezradacinat prin strategii comportamentale. Daca esti din Bucuresti ma poti suna ptr o programare la 0723.293.773

Cred ca detaliile pe care le-ati oferit nu creaza intregul tabloul al trairilor dvs pentru a putea da un raspuns intrebarii. Psihoterapia va poate ajuta sa va clarificati aceasta nelamurire si sa gasiti calea cea mai potrivita pentru dvs pentru a merge mai departe.