Mesaj:
Am 17 ani locuiesc intr-un oras mic , am rezultate foarte bune la scoala . Cand eram mica imi petreceam timpul mai mult singura si asa am ramas si acum , tot singura . Am incercat sa ma imprietenesc cu diferite persoane , pana acum , la liceu , mi-am facut 2 prietene bune , dar sunt diferite fata de mine si totusi ne intelegem bine . In ultima vreme mi-a pierit tot cheful de invatat si acest lucru ma ingrijoreaza pentru ca eu nu am fost niciodata asa , mereu am fost silitoare si activa la ore , nu mi s-a intamplat nimic pur si simplu , doar ca mi-am pierdut motivatia , nu mai inteleg sensul vietii , nu inteleg unde trebuie sa ma duca acest drum , nu inteleg cum pot banii sa aduca fericirea , nu stiu cum trebuie sa inteleg fericirea , si nici nu inteleg ce este . In ultima perioada , sunt nemultumita de orice si imi place tot ce este din alta tara occidentala , mi se pare amuzant pentru ca nu inteleg de ce , si nu mai am chef de nimic , nici sa invat . Sunt suparata de felul in care ma simt . Trebuie sa mentionez ca nu am suferit nicio despartire in ultima perioada care sa imi afecteze modul in care ma simt . Am avut o legatura vaga si ciudata mai mult de prietenie cu un baiat mai mare , pe la inceputul clasei a 9-a care nu a durat mult pentru ca ma plictiseste o relatie . Imi place foarte mult sa calatoresc , de cand am fost la Paris , m-am indragostit de tarile straine , si nu am mai fost in alta tara in afara de Franta pentru ca nu au mai avut parintii mei posibiltati materiale si nu vor sa ma lase nici in tabara la vara , nu am mai fost intr-o excursie de 4 ani . Si ce mi se pare cel mai rau lucru este ca imi lipseste motivatia , nu ma mai motiveaza nimic nici macar banii , nimic , nici calatoriile in mod deosebit , pur si simplu m-am plictisit de tot ce ma inconjoara si nu vad rostul lucrurilor . As vrea sa fiu din nou silitoare, dar nu mai stiu motivul pentru care invatam , incerc sa mi-l reamintesc , dar nu cred ca a fost un motiv . Si acum nu inteleg lumea asta .

un prim sfat ar fi sa mergi la (macar) psihologul scolii si sa vezi mai ‘pe indelete’ ce se intampla. Din ce ai scris, ca simptome, pare ca treci printr-o perioada destul de depresiva. Poate ca este iarna de vina, poate ca este doar astenie de primvara amplificata de varsta de 17 ani. Incearca sa stai de vorba cu un specialist si vezi ce iese. Succes!

Ti-as propune sa mergi la un orfelinat sa vezi ca sunt pe lumea aceasta multe lipsuri si multa durere. Incearca sa ajuti un sarman copil si -ti vei gasi motivatia.Te rog sa-mi raspunzi, da?

Haide, haide, sus privirea……traieste clipa asa cum e ea si invata sa apreciezi si lucrurile marunte de care te poti bucura zilnic…sunt o multime dar iti sugerez acum doar 3 categorii:

Prima categorie de care ai putea sa te bucuri ar putea purta numele de “IN SFARSIT” deoarece e vorba de senzatia de multumire pe care o ai cand in sfarsit se intampla ceva ce ai asteptat mult timp sa se intample. … ai ajuns sa iei din frigider o ultima bucata din prajitura preferata…sau cel/cea care suna la telefon e exact persoana pe care te gandeai sa o suni… ai putut sa-ti scoti pantofii dupa o zi in care ai umblat mult si stai sa-ti odihnesti picioarele goale pe lemnul racoros al parchetului…sau pur si simplu ai reusit sa-ti scoti din ochi o geana ce te-a deranjat o zi intreaga…

O a doua categorie ar putea sa fie “NU MA ASTEPTAM” si include acele situatii in care surpriza, sansa sau diferenta intre asteptari si rezultate iti da o senzatie de satisfactie, de multumire….ai cautat bilete la un spectacol si ai gasit locuri mult mai bune decat te asteptai…ai regasit o bluza preferata considerata pierduta…ti-a spus dentistul ca ai toti dintii sanatosi tun….ti-ai varsat cafea pe haina preferata si nu s-a patat …

A treia categorie s-ar putea numi simplu “NATURA” poti sa te bucuri de mirosul boabelor de cafea proaspat macinate sau de cel al ierbii proaspat cosite…sau pur si simplu de fuga prin ploaia calda…….o sa simti in curand nisipul ud sau fierbinte de la mare ….o sa te balacesti din nou cu picioarele in apa

Nu sunt toate astea motive sa te bucuri ca traiesti?…si sunt doar cateva – Dr Rares Ignat – psihoterapie pentru depasirea obstacolelor din viata familiala & profesionala

Suna ca un sablon, dar in viata chiar sunt si momente ca astea cand simti ca ai vrea sa stai departe de toate. Gaseste motivatia in a fi atat de puternica incat sa mergi mai departe. Fericirea e in jurul tau. Trebuie doar sa deschizi ochii.

Mesaj:
Am 13 ani si din totdeauna s-a ras de mine,desi eram un copil bun,care lua note bune,mereu m-am simtit inferioara si ca si cum nu as fi avut pe nimeni caruia sa-i pese de mine.Acum putin timp m-am apucat de fumat in baia scolii pentru a reduce din stresul cauzat de scoala+note+faptul ca ma simt inferioara,rea,inutila,care nu poate face nimic bun.Am ganduri de sinucidere de ceva vreme.Multumesc pentru ajutor!

Uite 2 studii de caz. 90 % dintre cei cu boală celiacă au forma silenţioasă sau chiar latentă. Adică fiindcă nu au simptome, la ora actuală sunt nediagnosticaţi.

"Începând cu vârsta de 12 ani, contrar comportamentului ei anterior, Anne avea probleme grave în controlul temperamentului şi probleme cu furia explozivă. De la vârsta de 13 ani (6 luni înainte de diagnosticul de boală celiacă), se simţea mereu obosită, deprimată şi iritată. Şi-a pierdut interesul şi plăcerea pentru activităţi. Dormea mai mult, dar era obosită şi îi lipsea energia, şi avea dificultăţi de gândire, concentrare şi luarea deciziilor. Performanţele şcolare s-au înrăutăţit. Anne se simţea urâtă, dezgustătoare şi inutilă şi era predispusă către sentimente de respingere şi vină nejustificată.
…
Pe durata celor 2 luni după ce Anne a început o dietă fără gluten, simptomele ei depresive s-au diminuat, fără tratament psihiatric, sau factori psihosociali cunoscuţi că i-ar justifica depresia."
http://wp.me/p48646-15b
Partea a doua că ar putea fi doar intoleranţă, şi atunci ai avea de câştigat oricum prin dietă, chiar dacă nu ai BC.

Adică ideea este să încerci să mai identifici alte posibile simptome: ce greutate şi înălţime ai ? Ciclul e regulat, eşti anorexică, ai avut probleme digestive gen diaree sau constipaţie etc. Poţi să începi şi cu nişte analize de bază, poate ai deficit de magneziu sau /şi fier.
Cam ce include dieta zilnică, uleiuri, multe făinoase, margarină etc. Toate astea îşi pot pune amprenta asupra stării tale generale. Vorbeşte cu părinţii şi MERGI LA ANALIZE

cine te face sa te simti asa? poate ca sunt invidiosi si vor sa te coboare la nivelul lor… de fumat ne apucam pt ca vrem sa ne ‘integram’ nu pt ca suntem stresati. Mergi la consilierul scolii si stai de vorba despre tot ce iti trece prin cap, descarcarea sigur o sa te ajute. Succes!

Bullingul asupra elevilor are efecte negative asupra increderii si stimei de sine, caramizile esentiale in dezvoltarea umana ulterioara. Cere ajutor, mergi la consilierul scolar si cere sa te ajute.

In loc sa cedezi, te sfatuiesc sa lupti. Apuca-te de un sport la sala, cu antrenor si fa-l cat se poate de des. Dar alege un sport care sa-ti placa. Te va ajuta sa-ti ridici stima de sine si sa te organizezi mai bine si cu lectiile. In ce priveste fumatul, poate e o faza, poate nu. Sunt oameni care fumeaza o suta de ani fara sa pateasca nimic, asa ca daca cauti sa-ti faci rau fumand, s-ar putea sa nu mearga, deci las-o balta. Spui ca te simti inferioara, rea, inutila, ca nu poti face nimic bun. Asa se simt 8 din 10 oameni, dar asta nu inseamna ca cedeaza armele. Dimpotriva, e un motiv bun sa dovedesti ca nimeni, niciodata, nu iti va putea lua locul in aceasta lume, ca valoarea ta nu poate fi egalata de nimeni, pentru ca acesta este si adevarul. Nu te-ai fi nascut daca nu aveai un scop clar pe pamant. OK? Ridica-te din starea asta de autocompatimire (stiu ca e comoda, dar nu merita sacrificiul). Mai scrie-ne. Nu esti singura. Numai bine!

Stresul se poate combate şi cu metode mai puţin nocive, din care ţi s-au sugerat deja câteva. Cu siguranţă sunt persoane în jurul tău care nu te văd aşa: caută-le pe acelea. De obicei noi ne focalizăm pe latura negativă şi pierdem din vedere cealaltă latură, lumina, frumuseţea, iubirea.

Mesaj:
Buna ziua!

Ma adresez dumneavoastra, deoarece nu stiu spre ce forma de tratament sa ma orientez, existand atat de multe optiuni.
Problema mea este urmatoarea: cand petrec mult timp in fata calculatorului sau pe scaun invatand, am dupa un timp o senzatie extrem de neplacuta in zona cervicala, exact la baza capului (nu o pot numi durere), care parca se intinde pana in cap, insotita uneori de ameteala.
Alte probleme:
- din copilarie sufar de tinitus, care nu ma afecteaza prea mult. De ceva timp incoace am perioade in care imi vajaie capul foarte tare, mai ales seara (dar nu numai), fiind diferit de sunetul de tinitus cu care am crescut
- port ochelari de la varsta de 7 ani (miopie, in prezent -2,75 S si -3,00 D). Stagnase mai bine de 5 ani, apoi am inceput sa nu mai pot citi la distanta, mi-am schimbat ochelarii si la scurt timp dupa aceea a revenit problema cu scrisul incetosat, insa la consultul oftalmologic s-a stabilit ca vad bine cu ochelarii actuali. Problema cititului o am in special la scrisul de pe ecrane, cum ar fi subtitrari, panourile de la metrou etc.
- acum 2 ani am suferit de dureri la incheietura mainii drepte, care au migrat si spre degete, iar apoi spre mana stanga. M-am chinuit aproape 1 an, am lucrat la calculator cu bandaje, am folosit mouse-ul cu mana stanga si durerile au trecut (incheietura de la mana dreapta ma inteapa si acum daca o folosesc la mouse, in rest nu am nicio problema cu ea)
- nu mai suport mersul cu masina, uneori ma cuprinde o stare de rau de masina (nu stiu sigur, dar am impresia ca doar in perioadele cand ma supara si zona cervicala)

Am 26 de ani, alte probleme de sanatate nu (mai) am – am avut lipsa grava de vitamina D, pe care am remediat-o, mi-au iesit acum 2 ani TSH foarte mic, apoi anticorpi tiroidieni, care in decurs a 6 luni au disparut singuri si de atunci nu au mai iesit la analize, din cauza problemelor cu incheieturile am fost foarte deprimata, dar am trecut si de acea perioada -, nu fumez, ma hranesc sanatos (incerc sa ma mai ingras putin – 40 kg la 1,60 m), sunt intr-o relatie stabila, fara probleme majore, iar in prezent am luat o pauza de la munca la birou in fata calculatorului pentru a ma ocupa de facultate, dar si pentru ca ochii, incheieturile, spatele si corpul in general sa se recupereze putin.

Imi cer scuze pentru faptul ca m-am lungit atata, insa nu stiu ce informatii va pot fi de folos. In principiu caut un tratament prin masaj pentru problema cu ceafa, dar cu siguranta dumneavoastra stiti mai bine in ce directie sa ma orientez.

Va multumesc anticipat.
Cu stima,
Cristina

De obicei, durerile de suflet se ascund în durerile trupului. Este posibil ca starea de sănătate să se remedieze dacă înţelegi mecanismul din spatele bolii fizice. Oricum, pe lângă analizele medicale şi celelalte, încearcă psihoterapia, face minuni!

Mesaj:
Buna Seara. Ma numesc S. si am 21 de ani.
Nici nu stiu cum sa incep… Sunt foarte instabila din punct de vedere emotional. Mai precis, ma atinge tot ce zic oamenii la adresa mea. Pentru un moment, uneori, imi vine sa mi iau lumea in cap si sa plec, sa dispar, pentru ca nu pot face fata la durerea interioara. Ideea e ca in ultimul timp, adica 2 ani incoace, am devenit foarte introspectiva. Ceea ce ma consuma foarte mult. E aproape o suferinta inexistenta, nici nu stiu cum sa o numesc… Am o viata agitata, iar atunci cand nu fac nimic, imi apar sentimente de inutilitate. Pot sa spun ca acum constientizez ca in adolescenta nu am avut sprijin, suport. A fost o perioada in care m am inhibat si am pastrat o oarecare distanta dintre mine si ceilalti, pt ca simteam ca ma judecau, ma etichetau si alte lucruri.
Nu invinuiesc pe nimeni, as vrea sa ma descurc singura, sa fiu independenta, insa cateodata imi trec amintiri prin minte, legate de copilarie, adolescenta, etc. Simt ca nu am apartenenta, ca imi este atacata identitatea si ceea ce sunt. Ma gandesc uneori ca e vina mea pt tot ce simt si ca oamenii de fapt sunt relaxati si nu o iau personal asa cum fac eu…. dar tot aici ma intreb cum sa depasesc asta? multumesc.

pare ca ati avut o dezvoltare incompleta si ca acum ati spus STOP! vreau sa fiu ceea ce imi doresc sa fiu! Foarte bine, felicitari! Va recomand sa incepti sedinte de dezvoltare personala cu un psihoterapeut (oricare va face placere) fie ele si introspective la inceput (nu consider ca fiind ceva negativ, dimpotriva ). Se poate, succes!

Domnisoara "S"… cind totul este in viata noastra "hiper" din punct de vedere fizic, psihic, emotional, social, etc… automat necesita o PAUZA. Ati acumulat foarte multe "incercari" si neluind PAUZE in acele timpuri… s-a ajuns la mai toate nivelele dumneavoastra la o forma "HIPER". Singura modalitatea pe termen scurt este sa va "reinventati", sa intelegeti ca in viata cind apar "incercari" nu se pune PUNCT si totul s-a terminat… ci este o VIRGULA si viata merge mai departe cautind sa nu ramineti pe loc. Dumneavoastra sinteti SINGURA care stiti motivul care va determina sa va complaceti in ceea ce traiti acum… Luati o PAUZA, vedeti ce nu va place la viata dumneavoastra si puneti-va pe "curatenie"… Trebuie intii sa stiti ce trebuie sa schimbati la viata dumneavoastra, sa vreti acest lucru si acolo unde nu sint "resursele speciale" sa apelati la un specialist… SUCCES

Văd că reuşeşti foarte bine să te ,,descrii: ştii ce se întâmplă cu tine, vezi şi cauzele posibile. Asta mă face să cred că te poţi mobiliza în "lupta" asta cu tine însăţi. Vrei să te descurci singură: poate că ai nevoie de ajutor, de un terapeut, pentru că "unde-s doi, puterea creşte"! Încearcă!

Ca pasarea Phoenix, vei renaste din acest catharsis pe care il experimentezi. Ia-ti un ajutor – un terapeut care sa te ghideze in acest proces de cunoastere de sine si de transformare. Succes! Numai bine!

Mesaj:
Buna Seara. Ma numesc S. si am 21 de ani.
Nici nu stiu cum sa incep… Sunt foarte instabila din punct de vedere emotional. Mai precis, ma atinge tot ce zic oamenii la adresa mea. Pentru un moment, uneori, imi vine sa mi iau lumea in cap si sa plec, sa dispar, pentru ca nu pot face fata la durerea interioara. Ideea e ca in ultimul timp, adica 2 ani incoace, am devenit foarte introspectiva. Ceea ce ma consuma foarte mult. E aproape o suferinta inexistenta, nici nu stiu cum sa o numesc… Am o viata agitata, iar atunci cand nu fac nimic, imi apar sentimente de inutilitate. Pot sa spun ca acum constientizez ca in adolescenta nu am avut sprijin, suport. A fost o perioada in care m am inhibat si am pastrat o oarecare distanta dintre mine si ceilalti, pt ca simteam ca ma judecau, ma etichetau si alte lucruri.
Nu invinuiesc pe nimeni, as vrea sa ma descurc singura, sa fiu independenta, insa cateodata imi trec amintiri prin minte, legate de copilarie, adolescenta, etc. Simt ca nu am apartenenta, ca imi este atacata identitatea si ceea ce sunt. Ma gandesc uneori ca e vina mea pt tot ce simt si ca oamenii de fapt sunt relaxati si nu o iau personal asa cum fac eu…. dar tot aici ma intreb cum sa depasesc asta? multumesc.

Mesaj:
Buna ziua.
As avea nevoie de un sfat,o indrumare pentru a-mi putea stapani emotile.
Din fire sunt o persoana emotiva, dar acestea devin foarte puternice atunci cand sustin un examen (transpiratii in palme,maini reci,tremuraturi).De cele mai multe ori reusesc sa le stapanesc,insa cea mai mare problema este faptul ca in timpul examenului auto imi tremura foarte tare picioarele pe pedale si nu ma pot concentra.Am picat de 2 ori traseul din aceeasi cauza-emotiile.Daca gresesc ceva nu pot sa imi revin, ramn cu gandul la greseala facuta, ceea ce ma face sa gresesc mai departe. As dori sa stiu daca exista ceva pastile pentru a-mi atenua aceste stari si daca imi vor influenta cumva capacitate de reactie sau altele, ori sunt alte mijloace prin care as putea fi invatata sa reactionez diferit in aceste situatii.
Multumesc.

Buna ziua Nu sint decit citeva zile de cind, in cadrul unei prelegeri publice pe care am tinut-o, le-am povestit participantilor despre experienta mea de viata, comparabila cu a ta. Stii, s-ar parea ca vorbitul in public este frica numarul 1 a omenirii . M-au chinuit rau de tot emotiile, la vorbirile in public, o vreme – asta dupa ce, multi ani la rind, am avut niste emotii teribile la mersul la interviurile de angajare. Pur si simplu, ma simteam sufocata si eram incapabila sa raspund la intrebari – cam asa cum iti tremura tie picioarele acum si nu te poti concentra . Ei bine – toate acestea, pina intr-o binecuvintata zi, cind am luat la analizat mai atent aceste asa-zise "emotii". Ele nu erau altceva, decit o adunatura de frici. Teama ca nu vei reusi – care este prezenta si la tine; teama de a fi judecata, de a fi criticata, de a fi respinsa (daca esti atit de emotiva, inseamna ca si acestea apar si la tine, in alte contexte decit acesta, al examenului auto). Asadar, 1. Le-am identificat; si 2. Le-am eliberat, lucrind nu mai mult de 2 zile (!), cu Emotional Freedom Technique. (Gasesti mai multe despre aceasta tehnica pe www.facebook.com/Cristina.H.B.Docan) Si gata! S-a terminat, definitiv si pentru totdeauna , cu "emotivitatea" mea! … Lucru pe care ti-l recomand din toata inima si tie…

sigur exista pastile de trac . Consultati un psihiatru

Ceea ce vi se imntimpla depinde de sistemul nervos vegetativ… Va sfatuiesc sa consulati un endocrinolog… suprarenalele joaca un rol important in procesul emotional… functia vasopresinei trebuie urmarita… SUCCES

Iata, ai solutii la rezolvarea problemei tale pentru a trece examenul auto. Dar ….ramane un "dar", sunt solutii de moment, pentru perioada cand esti sub efectul medicamentelor. Ai nevoie sa afli de unde vine frica de esec. O rezolvare pe termen lung, o poate face psihoterapia. Psihoterpia cognitiv comportamentala iti va rezolva problema repede. Dar la fel de repede trece si efectul ei.
I-a pastile, treci de examen, apoi consulta un psihoterapeut.
Mult succes.

O persoană emotivă poate să facă tot ce-şi doreşte, atunci când înţelege mecanismul acestor emoţii şi doreşte să schimbe ceva în viaţa ei. Da, sunt mijloace de a reacţiona diferit şi aceste metode se pot învăţa împreună cu un terapeut.

Poti invata sa te eliberezi emotional prin EFT. Functioneaza fenomenal si rapid. La fel, poti invata sa-ti analizezi tiparul de succes (vad ca tiparul de insucces il cunosti foarte bine – ni l-ai descris in cele mai mici amanunte) si sa-l aplici atunci cand ai nevoie (prin terapie NLP). De asemenea, sunt alimente si lichide care iti pot afecta starea emotionala, deci e bine sa-ti notezi ce anume consumi in zilele in care ai astfel de reactii, sa vezi ce se repeta. Cu medicatia – la fel. Se poate sa ai o viata mai buna si sa-ti controlezi aceste reactii. Mergi mai departe si cere ajutor profesionist. Numai bine!

Mesaj:
Buna ziua,
Ma numesc Gabriela si am 27 de ani. In urma cu 3 saptamani m-am despartit de iubitul meu ( el are 28 de ani) din motive bazate pe orgoliul lui barbatesc sa spun asa… Au fost 3 saptamani groznice pentru mine parca au trecut 3 ani, in acest timp el nu a dat nici un semn…ultimul mesaj era " nu mai are rost nu mai avem nimic in comun te rog sa ma lasi in pace" Si acum dupa 3 saptamani a sunat sa ma intrebe daca poate sa treaca pe la mine sa i-a diploma de facultate pentru ca pleaca in Germania… a venit a luat-o si a plecat ca si cum eu pt el eram o vecina/colega de serv..orice altceva in afara de iubita lui. Nu am precizat am stat impreuna 7 ani si 4 luni. Ne gandeam la o familie impreuna ne gandeam si la numele copiilor, lucruri normale. Aici el nu avea un serviciu f bun si eu mereu puneam accent pe lucrul asta..la un moment dat a spus ca pe mine nu ma multumeste nimic si de atunci totul a luat o intorsatura radicala… Vreau un sfat, oare eu am gresit?

nu avem de unde sa stim care a gresit mai mult sau mai putin fara sa va cunoastem toata relatia. Se spune ca intr-o relatie responsabil sunt amandoi, deci ‘vina’ esecului se imparte si ea. Pare foarte ferm in decizia lui si daca nu ati reusit sa il convingeti pana acum, s-ar putea sa fie prea tarziu. Poate ca are nevoie de aceasta experienta in strainatate pt a se intregi ca persoana? Pt noi barbatii este foarte greu sa ne gandim sa facem o familie cand nu o putem proteja/hrani/etc. In doar 3 saptamani nu aveti cum sa va obisnuiti cu idee despartirii, mai ales dupa o relatie asa lunga; este nevoie de o perioada suficienta de ‘doliu’, de readaptare la un alt stil de viata

Exista posibilitatea ca punand accentul pe faptul ca nu are un serviciu f bun sa fi condus la aparitia unei stari de disconfort, pe care ulterior ai alimentat-o continuu iar iubitul tau a decompensat total si singura solutie gasita de el a fost sa plece in afara, indepartandu-se stfel si de agentul stresor extern in care, din nefericire, te-ai transformat. Nu ai venit cu solutii, iar firicelul de apa face ca muntele sa se clatine sau sa se prabuseasca. Este greu, momentan esti asa cum se spunea mai sus in "doliu", dar sunt convins sa vei depasi perioada si cine stie…viata este un permanent teren al surprizelor si miracolelor. Capul sus si…schimba accentul.

Dacă ai şti cine a greşit, ar fi suficient? Se pare că relaţia voastră s-a încheiat, deci caută resurse să mergi mai departe, viaţa ta nu s-a încheiat, ci doar relaţia. Apoi, vezi ce poţi face cu tine însăţi; capacitatea de comunicare, stima de sine, empatie…. etc. Întotdeauna mai este loc să creştem, oricât de buni suntem la un moment dat. Şi noi toţi, oamenii acestui pământ, o mai dăm în bară câteodată, aşa că…..

Buna Gabriela. Rareori motivele pentru o asemenea schimbare radicala tin de momentul acela. De cele mai multe ori vin ca urmare a unei perioade de criza. Se poate sa fi intervenit si altcineva. Ce te rog eu este sa lasi deoparte autoinvinovatirea si sa te desprinzi si tu, ca si el, de aceasta relatie. Pare imposibil, dupa atatia ani petrecuti impreuna, dupa atatea visuri pe care ti le-ai facut, dar, crede-ma, din ce ne spui, e cel mai bun lucru pe care-l poti face. Daca inca il iubesti atat de mult, lasa-l sa plece. Ar fi, din partea ta, dovada suprema de iubire. Contacteaza-l, spune-i asta clar, sa inteleaga bine ca nu-i reprosezi si nu-i ceri nimic, si nu-l mai contacta tu niciodata. Trebuie sa inteleaga ca doar iubirea ta atat de mare iti da putere sa-l lasi sa plece si sa rupeti relatia definitiv. Daca te-a iubit cu adevarat si inca te mai iubeste, te va recastiga, dar va fi alegerea lui. Daca nu, oricum nu ai merita sa ramai intr-o relatie in care sa nu primesti cat oferi. Ca sa faci fata acestei perioade de suferinta, mergi cateva sedinte la terapie, unde vei invata sa-ti canalizezi energia intr-o directie benefica pentru tine. Numai bine!

Mesaj:
Buna ziua. Am 25 de ani si m-am indragostit de fosta iubita a unui coleg de facultate (cu care am ramas prieten, ba chiar vorbim la telefon cam o data pe saptamana). Cei doi s-au despartit recent. Am vb cu ea si simt ca ne potrivim emotional, suntem pe aceeasi lungime de unda, sunt niste lucruri pe care le simt in legatura cu ea si nu le-am mai simtit niciodata, cu nimeni. Am incercat sa-mi reprim aceste simtiri, dar e foarte greu. Stiu ca nu e tocmai in regula, nu as putea sa am o relatie cu ea si apoi sa mai dau ochii cu prietenul meu. Cum sa procedez? Ea simte aceleasi lucruri ca mine… Multumesc anticipat!

In viata trebui sa fi un pic mai egoist. Nu sau certat din cauza ta, daca sentimentele sunt reciproce eu zic sa incerci.

Poti sa incerci dar parerea mea e sa o mai lasi putin "sa-i treca" de colegul tau. Despertirea de el este pentru ea o pierdere (din punct de vedere psihologic), indiferent ca ea a pus capat relatiei, indiferent daca e multumita ca s-a terminat. Asadar, las-o sa treaca "prin doliu", cum spun psihologii. Poti sa o ajuti, fiindu-i alaturi, daca are nevoie. Abia dupa asta poti sa fi mai sigur pe sentimentele ei fata de tine.

poate ca ar fi o idee sa discuti asta cu prietenul tau…

Radio Erevan ar raspunde : BA DA !

N-ar fi prima oara cand se intampla asa ceva, stai linistit. Ea se pare ca a terminat-o cu el. Daca si el a terminat cu ea, ce legatura mai are? Prietenia ar trebui sa acopere si situatii de acestea. La bine si la rau, nu? Numai bine!

Ea este o pasare ranita….cu ranile nevindecate. Tu esti in faza cand ii vezi doar zambetul si nu "dintii lipsa". Doar asteapta. Pana cand veti fi pregatiti pentru o relatie, sondeaza problema cu prietenul tau. Daca este un prieten adevarat nici o femeie din lume nu ar trebui sa se interpuna intre tine si el. Observa cum vede el problema…un partener cu siguranta poti gasi, un prieten cu mult mai greu. Ca sa tinem cont si de efectul umbrei daca o faci s-ar putea mai devreme sau mai tarziu sa iti atragi acelasi simptom ..doar ca tu vei fi pe partea cealalta a baricadei.

Mesaj:
Produsul URX de la Calivita este un produs bun, de calitate in cazul infectiilor urinare?
La ce interval trebuie repetat tratamentul si pe ce perioada?
Flaconul are 60 tabl. si am luat in ianuarie 2 pe zi timp de o luna dupa tratamentul cu antibiotice. Acum as vrea sa repet pt. a evita recidiva. In acest moment nu am simptomele infectiei urinare.

Şi eu am infecţie renală cronică, şi de câţiva ani caut pe net informaţii despre tot felul de remedii. La prima vedere pare un produs foarte bun (am găsit produsul pe net). Dar aş fi extrem de precaut fiindcă include şi Uva Ursi (hidrochinona este hepatotoxică). Din câte ţin minte poate fi administrat doar limitat, câteva zile şi la revedere. Dar nu mai ştiu pentru ce concentraţie,ar trebui să caut iar articolele. Aici scrie mai multe http://umm.edu/health/medical/altmed/herb/uva-ursi

În altă ordine de idei, foloseam la început glutamină (nu mai am rinichii de acum 4 ani). Infecţia stătea pe loc instant, fără niciun alt remediu. Un efect demn de luat în seamă îl au şi enzimele digestive, din simplul motiv că mistui alimentele mai eficient, absorbi mai mulţi nutrienţi). Am observat că aportul crescut de glucide (fănoase, zahăr, mămăligă, cartofi etc.), slăbeşte imunitatea. Dar dacă-i consumi după ce faci mişcare… nu e chiar aşa catastrofic. Sănătate

acest medicament v-a fost recomandat de catre specialist ca fiind eficient? Daca aveti dubii… intrebati 1-2 alti specialisti

Buna seara!

Eu am o problema cu ciclul, nu imi vine regulat. Am fost la ginecolog si mi-a dat sa urmez un tratament cu anticonceptionale timp de 1 an. Dupa 6 luni de cand am inceput tratamentul, ginecologul imi spune ca daca las anticonceptionalele o sa imi creasca barba sau ma umplu de par. Este posibil asa ceva? Am ramas socata cand am auzit. Voi ce ziceti?

Cazul tău cred că ar putea fi oarecum la fel cu cel de aici.
http://adiafe.blogspot.ro/2011/12/implanon-contraceptive-vegetarianism.html

Vegetarianismul poate fi o sabie cu două tăişuri. Dar dacă ştii de unde să citeşti, ai ce învăţa de la ei. Printre vegetarieni este foarte cunoscut că femeile vegane care reuşesc să includă în dietă mai multe alimente proaspete ca verdeţuri + grăsimi sănătoase (cocos, avocado sau alte nuci şi seminţe), ajung în stadiul că nu mai au menstruaţie şi se simt foarte bine.
Dar dacă ajungi să consumi soia, cereale şi sucuri cu zahăr îmbuteliate… şanse mari să treci iar pe la endocrinolog.
http://www.ecolife.ro/articole/sexualitate/259-menstruatia-un-fenomen-necesar.html

doar daca iti creste dramatic nivelul testosteronului… poate ar fi o idee buna sa consulti 1-2 alti ginecologi pt a afla si alte pareri

Pai eu nu stiu cum e corpul meu… nu am nici un efect advers dar ginecologul mi-a spus ce mi-a spus si m-a speriat foarte tarte

Da ,e adevarat ce a spus ginecologul, garantat

Stephanie, mai cere sfatul si altor medici, dar baza sa-ti fie tratamentul naturist. Ai, cel mai probabil, o dereglare hormonala care poate fi rezolvata homeopat sau prin fitoterapie, fara reactii adverse ca cele de care ne spui. Vorbeste cu medicii de produsul de aici inainte sa-l iei: http://www.ayurmed.ro/products/Shecure-Tab.html

Majoritatea pilulelor anticonceptionale au ca efect advers(unul dintre ele, pt ca sunt f multe si grave) cresterea parului in zonele in care in mod normal, noi femeile nu avem. Orice medic ginecolog stie f bine acest lucru, doar ca unii spun, , iar altii nu. Nu creste barba ca la barbat. Doar ca iti creste un pufulet (nu lung si gros, dar vizibil, mai ales de aproape) pe fata, pe piept, uneori pe umeri si abdomen
Acest par necesita epilare, pt ca este inestetic. Iti recomand inel contraceptiv NuvaRing costa aprox. 50 lei, se pune inauntru 21 zile , il bagi singura fara probleme, nu deranjeaza deloc, o saptamama pauza. Are doar doi hormoni, in doze mai mici, pe care ii elimina in corp zi de zi. Are f putine efecte adverse, de obicei nemanifestabile. Nu se consuma cimbrisor daca folosesti inel. Pilulele sunt si f periculoase, chiar mortale, poti face cheaguri de sange care se opresc in inima sau creier si. …Vorbesc in deplina cunostinta de cauza, am avut probleme grave in urma folosirii pilulelor contraceptive
La ora actuala, acest inel este cea mai ok metoda contraceptiva existenta, cu cei mai putini si cele mai mici doze de hormoni, implicit si cu cele mai putine efecte adverse. Majoritatea ginecologilor habar nu au despre acest inel, ei nu folosesc nici macar specul de unica folosinta toti, dar sa fie la curent cu ce apare pe piata. Poti cere de la farmacie un prospect sa il citesti pe loc(e o carticica f complexa).Dozarea de hormoni este necesara inaintea tratamentului cu orice metoda contraceptiva, pt a se afla exact ce dereglare hormonala ai. Daca medicul nu iti da asa ceva sa faci, schimba medicul, inseamna ca este incompetent

Ma duc si la alti medici sa vad ce imi spun… Multumesc pt sfaturi.