Mesaj:
Ma numesc karla si am 27 de ani. Venirea mea pe lume a fost o surpriza deoarece parintii mei, in special mama, isi doreau sa fiu baiat. Am o sora cu cativa ani mai mare. Multa vreme in copilaria as fi vrut sa fiu baiat asa cum ar fi dorit parintii mei.
Si daca am tot venit pe lume pe langa ca eram fata, am mai venit si cu un defect fizic, am fost dusa la multi medici dar nu s-a gasit nici un remediu. Imi amintesc cum la fiecare vizita la acei medici mama plangea spunand ca am fost un copil dorit si nu stie de ce am aceasta problema.
In gimnaziu si liceu, am fost baiaia de joc a colegilor de clasa, a baietilor din clasa.
Viata mea sentimentala este un mare esec, mereu ma indragostesc de baieti indisponibili afectiv, pentreu multi sunt decat camarada perfecta pe umarul careia pot sa-si verse naduful sau supararea si atat. Toti baietii care au trecut prin viata mea mi-au acordat atentie putin apoi m-au ignorat, respins si nu au vrut vreo relatie cu mine. Poate si eu ma indragostesc prea usor de acei baieti care imi acorda putina atentie, dar sunt atat de avida de iubire.
Mereu traiesc cu impresia ca nu trebuie sa ii supar ce cei din jur, ca parerea mea nu conteaza asa mult, si ca ceilalti au dreptate!

Mesaj:
Buna ziua! Va scriu pentru ca sunt de parere ca viata mea a ajuns intr-un punct destul de delicat din care cel putin acum nu vad cale de iesire. Tatal meu este un alcoolic de cand ma stiu ,iar acum betiile lui tot mai repetate m-au adus in stadiul in care nu imi pot controla reactiile. Astfel,am ajuns sa imi urasc propriul tata si sa imi doresc sa imi iau viata pentru ca nu mai suport rusinea betiilor lui si nici scandalul permanent de acasa. De asemenea, m-am inchis in mine,nu am incredere sa povestesc nimanui cosmarul de acasa si sincer am obosit sa imi pun o masca de fericire de fiecare data cand ies din casa .
Sunt constienta ca e posibil sa nu fi fost coerenta in afirmatiile mele,insa sper ca m-am facut inteleasa si ca voi primi un sfat pentru problema mea .

Cum pentru unii pacienti cu dependenta de alcool, oprirea in totalitate si abstinenta de la consumul de alcool nu reprezinta un obiectiv terapeutic acceptabil sau realizabil cu usurinta incepand de anul trecut a fost aprobat si un tratament care scade dorinta de a consuma alcool si in consecinta ajuta pacientii cu dependenta de alcool cel putin sa reduca consumul. In studiile clinice ce au dus la aprobarea produsului, dupa sase luni de tratament consumul de alcool a fost redus cu aproximativ 60%. In cazul in care tatal tau ajunge sa fie diagnosticat ca fiind dependent de alcool medicul poate sa-i prescrie acest produs, (care insa nu este compensat deocamdata). Daca da rezultate …precum va doresc…as sugera sa le intariti cu ajutorul psihoterapiei, deoarece recaderile raman o problema daca nu se actioneaza concomitent si la nivel psihic. Ai putea eventual sa-l sprijini si tu (sau eventual mama ta) in acest drum catre insanatosire, participand impreuna la aceste sesiuni de psihoterapie. In cazul in care doresti sa te indrum catre un medic psihiatru care ii poate pune diagnosticul tatalui tau (si eventual sa-i prescrie produsul daca e nevoie) poti sa ma contactezi si direct pe emailul wings.romania@gmail.com. Dr Rares Ignat – psihoterapie pentru depasirea obstacolelor din viata de cuplu si familie

Mesaj:
Buna ziua, duc in spatele meu o anxietate de vreo 2 ani am fost la medic psihiatru dar tratamentu nu a dat roade ptr ca domeniu in care lucrez este farmacie, stiu ca tratamentu medicamentos nu elimina aceasta anxietate ci ne facem sa suportam mai usor, am fost si la psiholog acolo am invatat sa controlez simptomele sa nu imi fie frica de ele, am intrerupt sedintele din cauze materiale, o perioada mia fos binisor dar datorita unor episoade mai stresante din viata mea au recidivat toate simptomele ca la inceput aproape, poate ca reusesc sa le tin piept acestor simptome insa intrebarea mea este, daca nu merg din nou la psiholog si nu tratez aceste simptome este posibil sa se intample altceva? sa se agraveze?

Buna ziua,cere-ti de la un psihiatru care lucreaza cu Casa de Asigurari de Sanatate sa va de-a trimitere la psihologul cu care colaboreaza ,sau apelati la un psiholog ce-si desfasoara activitatea intr-o unitate care are contracte cu CAS(spital,policlinica),fiindca inteleg ca ati intrerupt sedintele de terapie din motive materiale.Rolul tratamentului medicamentos este reducerea rapida a nivelului anxietatii,terapia cognitiv-comportamentala s-a dovedit a fi mai eficienta in interventia anxietatii decat tratamentul medicamentos.S-ar putea sa aveti dubii ca v-ar putea ajuta.Este adevarat ca starea dumneavoastra nu se va imbunatati peste noapte,fapt pentru care v-a trebui sa mergeti la toate sedintele.Majoritatea persoanelor cu anxietate prezinta o serie de probleme aditionale,cum ar fi fobii,depresie,sindromul colonului iritabil si probleme de relatie(evitarea altor persoane de frica respingerii sau poti deveni excesiv de dependent de altii tocmai datorita lipsei de incredere).

Mesaj:
buna am mare nevoie de ajutor..am avut o relatie de un an care a fost nu tocmai frumoasa..nu ma respecta,ma batea ma facea sa ma simt ultimul om..nici eu nu eram prea buna si eu aveam gura mare..dar in fine.. Mi-am gasit puterea sa pun stop..dar el acum dupa 2 luni in care la inceput venea sa ma bata..apoi ma teroriza..dupa 2 luni in care a stat cu altcineva(nimic nou..ca oricum ma insela)..el vine acum mereu si plange ca moare fara mine,,se umileste peste tot,plange in fata prietenilor sai ca ii este greu fara mine..in ciuda faptului ca este foarte orgolios.Spune ca si-a dat seama ca viata lui nu e buna fara mine si ca este dispus sa se schimbe pt mine..tinand cont de faptul ca el in toate relatiile a fost bataus si needucat..i-am explicat..dar el nu ma lasa sa traiesc linistita ma ameninta,apoi imi spune ca moare fara mine..imi este foarte mila de el..si imi e frica..nu stiu ce o sa fac..pt ca daca el o sa continue asa ori o sa ajung la nebuni ori o sa ma impac cu el.AJUTORRR

Lupul isi schimba parul, dar naravul ba. Comportamentul agresiv si violent nu dispare peste noapte. Viata merita traita frumos, cu iubire si liniste.

de acord cu d.na nicoleta

TU .. ce gasesti bun pentru tine la aceasta persoana ?

Mesaj:
Buna ziua,
Sunt mamica unui baietel de 3 ani si 3 luni. Este un copil adorabil, cuminte, ascultator …numai cuvinte de lauda la adresa lui. Doar ca eu, consider si recunosc si sunt constienta ca am o problema. In privinta copilului stresez pe toata lumea: daca ramane tati cu el acasa si ei urmeaza sa plece afara in cursul zilei iar eu sunt la servici, ori ii trimit sms ori il sun si ii spun "vezi tragi caciulita bine pe urechi, vezi ii pui esarfa sa nu ii fie rece, sa nu alerge cu gura deschisa daca bate vantul, atentie pe unde calcati (noi avand un sant de jur imprejurul blocului), atentie la traversat strada (din acest punct de vedere am avut un accident neplacut pe trecerea de pietoni care multumita lui Dumnezeu nu a fost grav), daca e in casa (indiferent mamaie sau cu tati) la fel: vezi sa nu fie curent, sun in fiecare dimineatza (dupa ce se trezeste el, eu lucrand de luni-vineri de la 9-17) si intreb daca e ok, daca e binedispus (metionez ca nu a fost bolnav, decat o singura data un rosu in gat acum la 3 ani si la 2 ani si ceva o rinitofaringita – amandoua trecand repede) … DAR … eu sunt stresata mereu si pisaloaga pt cei din jur si sunt foarte constienta de aceste lucru. Daca ne ducem la cineva in vizita , am obiceiul de a suna si de a intreba daca este cineva racit in familie, daca se duce o zi la bunici , nici ei nu scapa .. ii sun si pe ei si ii intreb daca e bine, daca a mancat tot, sa nu il imbrace gros ca transpira (ei avand tendinta asta). Mentionez ca toti sunt grijulii cu el dar .. mie mi se pare cate ceva (mai ales la bunici ca ei sunt altfel, chiar daca au crescut copii la randul lor). Tot ce cumpar sau primeste, nu exista sa nu verific termenul de valabilitate. In unele clipe cand sunt acasa, in general seara la culcare, am tot felul de ganduri: daca se intampla ceva, daca … daca .. tot felul de ganduri, negre le spun eu, si legate si de sot ..daca se duce la servici si se intampla ceva cu el si eu raman singura..nu stiu imi e greu acum sa reproduc gandurile ..vin, se duc… dar eu ma simt "fara remediu" sau nu stiu ce termen sa folosesc. Probabil nici mie nu imi face bine. Spre exemplu: o singura data l-a durut burtica in timpul noptii, se trezea si se strangea de burtica in acea noapte avand si eu niste crampe … mancasem amandoi un iaurtel care era in termen ..dar?? ) … oricum, toata noaptea nu am dormit, am deschis internetul sa vad ce sa ii fac si simteam ca explodez ..dar el dormea iar se mai agita. A trecut acest episod.. in alta seara (dupa o perioada) in timp ce mai aveam putin si adormeam (imi era somn, TV era stins) se auzea in burtica lui bolborosind (si in acelasi timp s-a si foit) .. mie mi-a fugit somnul, parca dormisem toata noaptea si simteam cum imi bate inima cu putere, baiatul nu s-a mai foit (adica el nu avea nimic dar eu … foarte panicoasa si fricoasa de altfel din fire) mi-au trebuit mai bine de 2 ore sa adorm dar pana dimineatza ma trezeam din ora in ora.
Nu stiu ce sa fac!!!!!!!!!!

Sunteti mama si este normal sa va preocupe binele copilului. Insa daca ati sesizat ca va ingrijorati in mod exagerat ati putea apela la un terapeut pentru a va clarifica motivele pentru care faceti asta. Si pentru a schimba modul in care reactionati.

Mesaj:
Hristos a inviat! Buna ziua,ma numesc Camelia,am 15 ani si jumatate. Stiu ca la varsta mea ar trebui sa fiu mai concentrata pe scoala si viitor dar stiti ca toti adolescentii au momente de ratacire. Parintii mei au divortat in urma cu 6 ani,atunci am fost afectata insa nu m-am exprimat in fata nimănui. Acum ma bucur că s-a intamplat asa pentru că tatal meu era si este foarte dur. Sunt cuminte pentru varsta mea,nu beau,nu am fumat niciodata,nu pierd noptile in cluburi dar nu sunt nici tocilada.Sunt o fata ok.
Insa cea mai mare aniciune a mea este Andrei,prietenul meu cel mai bun. Suntem amandoi in clasa a 9-a,8ani am fost colegi,acum nu mai suntem.
De 4-5 ani suntem cei mai buni prieteni in adevaratul sens al cuvantului,vorbim ore intregi la telefon,ne spunem ABSOLUT ORICE.
Eu,cand am aflat ca nu vom mai fi colegi am facut o mica depresie si am mai ajuns o data la psiholog dar nu am rezolvat nimic. Aveam o mica obsesie pentru el pe care 10% o mai am si acum.
De 1 an jum sunt indragostita de el. Eu,neavand nicio alta relatie anterioara el este prima mea iubire. Din pacate,pot spune ca sunt unul din cazurile nefericite in care iubirea nu este 100% reciproca.
El nu stie,nici nu banuieste. Il tot timpul acesta m-am comportat LA FEL ca inainte cu el,desi sufeream enorm. Acum,satula sa aud mereu de relatiile si de fetele pe care le place,satula sa il ajut mereu cand fiecare cuvant al lui ma raneste as vrea sa evadez atat de mult din chestia asta ,insa o prietenie lunga cu mii de amintiri ma trage mereu inapoi. Nu stiu ce sa mai fac,tin la el enorm,il iubesc si vreau sa-l vad fericit,chiar daca locul lui nu este langa mine. simt ca nu mai pot sa ii fiu prietena si nu stiu ce ar trebui sa fac. Sa continui sa sufar in secret sau sa ma detasez cu totul de el pentru a-l uita? (El are prietena pe care o place mult). Sper ca ma puteti ajuta,as fi recunoscatoare.multumesc..

Apelati la un terapeut. Spuneti ca ati mai fost dar nu ati rezolvat nimic. Poate ca de data asta lucruriel vor sta altfel.

Mesaj:
Sincer sa fiu nu am doar o intrebare,simt ca deja nu ma mai cunosc pe mine insumi.Am avut parte de multe dezamagiri in dragoste,in familie si in societate.Am ajuns sa ma inchid,sa ma izolez de lume…am ajuns sa-mi doresc socializare,dar sa-mi fie teama de ea.Pe zi ce trece ma simt din ce in ce mai nesigur,mi-e frica sa cunosc oameni,mi-e frica sa am o relatie de lunga durata deoarece nu vreau sa ranesc in jur prin incertitudiniile mele.In acest caz,intrebarea mea ar fi:"Ce as putea sa fac in cazul asta?".

Apelati la un terapeut. Va poate ajuta sa va clarificati starile prin care treceti si motivul din spatele lor.Astfel veti putea actiona pentru a schimba animite aspecte din viata dvs.

Mesaj:
Buna, am 16 ani si, ca orice adolescenta, sunt unele probleme pe care eu nu le inteleg. Din pacate, nu prea am suport din partea parintilor. Ma refer ca nimeni nu ma asculta niciodata cand am ceva de spus, iar daca spun ceva nu primesc niciun raspuns..sau daca il primesc, e unul ironic. Simt ca tot ce fac este rau ( chiar daca, din punctul meu de vedere, este bun ), mereu primesc jigniri si tot felul de chestii de genul, care pe mine nu ma ajuta deloc. Iar prietenii, ce sa mai zic….cam la fel.
De exemplu, chiar si atunci cand zic ca vreau sa ma duc la sala pt ca vreau sa mai slabesc, aud : " aa, da ce ? esti grasa ? nu-ti trebuie sala " sau…BAC-ul imi bate la usa, si aud mereu " n-o sa-l iei" , " lasa ca fabricile au nevoie de muncitori ", " nu esti buna de nimic " blaa blaa..Am ajuns sa ma satur de toate chestiile astea.
Ce as putea face ca sa pot trece SINGURA peste aceste lucruri ? Pentru ca raspunsurile de care am nevoie nu prea le primesc din partea nimanui…

Asa cum spui si tu, esti o ADOLESCENTA. Adolescenta e plina de probleme pentru toti: adultii nu stiu daca sa te trateze ca pe un copil sau ca pe un adult, tu nu iti gasesti locul nici intre copii nici intre adulti, prietenii si colegii se maturizeaza mai devreme sau mai tarziu. Spre deosebire de ceilalti tu ai sesizat toate aceste lucruri. Stai linistita, trece. Iar tu esti puternica. Despre faptul ca parintii nu te incurajeaza pot sa te asigur multi oameni considera ca motivarea negativa ambitioneaza si cel care aude "nu esti in stare sa faci asta " o sa munceasca mai mult sa demonstreze ca poate. Este o practica gresita, dar des folosita de parinti. Vorbeste cu ei si spune -le cum te simti. Esti puterniça si poti.

Buna! Eu nu sunt psiholog si nu dau sfaturi in general. Pot, daca mi permiti, sa ti spun un singur lucru. Felul in care scrii (foarte correct si coerent), rar intalnit acum la cei de varsta ta, te pune din start deasupra multora. Faptul ca tu constientizezi aceste lucruri arata si ca esti o fata inteligenta. Am si eu un baiat si poate ca nu procedez bine mereu cu el. Vreau sa ti multumesc pentru ca simplul tau mesaj ma face mai atenta la el. Sunt sigura ca nu ai nevoie de nimeni pentru sfaturi si ca, asa cum s-a spus si in postarea anterioara, vei reusi fara probleme singura. Din pacate, noi parintii, uitam uneori ca am fost si noi copii si ca facem rau fara sa vrem. Ai incredere in tine, in inteligenta ta si ai sa reusesti. Cauta singura raspunsurile, oriunde crezi ca este o sursa de incredere dar trece le prin filtrul gandirii tale. Te va ajuta si intuitia. Chiar ai toate motivele sa fii sigura pe tine. Ignora rautatile si indiferenta celor din jur ca si cum ar fi adresate altora. Bafta multa!

Ii rog pe administratori sa mi spuna daca ceva din ce am postat contravine regulilor grupului. Multumesc.

Este in regula, stati linistita, de obicei stergem postarile inadecvate sau atentionam persoanele carora le apartin. Si da, este un grup pe care raspund in general psihologii/psihoterapeutii, dar deseori au fost importante si mesajele venite din partea celor cu experiente personale similare sau, ca in cazul dvs., dintr-o postura relevanta (pentru situatia aceasta, cea de parinte). Multumim!

Multumesc si eu pentru raspuns.

Mesaj:
Buna! Eu nu am o familie prea instarita,deloc chiar. Sunt unele zile in care abia daca avem ce manca. Am intrat intr-un liceu ”de fite” unde toti au bani si se imbraca bine. Lipsa banilor ma face sa ma simt foarte prost. Cum pot trece cu vederea acest aspect? Multumesc anticipat!

Ce anume intelegi prin "Lipsa banilor ma face sa ma simt foarte prost"? ai putea sa ne dai ca si exemplu alte 3 ganduri ce iti trec prin minte atunci cand ai aceasta idee in minte?

Buna,totul depinde de perceptia pe care o avem asupra lucrurilor,fiecare dintre noi poate sa se imbrace bine fara multi bani.Important este cum ne vedem noi insine .Pentru ca ceilalti ne vad asa cum ne vedem noi.Daca noi avem incredere deplina in noi,forta noastra interioara ii va face pe ceilalti sa ne vada asa cum vrem noi. Incearca sa citesti mesajul inlocuind noi cu eu.

Ca sa scimb putin proverbul "barbatii se uita dupa fetele bine imbracate dar raman cu cele destepte". Inteleg ca esti un copil destept care nu a avut nevoie de bani ca sa intre la un "liceu de fite ". Fa -ti stilul tau vestimentar, fii tu in tot ce faci si cei din jurul tau vor vedea OMUL si nu banii din buzunar .

Mesaj:
Buna am si eu o problema nu stiu daca e grava sau nu dar totusi am.Sunt casatorita de 1 an si cateva luni. inainte sa ne casatorim sotul meu juca la aparate,iam cerut sa renunte,a renuntat o vreme dar tot din cand in cand a mai jucat.A inceput pe urma sa joace la agentiile sportive,era multumit pentru inceput cu 2 lei sau 1 leu sa investeasca in meciuri dar acum a ajuns sai trebuiasca mai mult chiar 50 lei si asa mai departe iar cand ramane singur acasa si eu sunt la serviciu pleaca si ia bani imprumut pentru bilete.Nu stiu ce sa mai fac…am multe pe cap si din cauza asta am ajuns sa ma enervez din orice,pur si simplu nu ma mai pot controla…nu stiu ce sa mai fac,va rog sa ma ajutati.va multumesc

Dependenta de jocuri noroc are multe aspecte in comun cu dependenta de diverse substante iar de obicei persoana in cauza ajunge (asa cum spuneti si dvs) sa-si piarda din ce in ce mai mult controlul asupra sumelor pe care le joaca, isi dedica tot mai mult tmp acestor activitati…incepe tot mai mult sa-si piarda dorinta de a face ceva pentru controlul acestei dependente, care determina din ce in ce mai multe probleme familiale. Tocmai de aceea e important sa apelati la un psihoterapeut cat mai repede constatati aceste probleme ce tin de un bun control al impulsurilor. Mai e bine de stiut ca-l puteti ajuta si dvs daca urmati sesiunile de psihoterapie impreuna. Dr Rares Ignat – psihoterapie pentru depasirea obstacolelor din viata familiala & profesionala

In orice fel de dependenta, timpul inrautateste lucrurile si face mai grea vindecarea. Cereti ajutor cat mai repede.