Mesaj:
Buna ziua,
Am 31 ani, casatorita de 5 ani si am un baiat de 3 ani. Pana la varsta de 2 ani a baiatului totul a fost ok intre mine si sot, au mai existat mici certuri dar nimic iesit din comun.
In urma cu un an sotul a avut niste probleme de sanatate, nu foarte grav, dar in urma investigatiilor medicii i-au zis ca are un colon iritabil datorita stresului, nimic grav. De atunci e mereu stresat, nimic nu-i mai convine, a inceput sa ma si jigneasca, sa il deranjeze aproape orice, ba ca am lasat usa de la un sertar deschisa, ba ca nu e paine, mereu imi face reprosuri..ca el aduce ce-i mai multi bani in casa, desi si eu lucrez si am grija de copil aproape numai eu..el se mai joaca din cand in cand cu el..si atat..am ajuns sa plang din orice, sunt mereu trista..doar in fata copilului incerc din rasputeri sa ma abtin..si nu nu are amanta asa cum poate va ganditi..toti banii ii aduce acasa, nu pleaca niciunde in afara serviciului.. doar ca e mereu nemultumit si foarte critic..
am incercat sa-l conving sa mergem la un specialist dar e total impotriva.. nu stiu cum sa mai abordez situatia..il iubesc si imi iubesc copilasul dar ma gandesc si la mine..toti prietenii imi zic ca m-am schimbat ca uneori sunt total absenta si obosita..sunt zile in care nu vreau decat sa dorm si atat..am nevoie de ceva sfaturi, poate chiar o discutie in privat..vreau sa inteleg daca problemele vin de la mine…

Din ce oras sunteti? M aputeti contacta in privat, daca sunteti din Bv.

Nu va ajuta cu nimic sa gasiti un vinovat. Va recomand terapie de cuplu, iar daca sotul nu doreste sedinte individuale pt dvs. Bafta!

consiliere de cuplu, individuala (pt Dvs.), poate chiar o interventie de familie (din partea sotului) – incercati sa va aliati cu restul familiei Dvs cu scopul de a inbunatatii situatia. Succes!

Draga sotie si mamica, grija pentru ceilalti nu ar trebui sa o elimine pe cea de sine. Dumneavoastra unde sunteti in toata aceasta poveste? Doar responsabila sau va acordati si niste drepturi? Nu va bazati ca stiti motivele comportamentului sotului dvs., trebuie sa discutati deschis cu el. Daca nu vrea sa va asculte, nu vrea consiliere, nu doreste o imbunatatire a situatiei, mergeti la terapie. Acolo veti invata cum sa va gestionati sentimentele si sa va faceti planuri pentru un viitor mai bun impreuna, pentru ca il meritati. Numai bine!

Mesaj:
Buna ziua,
Am o repulsie/ ura foarte puternica fata de soacra mea care mi-a facut verzi si uscate in cei 11 ani de relatie cu sotul meu, acum trebuie sa vina in tara si deja ma simt rau.
Cand sunt in prezenta ei nu pot vorbi, mi se face rau de la stomac, devin agresiva si nervoasa. Starea asta imi afecteaza familia si pe cel mic care are doar 1 an si 4 luni. As vrea sa pot face ceva sa nu ma mai simt asa. De intalnit cu ea trebuie sa ma intalnesc, nu este varianta evitarii, ea se preface ca ma place si cand ramane cu sotul baga strambe, apoi sotul imi zice mie si uite asa imi alimenteaza parca repulsia fata de ea.
Ce pot face sa trec peste?

Mesaj:
am fost diagnosticata cu tulburari de anxietate
ce pot face in continuare

in functie de nivelul anxietatii, tratament psihiatric sustinut de psihoterapie

Psihoterapeut. In 15-20 de sedinte o sa intelegeti cum sa stapaniti aceasta stare.

Daca incercati un tratament medicamentos, mai intai cititi aici si apoi reveniti http://sanatate.flu.ro/articol/Efectele_nocive_ale_medicamentelor_antidepresive/pagina-2.html

Medicamentele dau o stare de amorteala de moment, ele nu trateaza anxietate, nici nu au cum pt ca inca nu se gaseste mintea. Se presupune ca am gandi cu materia cenusie si alba, dar SE PRESUPUNE…………..deci, nu au cum sa trateze pt ca nu stiu ce anume sa trateze………aceste pastile, amortesc intregul creier dar nu rezolva "galagia mentala" NU AU CUM.

pentru efectele negative ale tratamentelor recomand consultarea specialistului, nu a articolelor/materialelor online sau a prospectelor; este o capcana destul de periculoasa care nu ajuta pe nimeni.

Eu sunt unul dintre acei specialisti domnule Botezat Radu care au vindecat Anxietatea de cate ori au avut ocazia. : )

felicitari… deci ati gasit mintea… poate ne impartasiti si cum ati reusit?

Nu am gasit-o, dar ii invat pe oameni cum sa isi foloseasca mintea pentru ei si nu impotriva. De acolo pleaca toata anxietatea, din cauza galagiei mentale.

ok…

Buna ziua. Odata ce ai fost diagnosticata , ti-au pus eticheta si te vei comporta exact cum spun doctorii ca se manifesta boala. Ceea ce stiu eu din experienta , este ca orce tratament alopat este esential sa fie insotit si de psihoterapie, pentru a inlatura programele mentale ce te-au adus in aceasta situatie. Doar tratament medicamentos, nu este suficient. Vei recidiva sau vei face alta tulburare. Acelas lucru este valabil si pentru alte afectiuni. Asa ca , draga mea, tulburarea anxioasa, are nevoie de psihoterapie. Daca esti dispusa sa participi la schimbarea modului in care traiesti, atunci ,SUCCES alaturi de un psihoterapeut..

superb dana.

Buna ziua. Depinde ce medicamente v-a dat doctorul. Daca sunt benzodiazepine sau nu. Stiti ca medicamentele date in depresie, anxietate, somn, etc. sunt depresive pentru sistemul nervos, si unele mai dau si dependenta. Parerea mea este ca puteti sa incercati sa va relaxati, sa cautati in interiorul dvs. unde se afla acea mica problema. Pentru ca acolo este problema. Spre exemplu cel mai probabil un conflict interior. Recomand muzica de relaxare, tehnici de relaxare audio de genul meditatii, pe care le gasiti si pe youtube. Reiki la fel este foarte bun si recomand cu, caldura. Si daca tot ati fost diagnosticata, aveti "prilejul" ca sa spun asa sa vedeti si cum va functioneaza organismul, si cum functionati dvs. Dupa ce ati scapat de aceasta afectiune o sa vedeti diferenta, si o sa va intelegeti mai bine cum functionati. Spor si sanatate !

Puteti merge la un psihoterapeut si sa cereti ajutor. Faptul ca va constientizati boala si doriti ajutor sunteti pe jumatate vindecata! Multa sanatate va doresc!

apelati la un psiholog/psihoterapeut

Mesaj:
Buna ziua!As avea si eu o problema:
Sunt o fata de 15 ani.Invat destul de bine la scoala ,am numai 10 pe linie si merg la multe olimpiade.Am o problema cu parintii mei:De la un timp,se cearta pentru ca tatal meu este infidel si are o amanta.Mama mea doreste sa-l ierte si doreste ca toate lucrurile sa revina la normal.Mentionez ca tatal meu are 50 de ani iar mama 49.Mama mea nu vrea sa se desparta de tatal meu,indiferent cu ce a gresit si vrea sa avem o familie fericita.Insa tatal meu nu cred ca a renuntat la amanta sa.Ideea e ca eu nu vreau sub nici o forma ca parintii mei sa se desparta.Parintii mei cred ca incearca sa ma protejeze de problema lor,de aceea se cearta pe ascuns,in soapta,ca eu sa nu-i pot auzi.Stiu ca ei incearca sa ma protejeze si sa ma apere de crudul adevar.Eu imi iubesc foarte mult parintii si ei ma iubesc pe mine.Dar…azi…am aflat altceva care sa ma dezamageasca:tatal meu se uita pe site-uri de filme porno(eu nu am intrat pe ele…am vazut istoricul browserului).Cred ca tatal meu ma iubeste mult,pentru ca in preajma mea si in conversatie cu mine se poarta frumos…dar am vazut eu cum este cand nu sunt eu prin preajma.Ideea este ca nici nu stiu cum sa reactionez.Mama mea nu stie de site-urile pe care umbla tatal meu,si daca ii spun mi-e teama ca va fi picatura care umple paharul.Mi-e teama sa vorbesc si cu tatal meu despre asta pentru ca u stiu cum va reactiona…daca va vrea sa se desparta de mama? Eu…chiar nu stiu ce sa fac ca sa-l aduc pe calea cea buna.Imi este teama ca daca fac vreo greseala,tatal meu ne va parasi,iar un divort mi-e teama ca imi va afecta activitatea scolara si sociala.As dori si eu un sfat:ce sa fac in situatia asta?Pe zi ce trece aflu lucruri urate despre tatal meu si am ajuns la concluzia ca e mai bine sa nu ma mai implic,sa-l las pe tata in voia sortii dar cred ca nici asta nu este o solutie buna.Va rog mult sa-mi dati niste sfaturi in legatura cu situatia mea.
Multumesc anticipat!

Mesaj:
Buna ziua. Sunt intr-o situatie destul de grea si neclara, fapt pt care cer ajutor. Sunt insarcinata in 6 luni, nu mai am servici (am avut un CIM pe pioada determinata, din cauza sarcinii angajatorul nu a mai prelungit contractul, am cerut ajutorul cuiva pt angajare si cred ca isi bate joc de mine), nu am nici un venit, iar sotul nu mai face fata. Nervii sunt Intinsi la maxim intre noi, iar gandurile mele sunt tot mai negre si mai grele. Nu ma gandesc la moarte delor, dar ma gandesc la razbunare, la blesteme, imi aduc aminte de toti cei care si-au batut joc de mine (chiar si in copilarie), de oate umilintele traite, plang la divrse ganduri….. Am un suflet agitat, plin de ura si dorinta de razbunare, de cearta etc. Tot ce e mai rau. Il rog pe Dzeu sa ma ajute sa imi limpezesc sufletul si mintea, sa le golesc de ura si tensiune….
Va rog sati-mi un sfat ….. Imi doresc sa-mi fie bine, sa fiu linistita, dar nu reusesc sa ma ajut ….. Multumesc

buna! pot sa te ajut cu o transa: http://magazin.vreaunlp.ro/ ; ascult-o zilnic de minim 2x cel putin 2 saptamani. dupa ce o asculti am rugaminiea sa-mi spui cum te simti. numai de bine!

Mesaj:
Buna ziua! De curand, parintii mei au aflat ca am prieten(am 19 ani). Din cauza ca mi-au interzis sa am prieten, le-am ascuns acest lucru. Acum, cand au aflat, mi-au interzis sa mai vorbesc cu el, asta pentru ca nu il plac, desi nu au vorbit niciodata cu el, ii cunosc doar parintii, care nu au o situatie materiala foarte buna. Eu inca mai vorbesc cu el pe ascuns si asta e singurul lucru bun care mi se intampla in momentul de fata, pentru ca parintii mei ma jignesc incontinuu si, daca am sa continui asa, cred ca am sa intru in depresie, daca nu am inceput deja… Cred ca problema mea este lipsa de autoritate, nu am suficient curaj sa-mi impun punctul de vedere, dar chiar nu stiu cum voi depasi aceasta problema. Intrebarea mea e…cum pot trece peste lipsa de incredere in mine pe care am capatat-o, cum sa trec peste asta si macar visele sa ma poate face sa zambesc? Astept raspunsul dumneavoastra. Multumesc!

iti inteleg nevoia de a fi mai autoritara in fata parintilor, insa acest lucru este si nevoie sa fie exersat prin diverse dialoguri ca parintii tai, fie impreuna, fie separat, asta daca sunt si ei de acord… pt ca daca nu vor sa colaboreze atunci nu prea ai ce face; bine cu sila nu se face. Totusi persista, ai grija de tine si mai gandeste-te la relatia pe care o ai. Poate ca parintii au dreptate in felul lor. Poti consulta si un psiholog pt cateva sedinte de coordonare. Succes!

Exercitiu, draga mea! Exercitiu. Daca nu te tenteaza terapia (unde ai o gramada de beneficii), lucreaza cu o prietena la niste exercitii care sa te ajute. Mimeaza situatii din viata si jucati rolurile potrivite, pentru a-ti forma noi obisnuinte. Se poate! Functioneaza! Numai bine!

Şi nu uita că într-un război, întotdeauna sunt pierderi de ambele părţi. Ai nevoie de drăgălăşenie, tărie, diplomaţie, comunicare, IUBIRE! Succes!

RASPUNS: Va multumesc din suflet pentru sfaturi! Am sa meditez asupra fiecaruia dintre ele…sper sa le interpretez corect

Mesaj:
Buna ziua, va rog frumos sa ma ajuta, sunt foarte geloasa din pacate si doresc sa ma tratez de aceasta boala si ma eliberez de suferinta.Sunt dispusa sa vin la sedinte. va rog din suflet sa ma ajutati.

Excelent, primul pas l-ati facut, urmatorul fiind sa va alegeti un terapeut la care sa va programati si sa incepeti. Succes!

Cred ca v-as putea ajuta si va prezint o oferta: http://m.zumzi.ro/fericirea-se-invata-1-2-3-sedinte-psihoterapie-50-min.html

Buna ziua! Imi pare rau ca va chinuie acest sentiment! As vrea sa va rog sa va ganditi cum va era inainte sa fiti in relatie cu persoana care va declanseaza acest sentiment. Nu il cunosteati, si puteati trai impacata cu dv. Soarta vi l-a adus in cale si probabil ati petrecut clipe minunate pana acum. Gelozia il va face sa fuga, sa minta, doar pentru a capata putin spatiu, sau pentru ca uneori nu poate fi sincer pentru ca v-ar supara. De cate ori aveti ghiara aceea in suflet, care ae numeste gelozie, va rog trageti o gura de aer, spuneti-va ca orice ar fi sunteti destul de puternica pentru a face fata, ca meritati sa fiti iubita, ca momentan situatia este buna si daca se va schimba veti vedea atunci cum actionati. Acum sunteti in siguranta! Nu-i asa?

Gelozia pe care o resimtiti este un dezechilibru emotional care vine la pachet cu nesiguranta, cu stima scazuta de sine si cu frica permanenta ca-l veti pierde pe cel iubit. Ca sa echilibrati balanta, dumneavoastra puneti in celalalt taler un comportament abuziv, care va reda oarecum controlul asupra celuilalt, aducandu-va iluzia unui castig temporar. Aveti nevoie de terapie de eliberare emotionala. Suntem atatia terapeuti pe site. Nu aveti decat sa alegeti unul si sa mergeti la prima sedinta. Succes!

contactati unul dintre terapeutii de pe site, in functie de zona in care sunteti

Mesaj:
buna seara ma numesc sandu si am 40 de ani .SOTIA are probleme de vreo 1 luna cu pierderea de memorie si ce as putea sa fac va rog dati-mi un sfat va multumesc mult

consult psihiatric. Daca sunteti din Bucuresti va stam la dispozitie www.cmibotezat.ro

Bună ziua ! Mai important ar fi de ştiut câţi ani are soţia, nu dvs Pentru memorie ar fi utile dozele mărite de vitamina B6 şi magneziu. Unii terapeuţi afirmă că un criteriu de evaluare ar putea fi dacă reuşeşti să-ţi reaminteşti cu exactitate ce ai visat în ultima perioadă. Iată şi un studiu de caz. http://wp.me/p48646-1vr

Altfel, merită avute în vedere şi suplimente ca Astaxantina (formidabil pentru creier, am testat personal) http://www.suplimente.ro/blog/2011/05/astaxantina-antioxidant-natural/

Sau ideile menţionate aici http://tinyurl.com/p24llul Desigur, încercaţi şi o vizită la medic.

Buna Sandu. E posibil sa fie reactia la un soc pe care sa-l fi suferit. Ce s-a intamplat acum o luna? Daca nu-ti amintesti nimic deosebit, incearca sa vorbesti cu sotia ta in momentele ei cele mai bune, poate isi aminteste dansa. Poate fi vorba de un eveniment care a afectat-o direct sau ceva socant la care a asistat. Daca nu isi aminteste, du-o la hipnoterapie sau la terapie in stare de transa. E posibil ca aceste pierderi de memorie sa fie, de fapt, o cale de a evita alte amintiri, care tin de acel moment de care ti-am vorbit. De asemenea, sfaturile colegilor de pe site, referitoare la un aport crescut de vitamine sunt de aplicat urgent. Exista solutii. Nu dispera, dar nici nu astepta sa treaca de la sine. Numai bine!

Oricum, are nevoie de un consult de specialitate.

Mesaj:
Am 40 de ani, casatorita 3 copii, Dupa nastera ultimului copil,aproximativ 6 luni au aparut niste dureri sagetatoare in zona inferioara a pelvisului (vezica urinara, ovare , anus, ureter). De atunci au trecut 17 ani de chin in care am facut diferite investigatii:ecografii vaginale, colonoscopii, diverse radiografii, analize urinare, analiza secretiei vaginale la institutul Cantacuzino. Diagnostice:dismenoree, ifectie jos situata, colon nervos, iritabil.Tratamente:antibiotice, analgezice, antiinflamatoare. Au fost si 2 diagnostice de nisip lavezica urinra. Mentionez ca in tot acest timp am ciclul regulat, fara pierderi de sange intre menstruatii. Durerea este insuportabila mai mare ca intensitate canasterea, incepe cu odurere surda si ca ogreutate in ovare si vezica urinara , apoi peste 2, 3 zile incep cutitele acelea infioratoare care radiaza catre zona anala. Va rog din suflet , sunt disperata imi este fricaca intr-ocriza sa nu mai rezist, ce ma sfatuiti, ce parere aveti? Va multumesc anticipat!

Incercati hipnoza cu un psihoterapeut.

Primul articol este studiul unui caz spectaculos care cam la fel ca al dvs., s-a întins pe durata a mai mult de 20 de ani.

http://wp.me/p48646-3Go

Merită citit şi al doilea, intraţi şi la "Articole similare"
http://wp.me/p48646-1Gp

Poate fi observat un numitor comun: nişte anomalii la nivelul intestinului care repercutează prin inflamaţie şi senzaţii dureroase asupra unor organe periferice. există şi o explicaţie:

"Boala sau simptomele nu trebuie să fie prezente pentru a garanta protecţia barierei mucozale intestinale; menţinerea ei în stare optimă ne ajută să rămânem rezistenţi la boli şi viguroşi. Consolidarea tractului intestinal este utilă în uşurarea şi evitarea efectelor astmului, în artrită, alergiile alimentare, ulcer, boala Crohn, colita ulcerativă, boala celiacă, boli autoimune, alcoolism, oboseală cronică, dureri articulare, migrene, diaree, infecţii parazitare, disbioză, candida, scleroză multiplă şi diabet, toate din ele putând avea originea în penetrarea intestinului de către substanţe dăunătoare."

Citeşte mai mult: http://wp.me/p48646-6z

Adică cerealele cu gluten, lactoza sau proteina din lapte, leguminoasele cu lectinele alimentare şi excesul de glucide (zahărul) pot altera flora intestinală, sau chiar sensibilizând direct mucoasa intestinală.

Puteţi face nişte analize ca să aflaţi ce aliment vă pune probleme. Sau dacă nu aveţi fonduri începeţi direct o dietă oligoantigenică (alimente puţine, dar cunoscute că nu provoacă intoleranţe şi alergii), iar după 3 săptămâni veţi vedea cum vă simţiţi. Probabil că mult mai bine.

Merită eliminate margarina şi uleiurile cu prea mult omega 6, timp în care consumaţi seminţe de salvie.

Sunt şi nişte suplimente obligatorii: omega 3, probiotice, vitamina e, glutamină. Dar nişte produse de calitate.

Draga doamna, va amintiti ce s-a intamplat in acea perioada? Ati trecut printr-o pierdere majora sau ati fost pe cale sa ramaneti iar insarcinata? Va amintiti? Daca nu va amintiti, insa banuiti ca v-ar ajuta sa aflati, faceti terapie in stare de transa (transa e o stare de constiinta alterata, dar in stare de semitrezie, nu ca la hipnoza). La fel de posibil e sa scapati de aceste dureri prin terapia de eliberare emotionala (EFT). Nu mai cautati. Alegeti un terapeut si incepeti vindecarea. Numai bine!

Mesaj:
Buna ziua! Am 39 de ani, sotul are 42 si suntem parintii unei fete de 15 ani si a unui baietel de 9 ani.Eram o familie normala si fericita, pana cand am aflat ceva care ne-a tulburat foarte mult si ne-a dat peste cap viata. Baiatul nostru are un coleg de clasa care ii este si prieten si in weekend-uri se viziteaza si petrec cateva ore impreuna, fie la noi acasa, fie la el. Ieri am aflat cu stupoare ca, pe langa joaca sau privit la TV, mai faceau si altceva: isi pupau unul altuia penisul si funduletul. Ambii baieti au recunoscut acest lucru, spunand ca s-a intamplat de cateva ori. L-am intrebat pe baiatul meu unde a vazut astfel de lucruri si mi-a spus ca si de pe internet, dar a auzit si la colegii de clasa. Din cate am inteles de la el, lui i-a apartinut ideea, iar celalalt a fost de acord. Ultimele doua dati cand s-au intalnit, celalalt baiat a spus sa nu mai faca deoarece nu e bine si nu s-a mai intamplat nimic.
Am stat de vorba cu copilul nostru si i-am explicat ca nu e deloc bine ce a facut, nu l-am certat si nu l-am batut, l-am rugat sa fie de acum mai deschis fata de noi si sa ne spuna tot ce se intampla si mai ales daca mai are astfel de curiozitati. Noi vorbeam cu el si pana acum despre tot felul de lucruri (ne-a spus despre fetele de care ii placea, inca de la gradinita)si nu stim cum a putut sa tina secret acest lucru.Nu cred ca realizeaza cat e de grav ce au facut!
Este un copil inteligent, cu rezultate foarte bune la scoala (e in clasa a III-a), este iubitor, ascultator, respectuos si tocmai de aceea a fost un soc atat de mare sa aflam aceste lucruri despre el.
Va rog sa ne sfatuiti cum ar trebui sa procedam pentru ca aceste lucruri sa nu se mai repete! Va rog mult si va multumesc anticipat!

nu stiu daca o atitudine de ‘prohibitie’ este cea mai buna directie, avand in vedere ca adolescentii fac exact invers de cum le cer parintii. Cheia este comunicarea, asa cum ati si reactionat Dvs. Va poate ajuta un psihoterapeut de familie, recomandarea fiind sa mergeti toti 3

Felicitari ptr.faptul ca nu l-ati batut,certat aplicand solutia cea mai corecta,comunicarea….Baiatul se afla in peroada de explorare,descoperire pe toate planurile inclusiv cel sexual.A facut ceva atat de grav?!Nu a ramas fara penis,nu a ranit acel baiat, din contra….Cine stie care-i sunt tendintele sexuale,ramane de vazut si este devreme sa va procupati ca ar avea alte tendinte decat cele cu care suntem obisnuiti. Mersul la un psihoterapeut de familie va poate ajuta.Lasati deoparte prejudecatile si ganditiva la fericirea baiatului.Succes!!!!!!

Copii sunt oglinda parintilor…. Mergeti la un psiholog – psihoterapeut. El nu va judeca, nu va pune la zid. Identifica problema si o poate rezolva. Succes

Psihoterapia ajuta enorm de mult.

Trebuie sa ramaneti calmi ca parinti si cu gandul ca toate problemele in aceasta viata au o rezolvare. Apelati cu incredere la un psiholog. Daca nu aveti resurse financiare, incercati sa va intelegeti cu psihologul sa-i dati banii putin cate putin. Ar trebui sa accepte.

Daca sunteti din Craiova sau din apropierea Craiovei, va pot da nr de telefon al unei ffffff bune doamne psiholog ce are un cabinet de psihoterapie, si va va explica concret solutionarea problemei, pt ca mai tarziu sa nu apara neinreguli cu copilul dumneavoastra.

Draga mamica, se vede cat va iubiti copilasii. Dupa socul pe care ni l-ati descris, cu siguranta ca va veti da seama ca vi-i iubiti fara constrangeri. Indiferent daca, in viitor, baietelul isi va manifesta aceasta atractie catre acelasi sex, sunteti mamica lui si el este copilul dumneavoastra. Mai conteaza ceva? Doriti sa-l vedeti fericit, nu? Atunci sprijiniti-l, iubiti-l, fiti alaturi de el, acceptati-l. Binenteles, trebuie sa-i explicati ce impact legal au gesturi ca cele pe care le-a facut si sa-l pregatiti pentru oprobiul public, care va veni la un moment dat, ca, deh, mai bine avem dreptate decat intelegere si iubire pentru semenii nostri. Nu va legati la ochi, pentru ca asta poate avea conotatii extrem de negative pentru copilas, si poate duce la gesturi extreme, cum, din pacate, s-a intamplat de atatea ori. Rabdare, dragoste neconditionata, intelegere si putere sa razbiti impreuna prin orice greutate va va aparea in fata. Mergeti la terapie (va recomand din experienta in primul rand terapia de eliberare emotionala, care functioneaza fantastic de repede si eficient) daca simtiti nevoia. Totul va fi bine.