Mesaj:
Buna ziua! In urma cu 3 ani m-am indragostit de o fata cu care am sperat timp de un an de zile ca vom fi impreuna. Am inceput cu un trandafir de 8 martie, pe urma o invitatie de ziua mea…si cam atat. Atat… pentru ca a fost dificil inca de la inceputul inceputului deoarece ea fusese singura din clasa care a primit o floare, restul de fete nu!!!(va puteti face o imagine despre ce colegi am). Un tembel care este unul din prietenii ei a vrut sa strice momentul oferindu-i un sapun. La ziua mea a fost cam reticenta in a sta langa mine in oras cand am iesit cu cativa colegi sa fac cinste.
Pana aici nu e nimic suparator.
De acum in colo este. Pentru ca ea m-a tratat cu o raceala de parca i-as fi facut un rau.La un moment dat facea misto pe seama trandafirului respectiv si totodata "iauite-l pe finutz" si mai erau altii care radea. A doua oara a fost un al 8 martie de acum 2 ani cand (le-a mai venit mintea la cap colegilor mei si am pus toti bani de flori) am mers o mare parte din clasa. Atunci m-am asezat langa ea pentru ca nu mai aveam loc in alta parte (am ajuns mai pe la urma) iar ea imi dadea ghionturi sa ma mut vis-a-vis (unde chiar nu puteam sta pt ca NU ERA LOC!!!). A mai asteptat mai putin de 5 minute apoi o vad ca se ridica pur si simplu si face schimb de loc cu o alta colega. ALA A FOST UN MOMENT DE RUSINE INCREDIBILA. TOTI SE UITAU LA MINE CA LA URS. IMI VENEA SA MA RIDIC SI SA PLEC. Dar nu am facut-o.
Un al treilea moment a fost intr-o excursie cand mi-a zis sa ma ridic si sa ma mut pe locurile din fata ca sa vina "prietenii ei" care nu si-au ocupat locul dorit de ea.
Nu mai vorbesc de faptul ca nu am nici-o poza cu ea. Nu a zis niciodata "hai sa facem o poza". Eu n-am mai indraznit sa-i zic pentru ca nu voiam sa ma mai faca de ras si nici ea sa se simta stanjenita si totodata asteptam si eu sa fiu cautat. Dupa episodul respectiv nici macar un salut nevinovat nu schimbam decat daca situatia o cerea (ne intalneam pe strada,etc.). Vreau sa stiu si eu cu ce am gresit de am meritat asta???? Sa fiu facut de kko, sa nu vrea din propria initiativa o poza cu mn (ci doar cu "smecherii" tarani de la oras din liceu care aveau bani si totodata erau si populari). Mentionez ca si ea are mai multi bani ca mine,nu a fost prea interesata de relatii… pana acum cateva saptamani cand schimba vorbe cu un baiat(si mi se pare … nu sunt sigur.. ar facea parte din categoria bogatasilor de talie mica….din cauza organizatiilor de gen "EYP")

ce iti pot spune din ce am citit mai sus, este ca fetele au nevoie de atentie si imi imaginez ca ii acorzi prea multa; asta nu scuza modul ei de a se comporta cu tine, care este o problema de educatie. Cel mai eficient ar fi sa prinzi un moment cand este singura si sa o rogi sa iti spuna direct ce crede, simte despre tine. Macar se lamureste situatia. Inteleg ca este prima ‘mare dragoste’, este perfect sanatoasa, dar vezi ca poate exista fete in jurul tau care isi doresc mai mult decat ea ceea ce ai tu de oferit. Nu este un capat de tara! Succes!

Cred ca ar fi fost foarte de ajutor daca ai fi mentionat varsta ta si a fetei. Motivul pentru care spun asta este fiindca amandoi pareti sa fiti mai la inceput de drum in acest domeniu. Pe de o parte, nu consider ca trebuie sa cauti ceva ce ai facut gresit – ti-ai manifestat interesul fata de ea intr-un mod foarte politicos, i-ai aratat ce intentii aveai prin floare, dar nici nu ai sufocat-o (banuiesc, daca vorbim despre momentele pe care le-ai descris). In schimb, fata nu a stiut sa accepte floarea cum trebuie (nu este frumos sa faci misto-uri de o persoana care isi arata un interes). In aceasta situatie, tu ai procedat bine, ea nu prea… O chestie de tinut minte: desi nu ti-a zis un "nu" clar, tot comportamentul ei arata ca nu este interesata. Cea mai buna solutie ar fi sa nu ii mai acorzi aceeasi atentie ca pana acum, sa o tratezi doar ca pe oricare alta colega, si eventual, sa mergi mai departe. Va aparea si alta fata care sa iti trezeasca sentimente, in timp.

Observ ca totul iti este clar. Problema ta care este, de fapt? Nu poti accepta un refuz, nu poti accepta faptul ca cineva nu te place sau nu ti se potriveste? De la bun inceput ti-a aratat clar ca nu e interesata de tine iar tu ai continuat cu insistente de tot felul. Nu ti-a dat nici o speranta, nu ti-a dat de inteles ca ar putea fi ceva intre voi. Problema este la tine, dragul meu, nu poti accepta faptul ca ea face parte dintr-un grup de copii cu bani si asta isi doreste pt ea, pe cineva cu bani, probabil. Nu poti accepta faptul ca tu nu faci parte din aceeasi categorie, dupa cum pui problema. Ea nu te-a facut de ras, tu te-ai pus singur, in ipostaze in care te-ai facut de ras, cu insistentele tale. Fata nu e potrivita pt tine, punct! Cum ar fi sa cauti o fata care sa ti se potriveasca, cu care sa poti impartasi aceleasi lucruri, sentimente, etc? Cum ar fi, ca in loc sa pierzi vremea inveninandu-te cu resentimente, sa privesti spre lucruri care sunt pt tine, care te bucura, care te satisfac? Nu cu oricine putem lega relatii in viata asta, daca oamenii nu se potrivesc cu noi, nu-i putem tine langa noi, daca nu rezonam cu ei nu putem ramane alaturi de ei. Oamenii sunt de toate felurile si de dorit este sa ne alaturam celor cu care avem ceva in comun, celor carora ni se potrivesc. Ai sa mai cunosti f multe domnisoare, cu sigurata dintre ele va aparea cea potrivita pt tine. Nu e sa fie, asa e bine pt tine! Mergi mai departe si cauta pana vei gasi ceea ce este pt tine! Succes!

Dragule, ce ne descrii tu este ca o capitulare neconditionata. De ce iti mai pierzi vremea? Pentru ca iti doresti ceea ce nu ai si, se pare, nici nu poti obtine? Meriti mai mult! Asta cred eu. Dar tu? Discuta cu mama, cu tata, discuta cu un prieten sau alege sa mergi la terapie. Asta nu va fi viata ta, pentru ca nu meriti un asemenea tratament, sa ne fie clar, ok? Respecta-te pe tine, invata sa te iubesti, sa te pui pe tine pe primul plan, ca sa-i poti iubi pe ceilalti, pentru ca felul in care te oferi ca un pres nu va duce decat la un singur final: cineva isi va sterge picioarele pe tine. Numai bine!

Mesaj:
Acum doi ani, pentru ca imi era frica ca iubitul meu de atunci ma paraste daca nu fac tot ce spune , am facut cea mai mare prostie . Am mers la el , si acolo totul a luat-o razna ,am ajuns sa ma culc cu el si cu alti prieteni de ai lui . Imi este rusine si acum si scarba , sincer nu stiu ce sa mai cred despre mine.
Ce s-a intamplat , a fost o prostie de a mea , regret si acum dar degeaba. De multe ori ma gandesc daca sunt "o panarama"(imi cer scuze de exprimare) si imi este frica sa nu afle cei din jurul meu.:-( Ma puteti ajuta cu un sfat?
Multumesc!

nu, nu esti o ‘panarama’, esti o victima a unui abuz, desi consensual. Sunt sigur ca ti-ar prinde bine sa stai de vorba cu un psihoterapeut caruia sa ii poti vorbi absolut deschis si in siguranta

Ţie ţi-a fost frică că îl pierzi,iar el a profitat de asta. Cui ar trebui sa-i fie ruşine? Capul sus şi mergi mai departe!

A profitat de sentimentele tale,de faptul ca-l iubeai.Exact cum a specificat Domnu Radu,este un abuz si cred ca ai inceput sa-ti dai seama singura din moment ce ai scris in acest fel….Felicitari ptr.curaj!!!

Draga mea, din greseli invatam. Nu de ce spune lumea ar trebui sa-ti fie frica, pentru ca lumea spune vrute si nevrute. Problema e ca tu te gandesti daca esti o panarama, cum zici tu. Te gandesti ca a fost un moment la care ai fi putut spune nu si nu ai spus. Te blamezi pentru asta. Sa-ti spun un secret: toti oamenii impliniti in viata au lasat in urma trecutul si au trait in prezent. Nu cu gandul la viitor, ci numai in prezent. Simplu. In felul asta te dezbari de invinovatirile pe care ti le aduci si incepi sa observi oportunitatile din viata ta. Nu trebuie sa fii perfecta ca sa ai o viata buna si sa te iubesti, dimpotriva. Cu cat mai multe sau mai mari greselile, cu atat mai multa nevoie de iertare si iubire. Numai bine!

In tinerete, in numele iubirii, multe fete fac ceea ce nu ar face in mod obisnuit in alte imprejurari sau la alte varste. A profitat de slabiciunea ta, de faptul ca il iubesti si a facut din tine o victima. Singura ta vina este ca l-ai iubit, daca asta se poate numi o vina, si ai avut incredere in el. Rusine nu are de ce sa-ti fie, ar putea sa-ti fie doar in cazul in care tu ai fi ales sa faci asta de buna voie, ar fi fost initiativa ta. Dar nici macar asa, fiecare hotaraste pt el, alege ce si cum sa faca, in functie de cum considera ca lucrurile il ajuta sau nu. Toti avem un trecut, nu e cazul sa-ti fie rusine de nimic din ceea ce ti se intampla, face parte din viata ta. Cu bune, cu rele, viata noastra capata un sens si porneste pe un drum. Invatam, ne dezvoltam, evoluam si devenim intelepti cu ajutorul obstacolelor si piedicilor din calea noastra. Sunt convinsa ca daca ai avut curajul sa ne scrii, vei avea curajul si sa faci ceea ce este bine pt tine. Cauta ajutor la un psihoterapeut, ca sa te poti impaca cu tot ce a fost, sa poti intelege si sa te poti ierta, pt ca de fapt, asta e cel mai important, sa te poti ierta, desi repet, tu nu ai gresit. Iertarea este cea care aduce liniste si vindecare in toate cazurile, indiferent despre ce ar fi vorba. Succes!

"Acum doi ani" ce varsta aveati? Pentru ca, daca ajungi sa faci asta pentru un barbat, sunt multe semne de intrebare despre ce crezi tu ca ar trebui sa faca o femeie pentru un barbat. Asa ca , ia legatura cu un psihoterapeut si dezleaga atitudinea pe care ai avut-o atunci, si cea pe care o ai acum, dupa intamplare.SUCCES

Mesaj:
buna ziua
am dureri de cap provocate de spalatul pe cap in special in sezonul friguros. imi iau toate precautiile contra racelii, iau paracetamol sau , in ultimul timp parasinus, pun ceva pe cap si constat ca a doua zi imi este destul de bine, dar durerile se manifesta chiar si din ziua a doua sau a treia dupa spalat . mentionez ca aceste dureri se manifesta si in cazul functionarii proaste a bilei (natura alimentatie sau exces), stat in curent sau uneori din motive necunoscute. am un examen la CT facut cu cativa ani in urma pentru elucuidarea cauzei,insa nu mi s-a descoperit nimic grav.
mentionez ca am 62 de ani si ma confrunt cu aceasta boala de la varsta tineretii, manifestandu-se in timp sub forme mai mult sau mai putin grave. sint o persoana activa, dinamica cu o alimentatie ehilibrata si controlata, am 1.73 cm inaltime si 74 kg
va rog sa imi prescrieti un tratament pentru diminuarea sau inlaturarea acestor dureri devenite obsesionale cand vine vorba de spalat
va multumesc

Nu cred ca este de la spălat. Cred ca ati creat Dvs. acest "decalnsator". Cred ca este de la stres si de la valorile pe care le puneti. Un lucru are importantă doar cat ii dati dvs.

Stimate domn, daca examenul CT craniu nu evidentiaza nimic grav, va sfatuiesc sa consutlati un medic ORL.. e vorba despre o sinuzita inalta (fruntala)… de obicei durerile de cap la schimbul de temperatura apar din doua motive.. ori inflamator, ori edematos… ori e o inflamatie in sinusuri, arhanoida, ori e un proces intracranian dar e ciudata ca nu va doare capul in permanenta ceea ce ma duce la gindul primei variante – sinuzita "inalta"… tratament gasiti tot la medicul ORL… SUCCES

Oare e ok să administrezi Paracetamol ca precauţie ? Au fost şi unii ghinionişti pentru care chiar asta a fost ultima pastilă, are nişte efecte dăunătoare pentru ficat. În plus, permeabilizează inutil bariera intestinală. ** Poate menţionaţi şi ce înţelegeţi dvs. prin dietă sănătoasă, pentru că părerile sunt foarte împărţite: surse de omega 3 şi dacă folosiţi uleiuri pt gătit, cereale şi produsele provenite din ele, mai consumaţi zahăr, cafea.

"va rog sa imi prescrieti un tratament pentru diminuarea sau inlaturarea acestor dureri devenite obsesionale cand vine vorba de spalat" Tocmai asta este, ati facut o obsesie dintr-o credinta falsa, nu exista tratament pt asta. Durerile de cap nu au nici o legatura cu spalatul pe cap, v-ati obisnuit sa ganditi si sa credeti ca de acolo pleaca totul si in final asa se intampla. Lucrurile in care credem cu adevarat se adeveresc. Cum ar fi sa cautati sa aveti convingeri sanatoase? Sa credeti in ceva pozitiv, constructiv? Poate avea o cauza psihologica aceasta durere care pleaca de la spalatul pe cap. Daca ar fi fost intradevar ceva, cu adevarat, nu credeti ca pana la varsta aceasta s-ar fi manifestat? Spuneti ca din tinerete aveti aceasta problema si acum aveti 62 ani….! Renuntati la aceasta credinta, capul nu va poate durea de la spalatul pe par, este doar un mecanism care se declanseaza in acel moment, in urma acestei credinte rezultate din cine stie intamplare sau teama de-a dv. Trebuie gasit identificat dedesubtul care pune in miscare acest mecanism. Mergeti la un psiholog daca nu reusiti sa va dati seama singura. Succes!

Mesaj:
Tin sa mentionez ca am doar 16 ani si ca s-ar putea ca acest e-mail sa fie putin jenant, dar nu vreau sa imi anunt parintii in legatura cu ceea ce vreau sa va spun. Cu tata nu am o legatura fantastica, iar mama nu suporta gandul ca nu ma iubesc pe mine insami.
Recent, mi-am amintit de cateva colege din clasele 1-8 si am fost curioasa sa vad cum arata. Toate erau frumoase, aveau forme ale corpului fantastice si m-am intristat imediat…
Nu imi place sa imi fac poze, imi este rusine sa ma duc la piscina cu prietenii mei si, chiar daca am un prieten care imi spune ca sunt frumoasa, nu ma simt asa. Imi fac tot felul de masti naturale pentru par si pentru fata. Nu am cosuri si nici nu sunt grasa, dar pur si simplu nu pot sa ma iubesc pe mine insami. Notele mele de la scoala nu sunt fantastice, dar nici ingrozitoare…
Sunt mai mereu stresata. nu sunt sigura, dar s-ar putea sa fie si pentru ca stau intr-un apartament de numai 2 camere. Mama mea este o persoana foarte buna la suflet, asa ca se ofera mereu sa ajute oamenii. In momentul de fata impart camera cu 2 surori si 2 baieti, un unchi si un var. Parintii mei discuta sa ne mutam la casa. Dar avand in vedere ca am deja 16 ani si stiind ca voi mai ramane pe acasa, cu putin noroc, inca 4 ani, mi se pare o idee foarte stupida. Nu voi avea timp sa ma acomodez…
Deoarece impart camera cu atatea persoane, atunci cand vreau sa ma culc, trebuie sa suport sunetul pe care il face sora mea mai mare cand se joaca pe laptop. Ea avant ore de dupa-amiaza, nu se simte obosita a doua zi…
Imi cade parul foarte mult. Am citit pe internet si am observat ca este, de foarte multe ori, din cauza stresului…
Simt nevoia sa ma asculte cineva si sa imi dea sfaturi. M-am saturat de cele de genul "esti frumoasa, nu inteleg de ce iti bati atat capul" si "va fi bine pana la urma".
Sper sa imi primiti mail-ul. Multumesc anticipat!

exista consiliere in scoala? daca da, te poti duce sigur la el! Succes!

Mergi la un psiholog unde sa-ti spui problemele, impreuna puteti gasi solutii la tot ce ai nevoie. Succes!

ce crezi tu ca ar ajuta la imbunatatirea situatiei/?

Draga noastra, am citit mesajul tau. Constat ca la tine acasa e mare aglomeratie pentru o adolescenta care doreste intimitate. E firesc la aceasta varsta. Te-as sfatui mai intai sa discuti cu mama ta despre toate astea. Daca nu are disponibilitate pentru asta.vorbeste cu cineva de specialitate.

Draga mea, zici ca simti nevoia sa te asculte cineva, dar nimeni altcineva in afara de mama ta nu te va putea ajuta acum, pentru ca stresul social la care esti supusa nu tine de calitatile tale, ci de actiunile mamei tale. Dansa nu va intelege ca binele pe care il face altora te afecteaza negativ pe tine decat daca ii spui asta, si i-o spui clar, calm, cu exemple clare. In legatura cu dragostea de sine: esti adolescenta! Ce adolescent se iubeste pe sine? Cam toti se urasc si ii urasc si pe cei din jur! Deci esti absolut normala, draga mea. Daca ai observat asta, insa, si doresti sa te schimbi, adica sa incepi sa te iubesti si sa mai tii si cu tine din cand in cand, poti face asta prin afirmatii pozitive zilnice (fara abatere), prin terapie, prin meditatie, prin sport. Se poate, daca vrei cu adevarat. Numai bine!

In interiorul tau trebuie sa mergi.Singura cale de a ne curata ranile emotionale este Iertarea.
Iertarea este remediul care ne poate vindeca mintea si apoi sufletul , IAR IERTAREA DE SINE duce la acceptarea de sine si apoi la IUBIREA DE SINE.
Pentru a ierta corect, Ingerul devotamentului si al iertarii ne ajuta sa vedem ranile si suferintele noastre intr-o alta lumina.Rugandu-l intens sa ne ajute sa ne detasam de trecut si de suferintele noastre, vom accelera procesul de vindecare spirituala.
Numai renuntarea la resentimente ne ofera sansa de a ne putea clarifica diferitele aspecte ale vietii si consecintele actiunilor noastre in prezent. Vom inceta a mai crede ca intotdeauna ceilalti sunt cauza manifestarii necazurilor si durerilor noastre.
INGERII IERTARII ne ajuta sa intelegem lectia la care am fost supusi,pentru a putea, eliberati de traume,sa traim plenar clipa prezenta.
IERTAREA si IUBIREA sunt nedespartite, deci trebuie sa cautam iertarea in inima, nu in minte. Si daca devenim constienti ca nu stim totul, ca nu putem controla totul, atunci vointa de a ierta devine de fapt vointa de a te abandona in fata Vointei Divine. Dumnezeu este iubire. Iertarea este in inima ta,
este alegerea ta sa poti spune:
"Doamne , faca-se Voia Ta!"
Lumea este o reflectare a gandurilor noastre .
In cuvintele lui Morrnah Simeona, LUMEA ESTE O REFLECTARE a ceea ce se intampla in interiorul nostru.
Daca ne confruntam cu o problema, trebuie sa cautam cauza in noi insine, nu in factorii exteriori.
Vindecarea ori transformarea incepe cu asumarea responsabilitatii.Inseamna sa accepti faptul ca tu insuti,
nimeni altcineva, esti creatorul a tot ceea ce experimentezi, al tuturor evenimentelor pe care le traiesti.

Dr. Len , si-a vindecat pacientii lucrand asupra lui insusi."Am repetat incontinuu: Imi pare rau. Te rog iarta-ma",a declarat senin ,"Asta-i tot."
Accesul la miracol este posibil cand redescoperim inocenta – starea aceea in care nu judecam, nu punem etichete…Ne adaptam mai suplu si mai eficient schimbarilor.
Repetand declaratiile( doar la nivel mental – daca simtim ca ceilalti nu sunt pregatiti-si din suflet, functioneaza):
IARTA-MA/TE IERT/MULTUMESC/TE IUBESC
O Ruga simpla , prin intermediul energiei subtile a iertarii, care face sa apara efecte la nivel de suflet, este sa ii cerem lui DUMNEZEU sa reverse in Fiinta noastra energia divina a iertarii.
"Doamne Dumnezeule, Tata Ceresc, Te implor cu umilinta sa reversi in Fiinta mea energia Ta Divina a Iertarii.Te implor sa ma ajuti sa-i iert in mod total si neconditionat pe toti cei care mi-au gresit, atat cu voie si fara voie.Iti multumesc pentru ca mi-ai ascultat ruga si ma ajuti. Amin."
Se rosteste de 7 ori si apare o stare de purificare.interioara.
Mult succes sa ai!

Mesaj:
Buna ziua! Am 20 de ani si trec printr-o perioada foarte dificila pentru mine.Anul acesta am ajuns la facultate, mediu in care nu m-am putut adapta deloc. Eu sunt o persoana comunicativa,glumeata si vesela insa acest lucru se manifesta doar daca sunt bagata in seama de catre ceilalti. Facultatea fiind un teren necunoscut pt mine si diferit de liceu mi-e foarte greu sa imi fac prieteni si din acest motiv am renuntat a mai merge prea des deoarece toata lumea vorbeste cu toata lumea iar eu stau intr-un colt. Parintii stiu ca totul este bine si ma doare ca fac sacrificii mari pentru a urma acest drum iar eu curand ii voi dezamagi.Se pare ca mediul ma afecteaza pe toate planurile. Mama nici nu vrea sa auda cand ii spun anumite lucruri,ma numeste rasfatata dar eu consider ca nu este vorba de asta. M-am inchis in mine si din acest motiv am acumulat si foarte multa furie in mine intr-atat incat toti oamenii din jurul meu ma enerveaza la culme, de la femeile invarsta din autobuz care vin langa mine si imi sufla in nas doar pentru ca sunt mai tanara si asteapta sa le ofer locul pana la colega de camera care mananca seminte constant. Mai rau ma sperie ca aceasta furie as vrea sa o descarc devenind violenta,imi fac in cap scenarii cum le ranesc pe aceste persoane direct. Mai rau,consider ca toti oamenii vor sa ma batjocoreasca, sunt foarte sceptica, paranoia aproape,imi fac scenarii cum oamenii din jurul meu pot rade de mine si le analizez toate gesturile care ar putea sa imi dea vreun semn ca ar rade de mine in vreun fel. Am devenit o persoana rautacioasa,impulsiva si fara bun simt. Nu mai am scopuri,nu am activitati …doar stau toata ziua si ma gandesc la problemele personale. Consider ca am nevoie de ajutor!
Multumesc!

cu riscul de a fi foarte succint: ma poti contacta pe privat

Da, ai nevoie de ajutor calificat, ca sa iti rezolvi aceste probleme cat mai repede si cu pierderi minime pe plan profesional !
Nu trebuie insa in nici un caz sa disperi, esti doar o fiinta mai sensibila, care a iesit din mediul sau obisnuit si nu s-a adaptat inca schimbarii. Ai sa intalnesti, in timp, si oameni care vor vibra asemeni tie si de a caror prezenta nu te vei mai simti agresata. Important este sa reusesti sa treci de primul an, dupa care, iti promit, de la sine lucrurile se vor aseza. Dar cere sprijinul unui terapeut, ca sa treaca totul cat mai usor pentru tine.
Si afla un lucru : o mare parte dintre noi, adultii maturi, care astazi suntem " pe picioarele noastre", am trecut prin asa ceva !
Curaj !

De apreciat faptul ca ai constientizat ceea ce se intampla cu tine. Daca nu faci fata situatiei, iti recomand sa te vezi cu un psiholog. Mult curaj!

viata este simpla: trebuie sa-ti pui intrebarile; iti plac materiile de la facultate? te simti atrasa de meseria ce presupun ca o vei alege ca urmare a profilului ce tine de facultatea absolvita? Tin sa te anunt ca mediul nici nu mai conteaza si ca este normal sa nu te simti bine, deoarece dupa cum vezi, sunt situatii cand ajungi sa nu te simti bine nici stand in autocar o ora sau doua atunci cand trebuie sa ajungi la destinatia dorita iar partenerul de scaun este total opus asteptarilor tale. Incearca sa renunti la a te mai RAPORTA la CEILALTI deoarece fiecare este unic in felul lui. Trebuie sa intelegi ca mergi cu un scop la facultate si anume sa inveti pt a putea exercita mai tarziu o meserie, nu pentru a lega prietenii care oricum este posibil sa nu tina foarte mult. Pune-ti in valoare prioritatile si urmeaza-ti PROPRIA FERICIRE!!! iti urez spor in continuare si GRIJILE trebuie sa fie inexistente!!!!!!!!!!!!!!!!!!!!!!!!!!!!!!!!!!

Un ultim sfat: roaga-te la Dumnezeu sa-ti lumineze mintea si calea in viata! Bafta

Buna! Draga mea, ai nevoie de o schimbare pozitiva intr-un plan zilnic, parcurs cu consecventa. In primul rand mergi la medic, pentru ca ai cu siguranta un dezechilibru fiziologic mai degraba decat unul psihic. E posibil sa te trimita la un analize hormonale, parazitologice sau sa-ti dea un complex de vitamine si minerale. In al doilea rand, pentru a gandi, planifica si parcurge acest plan de schimbare pozitiva ai nevoie de ajutor. Daca nu vrei terapie, cauta un mentor care sa te ajute si sa te sustina zilnic. Se poate iesi din aceasta stare, dar NUMAI cu actiune. Fa primul pas acum: vezi ce optiuni ai si hotaraste ce vei face. Numai bine!

Draga mea, este f bine ca ai constientizat ceea ce ti se intampla si tot ceea ce simti. Dar la fel de bine ar fi de dorit sa constientizezi si faptul ca doar tu esti in masura sa schimbi totul. Daca esti constienta de tot ce simti, presupun ca ti-ai dat seama ca trebuie sa incepi sa faci ceva, ai cerut si ajutorul nostru aici. Mai intai mergi la un doctor sa vezi daca ceva e in neregula cu tine, apoi stai de vorba cu un psiholog. Ar fi posibil sa ai nevoie de dezvoltare personala. "Eu sunt o persoana comunicativa,glumeata si vesela insa acest lucru se manifesta doar daca sunt bagata in seama de catre ceilalti." Acesta este motivul pt care, probabil, mama iti spune ca esti rasfatata. Tu de fapt esti alta intr-un mediu in care te simti in siguranta. Daca ai ales sa te retragi si sa nu comunici cu ceilalti doar pt ca nu te baga in seama, mai gandeste-te cum ar trebui sa te porti. Ceilalti vin in intampinarea noastra daca le aratam deschidere. Nimeni nu se va apropia de tine atata timp cat tu esti plina de furie, sceptica, violenta. Oamenii simt energiile noastre, acestea se transmit f repede si bine la nivel inconstient. Esti obisnuita, probabil, sa fii in centrul atentiei, din ceea ce scrii la inceput, iar acum, daca intr-un mediu nu se intampla asta, te-ai suparat si te-ai inchis, in loc sa mergi tu catre ceilalti, sa incerci sa-ti faci prieteni. Adolescenta este pe sfarsite, incepi sa intri in viata, sa devii om matur, nimeni nu va cauta vreodata sa te faca sa te simti bine si sa fii incentrul atentiei, asta nu se intampla in viata, decat cu efort si cu multa munca. Ai ales sa te inchizi si sa-ti umpli fiinta de furie si violenta doar pt faptul ca nimeni nu te onoreaza cu atentia. Fiecare dintre noi trebuie sa faca un pas inainte, in orice tip de relatie, daca astepti ca ceilalti sa vina catre tine, pur si simplu, poti astepta mult si bine. "Am devenit o persoana rautacioasa,impulsiva si fara bun simt." Oare cine isi doreste alaturi o astfel de persoana? Tu ai decis sa fii asa si tot tu esti nemultumita ca esti singura si nebagata in seama. Ar fi de dorit sa fii sincera cu tine si sa recunosti care, de fapt, sunt motivele reale care au determinat situatia in care esti acum.

Mergi in psihoterapie. Solutiile pe care le ai acum la indemana, se pare ca nu te ajuta in aceasta situatie noua de viata. Impreuna cu un psihoterapeut veti gasi solutiile potrivite.

Mesaj:
Acum doi ani, pentru ca imi era frica ca iubitul meu de atunci ma paraste daca nu fac tot ce spune , am facut cea mai mare prostie . Am mers la el , si acolo totul a luat-o razna ,am ajuns sa ma culc cu el si cu alti prieteni de ai lui . Imi este rusine si acum si scarba , sincer nu stiu ce sa mai cred despre mine.
Ce s-a intamplat , a fost o prostie de a mea , regret si acum dar degeaba. De multe ori ma gandesc daca sunt "o panarama"(imi cer scuze de exprimare) si imi este frica sa nu afle cei din jurul meu. Ma puteti ajuta cu un sfat?
Multumesc!

conteaza prezentul trecut e trecut

Mesaj:
Buna ziua.Sunt un adolescent care nu a reusit sa lege prietenii lungi cu alti baieti,doar cu fete. Sunt confuz in ceea ce priveste sexualitatea mea,dar imi place sa cred ca voi ramane pe partea heterosexuala .Imi doresc sa scap de aceasta confuzie si sa fiu sigur pe mine.

ai putea sa vorbesti cu parintii tai in a te sustine o perioada de dezvoltare si analiza personala cu un psihoterapeut, perioada in care sa iti poti lamuri ce simti in aceasta perioada a vietii tale. Succes!

Faptul ca ai prieteni doar din randul fetelor nu constituie un criteriu pentru a te considera gay. Mai sunt si alte aspecte pe care e nevoie sa ti le definesti (atractie sexuala, excitatie). Despre acestea ai putea vorbi cu un psiholog sau un psihosexolog. In acelasi timp, e bine sa stii ca adolescenta mai are si perioade confuze, atunci ne definim identitatea din toate punctele de vedere, inclusiv sexual. Daca parintii tai sunt deschisi poti vorbi cu ei sau sa apelezi la un psiholog – consilierul scolii/liceului. Toate cele bune!

Dragilor inca o data va spun, de nu spuneti de unde sunteti ca si localitate si nu intru in contact direct cu voi banuiesc acest site de inventii de cazuri.Nu am timp fizic vorbind pentru asa ceva..sunt oameni care chiar au nevoie de ajutor…Inteleg situatiile , incerc sa fiu empatic cat pot dar nimeni nu isi da localitatea de resendinta, adresa,telefon. Adresez inca o data administratorilor rugamintea de a cere celor care posteaza o adresa cat de cat valabila.

Domnule Rebei Marius, v-am mai spus, printr-un mesaj privat, ceea ce cu siguranta ca stiti si dvs.: puteti intra sau nu pe acest grup de discutii. Este alegerea dvs., iar daca nu va place grupul (data trecuta nici comentariile colegilor dvs.), sincer, nu intelegem de ce tot intrati pe el, plangandu-va, totodata, ca nici timp nu aveti… Nici noi nu avem timp pentru astfel de interventii, dar mai facem o incercare si mai aducem o lamurire: intrebarile pe grup se pot pune direct sau, daca cineva nu doreste sa-si faca publica identitatea, prin intermediul unui formular de pe site-ul nostru: https://terapeuti.ro/sfatul-terapeutului/ Acest lucru l-ati fi aflat si citind mesajul nostru de intampinare. Se intampla uneori ca cei care au pus intrebarea anonim, sa raspunda celor de aici tot prin intermediul nostru. Alteori chiar au intervenit direct, de pe propriile conturi de Facebok. In al doilea rand, care ar fi motivul pentru care ne-am ocupa timpul inventand mesaje? Este absurd, iar un astfel de comentariu venit din partea unei persoane cu pregatire in psihoterapie este si mai absurd.

Mai intai, nu spui cati ani ai, este important de stiut. Apoi, faptul ca-ti place sa stai mai mult cu fetele nu trebuie obligatoriu sa-ti ridice intrebari. La o anumita varsta toti copiii trec prin faze in care se confrunta cu crize de identitate, de confuzie asupra sexualitatii, etc. Ar trebui sa avem mai multe detalii sa ne putem face o idee despre ce se intampla cu tine.

Aveti dreptate, e un site pe care il administrati cu propriile reguli. Nu asta am avut de comentat ci doar diferenta dintre a sti si a face, mai precis utilitatea si pragmatismul interventiilor. Dupa cum spuneati este libertatea mea de a alege sa intru sau sa nu intru aici. Drept urmare aleg sa nu mai imi pierd timpul cu clienti -himera. O zi frumoasa va doresc si multa inspiratie.

Mult succes in activitatea dvs. si speram ca macar pe clientii din cabinet sa ii credeti. Pentru binele lor.

Buna! E posibil ca, fiind adolescent, prietenii cu care ai fi dorit sa ai relatii mai indelungate sa nu fi avut ei timp de tine, ocupati cu fetele (cum esti si tu, dealtfel). Orientarea sexuala nu se decide gandind la ce ar putea fi, ci numai in urma unor experiente complete, pe care nu ti le recomand daca esti in dubii, pentru ca pot fi traumatizante daca nu esti gay. Pe de alta parte, daca esti gay, care ar fi problema, pana la urma? Oprobiul public? Gura lumii sloboda! Intotdeauna se va gasi cineva care sa comenteze ceva. Vorbeste in primul rand cu parintii, apoi cu un terapeut sau cu cineva familiarizat cu mediul gay, ca sa ai toate informatiile. Indiferent ce decizie vei lua sau la ce concluzie vei ajunge, simte-te confortabil in pielea ta, ok? Numai bine!

Minciuni sunt si pe canapea destul de multe din pacate..nu ii cred nici pe ei 100% ..spre binele lor.

Mesaj:
Buna ziua.
Mi-a decedat singurul copil acum 8 luni si eu nu realizez nici acum ce mi s-a intamplat. Nu pot crede ca am pierdut-o. Ma duc la mormantul ei ca si cum m-as duce la cineva pe care l-am cunoscut dar atat. In schimb nu am curajul sa-i deschid dulapul, sa ma uit in lucrulrile ei, traiesc intr-o negare permanenta si nu stiu daca asta este normal. Singurul lucru pe care simt ca l-as face este sa dau cu capul de pereti, sa sparg tot pe ce pun mana, sa urlu . Imi scund gandul ca ea nu mai este intr-un colt al mintii ca sa pot merge mai departe. Toata lumea imi spune : roaga-te. Ma rog, dar eu nu sunt un om prea credincios si nu sunt convinsa ca o pot ajuta cu rugaciuni.
Am uitat sa va spun , se pare ca fiica mea s-a sinucis. Nu stim exact, dar a mai avut doua tentative. De data asta pare a fi altceva.
Nu stiu ce sa fac, sunt ca un robot si ma ganesc de multe ori sa ma duc dupa ea.
Multumesc.
Miriana.

Sincere condoleante! Ar fi bine sa mergeti totusi la un psiholog cu care sa discutati pe larg aceasta tragedie din vaita Dvs. Sunteti in doliu acum si este normal ceea ce simtiti, mai ales ca este vorba despre pierderea (nenaturala) a copilului Dvs. Daca simtiti nevoia, puteti cere si parerea unui psihiatru

Incercati sa mergeti la cateva sedinte de terapie. Sa incercati impreuna cu terapeutul sa treceti prin etapele doliului

Intr-adevar sunteti inca in doliu si v-ar putea ajuta sa treceti prin aceast durere suportul unui psihoterapeut. Va poate fi alaturi si va poate ajuta sa intelegeti mai multe, sa dati un sens. In acelasi timp, incercati sa faceti toto ce simti in legatura cu ce s-a intamplat – sa mergeti la biserica, la cimitir. Dati-va voie sa plangeti, daca asta simtiti. Imi imaginez ca treceti prin ceva foarte dureros si dificil, ca va e greu sa acceptati. Multa putere, va doresc!

Condoleante!Aveti de parcurs cateva etape pana la acceptarea acestui fapt dureros.Prima etapa este cea prin care treceti acum,negarea urmata de furie,depresie etc.,ultima este acceptarea si important este sa le consumati pe toate.Eliberarea,vindecarea poate veni mult mai bine cu ajutorul unui specialist care sa va consilieze,orice sfat bun va poate ajuta.Multa putere,forta in accesarea resurselor interioare….Am trecut si eu printr-o situatie diferita dar asemanatoare dintr-un anumit pct.de vedere,fratele meu a murit la numai 43 ani recent si tatal cand eram copil si va pot spune ca am reusit sa trec mai usor incercand sa-mi ocup timpul cu tot ce putem sa fac(sportul ajuta,mersul pe jos etc),am plans cand mi-a venit sa plang si am vb.cu pers.care mi-au dat sfaturi bune,m-au ajutat sa ma eliberez.Succes!!!

Stiu ca suna ca un cliseu, dar un terapeut va poate ajuta. perioada de doliu are etapele ei , fiecare cu o intensitate diferita, cu sentimente, frustrari, durere, dar si liniste. Va doresc multa putere sa mergeti mai departe.Dumnezeu are planuri pentru fiecare dintre noi!

"Am uitat sa va spun , se pare ca fiica mea s-a sinucis. Nu stim exact, dar a mai avut doua tentative"…. VA SIMTITI VINOVATA pentru gestul "extrem" al fiicei dumeavoastra??? Eu voi privi acest caz de la "determinarea" ce-a dus-o pe fiica dumneavoastra la asa decizie. Spuneti ca sinteti mama ei? "Nu pot crede ca am pierdut-o." Intre cele doua tentative de suicid ce decizie ati luat? Atunci nu era fiica dumneavoastra? Uneori ne pare rau de lucrurile pe care le puteam face pentru a "salva" ceva… iar cind acel ceva nu mai este – apare regretul… Din descrierea dvs. lispsesc "niste scene"… iar aceste "scene" aduc rezolvarea "cazului"….

Viorel Mocanu induceti niste sentimente (de vinovatie) care poate nu exista. De cele mai multe ori este imposibil sa salvezi o persoana de la sinucidere, in cazul in care vorbim de tulburari grave precum depresia majora. In acest caz nu e responsabilitatea nimanui ca s-a intamplat astfel. Cred ca toate aceste ipoteze merita sa fie discutate intr-uncadru terapeutic. E mai safe pentru persoana indoliata care si-asa trece cu greu prin aceasta experienta.

Gabriela Andrei aveti mare dreptate, insa cind o persoana cere un sfat "online" si nu sint mentionate si cauzele ce au dus "fapta"… e corect sa luam in calcul mai multe "scenarii"… orice persoana poate fi ajutata insa nu stim daca persoana sau persoanele din jur au facut ceva concret sa ajute persoana care a luat acea decizie extrema….

Va inteleg rationamentul Viorel Mocanu. In acelasi timp v-as intreba la ce o ajuta acum toate aceste ipoteze? Evident ca ele pot fi verificate si analizate in cadrul terapeutic, astfel incat persoana sa isi clarifice experienta, dar pentru aceasta are nevoie de suport emotional, pe care din pacate nu il putem oferi online. De aceea e important sa caute ajutorul acolo unde considera: la preot sau la psiholog, astfel incat sa treaca mai usor, sa gaseasca un sens in ceea ce s-a intamplat.

Condoleantele mele!!! Terapia va foate ajuta sa va ghideze catre rezolvarea asa ziselor "unfinished businesses" cu fiica dvs, sa va clarificati intrebarile, nelamuririle, temerile etc. legate de aceasta pierdere, dar nu va poate lua durerea, pentru ca aceasta durere provocata de pierderea cuiva atat de important va fi traita cu terapie sau nu, "doliul pierderii" va fi parcurs oricum! O faza de negare este normala, dar deja ati inceput sa traiti si faza de furie, va urma cea de depresie, apoi acceptarea si in final impacarea (aceste etape nu se delimiteaza clar, ele se intrepatrund in trecerea de la una la cealalta). Impacarea va presupune pastrarea vie a AMINTIRII ficei dvs, fara a mai incerca sa o aduceti inapoi. Am scris cu majuscule pentru ca este sanatos sa nu o uitati, ci sa vi-o amintiti, dar sa fiti constienta ca o pastrati doar in amintire, pentru ca ea este acum in trecut nu in prezent!

Va sugerez sa incepeti un demers psihoterapeutic, aveti nevoie.

In aceste situatii,regretele apar indiferent daca esti vinovat sau nu(vinovat este cel ce vrea sa faca rau si este constient ….),mereu este loc de mai bine….Sensul pe care l-am gasit in aceste situatii este..”Suntem doar simplii trecatori acum,aici si avem de lasat cateva urme ca orice trecator.Altii pleca,altii vin ca dovada faptul ca-n ziua inmormantarii fratelui meu(”coincidenza?!"")am nascut un baietel care avea trecuta data de nastere a fratelui meu ca termen…Va doresc din suflet,sa treceti bine peste aceasta situatie si ,daca aveti o varsta acceptabila(max.45)apta de a mai face copii,sa dati nastere,viata la altii,poate fi si asta o solutie…..

Stimata doamna, va transmit cele mai sincere condoleante.Din pacate singurul lucru cu care va pot ajuta eu, este sa va dau doar niste informatii pertinente cu privire la starile dvs. emotionale.In astfel de situatii, dramatice din pacate, starea de soc si negarea sunt doua mecanisme naturale si functioneaza adesea simultan pt. a oferi un scut suplimentar de protectie emotionala.In momentul in care o persoana primeste o veste atat de traumatizanta, mintea sa functioneaza ca un pilot automat.Cele doua mecanisme sunt prezente in travaliul de doliu.Insa, elementul cheie care contribuie la procesul de vindecare a ranii sufletesti este durerea.Pana cand toata aceasta durere nu va fi scoasa la suprafata si nu este exprimata si acceptata, vindecarea nu este posibila.Travaliul doliului este o calatorie anevoioasa, care se face cu pasi mici. As putea sa scriu mult mai mult de atat, insa cred ca sunt suficiente informatii pentru momentul la care va aflati.Daca nu va puteti permite un psihoterapeut ne puteti scrie in continuare.Va doresc din toata inima sa treceti prin aceasta experienta traumatizanta cat mai usor.

Draga mea e f greu sa mergi mai departe stiu cum e sa perzi un copil au trecut 11 ani de cand mi-am pp

perdut baiatul într-un cumplit accident"înecat an dunare mia fost f greu, dar mam ampacat cu soarta trebuie sa mergem mai departe.noi traim pe jumaatate dar cu ajutorul familiei si a bunului dumnezeu o sa mergem mai departe

iartama daca n-am fost prea explicita

Buna Miriana. Te-ai deconectat de la viata, draga mea. Ceea ce traiesti acum e modul prin care subconstientul tau a ales sa suporte o asemenea durere. Te apara si bine face. Constientul tau nu intelege, pentru ca este deconectat de la realitate. Daca nu te atrage perspectiva terapiei, intra pe internet si invata tot ce poti despre EFT (tehnicile de eliberare emotionala). Functioneaza fenomenal de bine pentru ca te reconecteaza cu tine insati. Vei plange mult in sesiunile de terapie EFT, vei scoate la iveala sentimente, trairi, amintiri pe care nici macar nu-ti imaginai ca le ai, dar acest proces de curatire, de eliberare efectiva din punct de vedere emotional te va ajuta sa renasti. Ok? Numai bine!

simt nevoia de aer permanent ce sa fac?

Mergi la medic, sa vezi daca nu cumva ai vreo insuficienta repiratorie sau altceva.

Mesaj:
Numele meu este Ana.Am 15 ani.Sunt la liceu(clasa a ix-a). Am probleme destul de mari.. Sunt foarte foarte sensibila..Am ajuns la cel mai bun liceu din orasul meu..Nu prea am reusit sa ma adaptez,pentru ca ceilalti ma considera grasa si urata si plus de asta sunt timida..Acum 2 luni m-am apucat de sala..Si am slabit 10 kg. Anul trecut am slabit tot 10..Anul asta am continuat iar,caci incepusem sa ma ingras cu scoala si astea..Deci am slabit 20 kg.. Problema o am cu parintii..Mama mea are o sora.Sora ei nu-mi prea place din multe motive..in primul rand pentru ca de fiecare data cand venea la noi,am impresia ca venea pentru mancare…verisorii mei(fiii ei) m-au jignit ingrozitor acum 2 ani..M-au facut grasa..Mama mereu tine cu ei si le ia partea si pe mine ma da la o parte..si ma simt foarte prost..Intotdeauna face totul intentionat sa se vada cu ei.Simt ca nu ma iubeste mai deloc,ma simt abandonata de catre ea..Ii prefera mai mult pe ei..Mereu cand vede ca ma supar pe ea,isi face cruce..si chiar azi mi-a spus ca are dreptate tata cum ca trebuie sa fiu dusa la un psiholog pentru ca am "ceva pe creier".Eu sunt foarte sensibila..Credeti-ma ca nici mie nu imi convine si nu ma simt ok cand intr-un colectiv nu m-am adaptat mai deloc,stau mereu singura si nimanui nu-i pasa de mine,cand am incredere in mama,a doua zi ma dezamageste si cand vad ca de fiecare data se duce la aia,imi tradeaza increderea..Simt ca nu mai am pe nimeni.Sunt doar eu si muzica..Vreau un sfat,caci simt ca mor..

sunt sigur ca ne-ar face mare placere sa stam de vorba cu tine, dar din pacate cateva sfaturi pe internet nu or sa te duca prea departe. Incearca sa mergi totusi la un consilier (poate cel scolar) si sa vorbeste cu el despre ce se intampla cu tine. In persoana poti avea rezultate mult mai bune decat online. Se poate! Succes!

prima greseala majora care o faci este ca te compari cu altii..renuntza la asta…a doua greseala este ca vrei ca toti din jurul tau sa se comporte asa cum doresti tu ..renuntza la asta ..a treia greseala este ca ai asteptari de la toti oamenii limitati sa te vada numai pozitiv..a patra greseala este ca nu ai viatza spirituala si nu meditezi ,nu te cercetezi sa vezi cine esti tu si ce poti facecu tine si cu viatza ta ….stai doar si te vaiti …..

Orice ar fi, e mama ta si te iubeste oricum, numai ca momentan nu-ti dai tu seama. In nimeni sa n-ai incredere mai mult decat in ea, cu toate greselile din educatia pe care ti-a oferit-o tie… Nici un parinte nu e perfect, nimeni nu poate sa-l inteleaga pe deplin pe cel de langa el dar daca-i oferi o portita catre tine lucrurile merg mai lin.

Mă numesc Ana. Sună te rog la numărul de telefon 0753 584 570. Gând bun, curaj şi Lumină!

Conteaza ce imagine iti faci tu singura.Deci daca ai slabit mi se pare ca ar trebui sa fii fericita ca ai modelat corpul altfel.Trebuie sa crezi ca esti din ce in ce mai frumoasa si mai iubita de toata lumea si de mama ta.Bucuria este peste tot si in sufletul tau .Nu conteaza parerea celorlalti ci a ta despre tine!Succes!

Varsta pe care o ai, este una care iti influenteaza tot ceea ce simti. Draga mea, noi avem o viata de trait indiferent de parerea celorlalti. Daca TU ai decis ca acum este momentul sa suferi, eu respect asta. Atunci cand vei decide TU, ca nu mai vrei sa suferi, intreaga ta viata se va schimba. Respect orce decizie ai lua. Puterea asupra vietii tale , este la tine.

Ana, după cum spui tu, ceilalţi te consideră "grasă şi urâtă" iar tu crezi acelaşi lucru despre tine. Începe cu exerciţii de acceptare a propriei tale persoane: să-ţi placă corpul tău, mintea ta, TOTUL! Un lucru este sigur: oamenii îţi vor da locul pe care tu ţi-l dai. Sensibilitatea ta se pare că nu prea te ajută, nu? Poate că vei dori să renunţi la a fi atât de sensibilă, a fi victimă nu este o onoare. Nu uita, TU alegi să fii victimă. Cât despre mama, cred că nu-i prea corect să te simţi trădată de câte ori îşi vizitează rudele: cu siguranţă te iubeşte însă o persoană este mamă, fiică, soţie, soră, cumnată etc. Noi avem mai multe roluri sociale şi iubim pe fiecare în felul lui: pe copiii noştri ca pe copiii noştri, pe surori şi fraţi altfel, pe părinţi altfel. Nu cere mamei tale să renunţe la a fi sora mătuşii tale doar ca să-ţi dovedească iubirea ei.

Draga Ana, primul ajutor iti va veni de la parinti. Daca nu vorbesti cu ei deschis, cu orice risc, spunandu-le ce impact are atitudinea lor, nu vei rezolva nimic. Ok? E mult mai simplu decat crezi, e pur si simplu vorba de o discutie sincera. Apoi, spui ca ceilalti te vad grasa si urata. E bine ca asta nu e si perceptia ta. Efortul pe care l-ai facut sa slabesti e laudabil, dar decizia si motivatia trebuie sa-ti apartina, altfel pui bazele unui comportament viitor prin care te vei stradui sa faci pe placul oricui, in afara de tine. Ar fi pacat, nu? Meriti mai mult de la viata. Mult mai mult. In legatura cu matusa ta – acolo e vorba de gelozie. Dragostea pe care mama ta o poarta altcuiva scoate la iveala acest sentiment, care nu va duce la nimic bun. Gelozia se bazeaza pe o stima de sine scazuta. Asta inseamna ca nu crezi ca valorezi mare lucru sau ca nu vezi de ce ai valora ceva. Nimic nu poate fi mai gresit! Ai venit pe lume pentru ca ai un rol bine definit. Nimeni nu te poate inlocui, nimeni nu-ti poate prelua rolul, nimeni nu are calitatile pe care le-ai obtinut la nastere tocmai pentru acest scop. Mergi la preot si la terapie, ca sa te reconectezi la Eul tau, de care te-ai instrainat de la nastere. Mai scrie-ne. Suntem aici pentru tine. Numai bine!

Sa mergi la un psiholog sau chiar consilier scolar este o idee foarte buna, nu pptr ca :ai ceva pe creier"..ci ptr a te ajuta sa ti gasesti resursele necesare ptr a te ajuta sa evoluezi, sa te simti bine cu tine! Indrazneste sa faci schimbari!