Login

Întreabă psihologul online

Susținem

vegani romania

Implant dentar pret

RECOMANDĂM

Masti de protectie Dr Fashion

masti de protectie reutilizabileMastile de protectie reutilizabile Dr Fashion ajuta la prevenirea contaminarii cu fluide, intrarea acestora in caile aeriene via nas si gura.

Arhiva lunara pentru mai, 2014

  486 vizite

Am o fetita de 4 ani si jumatate cu retard si ADHD. Ce am de facut?

Terapeuti RO 11:18am Feb 2
Mesaj:
buna ziua am o fetita de 4 ani si jumate, am fost la logoped pt ca nu vb destul de mult si mi s-a zis ca are retard si adhd..spuneti-mi ce am de facut va rog sa ma ajutati

Cristescu Irina Alexandra 11:25am Feb 2
trebuie sa mergeti cu ea la un psihiatru sa va spuna mai clar exact ce anume are fetita si sa incepeti cu ea cat mai repede terapia aba.

Cristescu Irina Alexandra 11:26am Feb 2
si acest lucru cat mai repede pentru a nu pierde aceasta portita (varsta) la care copilul se recupereaza intr-un timp mai scurt fata de daca asteptati pana are 5 ani , 5 ani jumatate.

Remus Sandu 11:33am Feb 2
"Caracterizăm un nou fenotip de apraxie ce răspunde la suplimentarea cu acizi graşi polinesaturaţi şi vitamina E. Asocierea deficitului de carnitină, intoleranţei la gluten/alergiei alimentare şi malabsorbţiei grăsimilor cu fenotipul apraxiei, sugerează garanţia unei vast workup metabolic. Investigarea corespunzătoare ar putea identifica un subgrup de copii cu un sindrom de alergie, apraxie şi malabsorbţie anterior nerecunoscut, care sunt sensibili la intervenţiile nutriţionale, adiţional tradiţionalei terapii de limbaj şi ocupaţionale."

Citeşte mai mult: http://tinyurl.com/p3zuj8d


Adevents Unu 11:33am Feb 2
Buna ziua, iata cateva informatii care sper sa va fie de ajutor, scrise cu multe luni in urma.Pentru mai multe detalii putem discuta si individual:

http://eurynome999.blogspot.ro/2013/05/ce-sunt-copiii-cu-add-adhd-si-autism.htmlhttp://

http://eurynome999.blogspot.ro/2013/07/autismadhd-ce-pot-face-parintii-ca-sa.htmlhttp://

Pe sectiunea Relatia cu copiii, in blog, pteti gasi si mai multe detalii:

http://eurynome999.blogspot.ro/search/label/Relatia%20cu%20copiiihttp://

Cu drag,

Cristiana Dragomir
Terapeut dezvoltare spirituala si armonizare energetica

Tel: 0746 165 813
Fax:0336818699
Facebook id:Cristianadragomirconsilierdezvoltarepersonala


Ana Roxana 12:18pm Feb 2
Un logoped nu are competenta necesara sa puna un diagnostic de acest ge.Cred ca cel mai bine este sa consultati un psihiatru.

Alina Tataru 1:55pm Feb 2
Retardul si adhd-ul nu merg in aceasta formula niciodata. Retardul presupune o anumita lentoare, iar add-ul presupune hiperactivitate ceea ce se combat una pe alta. Diagnosticul in acest caz se pune de catre un psiholog clinician. E la moda sa se puna adhd ca si diagnostic dar putini sunt aceea care si au cu adevarat acest diagnostic.

Botezat Radu 2:06pm Feb 2
ADHD-ul sau orice alta boala psihica se diagnosticheaza DOAR de catre un psihiatru (fie de adulti, fie de copii)

Alina Tataru 2:31pm Feb 2
Mai nou si psihologul clinian pune diagnostic cel putin profesorii mei de la master asa mi-au spus.

Botezat Radu 3:38pm Feb 2
Este reglementat prin lege? Ar fi o stire daca da

Alina Tataru 4:06pm Feb 2
Se va citi codul deontologic dar sunt atatea situri din care se poate documenta fiecare. Nu dau mura in gura! Am confirmarea pana acum a mai multi profi si psihologi de renume.

Botezat Radu 4:25pm Feb 2
cred ca am lamurit problema: pt mine ‘a pune diagnostic’ face parte din domeniul medical; ma gandesc ca pt psihologul clinician ‘a pune diagnostic’ este vorba despre "diagnostic psihologic", in urma efectuarii unei examinari psihologice. Sau cel putin asa am reusit eu sa deduc din Cod

Alina Tataru 4:32pm Feb 2
Perfect!!!!

Alina Tataru 4:39pm Feb 2
Psihologul atestat în psihologia clinică (numit generic şi psiholog clinician) are următoarele competenţe generale:

Cunoaştere a bazei teoretice şi a eticii profesionale în psihologia clinică;
Diagnostic şi evaluare clinică;
Intervenţie/asistenţă/consultanţă psihologică;
Cercetare;
Educaţie şi training (formare profesională).


Alina Tataru 4:43pm Feb 2
Obserb ca sunteti psiholog clinician deci ar trebui sa stiti ca diagnostic nu este egal cu domeniul medical. In anul 2 si 3 la facultate se face psihodiagnostic.

Botezat Radu 4:44pm Feb 2
absolut… dar din experienta mea, detaliul legal este foarte important :P … evident! Pt mine a pune diagnostic inseamna ca am scris un examen psihologic… cu diagnostic… pun parafa… si este ‘bun in instanta’. Daca si psihologul clinican poate sa faca asta, ma intreb de ce mai este nevoie de diagnosticul psihiatric? pt ca noi, pt a putea pune diagnosticul respectiv… tot dupa DSM ne luam. Deci grija mea ar fi pt distingerea clara, legal, intre cele 2 forme

Alina Tataru 4:47pm Feb 2
Tot acest aspect este scris in codul deontologic. Nu multi il consulta insa.

Botezat Radu 4:47pm Feb 2
apreciez lectia de semantica, dar a diagnostica pleaca din medical. Observam extinderea termenului si in mediul psihologiei

Alina Tataru 4:48pm Feb 2
Daca nu sunteti psiholog atunci ar fi bine ca discutia sa fie incheiata aici.

Botezat Radu 4:52pm Feb 2
recunosc ca nu am memorat Codul Deontologic. Nu este nevoie de ‘aciditate’ in acest dialog, eu incercand sa fac doar o discutie spre lamurire. Da, sunt psiholog, profilul meu este corect

Alina Tataru 4:57pm Feb 2
Da cu un back de facultate particulara.

Botezat Radu 5:09pm Feb 2
vad ca deja este o problema personala… avand in vedere ca profesorii sunt practic aceeasi si la stat si la particular, nu vad care este diferenta. Am ales Titu Maiorescu tocmai din acest motiv si pt ca m-au atras conditiile de studiu. Daca dvs considerati ca ‘cladirea’ iti dicteaza calitatea profesionala in conditiile in care profesorii sunt aceeasi, imi pare rau. Discutia de mai sus era atat pt mine cat si pt cei care citesc acest grup. M-am gandit ca o informatie cat mai limpede este cu atat mai de folos tuturor

Cristescu Irina Alexandra 5:14pm Feb 2
stimata doamna mamica, mergeti cu copilul la psihiatru (psihiatru pt copii) unde i se va pune un diagnostic (maj oamenilor merg la obregia). faceti-va in prealabil o [programare si inarmati-va cu rabdare. acolo vi se va recomanda si ce anume sa faceti cu copilul, iar apoi va trebui sa va gasiti un terapeut cat mai capabil pentru copilul dvs. mult succes!

Alina Tataru 5:15pm Feb 2
Profesorii nu predau in acelasi stil. Si eu la fel informarea trebuie facuta completa! Conditii de studiu si sediul nou este si la stat deci nu se pune astfel problema. Superficialitatea oamenilor e debordanta!

Botezat Radu 5:23pm Feb 2
eu consider ca materia este aceeasi (manualele si materialele sunt scrise tot de ei si recomandate peste tot unde predau). In 2001 cand a trebuit sa ma orientez catre o facultate, conditiile cladirii facultatii de stat erau deplorabile prin comparatie cu Titu, am facut o alegere impreuna cu parintii mei. Ne puteti condmna pt asta daca doriti. Faptul ca facultatile particulare au scos ‘psihologi/sociologi’ pe banda rulanta nu este vina absolventilor didcati acesti meserii, care fac in continuare eforturi si sacrificii pt a putea fi cat mai buni in ceea ce fac. De aceea se numeste formare continua!

Alina Tataru 5:27pm Feb 2
Ati fi surprins ce recomandari se fac la o facultate si ce recomandari se fac la alta. Dar discutia este oricum inutila.

Am o repulsie/ura foarte puternica fata de soacra mea, care mi-a facut verzi si uscate in cei 11 ani de relatie cu sotul meu. Cand sunt in prezenta ei nu pot vorbi, mi se face rau de la stomac, devin agresiva si nervoasa.

Terapeuti RO 8:50am May 21
Mesaj:
Buna ziua,
Am o repulsie/ ura foarte puternica fata de soacra mea care mi-a facut verzi si uscate in cei 11 ani de relatie cu sotul meu, acum trebuie sa vina in tara si deja ma simt rau.
Cand sunt in prezenta ei nu pot vorbi, mi se face rau de la stomac, devin agresiva si nervoasa. Starea asta imi afecteaza familia si pe cel mic care are doar 1 an si 4 luni. As vrea sa pot face ceva sa nu ma mai simt asa. De intalnit cu ea trebuie sa ma intalnesc, nu este varianta evitarii, ea se preface ca ma place si cand ramane cu sotul baga strambe, apoi sotul imi zice mie si uite asa imi alimenteaza parca repulsia fata de ea.
Ce pot face sa trec peste?

Botezat Radu 9:00am May 21
ce este mai important: familia Dvs. sau relatia cu soacra? Discutati serios cu sotul Dvs si stabiliti regulile care sunt acceptabile pt toata lumea; o cale de mijloc trebuie sa existe! Nu sunteti obligata sa simtiti ceva care vi se impune/neautentic… simtim ceea ce simtim si nu este nevoie sa ne fie rusine ca simtim. Este de dorit si diplomatia, binenteles. Succes!

Gabriela Andrei 9:23am May 21
Important este sa puteti pune niste limite in relatia cu soacra dumneavoastra si in acest sens aveti nevoie si de suportul sotului. Atata vreme cat relatia dumneavoastra cu el dureaza de 11 ani este evident ca el a facut deja o alegere, dincolo de "verzi si uscate" pe care vi le-a creat soacra. Este cel mai important lucru. In acelasi timp este important sa analizati cum anume va afecteaza, in mod concret, relationarea cu ea. Nu uitati totusi ca este mama sotului dumneavoastra si punctez si eu ca diplomatia este o strategie utila.

Dorinel Dumitru 11:01am May 21
Oare este asa de greu sa realizezi ca si tu vei deveni candva SOACRA ?

Daniela Monica Guzu-psiholog 11:20am May 21
Atat dvs cat si soacra aveti masti una in prezenta celeilalte si nu va permiteti sa exprimati ceea ce de fapt doriti. Si din acest motiv exista aceasta repulsi f mare.Sotul este prins si triangulat intre femeile importante din viata lui. Din punctul meu de vedere rezolvarea este la mijlocul cercului format din toti trei. Cum ajungeti acolo? Buna intrebare…fiecare isi face partea lui de drum spre centrul cercului. SUCCES!!!!!

Daniela Monica Guzu-psiholog 11:21am May 21
Intr-adevar regulile si granitele sunt esentiale.

Dorinel Dumitru 11:22am May 21
Cel mai rau este de sot, el iubeste ambele femei si, normal, nu poate renuntza la nici una !

Dorinel Dumitru 11:25am May 21
Nora, FIIND MAI TANARA, ar trebui sa aiba intelepciunea sa treaca peste aceste lucruri / probleme / situatii. Daca nu poate, daca uraste atat de tare pe soacra ei incat i se face rau, inseamna ca ARE O PROBLEMA, si ar trebui sa si-o trateze !

Daniela Monica Guzu-psiholog 11:49am May 21
Nu neaparat…daca punem problema asa putem spune exact acelasi lucru si despre soacra, ca este mai in varsta si inteleapta si ar trebui sa lase de la ea. DE ACEEA SPUN CA PROBLEMA ESTE LA MIJLOC. Intelegeti?

Dorinel Dumitru 11:54am May 21
Nu !

Daniela Monica Guzu-psiholog 11:54am May 21
:) ))))

Carmen Caramlau 6:09pm May 21
Exista relatii toxice. Ne-ati dat un exemplu din familie. Exista solutii pentru a iesi din acest tip de relatii. Una este terapia de eliberare emotionala, prin care va veti elibera de toate starile negative pe care vi le transmite si pe care vi le induceti singura. A doua este mersul la preot. A treia este cea de a pune piciorul in prag. Toate, combinate, va vor salva din aceasta situatie. Se poate si veti iesi cu bine si din asta, dar nu stand cu mainile in san. Nu asteptati salvare de la altcineva. Dumneavoastra sunteti singura care poate face ceva, cu ajutor si consiliere. Numai bine!

Viorel Mocanu 6:48pm May 21
Stimata doamna, marul discordiei nu este soacra ci sotul dumneavoastra… care e "inca baiatul mamei" si nu stie sa faca deosebirea intre iubirea de mama si iubirea pentru noua lui familie (dumneavoastra si copilul)… amindoua iubiri sint necesare… DAR trebuie respectata limita dintre ele… Cind sotul va intelege "noua iubire" pentru familie, lucrurile se vor schimba… NU trebuie sa va schimbati soacra, insa sotul trebuie sa isi schimbe prioritatile "de dragoste"… SUCCES

Cristina Godor 7:19pm May 21
Viorel Mocanu nota 10+ .

Cristina Godor 7:33pm May 21
Nu mai dati atata valoare tensiunii dintre dv si soacra,ea pleaca vine…treaba ei,dv sunteti cu sotul mereu ,incercati sa va purtati la fel de firesc si cand e ea aici ,dv sunteti stapana casei dv si sotia fiului ei,lasati-o sa vada si ea acest lucru prin faptul ca nu va intimideaza.Incercati sa nu mai dati voie sotului sa va transmita cele spuse de ea,DANSA SA ISI PASTREZE PARERILE,voi 2 aveti atatea lucruri frumoase despre care sa vorbiti.Fiti stapana pe situatie,serioasa si ferma,o respectati pt varsta si ca a dat viata sotului pe care dv il iubiti,dar asta nu inseamna sa fiti carne de tun.Lasati-o sa stea cu nepotul cat e pe la voi si voi 2 petreceti cat mai mult timp impreuna,se creaza legatura dintre bunica si nepot,nu mai are timp sa vada ce nu e de vazut si voi 2 castigati timp impreuna :) .MULT CURAJ,sunteti o femeie matura,ce Dumnezeu …nu mai bagati in seama toate nimicurile…credeti ca merita relatia voastra atata stres??? Curaaaj!!

Florentina Coman 3:53am May 22
Cel mai simplu şi mai costisitor comportament este repulsia/ura: considerăm că suntem îndreptăţiţi să adoptăm un astfel de comportament, datorită celuilalt, întotdeauna. Costurile însă…… sunt imense! Pentru noi înşine! Pentru spiritul nostru, pentru sănătatea noastră, pentru fericirea pierdută şi pentru relaţiile noastre, ura înseamnă otravă! Iar otrava urii şi a resentimentelor este depozitată în mine cel care urăsc, deci eu plătesc preţul cel mai mare. Şi atunci te întreb dragă noră, merită preţul? Eşti dispusă să-l plăteşti? Dacă da, mergi mai departe în acelaşi fel. Dacă ţi se pare prea mare preţul urii tale, scapă de ea. Fugi! Renunţă! Este mai de preţ viaţa ta frumoasă decât ura ta constantă. Cum poţi face asta? A ierta este o alegere: alege să ierţi ceea ce-ţi face soacra ta. Pune limite acţiunilor ei. Stabiliţi, tu şi soţul, până unde poate să meargă ea în relaţia voastră. EL ar putea s-o oprească atunci când începe să-ţi facă mizerii, de orice fel. Şi să nu-ţi mai alimenteze ura. Tu ai putea să stai faţă în faţă cu ea şi să vă spuneţi deschis părerea, fără ceartă, fără tensiune, calmi, ca doi adulţi. Şi mai sunt acele strategii de iertare care te pot elibera pe tine de aceste resentimente, foloseşte-le! S-ar putea ca soacra ta să snu se schimbe niciodată, dar cu siguranţă tu te poţi schimba. Protejează-te! Oferă-ţi o viaţă frumoasă! Iar viaţa frumoasă nu are loc de ură!

Mihaela Mihalcia 6:09pm May 22
rugati-va pentru ea…….are multa nevoie!!!

Copilului meu i s-a pus o branula, iar de curand a inceput sa aiba durere pe brat si vena respectiva s-a ingrosat si s-a intarit.

Terapeuti RO 12:45pm May 22
Mesaj:
Buna ziua,
Va rog sa ma ajutati cu un sfat. In urma unui incident care a avut loc cu o luna in urma copilului meu i sa pus o branula la bratul stang . De curand fiica mea a inceput sa aiba durere pe brat si vena respectiva sa ingrosat si sa intarit pe tot bratul.
Ce medic ar trebuii sa consulte si ce solutii sunt pentru aceasta problema?

Botezat Radu 12:46pm May 22
pt ce a fost pusa acea branula? de ce natura este incidentul? cei care au pus branul ce indicatii v-au oferit?

Lumi Psiho 1:01pm May 22
a fost iritat peretele venos pe tot traectul, se pare. Ati putea merge la un specialist in chirurgie vasculara, sau sa ii cumparati un antiflebitic cu care sa o ungeti de 3 ori pe zi. Am avut aceeasi problema in urma cu o luna si jumatate.

Viorel Mocanu 5:15pm May 22
Poate fi vorba chiar de o tromboza sau o vasculita… branula a stat acolo o perioada mai mare si insasi stationarea unui corp strain intr-un vas de singe provoaca durere, iritatie, usturime, chiar arsuna… In unele cazuri medicamentele nu mai au efect sa refaca acel traiect vascular… in cele din urma chirurgie vasculara "curata acel vas de singe"… doar chirurgical.

Mi-a decedat singurul copil acum 8 luni si eu nu realizez nici acum ce mi s-a intamplat.

Terapeuti RO 12:47pm May 22
Mesaj:
Buna ziua.
Mi-a decedat singurul copil acum 8 luni si eu nu realizez nici acum ce mi s-a intamplat. Nu pot crede ca am pierdut-o. Ma duc la mormantul ei ca si cum m-as duce la cineva pe care l-am cunoscut dar atat. In schimb nu am curajul sa-i deschid dulapul, sa ma uit in lucrulrile ei, traiesc intr-o negare permanenta si nu stiu daca asta este normal. Singurul lucru pe care simt ca l-as face este sa dau cu capul de pereti, sa sparg tot pe ce pun mana, sa urlu . Imi scund gandul ca ea nu mai este intr-un colt al mintii ca sa pot merge mai departe. Toata lumea imi spune : roaga-te. Ma rog, dar eu nu sunt un om prea credincios si nu sunt convinsa ca o pot ajuta cu rugaciuni.
Am uitat sa va spun , se pare ca fiica mea s-a sinucis. Nu stim exact, dar a mai avut doua tentative. De data asta pare a fi altceva.
Nu stiu ce sa fac, sunt ca un robot si ma ganesc de multe ori sa ma duc dupa ea.
Multumesc.
Miriana.

Flor Costa 2:03pm May 22
Oh, Doamne!
Nu va faceti griji doamna, pentru ce este normal sau nu, sa faceti sau sa nu faceti! Orice faceti in momentul asta este bine. Faceti ce puteti si ce nu puteti nu faceti. E timp pentru toate!

Sunt confuz in ceea ce priveste sexualitatea mea.

Terapeuti RO 12:43pm May 22
Mesaj:
Buna ziua.Sunt un adolescent care nu a reusit sa lege prietenii lungi cu alti baieti,doar cu fete. Sunt confuz in ceea ce priveste sexualitatea mea,dar imi place sa cred ca voi ramane pe partea heterosexuala .Imi doresc sa scap de aceasta confuzie si sa fiu sigur pe mine.

In sectorul 6, Bucuresti, exista terapie ocupationala pentru prescolari, fara taxe?

Angelica Nitu 9:04am Oct 31
Buna ziua! Stie cineva daca in sectorul 6, Bucuresti exista terapie ocupationala pentru prescolari, fara taxe?

Paula Ţintă 4:53pm Jan 21
Floare de colţ în Militari. Întreabă la Protecţia copilului sect. 6. Mai este şi pe Ghencea. Se face în urmă unui dosar medical.

Angelica Nitu 5:39pm Jan 21
multumesc mult! la nr de tel din Ghencea nu mi-a raspuns nimeni, niciodata. O sa incerc la flaore de colt, este la o statie de domiciliul nostru!

Iuli Baban 1:13pm May 22
Scoala Gimnaziala Speciala nr. 11 din Prelungirea Ghencea are si gradinita, se face un dosar de inscriere si acolo beneficiaza de servicii educationale si terapeutice corespunzatoare

Angelica Nitu 1:43pm May 22
multumesc, am reusit sa mergem la IOMC Grivita, cu greu, caci spuneau ca nu ar fii cazul. Odata intrati am constatat ca specialistii sunt ok, la fel si serviciile oferite.

Sunt insarcinata in 6 luni si am ramas fara serviciu. Am un suflet agitat, plin de ura si dorinta de razbunare, de cearta etc. Tot ce e mai rau.

Terapeuti RO 11:56am May 20
Mesaj:
Buna ziua. Sunt intr-o situatie destul de grea si neclara, fapt pt care cer ajutor. Sunt insarcinata in 6 luni, nu mai am servici (am avut un CIM pe pioada determinata, din cauza sarcinii angajatorul nu a mai prelungit contractul, am cerut ajutorul cuiva pt angajare si cred ca isi bate joc de mine), nu am nici un venit, iar sotul nu mai face fata. Nervii sunt Intinsi la maxim intre noi, iar gandurile mele sunt tot mai negre si mai grele. Nu ma gandesc la moarte delor, dar ma gandesc la razbunare, la blesteme, imi aduc aminte de toti cei care si-au batut joc de mine (chiar si in copilarie), de oate umilintele traite, plang la divrse ganduri….. Am un suflet agitat, plin de ura si dorinta de razbunare, de cearta etc. Tot ce e mai rau. Il rog pe Dzeu sa ma ajute sa imi limpezesc sufletul si mintea, sa le golesc de ura si tensiune….
Va rog sati-mi un sfat ….. Imi doresc sa-mi fie bine, sa fiu linistita, dar nu reusesc sa ma ajut ….. Multumesc

Florentina Coman 12:10pm May 20
Dragă viitoare mămică, singurul lucru cu adevărat important este să te eliberezi de această ură: te otrăveşte pe tine şi copilul pe care-l porţi. Caută să ierţi şi să te ierţi, oricum situaţia ta nu-i mai bună dacă urăşti. Apoi, cu sufletul limpede, poate că vei reuşi să vezi soluţia potrivită pentru tine acum. După cum spui, Dumnezeu este destul d eputernic să-ţi poarte de grijă.

Dana Falchidi 12:45pm May 20
Toate ranile au venit spre vindecare. Priveste, vindeca si iarta. Viata care este in tine te ajuta in acest proces. Nu este usor, este fff greu sa iesi din pozitia de victima. Dar daca iti doresti cu adevarat, vei reusi. Totul depinde de ce anume iti doresti cu adevarat, iar universul va complota sa se realizeze. Fii sincera cu tine, si nu te mintii, chiar daca tie greu acum, crede-ma, aceea este doar mintea ta care sufera, spiritul tau, nu sufera, el este putere si pentru tine si pentru bebe. Toti suntem puternici si minunati ,dar nu stim inca. Va imbratisez cu toata energia mea vindecatoare!

Consiliere Psihologica Anna Ri 1:13pm May 20
draga mea, ma bucur ca ai hotarat sa vorbesti despre aceste lucruri… ai ingaduinta fata de tine, esti intr-o perioada delicata si frumoasa a vietii tale, banuiesc ca este prima sarcina, si esti mai vulnerabila din punct de vedere emotional… pe fondul acestei sensibilitati apar conflictele nerezolvate din trecut, care cer a fi rezolvate… daca iti doresti, putem continua impreuna pe acest drum spre pacea ta interioara. imi poti scrie la: consilierepsihologicaonline@yahoo.com … curaj, suflet minunat!

Adriana Ene 1:53pm May 20
Toate aceste ganduri fac rau puiului tau…Trebuie sa fii calma pentru tine si pentru el.Sunt atatea lucruri frumoase in jurul tau, incearca sa le vezi.Nu judeca pe altii, are cine sa o faca.Cu rabdare ,lucrurile se vor schimba …Roaga-te cum poti tu mai bine si semnele or sa apara.Nimic nu e intamplator.

Oltean Loredana 6:19am May 21
Vei reusi sa te ajuti atunci cand vei scoate afara din sufletul tau ura si dorinta de razbunare, astfel vei lasa locul linistii si pacii in sufletul tau. Contabilitatile nu sunt la noi, dreptatea si-o primeste fiecare in alt fel asa cum fiecare plateste pt ceea ce a facut. Dumnezeu te va ajuta sa treci peste toate. Gandeste-te ca acum esti intr-o situatie in care este de dorit sa ai grija de ceea ce gandesti si ce simti, si nu doar acum, in general este de dorit sa fim atenti la gandurile si dorintele noastre. De regula primim ceea ce oferim, daca tu nutresti sentimente negative si ganduri de acest gen sa nu te astepti sa primesti altceva in schimb. Gandeste-te ce transmiti acelui copil pe care-l porti in pantece. Se spune ca ce semeni, aceea vei culege, deci fii atenta la asta. Cu rabdare si credinta, vei iesi din aceasta stare si lucrurile se vor rezolva; legea atractiei functioneaza mereu, invata sa atragi in viata ta acele lucruri pe care ti le doresti.

Gabriela Andrei 10:12am May 21
Inteleg prin ceea ce treci si imi pare rau ca ti s-a intamplat astfel. Este o perioada sensibila, in care esti mai vulnerabila. Dar exista si solutii, cel putin pentru partea legata de obtinerea indemnizatiei de crestere a copilului. Important este sa fac intr-un fel sa ai in continuare stagiu de cotizarea (apeleaza la cunostinte, prieteni, pentru inca o luna doua). Ca sa beneficiezi de indemnizatie iti trebuie orice venit (drepturi de autor, contract de prestari serivcii, CIM, PFA). Incearca impreuna cu sotul tau sa gasiti o solutie, sunt convinsa ca isi doreste sa iti acorde suport. Important este sa te gandesti ca ti se intampla un miracol si viata dinauntrul tau are nevoie de tine.

Carmen Caramlau 6:16pm May 21
Ati inceput bine cu rugaciunile, dar pana nu mergeti la preot, sa va spovediti si sa primiti indrumare, rezultatele se vor lasa asteptate (la terapie inteleg ca nu va permiteti sa mergeti, insa poate gasiti pe cineva care sa va preia cazul gratuit). E o perioada grea, dar va asteapta o perioada si mai grea. Puneti-va viata in ordine, ca sa faceti fata cresterii copilului, dupa nastere. Cereti ajutorul familiei, prietenilor, nu va instrainati, nu va izolati. Sunteti doi acum (ma refer la minuneea din burtica) si impartiti nu numai hrana, dar si gandurile. Grija mare! Numai bine!

Eu si partenerul meu suntem foarte diferiti; el este o persoana introvertita, iar eu sunt extrovertita.

Terapeuti RO 8:49am May 21
Mesaj:
Eu si partenerul meu suntem foarte diferiti,mai precis, el este o persoana introvertita,iar eu sunt extrovertita. In ultimul timp pot spune ca am trecut printr-o perioada mai dificila, in care am simtit nevoia de sprijin, suport moral, motivare. El este genul de persoana care se interiorizeaza si prefera sa se gandeasca singur la o rezolvare, mie mi-ar placea sa comunic, sa dezbat si sa cantaresc lucrurile impreuna cu el pentru a gasi o solutie. Am incercat sa discut cu el, i-am comunicat opiniile mele si posibile solutii, insa el nu doreste sa vorbeasca cu mine deloc, nu schiteaza niciun gest ca si cum as incerca sa vorbesc singura. Din aceasta cauza uneori am recurs la "a presupune" ce gandeste sau ce crede, insa acest lucru cred ca a inrautatit situatia deoarece de fiecare data afirma ca "nu stau lucrurile" asa cum cred eu (desi nu mi spune parerea lui).As dori sa stiu cum as putea rezolva aceasta problema de comunicare intre noi fiindca din cauza acestui fapt am inceput
sa ma simt singura, iar lipsa de afectiune ma afecteaza foarte mult.
Nu suntem casatoriti si nu avem copii.
In viata sexuala pot spune ca eu sunt cea care preia initiativa, insa in multe momente sunt refuzata, lucru care ma face sa ma simt nedorita si in acelasi timp penibil.
Astept raspuns. Va multumesc!

Botezat Radu 8:54am May 21
ideal ar fi sa mergeti la un terapeut de cuplu, care sa faciliteze comunicarea pe care (nu) o aveti cu partenerul Dvs. De asemenea ati putea incerca sa ii recomunicati importanta relatiei (partenerului) si ca poate este vremea sa revizitati acest parteneriat. Nu toate relatiile TREBUIE sa functioneze. Succes!

Gabriela Andrei 9:28am May 21
Din cate povestiti, inteleg ca sunteti intr-o etapa in care constientizati diferentele dintre dumneavoastra si partenerul dumneavoastra la nivelul temperamentului, nevoilor, stilului de comunicare. As spune ca este o etapa fireasca in evolutia unui cuplu si fara aparitia ei este imposibil ca un cuplu sa dureze. Cu siguranta a existat si o etapa in care aparent nevoile, dorintele, preferintele dumneavoastra au coincis si parea ca va sunteti atat de similari. Acum depinde de dumneavoastra (de ambii parteneri) sa concilieze diferentele dintre ei, sa construiasca o relatie pe baza acestora, dar mai ales a sentimentelor si a valorilor comune. Incercati sa reflectati asupra a ce anume v-a adus impreuna si ce anume va tine in relatie si cu siguranta veti gasi o cale de a ajunge la partenerul dumneavoastra. Mult succes!

Oltean Loredana 9:32am May 21
De fapt, la ce intrebare asteptati raspuns? Din ceea ce spuneti, nemultumirea ar fi cam pe toate planurile, iar o intrebare concreta nu aveti. Depinde ce va doriti dv. Nu sunteti casatoriti, nu aveti copii, nu va intelegeti, nu comunicati, sunteti firi total opuse, viata sexuala mai mult nu este decat este…. Ce va doriti? Credeti ca el ar putea fi schimbat? De cat timp dureaza faza asta pe care o descrieti? El a fost mereu asa? Este sumara descrierea, ar fi multe de discutat aici. Nu spuneti de cat timp sunteti impreuna, de cand nu mai reusiti sa ajungeti la un numitor comun, etc.

Daniela Monica Guzu-psiholog 11:03am May 21
Intrebare de baraj….ce anume te-a atras si inca te atrage la el? Te aspect al vietii tale iti implineste?

Carmen Caramlau 6:11pm May 21
Aveti atatea semnale ca relatia nu merge bine, in ciuda eforturilor dumneavoastra. Uneori trebuie acceptat si mers mai departe. Renuntati sa luati initiativa si predati-i stafeta pentru un timp bine definit. Daca va doreste, va face ce trebuie. Numai bine!

Parintii mei se cearta pentru ca tatal meu este infidel si are o amanta. Nu stiu ce sa fac ca sa-l aduc pe calea cea buna. Ce sa fac in situatia asta?

Terapeuti RO 11:58am May 20
Mesaj:
Buna ziua!As avea si eu o problema:
Sunt o fata de 15 ani.Invat destul de bine la scoala ,am numai 10 pe linie si merg la multe olimpiade.Am o problema cu parintii mei:De la un timp,se cearta pentru ca tatal meu este infidel si are o amanta.Mama mea doreste sa-l ierte si doreste ca toate lucrurile sa revina la normal.Mentionez ca tatal meu are 50 de ani iar mama 49.Mama mea nu vrea sa se desparta de tatal meu,indiferent cu ce a gresit si vrea sa avem o familie fericita.Insa tatal meu nu cred ca a renuntat la amanta sa.Ideea e ca eu nu vreau sub nici o forma ca parintii mei sa se desparta.Parintii mei cred ca incearca sa ma protejeze de problema lor,de aceea se cearta pe ascuns,in soapta,ca eu sa nu-i pot auzi.Stiu ca ei incearca sa ma protejeze si sa ma apere de crudul adevar.Eu imi iubesc foarte mult parintii si ei ma iubesc pe mine.Dar…azi…am aflat altceva care sa ma dezamageasca:tatal meu se uita pe site-uri de filme porno(eu nu am intrat pe ele…am vazut istoricul browserului).Cred ca tatal meu ma iubeste mult,pentru ca in preajma mea si in conversatie cu mine se poarta frumos…dar am vazut eu cum este cand nu sunt eu prin preajma.Ideea este ca nici nu stiu cum sa reactionez.Mama mea nu stie de site-urile pe care umbla tatal meu,si daca ii spun mi-e teama ca va fi picatura care umple paharul.Mi-e teama sa vorbesc si cu tatal meu despre asta pentru ca u stiu cum va reactiona…daca va vrea sa se desparta de mama? Eu…chiar nu stiu ce sa fac ca sa-l aduc pe calea cea buna.Imi este teama ca daca fac vreo greseala,tatal meu ne va parasi,iar un divort mi-e teama ca imi va afecta activitatea scolara si sociala.As dori si eu un sfat:ce sa fac in situatia asta?Pe zi ce trece aflu lucruri urate despre tatal meu si am ajuns la concluzia ca e mai bine sa nu ma mai implic,sa-l las pe tata in voia sortii dar cred ca nici asta nu este o solutie buna.Va rog mult sa-mi dati niste sfaturi in legatura cu situatia mea.
Multumesc anticipat!

Florentina Coman 12:07pm May 20
Copiă dragă, ce poţi face tu pentru părinţii tăi? Nici părintele nu poate face altceva, atunci când copiii lor au putere de decizie, decât să spere că totul va fi bine. Părinţii tău sunt adulţii, ei poartă responsabilitatea faptelor lor. Din nefericire şi voi, copiii, sunteţi afectaţi de deciziile lor dar tot ce puteţi face, şi tu la fel, este să vă iubiţi părinţii aşa cum sunt ei. Doare, e drept, dar nu vei putea să-ţi schimbi tatăl şi să eviţi astfel un divorţ, nu stă în puterea ta. Caută să-i înţelegi şi să-i iubeşti. N-ar fi rău să stai de vorbă cu tatăl tău, să-ţi exprimi temerile pe care le ai. Vorbeşte despre tine şi despre ceea ce simţi în legătură cu faptele lui.

Botezat Radu 12:10pm May 20
ar fi o idee sa le propui, inainte sa escaleze critic situatia, sa mearga la terapie de cuplu, sau, terapie de familie (toti 3) unde sa discutati impreuna ce se intampla cu fiecare, scopul fiind ca indiferent de rezultatul relatiei, toata lumea sa fie ‘lamurita’. Succes!

Dana Falchidi 3:14pm May 20
Terapie de cuplu

Oltean Loredana 9:49am May 21
Mai intai de toate, as vrea sa spun ca tu ar fi de dorit sa te concentrezi pe viata ta, pe scoala, pe ceea ce ai tu de facut. Parintii tai sunt cei care trebuie sa-si rezolve situatia, tu nu ai prea multe lucruri de facut. Esti iubita si protejata de ambii parinti iar asta ar trebui sa te faca fericita. Cand vei deveni adult vei vedea ca ceea ce azi ti se pare urat, atunci nu ti se va mai parea chiar atat de urat. In general oamenii recurg la tot felul de lucruri atunci cand ceva nu merge bine in casnicia lor, atunci cand anumite lucruri le lipsesc. Nu tu esti cea care trebuie sa-l aduca pe calea cea buna, tu bucura-te ca ai o relatie frumoasa cu amandoi. Ai putea avea o discutie cu tatal tau daca tu asa simti ca vrei sa faci, dar, in general, copiii nu au legatura cu neintelegerile dintre parinti. Lasa-i pe ei sa-si rezolve problema si incearca sa nu te lasi influentata de niste lucruri si sa nu judeci pe nici unul din ei.

Carmen Caramlau 6:21pm May 21
Draga mea, esti un copil. Nu ai responsabilitatea casniciei parintilor tai. Ei vor trebui sa se hotarasca, oricat de greu ti-ar fi. Ia-ti aceasta povara de pe suflet, roaga-te, mediteaza in fiecare seara cate o jumatate de ora, si cere ajutor unui om matur, in care ai incredere, sa te ghideze in aceasta perioada. Mai scrie-ne. Suntem aici pentru tine. Numai bine!

Luminita Carmina Codrescu 6:34pm May 21
O idee buna ar fi sa ii spui tatalui tau ca ai un prieten care se uita pe siteuri porno si nu stii ce sfat sa ii dai si ai nevoie de ajutorul lui. In felul asta poate vei afla parerea lui despre asta. In orice caz, relatia adultilor, desi nu poate fi indreptata de copil, il afecteaza. Doar gandeste-te ca un divort nu este expresia neiubirii lor fata de tine, ci doar semnul ca relatia lor s-a sfarsit. Face parte din viata…Mult succes!

Nu ma vad facand altceva in viata in afara de fotbal, de care insa m-am lasat dintr-o greseala, iar acum e greu sa recuperez.

Terapeuti RO 11:51am May 20
Mesaj:
Buna ziua.Pentru inceput vreau sa va spun ca iubesc foarte mult fotbalul, nu ma vad facand altceva in viata.Atunci cand m-am apucat sa-l joc pe la 10 ani nu aveam nicio treaba cu sportul asta, doar ca mi-am dorit sa-l impresionez tot timpul pe tata, ii vedeam bucuria din ochi atunci cand privea un meci de fotbal. Timp de-o vara m-am "antrenat" in curtea scolii, urmand sa-mi schimbe radical viata, din ultimul din clasa la fotbal am ajuns primul, urmand pe urma sa fiu printre primii din generala, ajungand sa fiu cel mai bun la un campionat din clasa a 7-a pe care l-am castigat, fiind cea mai slaba clasa dintre toate.De atunci, viata era perfecta, nu-mi doream nimic altceva, voiam sa joc doar fotbal, sa fiu un perfectionist, daca vedeam pe altcineva mai bun decat mine, ma antrenam uneori si singur ca sa devin si mai bun.N-am fost niciodata intr-un club, doar abureli, prin perioada aceea in clasa a 7-a, am fost la o echipa locala, dar a fost o totala pierdere de timp deoarece nu venea antrenorul la antrenamente.Tot timpul am sperat si visam de mic ca la 18 ani sa fiu deja realizat sa joc undeva, ma gandeam tot mai mult sa merg la liceul sportiv deoarece in locul unde eram atunci si sunt si acum nu este niciun viitor, cel putin nu un viitor din ce-mi doresc.Schimbarea mea radicala a venit chiar la inceput de an, 2008 la 14 ani. Urmand sa fac niste analize, deoarece tin minte ca guvernul a trimis niste cereri prin cutia postala pentru efectuarea lor.Bun, totul distractiv in ziua aceea urmand a 2-a zi sa merg la cabinet sa aflu rezultatele, doctorita intrebandu-ma, "Ma copile, dar tu mananci multe dulciuri?"eu i-am raspuns clar, ca nu, urmand sa-mi spuna sa revin peste 6 luni sa mi le refac iar.Bineinteles eu am interpretat cu totul gresit,crezand ca am diabet,n-am spus nimanui,pur si simplu am constatat ca pana acolo s-a ajuns si ca viata nu mai are niciun rost, urmand sa ma las de tot ce faceam .Am renuntat sa merg si la liceul sportiv tocmai din pricina asta, nu-mi doream sa-mi fac analizele nicicum, cel mai probabil din orgoliu.Hazliu,am trait ca un "diabetic" timp de cativa ani.De fotbal ma lasasem,n-am mai raspuns la usa cand ma chemau prietenii afara,urmand sa nu ma mai caute nici ei dupa o perioada de timp.
Pot sa spun ca-n primul an care urma, clasa a 8-a, m-am resemnat oarecum, Urmand sa intru la liceul local, nemergand la liceul sportiv.Aici venind si carul de absente, din moment ce nu mai aveam chef de nimic era si normal sa vad scoala in plus.Am ramas prin clasa a 10-a deoarece aveam multe medii neincheiate si in toamna nu m-am mai prezentat, urmand sa intru intr-o clasa de repetenti cu care-am mers pana acum in clasa a12-a,dar am fost exmatriculat in ultimele luni de scoala , tot din cauza absentelor..Parintilor le-am spus despre ce mi se intamplase la 14 ani, abia dupa ce-au fost chemati la scoala, in clasa a 10-a, ei luand totul ca pe o gluma,ca am inventat totul,pot sa zic ca atunci am fost foarte dezamagit.Dupa la 17 ani m-am decis sa-mi fac analizele si sa-mi schimb oarecum viata.Dupa ce le-am facut, a2-a zi mi-a spus ca n-am nimic.Atunci a urmat o perioada de incercare de a reveni cine am fost, dar n-am reusit,desi m-am antrenat din greu.
Acum am facut recent 20 de ani, si am inceput iar sa ma antrenez de cateva zile,este foarte greu ,deoarece n-am mai ramas cu nimic din trecut, nici cu prieteni, familia nu prea ma sustine.Ei tot sunt suparati din cauza scolii.Imi gasesc destul de greu ambitia, desi inca mai am resurse. Dupa ce-o sa ma antrenez si-o sa fiu pregatit cat de cat vreau sa merg la echipa din oras si sa joc acolo.
Nu prea ma pot desprinde de trecut, nu mai am spiritul de campion pe care l-am avut odata.Imi este greu deoarece trebuie sa fac totul de unul singur, dar nu vreau sa ma las vreodata,indiferit de ce se va intampla pe viitor.

Florentina Coman 12:20pm May 20
Poate că ai pierdut trenul numit "fotbal" dar cu siguranţă n-ai pierdut trenul numit "viaţă", viaţa ta băiatule. Dintr-o eroare de interpretare, ai ajuns să nu mai vezi lumina. Bun, acum că ai înţeles ce poate să-ţi facă un astfel de comportament, mergi mai departe altfel, luptă-te să fii cel mai bun în ceea ce eşti şi nu renunţa să visezi: poţi să faci multe încă, ai doar 20 de ani.

Oltean Loredana 6:36am May 21
Te-ai gandit ca in viata totul se intampla cu un scop? Te-ai gandit ca poate nu intamplator s-a intamplat acel lucru cu analizele? Te-ai gandit ca e posibil sa fi facut o obsesie pt fotbal, cand de fapt, probabil, drumul tau este altul? Daca e asa cum spui si asta ti-ai dorit mai presus de orice, de ce crezi ca ai renuntat brusc, fara sa ti se infirme ceea ce credeai? La visul vietii tale nu renunti asa, doar ca ai o banuiala care nici macar nu doresti sa ti se infirme, cand ai un vis, lupti sa ti-l atingi, sa ti-l realizezi, indiferent de obstacole. Ar fi de dorit sa fii sincer cu tine, sa te analizezi, sa cauti ceea ce ti-ar place sa faci cu adevarat, sa te gandesti la scoala si la ce studii doresti sa faci ca sa poti avea o profesie sau o meserie, nu e cazul sa mai pierzi vremea cu copilarii. Spui ca nu mai ai spiritul de campion de alta data, dar, SINCER, l-ai avut vreodata? Pt ca din ceea ce spui reiese ca de fapt nu l-ai avut niciodata, un campion, repet, lupta pt a ajunge acolo unde isi doreste.

Carmen Caramlau 6:30pm May 21
Nu pot decat sa te admir pentru taria de caracter pe care o ai si sa-ti urez succes. Daca mergi tot asa, vei ajunge departe, si asta inseamna ca viata iti va deschide drumuri pe care nu le-ai stiut inainte. Niciodata nu e prea tarziu, tine minte. Numai bine!

Loading

Cauta un terapeut sau adreseaza o intrebare

19313 raspunsuri primite pentru 4121 intrebari | Vezi toate intrebarile
consiliere psihologica gratuita