Mesaj:
Buna ziua,
Sotul meu a fost diagnosticat cu tulburare de conversie – isterie in urma cu cativa ani. A luat tratament medicamentos. Periodic boala revine sub forma unor simptome fizice, dureri la ceafa, ameteli, scurte atacuri de panica.
Asa s-a intamplat in urma cu trei ani si la sfarsitul anului trecut. In luna februarie anul acesta a avut un accident de masina si de atunci starea lui se agraveaza foarte tare si foarte repede. A devenit cu adevarat "isteric".
El are o psihologa dar rezultatele obtinute prin tratamentul dat de ea nu par sa fie pozitive.
Mi-e teama ca boala va deveni permanenta.
Ce sa fac?
Copilaria sotului meu a fost normala, marcata de divortul parintilor la varsta de 3 ani. Are si o sora mai mare la care tine foarte mult si care a plecat la facultate cand el era la gradinita. Tatal a fost cadru militar deci destul de sever dar nu brutal.
A absolvit facultatea de constructii. In anul intai de facultate ne-am casatorit (am ramas insarcinata).
Viata sexuala nu exista dar fiindca nu discuta acest subiect cu nimeni, nu-mi dau seama daca este vorba de impotenta sau un refuz psihic. Asta este oricum un subiect la care si eu am o gramada de intrebari la care el trebuia sa raspunda si n-a facut-o.
Casatoria functioneaza cam prost. Nu comunicam, nu discutam despre bani, are suficiente motive de frustrare iar eu de nemultumire. Cata vreme nu discutam despre aceste motive si le toleram, casnicia functioneaza.
Va rg sa-mi raspundeti ca sunt dsperata pentru faptul ca boala s-ar putea permanentiza sau ar putea deriva in niste afectiuni fizice.
Multumesc anticipat

Poate o psihanaliza il poate ajuta

Cred ca reactiile se pot diminua, luam legatura, scrieti pe privat.

In absesnta unei afectiuni fizice a organelor genitale, impotenta are intotdeauna o cauza psihica si poate fi inlaturata, iar isteria de asemenea are sanse de rezolvare pentru ca nu este o tulburare cronica. Este foarte probabil ca impotenta sa fie doar un simptom al isteriei si sa se amplifice reciproc una pe cealalta ca intr-un cerc vicios! Este important sa gaseasca un psihoterapeut cu care sa rezoneze pentru a trata isteria, dar din pacate dvs nu puteti alege pt el si nici presiunile asupra lui in acest nu ar fi constructive, depinde doar de el sa faca aceasta alegere.

Stimata doamna, poate parea ciudat, dar afectiunea sotului il ajuta, ii aduce un castig (atentie sau dimpotriva, o placuta izolare, degrevarea de responsabilitati, mila etc). Incercati sa va dati seama care e acel castig si veti gasi solutia problemei dumneavoastra. Dumneavoastra trebuie sa va schimbati perspectiva: e mai important ce simtiti, ganditi, doriti dumneavoastra, pentru ca nu putem iubi pe nimeni cu adevarat daca nu ne iubim pe noi insine. Cu alte cuvinte, ne vom oferi persoanei iubite drept pres numai bun de sters picioarele. Nu se va schimba sau insanatosi pentru ca doriti dumneavoastra, ci numai daca are un motiv suficient de bun pentru asta. E nevoie de terapie, dar pentru amandoi. SIncer, nu stiu care dintre dumneavoastra sufera mai mult. Tind sa cred ca nu sotul. Aveti curaj si credinta ca va fi bine, dar actionati, nu stati. Numai bine!

Mesaj:
Buna ziua.
Ma numesc Flaviu-Lucian.
De aproximativ 2 saptamani nu mai pot face nimic.Am ameteli,palpitatii la inima,o stare de teama continua si ma simt foarte obosit.Precizez ca lucrez intr-un hypermarket si mai am si o mini-afacere de familie.Ambele joburi sunt foarte solicinante,motiv pentru care,luni la rand dormeam foarte putin(4-5 ore /noapte).Consumam aproape tot timpul bautura Pepsi(echivalent Coca-Cola).Faceam fata la tot…Dar ,parca din senin intr-o zi am simtit o presiune in piept,si ameteala puternica in timpul serviciului.Am fost trimis acasa,iar de cand am ajuns,am dormit 10-12 ore.M-am trezit cu palpitatii la inima,si,de teama unui eventual infarct,am ajuns la Urgente.Au urmat teste EKG,analize sange si radiografii in jurul capului si pieptului.Toate au iesit bune.Doctora responsabila mi-a prescris astfel Omeprazol,Ketonol si Mydocalm…Au urmat alte zile de calvar la serviciu din cauza starii mele.Asa ca am ajuns la medicul de familie pentru un concediu medical de 10 zile.La randul sau,mi-a prescris alte medicamente:Aspacardin,Aflamil,un protector gastric si alte trei suplimente menite sa ma linisteasca..Momentan,sunt in a 3-a zi de concediu,s i nu vad vreo ameliorare.Dar as dori sa ma intorc refacut la sfarsitul perioadei la munca.Asa ca apelez la dumneavoastra pentru niste sfaturi,poate ati mai avut cazuri asemanatoare.Mentionez ca simptomele mele sunt asemanatoaare cu cele ale sintromului Oboselii Cronice.Va rog sa ma ajutati.Va mltumesc.

O parere din partea unui om obisnuit: SURMENAJ,posibil atac de panica din cauza volumului mare de munca.Odihna psihica,repaus din activitate si cateva sedinte la un psiholog.

Seamana cu asa-zisul "atac de panica" cauzat de stres, oboseala, probleme nerezolvate. Atatea medicamente nu cred ca sunt bune. Ceaiuri, fructe, legume si sa discutati cu cineva: un prieten, un psiholog. Multa sanatate!

Suferiti de anxietate difuza si, posibil, chiar atacuri de panica, stare survenita in urma suprasolicitarii organismului.
Aveti nevoie de mult mai multa odihna decat cele10 zile de concediu medical. Ar fi bine sa iesiti din mediu pentru un timp, sa mergeti undeva unde sa va puteti odihni si unde sa va simtiti in siguranta.
Incetati consumul de pepsi si alte bauturi asemanatoare, acestea continand substante care, consumate zilnic, sunt nocive pentru organism.
Pentru o mai buna relaxare, va puteti administra unul sau mai multe produse din plante cu efect sedativ, pe care le puteti gasi in orice farmacie.

Esti surmenat, ai nevoie de odihna. Se pare ca exista si o anxietate care vine si aduce cu ea atacurile de panica nelipsite. Mergi la un psiholog, odihneste-te, mananca sanatos, stai in aer liber cat poti.

Buna Flaviu. O viata avem. Una singura. Ar fi o idee ca de acum incolo sa faci alegerile care sa iti ofere o viata buna si lunga, nu ca pana acum. Risti o viata cu handicap sau un sfarsit prematur. Pune-te cap de lista si elimina tot ce are efect nociv asupra ta, macar pana te pui pe picioare. Iti poti normaliza pulsul prin tehnici NLP, dar asta inseamna terapie de lunga durata. Alta metoda ar fi sa incepi din seara aceasta o serie de meditatii, care sa te reconecteze la tine insuti. Daca stapanesti bine limba engleza, ai de unde alege pe youtube, sunt foarte multe sesiuni de meditatie ghidata. Inca ceva important: pana se termina concediul, ELIMINA TOATE ELECTRONICELE (da, ai citit corect). Inchide-ti telefonul mobil, scoate televizorul din priza, calculatorul la fel, nici macar ceasul electronic sau cuptorul cu microunde. Daca vrea cineva sa te contacteze, sa te sune pe telefonul fix si doar intre anumite ore. In rest, il scoti din priza. Dupa primele ore de eliminare a electronicelor vei avea o mica criza de adaptare, dar va merita fantastic de mult. Numai bine!

Din pacate , un sfat nu va ameliora simptomele. Un program de relaxare si abordarea vietii din alta perspectiva ar putea fi de folos. Succes!

Mesaj:
Buna ziua! Sunt mama adoptiva, a unui scump baietel, in varsta de 5 ani. Este nazdravan, iar eu, desi constienta, nu pot actiona dupa principii, ci dupa starea mea nervoasa. Un asemenea "tratament" am primit de la tatal meu, in copilarie si nu ma pot debarasa, oricat as dori, cu disperare! Vreau sa-mi impulsionez copilul catre lucruri bune, dar nervozitatea si autoritatea mea face contrariul. Vreau sa-i insuflu placerea de a invata, de exemplu, dar lipsa mea de rabdare il face sa-si piarda interesul. Sufar tare ca nu pot controla asta si sufar pentru el, ca nu-l pot ajuta sa creasca frumos! Poate nu pot din pricina copilariei mele… . Va intreb cum sa fac cu mine, ca ceea ce ar trebui sa fac in privinta copilului, am citit si sta si in logica mea, numai ca nu pot aplica.
Multumesc, Ana.

ati putea incerca sa mergeti (intai singura) la un terapeut de familie. Succes!

Va recomand psihoterapie, e nevoie sa va clarificati niste lucruri si niste mecanisme si sa va vindecati.

Ma bucur pt. dvs. ca va constientizati problemele si va recomand sa faceti o evaluare clinica la un psiholog clinician.

De asemenea, va recomand psihoterapie.

Mergeti la psiholog. Nu trebuie sa primiti sfaturi de la noi, ci impreuna cu psihologul sa va rezolvati pb.

Cel mai mare pas, acela de a constientiza ca dvs. sunteti cea care ar putea schimba lucrurile, l-ati facut. Din punctul meu de vedere nu sunt foarte multi parinti care inteleg ca la copiii mici comportamentele sunt in cea mai mare masura reactii la comportamentele persoanelor percepute ca autoritate.Nu ramane decat sa va adresati unui terapeut alaturi de care sa va descoperiti "butoanele rosii", care activeaza nervozitatea, autoritatea, nevoia de a controla , etc, si sa le mariti pragul de sensibilitate.

Draga Ana , iti inteleg ingrijorarea ,mai ales fiind si copil adoptat. Constientizarea comportamentului tau vis-a-vis de el este un lucru important. Starea ta nervoasa este un mod al tau de a fi in orice situatie care cere rabdare,sau doar in cresterea si educatia copilului ? Tratamentele din copilarie lasa intr-adevar urme,dar tot la fel de bine aceasta stare iti poate fi data de teama de a nu fi o mama buna si atunci in loc sa fii calma sa vezi si nevoile copilului,devii nervoasa. Copilul invata suficient si la gradinita,acasa cand vine nu mai trebuie stresat, lasa-l sa se joace ,observa-l cum se joaca, lasa-l sa picteze cu acuarele chiar de murdareste ,da-i sa modeleze plastilina, seara citeste-i o poveste pe care o indrageste el, verbalizeaza cu el ,canta in timp ce faci altceva prin casa , fii ferma cand respecti orele de somn,de masa, in privinta deprinderilor de igiena ,iesi cu el in parc, dar nu-l stresa cu bunele maniere ,lasa-l sa se murdareasca ,sa se joace cu nisip ,sa alerge .Cand intri intr-un magazin si nu poti cumpara ceva spune-i de ce nu poti, la joaca spune-i de ce nu-i voie sa dea in alt copil. Joaca mingea cu el,fa intrecere ,cine spune mai frumos poezia, cantecul ,cine stange jucariile etc…,si rasplateste-l doar cu un sarut si va fi mult pentru el. Poarta-te cu el ca cu un prieten, ca o sora mai mare cu care se joaca dar de care uneori trebuie sa si asculte,si ca si o sora iarta-l si impacati-va, nu face militarie, nu-i fura copilaria,si nu intra in competitie cu alti parinti .Placerea de a invata i se insufla copilului tot prin joaca ,nu prin reguli. Consider ca ar trebui sa se joace cu el si sa-l indrume si sotul tau . Daca nu ai bani sa participi la ateliere pe care le fac terapeuti cu copiii si parintii ,ma gasesti pe pagina de la Terapeuti .ro, si scrie-mi cate o situatie in care nu te descurci si voi incerca sa te indrum. Stai linistita singura intr-o camera si inchipuie-ti ca esti gravida,ca iubesti copilul nenascut, si ca in povesti se naste peste 10 min,creste tot ca in povesti si este acest copil de 5 ani, iubeste-l ca si cum l-ai fi nascut tu , si poate atunci o sa ai un pic mai multa rabdare, el este doar un copil ,care nu-ti poate intelege dorinta ta de a-l forma ,toate se fac pas cu pas . In cazul in care tu ,ai un comportament care crezi ca nu este potrivit si in relatiile cu ceilalti din jurul tau , ar fi de dorit sa faci terapie individuala.

Mesaj:
Buna ziua! Sunt mama adoptiva, a unui scump baietel, in varsta de 5 ani. Este nazdravan, iar eu, desi constienta, nu pot actiona dupa principii, ci dupa starea mea nervoasa. Un asemenea "tratament" am primit de la tatal meu, in copilarie si nu ma pot debarasa, oricat as dori, cu disperare! Vreau sa-mi impulsionez copilul catre lucruri bune, dar nervozitatea si autoritatea mea face contrariul. Vreau sa-i insuflu placerea de a invata, de exemplu, dar lipsa mea de rabdare il face sa-si piarda interesul. Sufar tare ca nu pot controla asta si sufar pentru el, ca nu-l pot ajuta sa creasca frumos! Poate nu pot din pricina copilariei mele… . Va intreb cum sa fac cu mine, ca ceea ce ar trebui sa fac in privinta copilului, am citit si sta si in logica mea, numai ca nu pot aplica.
Multumesc, Ana.

Buna ziua,felicitari pentru faptul ca constientizati comportamentul si implicit actiunile dvs fata de copil iar acceptarea,cunosterea,intelegerea si schimbarea va veni in momentul in care veti discuta cu un specialist(psiholog) care cu siguranta va va ajuta sa rezolvati trecutul dvs pt a putea trai in prezent cladind un viitor frumos si bun pt fiul dvs.

Mesaj:
Buna ziua.
Ma numesc Flaviu-Lucian.
De aproximativ 2 saptamani nu mai pot face nimic.Am ameteli,palpitatii la inima,o stare de teama continua si ma simt foarte obosit.Precizez ca lucrez intr-un hypermarket si mai am si o mini-afacere de familie.Ambele joburi sunt foarte solicinante,motiv pentru care,luni la rand dormeam foarte putin(4-5 ore /noapte).Consumam aproape tot timpul bautura Pepsi(echivalent Coca-Cola).Faceam fata la tot…Dar ,parca din senin intr-o zi am simtit o presiune in piept,si ameteala puternica in timpul serviciului.Am fost trimis acasa,iar de cand am ajuns,am dormit 10-12 ore.M-am trezit cu palpitatii la inima,si,de teama unui eventual infarct,am ajuns la Urgente.Au urmat teste EKG,analize sange si radiografii in jurul capului si pieptului.Toate au iesit bune.Doctora responsabila mi-a prescris astfel Omeprazol,Ketonol si Mydocalm…Au urmat alte zile de calvar la serviciu din cauza starii mele.Asa ca am ajuns la medicul de familie pentru un concediu medical de 10 zile.La randul sau,mi-a pre
scris alte medicamente:Aspacardin,Aflamil,un protector gastric si alte trei suplimente menite sa ma linisteasca..Momentan,sunt in a 3-a zi de concediu,s i nu vad vreo ameliorare.Dar as dori sa ma intorc refacut la sfarsitul perioadei la munca.Asa ca apelez la dumneavoastra pentru niste sfaturi,poate ati mai avut cazuri asemanatoare.Mentionez ca simptomele mele sunt asemanatoaare cu cele ale sintromului Oboselii Cronice.Va rog sa ma ajutati.Va mltumesc.

Buna ziua, cu ajutorul unui psiholog veti trece peste perioada solicitanta prin care treceti, cereti ajutorul unui psiholog si incepeti terapia.

Mesaj:
Buna ziua,
Numele meu este Alina si intrebarea mea are legatura cu un produs de slabire. Mai exact am cateva kg in plus de care vreau sa scap si nu reusesc, doresc sa stiu parerea dvs. despre produsul de slabit pe baza de capsaicina Cilli Fast Slim, merita sau nu investitia si daca pot exista repercursiuni dupa administrare.
Va multumesc.

Sport,putina paine sau deloc,fara dulciuri si sucuri acidulate,fara mancare de taraba,multe fructe si legume proaSpete ,multe supe de legume!!!! GARANTAT santate si kg in minus!!

Ce inseamna cateva kg? Si ce inseamna ca nu reusesti sa scapi de ele? Mai exact, ar fi de dorit sa stim ce ai facut in sensul acesta, sa ne putem da seama de unde vine problema si ce ai de facut. Asa cum spune Cristina Godor, garantat vei reusi daca vei adopta un stil de viata sanatos in care sa urmezi ceea ce spune mai sus, iar daca ai incercat deja cu toate astea si nu ai reusit, atunci e cazul sa faci niste analize si sa consulti un endocrinolog. Succes!

Am căutat pe net şi văd că pe pagina lor nu precizează niciunde compoziţia exactă, fiindcă include şi crom, iar dacă este forma ‘picolinat’ poate fi chiar toxică, mutagenă etc. http://www.ncbi.nlm.nih.gov/pubmed/12656641

Mai înţeleaptă ar fi o dietă în care reduceţi carbohidraţii şi eliminaţi uleiurile (dar consumaţi sursa lor, seminţele care au şi magneziu). Articolele din categoria ‘Dietă’ de aici spun mai multe http://wp.me/p48646-17w

Deschide ochii la ce bagi in gura, plus o alergare de 30 min zilnic in parc timp de o luna. Daca nu ai probleme medicale, garantez ca dai jos cel putin 7 kg.

Mesaj:
Acum un an de zile , mi-a murit varul ( care pana atunci nu ii dadeam prea mare importanta pentru ca era mai mare cu multi ani decat mine , eu avand 15 ani , iar el 35 ) acesta a depistat ca are cancer la colon, l-a operat dar nu l-a mai putut salva. Am fost in vizita la spital cu o saptamana inainte sa moara , aproape obligata . Si cand l-am vazut slabit plus mirosul acela de spital , am lesinat ( mi-am pierdut cunostinta ) si m-am trezit peste 5 minute . De atunci am tot avut atacuri de panica dar nu accetuate. Pana am aflat ca a murit , atunci am intrat in despresie ( era perioada cand trebuia sa dau examenul pentru a intra la liceu ) prima oara nu stiam ca am atacuri de panica , dar pe urma am scris simptomele pe net si am observat ca imi fac rau singura. Aveam simptome ca : ameteala , ma durea inima cu tot cu mana stanga , capul , mi se infundau urechile , gandeam negativ si imi era frica , ca voi muri si aveam aceasta teama in suflet si plangeam mereu. A trecut un an de atunci si am cunoscut un baiat care m-a ajutat sa trec peste toate astea si pana la urma mi-am revenit incet . Problema este ca acum iar m-a luat acea teama de atunci pentru ca m-am despartit de iubitul meu . Nu pot sta singura , simt nevoia sa plec ca sa uit. Si singura imi provoc stari de greata pentru ca ma gandesc ca mi-e rau . Va rog sa ma ajutati sa trec de tot peste aceste stari !

cauta pe youtube ; " EFT for pannic attack"; e o chestie simpla si eficienta pe care o poti folosi oricand si oriunde, fara ajutorul nimanui! succes si sanatate!:) >:D<

Consulta un psihoterapeut neaparat!!

Draga copila, ai dreptate, iti faci singura rau, dar asa cum iti faci rau, asa iti poti face si bine. Ai un sistem bine pus la punct, pasi foarte clari prin care ajungi la starile acestea negative. Ti i-ai creat inconstient, ca mijloc de aparare, de blocare a raului pe care l-ai vazut si care te-a marcat. De fapt, aceste manifestari TE AJUTA pana la un punct. Ai nevoie de ajutor specializat, adica de terapie (iti recomand terapie prin programare neuro-lingvistica sau terapie EFT), dar daca nu esti pregatita, poti invata singura tehnicile EFT (tehnici de eliberare emotionala). Scrie-mi daca vrei detalii. Numai bine!

Invata sa gandesti corect… alaturi de un NLP-ist.

mergi la un psihoterapeut; unele personalitati reactioneaza cum ai facut tu, dar nu este nevoie sa ramai la acest stadiu. Se poate, succes!

Mesaj:
Mama mea are 48 de ani si a trecut de al 2 lea divort in urma cu 2 ani. Atunci sotul meu si cu mine am decis sa ne luam casa si sa o luam si pe ea cu noi. Am achizitionat casa astfel incat sa avem apartamente diferite pentru a nu ne priva de intimitate si tabieturi. De cand am inceput constructia mansardei (adica 9 luni) ea a stat numai cu noi pe acelasi nivel si desi inainte aveam o relatie ok acum am ajuns sa nu ne mai intelegem deloc. Certurile s-au intetit si lucrurile au degenerat destul de mult. Multe frustrari s-au acumulat pe toate partile: la mine, la ea, la sotul meu nici nu mai spun….saracul a inghitit enorm in perioada aceasta. Mentionez ca mama a fost crescuta de la 5 ani de o stramatusa, mama ei a dat-o dea casa pentru ca decedase bunicul meu si nu mai facea fata cu cei 4 copii. Casnicia nu tatal meu nu a fost una usoara si nici al 2 lea mariaj nu a tinut mai mult de 4 ani (8 ani de relatie in total). Eu, pentru ca nu reusesc sa ii spun ce am de spus in fata si pentru ca sunt plina de frustrari mi-am scris gandurile pe foaie si intentionez sa i le dau sa le citeasca. DAR, intrebarea pt dvs, tinand cont ca la ultima cearta m-a amenintat pe mine si pe sotul ca se sinucide, cica din cauza noastra (doar ca noi nu reusim sa intelegem ce-i facem), nu as vrea sa fac mai rau cu aceste foi, sa i le da sau NU????. Sunt convinsa ca este intr-o depresie si am i-am spus sa se duca la psiholog sa incerce sa-si rezolve problemele dar nu cred ca m-a ascultat, ca de obicei, insa nici eu nu mai pot tine in mine pentru ca simt ca explodez. Regret enorm decizia de a o lua sa stea cu noi, dar din pacate acum nu prea mai pot da inapoi. Credeti ca as putea trimite cumva acele pagini sa fie citite si de cineva de specialitate? Multumesc anticipat pentru sfaturi.

In nici un caz asemenea probleme nu se rezolva prin scris(parerea mea personala),locuiti in aceeasi casa,discutiile trebuiesc purtate fata in fata cu CALM frumos ,cu respect de ambele parti .Stiti ce aveti de facut,chiar dv ati spus ,,nu reusesc sa ii spun in fata,, ,de aceea s-a ajuns aici ;sunteti copilul ei ,dar trebuie sa inteleaga ca sunteti o persoana cu o identitate proprie,cu o viata proprie!

va puteti gandi sa mergeti impreuna la un terapeut de familie, in prima faza, dupa care vedeti ce iese. Daca va ingrijorati foarte tare de acele semne suicidare, poate sa va ganditi la o vizita la un psihiatru. Succes!

Draga mea, din pacate mama ta are probleme de rezolvat iar tu nu i le poti rezolva. Imi pare rau ca nu ti-ai dat seama inainte sa faci pasul pe care l-ai facut, dar acum deja faptul e consumat, astfel incat te sfatuiesc sa nu mai cedezi acestui santaj emotional al mamei tale asupra ta si sa iei taurul de coarne. Se pare, din ceea ce spui, ca e genul de persoana care vrea sa detina controlul asupra a tot si toate, nu-si poate gestiona frustrarile si se descarca pe altii, probabil, asta si datorita problemelor prin care a trecut. Nu cred ca risti in vreun fel daca ii dai sa citeasca ceea ai scris, atata timp cat nu stie cat de mult rau poate face celor din jurul ei nici nu se poate schimba. Daca o mai lasi sa continue in felul acesta te poti trezi ca e total stapana pe viata ta, pe casa ta, ca-ti conduce viata. Mi se pare ca pune problema intr-un mod extrem de egoist, daca nu faci cum vreau eu, ma sinucid… Ce inseamna asta, mai exact? Ca urmeaza sa deveniti niste marionete care sa-i faca mereu pe plac? Nu ai specificat motivele pt care va certati. De citit, nu e nevoie sa citeasca nimeni altcineva ceea ce i-ai scris, asta doar in cazul in care simti tu ca doresti asta. E in regula ca scrii ce ai pe suflet si ce te face sa suferi, si ca ii vei da mamei sa citeasca ea. Succes!

Am impresia ca depindeti financiar de dansa – posibil sa fi finantat aceasta mutare a dvs, si de aceea si senzatia ca nu aveti cale de iesire, dar, draga doamna, intotdeauna exista o cale de iesire. Raportul de forte nu va e in avantaj si nu e normal. Intr-o familie ar trebui sa fie echilibru. Rau nu va faceti numai dumneavoastra, tinand totul in sine, dar si sotului si relatiei, pe care o sacrificati, chiar fara sa va dati seama. Mama dumneavoastra nu va intelege si nu va aprecia niciodata ceea ce nu a cunoscut si nu a avut: o casnicie normala, de lunga durata. Din exterior e clara intentia de a va imprima "modelul" familial, cu alte cuvinte va reusi sa va desparta. Asta nu inseamna ca este neaparat constienta de ce face. E, pur si simplu, tot ceea ce stie sa faca mai bine. Va dau o solutie simpla: luati o foaie de hartie, impartiti-o in doua pe lung, puneti-va pe dumneavoastra, cu sotul, pe o parte, si pe mama dvs pe cealalata si incepeti sa scrieti tot ce va vine in minte, fara sa cititi pe moment. Cand ati terminat de scris, puneti hartia deoparte si cititi-o a doua zi. Va va fi mukt mai clar ce se intampla si ce aveti de facut, dar pregatiti-va sufleteste de cu o seara inainte, repetand in gand pana adormiti: "Totul va fi bine". Numai bine!

Exista si posibilitatea sa apelati dumneavoastra la un specialist pentru a va ajuta sa comunicati cu mama.

Mesaj:
Buna seara.In ianuarie 2014 am fost internat in spital de specialitate pt o problema pulmonara veche post TBC. Am fost programat pt bronhoscopie. La finalul investigatiei ,la solocitarea d-nei dr.,asistenta a introdus in aparat o cantitate de solutie ,dar,a facut acest lucru BRUSC APASAND INTR-O SECUNDA PISTONUL SERINGII. A urmat inundarea plamanului EPA,greutate imensa de a respira ,tuse cu voma. Pe acest fond,asistenta m-a trimis la salon.SINGUR desi existau problemele descrise. Din cauza efortului de a urca un etaj,
mi-am pierdut cunostiinta. Din orele urmatoare nu-mi amintesc
mai nimic. Ulterior am aflat ca am facut HTA 200/60,mi s-a luat sange .De atunci am ramas cu DURERE DE CAP PERSISTENTA,PUTERNICA SI CARE NU TRECE CU NIMIC. In plus am tulburari de vorbire,echilibru,transpiratii,moleseala.In spital nu mi s-a dat decat PIAFEN. Am fost externat fara sa mi se spuna cauza durerii de cap. Am pus holter,am fost la cardiologie,la neurologie fara sa aflu cauza durerii. Am inteles ,din discutiile cu medicii,ca poate fi grav,posibil
AVC dupa semne. Va rog UNDE SA MA MAI DUC,CE ANALIZE SA FAC?

in cazul AVC-ului de baza este un Computer-Tomograf care poate fi citit tot de neurolog

Stimate domn, nu am prea inteles ce cauta acel lichid in plaminii dumneavoastra…. ma refer la cel introdus cu seringa de catre asistenta. Se urmarea toaletarea plaminilor? In fine… lichidul introdus acolo si ne fiind aspirat a blocat plaminii in a face schimburile de gaze, automat creierul a facut HIPOXIE si a aparut SINCOPA – pierderea temporara a cunostintei. Automat presiunea pe mica circulatie a scazut insa pe marea circulatie a ajuns la 200/60 mmHg. E clar ca in creier s-a produs o ischemie si trebuie vazuta cit de mare e unde e situata. Eu as merge pe un examen RMN si consultul unui specialis neurochirurgie… faptul ca durerile de cap persista, indica o forma de proces expansiv in creier….

RASPUNS: Buna ziua. Intrebarea este pt dl Dr Viorel Mocanu,care mi-a raspuns la postarea mea din 19 mai 2014.Descriind afectiunea si modul in care a aparut,am omis sa precizez ca INTRODUCEREA LICHIDULUI IN PLAMANI LA BRONHOSCOPIE,ARE CA
SCOP "LAVAJUL BRONSIC" ,SOLUTIA ASPIRATA URMAND A FI TRIMISA SPRE ANALIZARE LA LABORATOR CITOSTATIC.Rzultatele ex citologic din aspiratul bronsic ,nu a scos in evidenta probleme.Urmand sfatul primit ,am facut CT la cap si medicul neurolog care a "CITIT"FILMUL nu a gasit nimic grav.DIN PACATE DUREREA MEA DE CAP PERSISTA DIN IANUARIE SI MIE MI SE SPUNE CA N-AM NIMIC !!
Ce sfat i-mi dati ? Sunteti cumva neurochirurg,sau cunoasteti unul ?
Cu stima.

Doar neurologie… nu cunosc si nu va pot indruma la cineva anume… Daca ex. CT este relativ bun ar mai fi de luat in calcul si vasele ce urca spre creier respectiv cerebrala anterioara si nu numai… In acest sens sa faceti un echo doppler de vase craniene pentru a va masura vitezele… sa nu cumva sa va confruntati cu vreo tromboza cerebrala care poate forma aceasta situatie neplacuta a durerii…

Mesaj:
in data de 6 ian eu eram la servici si era anunt pe ejobs ca angajeaza firma la care lucram pe postul meu fara ca eu sa fiu anuntata ( organigrama prevede 1 singur post). pe data de 9 ian am fost sunata de cineva interesata de post si asa am aflat apoi am verificat si am cerut explicatie deoarece eu munceam pe mai multe posturi fara sa fiu platita pe toate. mi-au spus sa mai astept 5 zile pana imi vor explica . dupa 5 zile au venit cu notificarea mea in care scrie ca se renunta la postul meu din motive financiare.
dupa 1 luna angajeaza pe cineva in locul meu.mentionez ca eu le-am adus la cunostinta ca sunt hartuita sexual de direcorul punctului de lucru sperand ca vor rezolva problema nu ca ma dau pe mine afara. va rog sa ma sfatuiti ce pot face deoarece eu as vrea sa se faca dreptate prin lege. am incercat sa vb cu administratorul firmei dar raspunsul dlui a fost urmatorul…daca nu poti sa treci peste faptul ca ai fost hartuita te sfatuiesc sa consulti un psiholog si ca pe dlui sa nu-l mai sun. mereu imi spunea ca eu eram indragostita de 1 coleg si mentionez ca si pe acela l-au dat afara inaintea mea. acestea sunt vorbele dlui director deoarece el ma intreba mereu ca de ce cu acel coleg pot si cu el nu.nu stiu care este problema dlor…..chiar si daca era adevarat, era un coleg nu seful meu….. vreau sa fac dreptate nu ca directorul ramane in functie si eu am fst data afara de ce pt ca nu am vrut sa traiesc cu acesta…..sunt data afara de la servici?
va rog mult sa ma ajutati. intentionez sa dau firma si directorul in judecata.

aparent aveti o problema legala, in primul rand. Daca doriti sa vorbiti cu un psiholog despre aceste trairi pe care le aveti si cum v-au afectat toate aceste evenimente este iar foarte ok. Succes!

Va puteti adresa unui avocat specializat pe litigii de munca. Pentru astfel de procese nu platiti taxa de timbru. Cereti un sfat si pe forumurile specializate – avocat.net sau legislatiamuncii.ro. Mult succes!

ati evitat citiva pasi… intii trebuia notificata institutia de cele intimplate cu “abuzul”, apoi anuntata politia… dar se pare ca ei v-au luat-o inainte pentru ca nu le-a “iesit pasenta”…

Sfatul meu este sa va gasiti de munca si sa nu mai faceti greseala pe care ati facut-o: munca-i munca, viata privata e viata privata. E posibil ca relatia cu colegul sa fi dat de inteles ca sunteti disponibila si pentru altii. In ce-l priveste pe seful abuziv, si-o va incasa, cu siguranta, nu va faceti probleme. Nu aveti nevoie de terapie, doar de suficienta tarie sa lasati aceasta suparare in spate si sa va continuati viata, invatand din ce vi s-a intamplat. Numai bine!