Mesaj:
Am 17 ani si de 2 ani si 4luni sm un iubit…la inceput parintii mei nu aveau nimic impotriva, mentionez ca ei stiu doar de un an de relatie, dar in ultimul timp tot gasesc motive pt a-mi reprosa mie ceva despre el, de exemplu cum arata sau cum conduce si chiar nu stiu ce sa mai fac…pe de alta parte, iubitul meu imi tot reproseaza ca parintii mei sunt asa cum sunt, ca nu ies, ca niciodata nu pot sta mai mult cu el…am tot timpul certuri in familie de care m-am saturat, pur si simplu nu le mai suport…ce as putea face?

cum ar fi sa discutati cu totii, calm, la un spritz despre toate si sa incercati sa cadeti de acord?

Buna. TIne minte ca nu esti majora. Asta inseamna ca parintii raspund legal de tine, dar si prietenul, daca e major si are o relatie cu o minora. Sunt reguli pe care trebuie sa le respectati, macar pana devii majora. Ok? Pe de alta parte, certurile astea ar putea sa duca la ruperea relatiei tale cu parintii. Gandeste-te la asta si fii sincera: pe cine ai alege, daca s-ar pune problema? Pe ei sau pe el? E mult de discutat si te-ar ajuta mult terapia, pentru a-ti lamuri niste valori morale si a-ti stabili un curs frumos in viata. Numai bine!

Mesaj:
Buna ziua.Am 18 ani.Ma numesc Constantin.Invat la un colegiu, profesia fiind de meteorolog dar nu ma prea atrage.Am prietena si avem impreuna deja 3 ani si 8 luni.Cu parintii nu sunt deschis.CU tatal vitreg nu ma prea inteleg.Si din aceasta cauza nu prea vorbesc nici cu mama.Ei sunt plecati peste hotare.Cind am nevoie de bani nu ma adresez la ei macar ca am citeva datorii.La moment mai mult lucrez pe internet creind site-uri pe diferite tematice.In ultima vreme ma simt nelinistit in interior. Am asa o senztie ca as dori sa mor. Am incercat odata sami pun capat zilelor (mi-am taiat vinele dar ma observat o prietena si a chemat ambulanta) ca eram intr-o stare care nu o pot descrie.Am ajuns si in asa stare ca am vrut sa creez un accident. Mergeam repede si faceam diferite manevrari periculoase asteptind sa se intimple ceva groaznic.Uneori devin agresiv si cu persoanele dragi. Ma deranjeaza mereu cei din jur. Uneori vreau sa fug in padure si sa nu stie nimeni de mine. Si ma simt nimeni.Poate problema fiind ca mereu sunt concetrat pentru a deschide o afacere si ma sacrific prea mult dar rezultatele sunt foarte slabe.Va rog daca puteti sa ma ajutati cu ceva.

poate ca ar fi indicat ca in prima faza sa consultati un medic psihiatru pt a afla si parerea lui, dupa care in mod sigur consiliere/psihoterapie. Se poate, succes!

Agresivitate, gânduri depresive, stimă de sine scăzută, relaţia cu părinţii deficitară, o afacere care nu ,,porneşte,,…… iată tot atâtea motive pentru care te simţi rău cu tine însuţi. Probabil că viaţa ta ţi se pare un eşec, eşti nemulţumit de tine şi de alţii iar nemulţumirea este ea însăşi o otravă. Ia-le pe rând şi rezolvă ce poţi. Pentru celelalte, ai nevoie de un terapeut, aşa cum ai nevoie de un medic atunci când te doare capul, stomacul….. Şi, da, e foarte important psihiatrul!

Draga Constantin,faptul ca esti concentrat pentru a deschide o afacere,chiar daca merge putin mai greu,ar trebui sa te feliciti pentru asta.Asta inseamna ca investesti in evolutia ta,incepi sa te afirmi.Bravo!.Mergi si la un specialist caruia sa-i spui tot ce simti si ce gandesti.

Buna Constantin. Te concentrezi pe tot ce e in exteriorul tau, iar cand mai "aluneci" catre lumea ta interioara, gasesti un vortex care te trage in jos, jos de tot, in neant. In cazul tau, pasii mici sunt cei care functioneaza. Poate pierzi acum din vedere cat valorezi tu ca om, nu ca persoana sociala, ca prieten, ca fiu, ca afacerist sau angajat. Si e mare pacat. Meriti atat de mult. Ce-ai zice sa-ti dai o sansa? Nu te aventura singur in calatoria asta de autocunoastere. Ia-ti un ajutor. Ai atatea optiuni. Capul sus! Din toate astea vei iesi mai puternic. Numai bine!

Intotdeauna ai fost ghidat de lumina si ingeri.Poate ca trebuie sa te gindesti ce ti-ai dori cu adevarat sa faci.Termina cu gindurile negre si creeaza ceva pozitiv in orice clipa.Poti picta sau creea ceva care iti poat aduce satisfactii.Nu intotdeauna facem ce vrem dar daca suntem perseverenti in dorinta sigur vei reusi.Noroc!

Mesaj:
Buna, ma numesc Madalina si am 17 ani, sunt din Iasi..Acum 10 luni am cunoscut un baiat, am fost impreuna de 2 ori pana acum dar pe perioade foarte scurte si eu chiar il iubesc dar el nu simte la fel. Incerc sa uit si nu reusesc, ma simt singura. Cu tata nu ma inteleg desi locuiesc cu el. Nu ma mai pot concentra la invatat desi pana acum 5 ani aveam media 10 si de atunci merg din ce in ce mai prost. N-o mai am pe mama de cand aveam 6 ani, nimeni nu ma intelege..Am nevoe de un sfat de ceva..simt ca nu mai pot

incearca sa ajungi la un psiholog (poate cel scolar) cu care sa vorbesti mai pe larg despre ce se intampla cu tine. Din cate inteleg ai nevoie de cineva aproape de tine, ceea ce inseamna ca online va fi incompleta experienta. Succes!

Draga Madalina, nimeni nu-ti va umple golul interior in afara de tine. Fericirea vine din interior si tine de exercitiu. In ce priveste baiatul, iubirea vine sau nu, nu ai cum s-o controlezi. Daca el asa alege, nu-i poti schimba alegerea, dar asta nu inseamna ca nu pot fi alti baieti care sa te placa si pe care tu sa nu-i vezi, orbita de dragostea pentru baiatul acesta. Esti la varsta la care ai nevoie de iubire, de intelegere, de sprijin. E normal. Eu cred ca ai tot dreptul sa primesti tot ce-i mai bun, dar tu crezi la fel? Scrie-mi in privat, daca vrei, sa mai discutam. Nu esti singura. Numai bine!

Draga Madalina, din mesajul tau eu inteleg ca principala problema pentru tine acum este sentimentul de singuratate. Asa este? Daca este asa, atunci un prim pas este sa devii un pic mai constienta de cum anume iti intretii in acest moment, acest sentiment: tu iei ca si dovezi (sau explicatii) relatiile cu cei din jur, ceea ce inseamna ca iti reglezi starea interioara in functie de ceea ce pot/sau nu pot oferi acestia. Insa, in realitate sunt doua planuri: tu, impreuna cu nevoile tale emotionale si ceilalti, care sunt mai mult sau mai putin capabili sa-ti ofere ceea ce ai tu nevoie (sau CUM ai tu nevoie). Acestea fiind spuse, putem sa ne gandim ca tu ai nevoie acum de apropiere, intelegere, afectiune etc. – nevoi absolut normale, dar pe care trebuie sa inveti sa ti le implinesti in acord cu tine. Indreapta-ti putin atentia catre tine si scrie pe o hartie 5-6 completari la urmatoarele propozitii: 1. Daca as fi mai APROAPE de mine azi, atunci…; 2. Daca m-as INTELEGE mai mult azi, atunci…; 3. Daca mi-as oferi mai multa AFECTIUNE azi, atunci… si poti continua si pentru valori precum compasiune, iubire, respect etc. Scrie acest exercitiu pentru toate nevoile tale. Dupa ce ai terminat de scris aceste completari, pune-ti pe rand, pentru fiecare raspuns, urmatoarea intrebare: Ce pot face EU concret azi pentru mine, ca sa ma simt mai…? Desigur, am ales sa-ti dau un raspuns practic, care sa te ajute pe moment, dar sunt sigura ca mai sunt multe amanunte pe care eu nu le stiu si probabil ar ajuta la un raspuns mai fidel situatiei tale. Nu in ultimul rand, ma bucur ca ai ales sa spui cuiva ceea ce simti si iti recomand sa faci tot posibilul sa ajungi sa discuti cu un psiholog, cat mai curand. Iti va fi de ajutor! Succes!

draga Madalina, te felicit pt ca ai cautat sprijin! imi poti scrie pt consiliere psihologica gratuita: consilierepsihologicaonline@yahoo.com – si eu sunt in Iasi. curaj! pana atunci, te invit vineri, 9 mai 2014, la Conferinta Valorile Adolescentei vs Valorile Maturitatii, ce va avea loc la Universitatea Petre Andrei din Iasi, incepand cu ora 18.00, la care va participa si un psiholog. Intrarea este libera. Etaj 4, amf. Vasile Pavelcu.

Mesaj:
Buna ziua! Ma numesc Nico, am 21 de ani. Provin dintr-o familie cu o mentalitate mai invechita (nu pot iesi la ore tarzii, iar daca ies sa ma intorc rapid, nu pot pleca cu prietenii la mare sau la munte). Am o relatie de 2 ani de zile cu un baiat de etnie roma, care a fost coleg cu mine de liceu, este la facultate si munceste , parintii lui muncesc cinstit, mama lui lucrand in invatamant, dar cu toate acestea tatal meu nu prea il accepta si mereu imi spune cuvinte jignitoare la adresa lui. Am incercat sa il aduc acasa sa il poata cunoaste, dar tatal meu de fata cu el este amabil, vorbeste, il serveste cu ce are, iar dupa ce pleaca imi spune sa o termin cu el. cand il intreb de ce spune ca asa vrea el si ca ne rade lumea. singurul motiv pt care nu il acceta este pt ca are culoarea pielii mai inchisa. Am fost sincera cu iubitul meu de la inceput si i-am explicat situatia in care ne aflam. A spus ca va incerca sa le schimbe parerea, dar acum s-a saturat si el de aceasta situatie si oarecum sunt pusa la mijloc si efectiv m-am saturat sa mediez situatia. Sora mea imi tot spune sa ma gadesc daca merita pt ca ea il vede ca pe o persoana delasatoare, cheltuitoare, care trebuie mereu impinsa de la spate. Cheltuitor este, dar stau si ma gandesc ca acest lucru este datorita faptului ca inca nu are o fam de intretinut, cheltuieli mari, facturi de platit. Probabil cand se va lovi de acest lucru, va fi mai calculat. Sunt absolut confuza. Ce sa fac? Mulumesc

Intotdeauna, cand esti indragostit, nu reusesti sa vezi decat o anumita parte a persoanei de care esti indragostit si anume cea pozitiva. Este posibil ca parintii si sora sa fi vazut in el ceea ce tu nu ai reusit sa vezi, sau… intradevar, sa fie asa cum spui tu, ii deranjeaza doar "culoarea pielii". Deja exista un amanunt care trebuie luat in seama, ca este cheltuitor. Nu toti oamenii se schimba in momentul in care isi intemeiaza o familie si au o viata in comun. Nu este o regula. Unii se schimba, altii nu. Apoi, relatia voastra dureaza de 2 ani. Crezi ca a fost suficient acest timp sa va cunoasteti cu adevarat si sa si ajungeti, deja, sa renuntati sa mai luptati, sa obositi? Cand doi oameni se iubesc cu adevarat si se vor, fac absolut totul ca asta sa se si realizeze, indiferent de ceea ce la sta in cale. Nu obosesc la varsta asta astfel incat sa se dea batuti si sa se sature. Poate ca nu sunteti facuti unul pt altul, poate ca v-a fost scris sa va intalniti, sa stati o perioada impreuna si apoi, fiecare sa mearga pe drumul lui. Sunteti tineri, aveti toata viata inainte, puteti intalni si tu, si el, omul cu adevarat potrivit. Numai voi puteti sti care este cu adevarat, situatia dintre voi, ce va doriti fiecare si cu cine, samd. Dar este nevoie ca fiecare din voi sa fie absolut sincer si sa recunoasca fata de el ce simte si ce doreste cu adevarat.

Draga mea, poate ai mai auzit si tu de oameni inversunati sa ramana intr-o relatie tocmai pentru ca toata lumea din jur se impotriveste (Romeo si Julieta…). Analizeaza-ti bine sentimentele, relatia si dorintele. E foarte posibil sa fie dragoste adevarata. Pe de alta parte, tu zici ca speri sa-si schimbe obiceiurile rele. Nimeni nu se schimba decat daca vrea el cu adevarat. Nu daca vrei tu. Nici macar daca are un motiv bine intemeiat, din punctul nostru de vedere. Daca nu vrea, nu se schimba, orice ar fi. De ce nu incerci un exercitiu: incearca tu sa-l schimbi acum, daca ai dubii, vezi daca ii oferi un motiv suficient de bun ca sa-si doreasca si el sa se schimbe. Vei vedea cum se proiecteaza relatia voastra in viitor si vei putea lua decizii atunci. Nimeni nu poate decide in locul tau si nici nu ar trebui sa-ti ia dreptul acesta. Rabdare si timp! Numai bine!

Mesaj:
buna seara! va scriu deoarece am nevoie de o indrumare! sa incepe cu inceputul: acum 5 ani am cunoscut un baiat pe internet…am vorbit mult timp fara sa ne vedem dupa 9 luni de vorbit, intr-o zi am hotarat sa ne vedem, ne-am vazut, ne-am placut si in 3 luni am devenit iubiti. mentionez ca amandoi eram la prima relatie serioasa eu avand 19 ani iar el 21, amandoi provenim din familii destramate, mai exact parinti divortati. ne-am inteles ok sau asa parea deoarece el este genul de persoana caree nu spune ce il deranjeaza si daca o face nu se impune. acum 3 luni mi-a spus ca el crede ca nu avem niciun viitor impreuna si ca ar fii mai bine sa ramanem prieteni.am fost foarte furioasa atunci deoarece nu cunosteam motivele, si am facut greseala sa il chem sa ii inapoiez toate cadourile silucrurile lui si sa ii spun destule vorbe grele. pana la urma mi-am dat seama, cam tarziu din nefericire ca eu il determinasem sa ia hotararea asta prin feleul meu de a fii: nemultumita de tot ce se
intampla in jurul meu. in aceste 3 luni am mai tinut legatura si desi suntem despartit da semne ca ar vrea sa fim impreuna si ca inca ma mai iubeste, atunci am spus ca trebuie sa ia o hotarare, iar el a spus ca nu stie ce sa faca, ca e confuz si ca nu stie ce am putea face daca ne-am impaca, unde am locuii si m-a intrebat daca pot devenii mai putin nemultumita de tot ce este in jurul meu. eu i-am raspuns ca imi doresc aceasta schimbare pt mine, pt ca altfel nu voi putea fii niciodata fericita. in aceste 3 lui i-am demonstrat cat am putut ca il iubesc ( demonstratii ce nu includ sex)si ca imi doresc sa fiu alaturi de el insa el tot nu se poate hotara. Nu are pe nimeni altcineva, nu a iesit cu altele cat am fost despartiti, si nici eu cu altii deoarece simt ca il tradez desi nu mai sunt cu el. am nevoie de un sfat va rog, il iubesc si stiu ca si el ma iubeste , altfel nu ma mai zbateam atat sa ne impacam, a recunoscut si el asta si o simt si eu, insa nu mai poate trece peste nemultumirea mea si frustrarile mele legate de slujba mea si veniturile mele( mama mea are rate si trebuie sa o ajut) iar el abia dupa 5 ani mi-a spus acest lucru.in aceste 3 luni mi-am dat si eu seama de greselile mele si acum as vrea sa indrept aceste lucruri, sa il fac sa inteleaga ca imi doresc sa fiu cu el, ca de cate ori ma bucur de un lucru oricat de marunt ar fii imi doresc sa fie langa mine si sa ne bucuram impreuna de acel lucru.
Spuneti-mi va rog daca credeti ca mai pot face ceva , si daca da ce ar trebuii sa fac? ce pot face pentru a il determina sa se hoatarasaca sa ne mai dam o sansa?
Va multumesc!

in orice relatie trebuie sa existe comunicare si intelegere… daca nu se poate comunica, relatia nu are cum sa functioneze. Incercati sa stai mai mult timp si de mai multe ori la aceeasi masa (fizic) si sa va spuneti tot ce simtiti si, cu acele informatii, sa ajungeti la un conses. Sinceritatea este foarte importanta. Succes!

Draga mea, iubirea inseamna sa nu incerci sa schimbi pe cineva, ci sa-l iubesti si sa-l accepti asa cum este. Nehotararea lui vad ca nu tine numai de felul tau de a reactiona (si ma indoiesc ca nu ai avut motive reale de nemultumire pe care sa simti nevoia sa ti le exprimi), ci si de relatia ta cu mama ta, mai tarziu cine stie si de mai ce. Daca te vrea inapoi, sa dovedeasca asta. Tu deja ai inceput sa faci schimbari. Dar el? Relatia voastra trebuie sa fie ca o strada cu doua sensuri: daca de la tine vine ceva, trebuie si de la el sa vina ceva. Iubeste-l si respecta-l daca il vrei inapoi, insa respecta-te si tu suficient si cere ce ti se cuvine. Numai bine!

Mesaj:
buna ziua. am o problema mai "ciudata" as spune si nu stiu cu cine sa vorbesc. Am 29 de ani…sunt casatorit si problema acum apare…Imi place o alta femeie….care la randul ei este casatorita! are si copii! uneori am impresia ca si ea ma place (a acceptat in cateva randuri sa mergem impreuna la o cafea)…dar acum cu mai stiu ce sa fac! nu as vrea nici sa stric o familie…mi-ar parea rau! dar de mine mi se rupe sufletul! ce sa fac? cum sa fac?

ati incercat sa discutati despre motivul atractiei dintre voi doi? poate ca exista nevoia de a vorbi despre acest impuls de ‘infidelitate’ cu cineva care il simte la fel, fara nimic mai mult

Eşti căsătorit omule! Asta nu mai înseamnă nimic în ziua de azi? Îţi place altă femeie….întotdeauna vor apărea femei atractive în preajma ta, dar… Eşti CĂSĂTORIT! Să nu înşeli nu înseamnă să nu mai admiri alte femei, înseamnă să observi, să admiri, uneori chiar sa ai ocazia să faci ceva, dar să nu! Nu înţeleg ce anume mai înseamnă căsnicia pentru tine. Gândeşte-te bine ca nu ai o prietenă sau iubită, eşti căsătorit. Eşti om, nu animal. Deci poţi să îţi infranezi pornirile animalice.

Stii ceva, nu cere o indicatie anume.Asta iti scade din responsabilitate. Stai, analizeaza, discuta cu persoana in cauza si apoi ia o "decizie asumata". Asta inseamana ca indiferent ce se va intampla in urma deciziei pe care o vei lua, tu stii ca nu vei putea sa dai vina pe nimeni. Este ceea ce ai ales si vei suporta consecintele fie ele bune sau rele. Nu vei putea spune niciodata ca asa m-au sfatuit cei de pe un site, atunci cand am decis. Esti responsabil de actiunile tale , si acestea produc consecinte. Esti pregatit sa suporti consecinte BUNE SAU RELE? Inseamna ca iti asumi responsabilitatea si deci esti un om responsabil.

Viata ne ofera multe incercari de acest fel. Ceea ce alegem sa facem ne defineste ca oameni. Alegerea e simpla. Punerea ei in aplicare poate cere ceva ajutor. Mergeti la un preot sau un terapeut. Numai bine!

Hai sa nu judecam omul ..ci doar comportamentul…..clar el isi va gasi solutia….ca sa intri intr-o terapie este nevoie de niste conditii implinite…..sa am o problema….sa constientizez ca am incercat dar nu mi-am gasit solutii….si sa intind o mna dupa ajutor…el a facut asta..voi cum judecati?

Eu cred ca aceasta experienta va pune fata in fata cu sistemul dumneavoastra valoric si cu abilitatea de a-l urma. 1) In ceea ce priveste familia, casatoria, care sunt valorile (ex: iubire, comunicare, loialitate etc.) care va ghideaza? De ce? 2) In ce masura reusesc sa aplic ceea ce reprezinta aceste valori in viata mea? De ce? 3) Situatia de fata, actiunile si gandurile mele sunt conforme acestor valori? Daca da, explicati! (pentru dvs.); daca nu, explicati ! (pentru dvs.). 4) Ce decizii pot lua eu acum si cum mi se vor parea peste 5 ani? 5) Ce riscuri anticipez si care sunt consecintele? Pot suporta consecintele (emotionale, psihice, materiale etc.)? Nu uitati sa aplicati si o evaluare ecologica, adica dupa ce v-ati dat niste raspunsuri dumneavoastra, verificati aceleasi intrebari (ipotetic) si pentru toti cei care ar fi impactati de decizia dumneavoastra.

Ce vrei sa spui, mai exact cu "dar de mine mi se rupe sufletul! ce sa fac? cum sa fac?" Este absolut firesc ca in viata sa ti se intample sa-ti placa nenumarate persoane, sa fii indragostit de mai multe ori, de diferite femei. Depinde acum, ce simti cu adevarat, ce doresti, care e scopul tau si ce urmaresti. Este bine de stiut un lucru: in viata, ne indragostim de multe ori, dar de iubit, nu iubim tot de atatea ori. A fi indragostit si a iubi, sunt lucruri diferite. Apare dupa un timp, in orice casnicie, o monotonie, cand simti ca ceva nu mai e la fel, ca motivatia nu mai e aceeasi, ca nu mai exista acea scanteie. Si atunci, se intampla sa apara o alta scanteie, care sa te atraga si in jurul careia sa orbitezi, dar asa cum s-a aprins, tot asa se si stinge de multe ori. Si atunci, daca faci greseala sa lasi in urma ceea ce ai, fugind dupa o scanteie incitanta care te umple de pasiune si de nou, dar care la fel de repede poate sa si dispara, te trezesti ca ai pierdut totul. "Uneori am impresia ca si ea ma place", deci, nici macar nu stii daca te place cu adevarat sau daca doar simte si ea ceea ce simti si tu, poate vrea doar sa iesiti la o cafea, ceea ce a si acceptat, si atat. Sa mergi la o cafea, poti cu oricine. Uneori oamenii simt nevoia sa fie in compania altor persoane care simt la fel ca ei, cu care sa poata impartasi despre sentimentele lor. Ar fi de dorit sa rememorezi ceea ce te-a facut sa te indragostesti de sotia ta si s-o alegi pe ea, calitatile pe care le are, cum te facea sa te simti si ce erai langa ea, cum erai alaturi de ea, pt ca se pare ca ai uitat toate astea. Se intampla in orice casnicie. Apropie-te din nou de sotia ta si lasa sa simti ceea ce simti cu adevarat, daca merita sa ramai alaturi de ea, daca o mai iubesti cu adevarat, daca esti dispus sa mergi in viata mai departe, alaturi de ea. Nu te lasa amagit si distras, daca e ceva nevinovat e ok, daca e ceva ce simti ca urmeaza sa-ti schimbe viata, asigura-te ca nu faci o greseala. Spui ca "nu as vrea nici sa stric o familie…mi-ar parea rau!", la ce familie te referi? Ca in cazul in care ai lua o decizie anume, s-ar "strica" 2 familii, nu una, si a ta, si a ei.

Buna ziua! Imi doresc nespus de mult sa ma duc in Grecia unde munceste mama,insa tata refuza sa-mi dea procura.Crede ca daca plec la mama nu mai vin inapoi. Mie dor mult de mama. Intrebarea este cum sa-l conving sa ma lase?

Greu lucru! Dar nu dispera, continuă să stai de vorbă cu tatăl tău. Nu știu câți ani ai, dar spune tatei că iubirea față de el nu are granițe și nu cunoaște distanțe: poți să-l iubești din Grecia sau poți să nu-l iubești din casa părintească. Nu asta ne face pe noi să iubim!

Draga mea, e important de stiut care e motivul real pentru care tatal tau nu te lasa sa pleci. Am inteles ca nu vrea sa te piarda, dar de ce? Ceea ce sta in spatele acestei reactii a sa e ce e mai important (ma refer la o emotie, o stare, nu un motiv rezonabil, pe care il stii deja). Esti un copil foarte inteligent. Afla asta si vei afla si felul in care il poti convinge. Scrie-mi in privat daca vrei sa mai vorbim pe tema. Numai bine!

Florentina Coman am 15 ani

Carmen Caramlau ok mai vorbim in privat

Buna ziua! Am 15 ani si imi doresc sa devin psiholog.Nu sunt sigura daca am facut o alegere buna.Cum pot sa aflu daca imi este potrivita aceasta meserie? Va multumesc!

ar fi o idee sa stai de vorba cu psihologi si sa iti spuna cum este pt ei meseria aceasta, sa vezi ce inseamna boala psihica, sa te gandesti ce fel de psiholog vrei sa da fii, citeste despre psihoterapie, etc. Profesorul de psihologie din scoala sau consilierul scolar ar trebui sa poata sa iti raspunda la toate intrebaril. Succes!

Pai inca n-ai ales,datorita incertitudinii tale.Trebuie sa ai rabdare cu tine,sa te cunosti mai bine,sa stii ce vrei…IMPORTANT:Fa ceea ce simti tu,ca ti s-ar potrivi,ca ti-ar place..degeaba vrei acum sa devii psiholog,daca mai tarziu,constati ca vrei sa fii profesor sau altceva…ai RABDARE cu tine!

In mare intelep zice asa: ca sa nu muncesti in nicio zi din viata ta, tre sa faci ceea ce iti place si defineste. : )

Se poate voluntaria intr un asa cabinet? Ar fi minunat si te ar ajuta sa ti dai seama daca e cariera care ti se nimereste tie. Succes

Multumesc!

Draga mea, asteapta-te sa-ti mai schimbi de cateva ori optiunile pana termini liceul, dar tine minte ca la fiecare optiune sa faci un exercitiu de imaginatie, in care sa te vezi efectiv facand munca respectiva. Daca te va face fericita chiar si asa, incercand mental acea activitate, e cea potrivita pentru tine (pot fi si mai multe). Iti doresc mult succes! Numai bine!

Inna Ela, psihologia este un domeniu vast, iar posibilitatile de a activa in cadrul acestuia sunt multiple. "Psiholog" este persoana care este licentiata in acest domeniu, insa drumul tau poate fi conturat in functie de specializarea pe care o vei alege. Adica vei putea lucra si in domenii precum: comunicare si relatii publice, marketing, publicitate etc. Consulta-te si cu un specialist pe "orientarea in cariera", ca sa te ajute sa determini mai bine ce anume ti s-ar potrivi. Succes!

Mesaj:
Buna ziua ! De fiecare data am intalnit baieti cu care am avut relatii de scurta sau lunga durata dar fiecare dintre ele s-au sfarsit trist iar eu de fiecare data am avut de suferit.Acum am aproape 20 de ani si am intalnit un baiat care mi-a dovedit de nenumarate ori ca tine la mine,se comporta foarte bine , e stabil si serios.Nu am ce-i reprosa.Iar eu de multe ori il resping ,de obicei eu ma indragosteam foarte repede dar acum nu mai pot.Ce sa fac sa pot dinnou sa iubesc pt ca baiatul asta chiar merita ?Si care sunt cauzele schimbarii mele.Va rog ajutati-ma ,eu nu ma mai inteleg.

pai hai sa o luam logic: daca cineva este ranit repetat, nu invata sa se apare la un moment dat? Asa si in cazul tau… poate ca a venit acum (la 20 ani) pt tine momentul sa fii mai cumpatata, sa o iei mai incet cu dragostea. Ofera timp relatiei. Daca spui ca ai sansa unui partener bun, atunci incearca sa ti-o si acorzi. Pare ca in acest moment nu ai incredere in relatii (mecanism de aparare) si este si de inteles daca spui ca ai suferit de multe ori in trecut. Incearca sa nu ramai in trecut, ci sa te focalizezi pe present, pe relatia pe care o ai ACUM. Relax, se poate. Succes!

Buna ziua. La aceasta varsta, activitatea relationala este una de cunoastere si cercetare. Cei mai multi experimenteaza mai multe relatii. Nu este grav ca totul este fulgerator in relatii, pentru ca sunteti in activitatea de cunoasterea a cat mai multor modele de partenerii. Acum, observ ,ca tu ai niste asteptari de la acesti partenerii, asteptari ce nu iti sunt implinite. Asa se intampla cand ne lasam fericirea si alegerile pe baza altuia. Relatiile contribuie la cresterea si evolutia noastra. Un partener poate fi o viata langa noi, sau poate fi o ora. Are si el o viata pe care o traieste asa cum doreste.

Iubirea nu este iubire cand se da cu intermitenta .Iubirea este un flux constant. Cea intermitenta este frica.

poate cauza schimbarii tale este ca la 20 de ani incepi sa te maturizezi. filtrezi altfel comportamentul oamenilor din jur si analizezi mai profund. poate te ai saturat de joaca , sau poate ai temeri. poate…. e un cuvant care ascunde multe necunoscute. e de sondat in interiorul tau , de descoperit, de observat….

Draga mea, iubirea vine sau nu vine, nu o poti controla. Intr-o relatie exista, insa, si alte elemente la fel de importante: respectul, grija, sprijinul neconditionat, dedicatia, daruirea… Poti incepe sa i le daruiesti pe toate acestea, daca vrei, iar cu dragostea… poate apare si ea, cine stie? Numai bine!

Iubirea vine atunci cand inimile voastre vor fi pregatite sa o primesaca si sa o daruiasca unul altuia! Trebuie doar sa ai rabdare! Intre timp intinde aripile si zboara in cautarea noilor experiente si bucura-te de tineretea celor mai frumosi ani din viata ta!

"e stabil si serios.Nu am ce-i reprosa.Iar eu de multe ori il resping ,de obicei eu ma indragosteam foarte repede dar acum nu mai pot." se vede ca vorbesti sub efectul ranilor din relatiile anterioare… de obicei nu poti intra intr-o noua relatie nu "ranile nevindecate"… iar multi considera ca o noua relatie "vindeca ranile"… SFAT: ia o pauza, vezi ce ginduri nu iti dau liniste… si apoi iti vei da seama daca esti pregatita de aceasta noua relatie… e posibil ca atitudinea ta sa nu se potriveasca cu cerintele noii relatii – succes

Uita-te bine pe pagina si vezi ca ai rezolvarea in direct, prin reclama…cabinet start life…Bucuresti.!! Da click..mare incredere..succes…succesruri pardon. Nu este o reactie de copil rebel…dar vad ca nu facem nimic ca sa observam de unde si cum vin mesajele.Intru putin pe aceste siteuri si o fac in continuare cand doresc dupa treisprezece ani de munca patriotica.Ok. e alegerea mea. Ma intreb, la vremea respectiva, totul a pornit din accces direct de salvator…si e e acum?Chiar imi vine greu sa mai accesez…

Mesaj:
Buna ziua!dupa o relatie de 17 ani ,am decis sa divortez datorita agresiunilor fizice si verbale ale sotului. am incercat sa-i stopez furia si sa nu-i alimentez gelozia prin toate metodele posibile. in momentul in care m-a lovit si agresat verbal in fata fiicei noastre de 11 ani, am decis sa pun punct acestei relatii.
Momentan nu lucrez de 5 luni, fapt care a declansat o depresie crunta. am decis sa parasesc orasul natal. insa nici aici nu-mi gasesc linistea. nu reusesc sa gasesc un job, mi-am pierdut increderea in fortele propii si nu reusesc sa gasesc nici o cale de iesire.
De 3 ani am o relatie. E un om deosebit! La randul lui, are un copil de 5 ani. Daca la inceput totul era frumos si copilul ma accepta… brusc a inceput sa ma respinga. V-as fi recunoascatoare daca m-ati indruma cumva… nu stiu cum sa ma port cu el. Daca incerc sa ma apropii de el devine agresiv si ma respinge.
Tin sa mentinonez ca si in fosta relatie a actualului sot au existat probleme (gen socrii care care ”participau”la educatia copilului intr-un mod negativ). La aceasta varsta copilul inca are probleme mari de exprimare, agresivitatea fiind cea mai grava problema.
Va rog din suflet sa ma ajutati a reusesc cumva sa il recastig. Tin sa mentionez ca niciodata nu am vorbit urat cu el, nu l-am certat, nu l-am lovit. Tocmai de aceea nu inteleg brusca lui schimbare. A inceput sa-si respinga si tatal spunand ca nu vrea sa mai vina acasa, daca eu sunt acolo. Nu stiu cum sa reactionez in fata unui copil de 5 ani, nici cum sa-i explic ca nu vreau sa il iau pe tatal lui ci ca toti suntem o familie si ca ar trebui sa ne iubim si respectam. Va multumesc frumos!

Un psiholog ti-ar fi de mare ajutor.

Trimis din Yahoo Mail pe Android

cauta sprijinul unui specialist, poate un grup de suport, in orice caz, ai luat decizia cea mai buna plecand dintr o relatie in care nimanui nu i era bine. ar fi fost mai grav si mai greu pentru copil daca ar fi vazut in continuare agresivitate in familie.

cat priveste relatia ta si comunicarea cu copilul partenerului tau, aici este mult mai greu, va trebui sa vorbesti cu un specialist pe indelete si sa descoperi sub ghidare de unde incepe problema lui, pentru ca e foarte posibil sa nu aibe nici o legatura cu tine. vei invata apoi pasii pe care sa i urmezi pentru a va fi tuturor mai usor. mult succes

Ai o relatie de 3 ani si esti divortata de 6 luni? Ceva e putred in Denmark!

Una dintre cele mai nocive idei pe care, din pacate, multi o au este sa caute ajutor in astfel de probleme pe facebook sau pe diverse forumuri… Nu face bine decat la trolling

Buna ziua. Nu mai incercati sa reparati pe toata lumea din jur. Mai bine lucrati cu dvs. si schimbati-va. Meritati o viata mai buna, dar aveti nevoie de ajutor sa va reconectati la realitate. Numai bine!

Creditele acordate persoanelor fizice
Ai nevoie de bani pentru a cumpara o masina, un apartament, plata facturii, începe o afacere sau de a finanța un proiect, dar, din păcate, banca vă solicită condiții ce nu sunt în măsură să vă faceți griji. Fie le-ați solicitat ca credit și ați dat peste cine nu trebuia sau nu dispun de mijloace pentru a plăti toate taxele percepute. Suntem aici pentru a vă ajuta. Noi împrumut între special de la 1000 € la 2,5 milioane €. Scopul nostru este de a ajuta oamenii în dificultate de bani în țara noastră pentru dezvoltarea economiei noastre. Dacă sunteți în căutare de bani, nu ezitati sa ne contactati prin e-mail următoarele: antoniograndao53@gmail.com