Am picat examenul de psihologie pentru politie și as dori sa dau iar, dar îmi este frica sa nu il pic din nou…
Salut,am picat examenul de psihologie pentru politie și as dori sa dau iar și îmi este frica sa nu l pic iar,îmi dați vrun sfat?
Poate ar trebui să te reprofilezi! Meseria asta nu e pentru toată lumea, indiferent cat de mare e dorința de a apartine acestui sistem!3
Nu intotdeauna examenele se iau din prima, exista si esecuri. Eu zic sa te mobilizezi si sa l dai pana il iei. Temeri avem cu totii…gandeste te ca e doar un examen si sigur il vei lua data viitoare ! Nu renunta la visul tau, doar pentru atata lucru. Cati l au luat din prima? Succes!
Examenul de psihologie nu se ia sau se pica, la fel cum nu poti influenta oglinda sa iti arate ceva favorabil sau nefavorabil.
Apeleaza la un psiholog, psihoterapeut, pt o ședința doua, cu care sa discuti raspunsurile date de tine la test. Poate vei afla ceva despre tine.
Din punctul meu de vedere, este alegerea ta sa incerci iar sau nu. Aceste examinari au scopul de a determina daca ai calitatile necesare desfasurarii activitatii in institutia respectiva. Prin urmare, daca decizi sa mai incerci, nu sunt motive sa te sperii. Pe de alta parte, incearca sa iei in considerare cateva lucruri la care este bine sa ai grija inainte de examinarea propriu-zisa: un somn odihnitor, fara petreceri si fara consum de alcool, incredere in tine si o minte cat mai limpede. Succes!
Faptul ca iti este FRICA deja spune ceva despre tine. Oare CURAJUL o fi necesar pentru un viitor politist?
invata si asa nu tiva fifrica
Poate te-ar ajuta sa discuti cu studenti la politie sa iti explice cum este acolo, sau cu o persoana care deja practica aceasta meserie, ca sa afli despre ce este vorba in aceasta meserie, cu ce situatii urmeaza sa te confrunti, cum trebuie sa reactionezi. Gandeste-te ca nu esti singurul care a picat si ca poti incerca de mai multe ori daca aceasta e meseria pe care doresti sa o practici cu adevarat.
Faptul ca ai picat acest examen, nu e o tragedie. Nu inseamna ca aici se opreste cariera ta, inseamna ca exista o problema. Sugestia mea e sa incepi o psihoterapie in care o sa descoperi mai multe despre radacinile problemei/problemelor tale si de ce nu, poti apela si la un consilier vocational. Succes!
Rezolva chestionarele pna le stii pe toate !! ok
Incearca de mai multe ori pana reusesti.fii curajoasa.Frica te impiedica sa reusesti.Daca este sa reusesti reusesti>Incercarea moarte nu are.Daca nu dai din nou examentul sigur nu reusesti.Tie teama de risc dar riscul e mai mare nefacand.Nu e nici o problema daca nu ai inclinatii spre asta .Poti reusi cu altceva si sa ai succes.Dar pana atunci ma invata cest esec te poata face sa inveti mai bine si sa ai mai mare succes
Nu stiu ce sa ma fac cu copilul meu in varsta de 5 ani. Sotul meu a fost arestat in 2016.
Buna ziua as dori sa primesc un raspuns pentru ca am ajuns intr un punct in care nu stiu ce sa ma fac cu copilul meu in varsta de 5 ani.Noi in familie avem o problema destul de serioasa si grea de inteles pentru el.Sotul meu a fost arestat in 2016.Dupa o perioada de cateva luni(in care oricum l-am zis la tata lui încercând să il fac sa creada ca acolo lucreaza,chiar in ciuda faptului ca sotul meu a fost arestat in fata lui)sotul meu a fost transferat acasa sa-si continue pedeapsa.Sotul meu nu a putut participa la nimic cu copilul,doar casa sau cateva activități in curte.Iarăși dupa o perioada de un an si cateva luni sotul meu a fost iar luat de politie iarăși in fata copilului.Copilul deja avusese probleme in trecut de comportament dar am crezut impreuna cu educatoarea ca e din cauza lipsei de tata acum insa din descrierea educatoarei copilul se manifesta prin a injura,deranjează clasa,a ascunde lucruri pentru a putea sa le ia acasa,ia peste picior educatoarea,nu iti da satisfactie,cand vine certat rade sau se strâmbă si isi crează jocuri periculoase.Vorbind cu educatoarea inca nici ea nu stie ce trebuie sa fac si as vrea sa stiu daca este chiar necesar sa il duc la un specialist sau ar fi suficient de doar niste reguli pot severe.Va multumesc anticipat
Cred ca are nevoie de specialist. Si cat mai repede.
Cred ca orice problema serioasa se poate rezolva cu ajutorul specialistilor, nicidecum cu severitatea care la varsta lui face mai mult rau.
Regulile severe nu ar duce decat la o ostilitate si mai mare din partea lui. Mergeti la un specialist.
Da, este necesara apelarea la un specialist. Cu cat mai repede, cu atat mai bine pentru copil.
Cel mai important este cum gestionați d-voastră problema din familie. Comportamentul copilului este,, un răspuns “la modul cum gestionați d-voastră și soțul aceasta situație. Copilul e posibil sa primească mesaje diferite, contradictorii, el da diverse interpretări situației și nu știe cum să-și mai găsească locul, cum sa se simtă semnificativ, este descurajat. Va înțeleg deznădejdea și îngrijorarea dar un prim pas ar fi sa încercați sa va găsiți răspunsurile alături de un specialist. De liniștea și împlinirea d-voastră depinde liniștea și fericirea copilului dumneavoastră! Copilul are nevoie de sprijinul, înțelegerea și Incurajarea d-voastră. Curaj și toate cele bune!
Masturbarea/excitarea sexuala o data pe zi sau la cateva zile este periculoasa, daunatoare?
Buna ziua! Masturbarea / excitarea sexuala o data pe zi sau la cateva zile este periculoasa, daunatoare sau nu ? De ce? Am inteles ca daca ne gandim la ceva foarte intens, ne imaginam o scena sexuala si ne excitam, ejaculam, inseamna masturbare nu ? Un fel de imaginatie erotica, fantezii. Daca este periculoasa cum ne putem controla sa nu ne mai masturbam cand ne excita ceva ? Sau chiar stoparea excitarii.
Buna ziua! E un subiect destul de sensibil și oarecum controversat. Studiile științifice arată că autosatisfacerea sau masturbarea este benefica oamenilor, în sensul că relaxează organismul si ajuta la eliberarea stresului si a pulsounilor. Desigur, exista si oameni care au creat adevărate teorii ale conspirației, care se traduc prin a spune că ea creează dependenta si aduce prejudicii autocontrolului. În principiu, oamenii aleg să fie intimi cu ei înșiși când sunt încărcați emoțional și masturbarea este ca o metodă de coping. Un alt beneficiu al acestui act este efectul sau antiinflamator, ajuta la înlăturarea senzației de durere din organism. Probabil dvs aveti griji legate de autocontrol. Ganditi-va ca pt a va elibera de dependenta acestui act e necesar sa găsiți alte metode de relaxare : practicarea unui sport sau meditația. Succes!
De ce anume te temi ca s-ar putea intampla? Care sunt consecintele masturbarii, dupa parerea ta?
Mi se pare ca din moment ce omul intreaba inseamna ca asa simte. Chestia multiplele beneficii elimina din start dezavantajele exceselor si dependententei de propriile endorfine…
Masturabarea, ca orice alt comportament, devine o problema daca afecteaza negativ functionarea de zi cu zi sau relatiile cu alte persoane. O dependenta este defapt o evadare din realitate ( in fantezii ), distragerea atentiei de la alte probleme care se cer rezolvare dar la care nu s-au identificat inca solutii..si in astfel de cazuri e util sa fie privita adevatata problema (poate dificultatea de a obtine satisfactii in relatia de cuplu, lipsa increderii in sine, stresul la munca etc.)
Nu este nici un pericol! Doar excesele, preocuparea excesiva, frecventa, care te poate epuiza fizic si psihic poate fi daunatoare. Credintele tale erau valabile acum 50 sau 100 de ani, cand eronat se considera ca exista vreun pericol intr-un act natural de autoerotism. Azi ai acces la internet, asa ca informeaza- te, si citeste articolele specialistilor.
Problema mea este legata de controlul nervilor in timpul unor certuri. Am o relatie de 2 ani de care sunt foarte multumit, insa in decursul acestui an s-a intamplat de 3 ori ca in timpul unei certi eu sa devin agresiv. Nu am lovit-o niciodata, insa au avut loc imbranceli, am tinut-o sa nu plece, i-am luat telefonul si alte gesturi de care imi este foarte rusine.
Buna ziua!
Problema mea este legata de controlul nervilor in timpul unor certuri. Am o relatie de 2 ani de care sunt foarte multumit, insa in decursul acestui an s-a intamplat de 3 ori ca in timpul unei certi eu sa devin agresiv. Nu am lovit-o niciodata, insa au avut loc imbranceli, am tinut-o sa nu plece, i-am luat telefonul si alte gesturi de genul de care imi este foarte rusine. Sunt considerat ca fiind un tip foarte calm si toata viata mea am catalogat aceste tipuri de gesturi ca fiind inadmisibile, iar acum am ajuns sa le fac. Este peste intelegerea mea, aceasta ura o resimt si in alte contexte nu doar in cadrul relatiei. Este adevarat ca si prietena mea este destul de vulcanica si ca aceste certuri au plecat de la o greseala de a ei, o jignire spusa la nervi, dar acest lucru nu justifica reactiile mele. Imi doresc sa am taria sa imi pastrez calmul in orice situatie, orice mi-ar spune, pentru ca sunt constient ca toate aceste neintelegeri nu au o baza semnificativa, ci pur si simplu se intampla din cauza oboselii, a nerviilor, si a altor factori de genul, pentru ca in rest suntem foarte fericiti si relatia noastra a evoluat in continuu. Mentionez ca aceste iesiri au aparut dupa o perioada foarte dificila de un an in care eu si parintii mei ne-am mutat de 3 ori, am muncit enorm si au avut loc niste scandaluri mari in familie. De asemenea, acest tip de comportament il regasesc la mama mea si la parintii ei.
Va felicit pentru modul in care ati observat si inteles ca aveti un comportament indezirabil Asa este, acesta este si invatat (din familie) dar el reliefeaza diferite frustrari la nivel emotional. Va controlati comportamentul si iesirile in alte situatii, in loc sa va exprimati in mod asertiv dezacordul, iar subconstientul dvs. refuleaza pe alta parte. Destinatia nu este neaparat catre autocontrol, ci catre rezolvarea problemelor care stau in spatele acestor “nervi. Daca sunteti sin Bucuresti si doriti sa incepeti un proces de autoanaliza, ma puteti contacta direct: www.facebook.com/PsihologCristinaAnghel/
sustin cele scrise mai sus! Psihoterapia v-ar ajuta sa remediati ceea ce se ascunde in spatele starilor! Mult succes! Mult curaj !
Un proces autentic de dezvoltare personala, cu exercitii practice, v-ar ajuta mult la cresterea autocontrolului.
Buna ziua! Inca de la inceput vreau sa va spun ca furia, in cantitate rezonabilaeste o emotie pozitiva. Este normal sa devenim furiosi de exemplu, daca cineva ne loveste copilul sau ne injura fara motiv. Eu as avea o intrebare la care nu vreau raspuns, ci doar la care sa va ganditi – ce anume v-a atins atat de rau din ceea ce v-a spus prietena dumneavoastra? Cautati in adancul sufletului si vedeti daca acea coarda sensibila a rezonat cu ceea ce v-a spus. Fiti sincer cu dumneavoastra! Si ca sa fiu mai clara- daca cineva spune ca suntem intr-un fel anume, daca noi, in adancul sufletului, nu recunoastem acel ‘fel”, nu il avem, nu ne afecteaza. Insa daca ceva, acolo exista, dar nu vrem sa recunoastem, la cea mai mica ofensa, vom ractiona…. Pe langa ce v-am spus, tot ce au spus colegii mei aici, va poate ajuta sa intelegeti mai bine ce se intampla cu dumneavoastra si cum puteti rezolva problema care va macina. Va doresc sanatate si curaj!
este o emotie pozitiva. Este normal sa devenim furiosi de exemplu, daca cineva ne loveste copilul sau ne injura fara motiv. Eu as avea o intrebare la care nu vreau raspuns, ci doar la care sa va ganditi – ce anume v-a atins atat de rau din ceea ce v-a spus prietena dumneavoastra? Cautati in adancul sufletului si vedeti daca acea coarda sensibila a rezonat cu ceea ce v-a spus. Fiti sincer cu dumneavoastra! Si ca sa fiu mai clara- daca cineva spune ca suntem intr-un fel anume, daca noi, in adancul sufletului, nu recunoastem acel ‘fel”, nu il avem, nu ne afecteaza. Insa daca ceva, acolo exista, dar nu vrem sa recunoastem, la cea mai mica ofensa, vom ractiona…. Pe langa ce v-am spus, tot ce au spus colegii mei aici, va poate ajuta sa intelegeti mai bine ce se intampla cu dumneavoastra si cum puteti rezolva problema care va macina. Va doresc sanatate si curaj!Bună ziua.Va felicit pt faptul ca ati sesizat aspecte care va creaza probleme în cuplu și vi le asumați. Sunt câteva aspecte la care sa reflectați. Ati spus ca regăsiți acest comportament la mama d-voastră. În ce mod va afectează asta? Atitudinea partenerei va creaza aceasi stare? Cum ați perceput relația părinților d-voastră? Ce ați apreciat sau ce nu v-a plăcut în relația lor? Când partenera este vulcanica cum va simțiți? Dacă o simțiți ca încearcă sa va,, domine” e posibil ca va,, antrenați într-o,, lupta ” care pe care. Poate o terapie de cuplu sau chiar individuala va ajuta sa găsiți răspunsuri. Curaj! Toate cele bune!
Furia este cea mai personală emoţie, este ca un sistem de alarmă al organismului atunci când ne sunt încălcate graniţele, când ne simţim invadaţi sau când ne simţim nevăzuţi, neimportanţi pentru persoana cealaltă, ca şi cum ne-ar anula. Furia e una dintre cele două emoţii primare, dedesubtul ei se află partea plină de resurse, partea sănătoasă, care poate face orice ne dorim. Lucrul cu furia înseamnă conectare sănătoasă la ea şi la forţa ei.
Eu tocmai am dat drumul unui grup de terapie pe Furie, următoarele întâlniri mai primim membrii noi. Dacă doriţi să aflaţi mai multe, mă puteţi contacta pe privat.
Nu am avut o copilarie ca toti copiii. Tatal meu se enerva foarte tare si ne spunea cuvinte murdare zi de zi. Totul s-a terminat dupa ce a decedat.
buna ziua, am avut o copilarie nu ca la toti copii tatal meu servea foarte tare si ne maltrata cu cuvinte murdare zi de zi atit pe mama cit si pe sora mai mica dar am crescut si totul sa terminat dupa ce a decedat si acum nu mai este printre noi, am absolvit universitatea mam angajat la serviciu dar noroc in relatii nu prea am avut, la o virsta am ajuns la concluzia ca doresc sa am un copil si eram gata sa ma casatoresc cu primul care il intilnesc la care mama mia spus sa nu fac pristia cea mai mare pe care am so regret toata viata, dar in tot acest timp am avut o dragoste ascunsa undeva acolo in adincul sufletului si ne vedeam doar cind el putea, dupa care el sa casatorit si ma durut foarte tare, dar nu am incetatt sa nu ma gindesc la dinsul, intro zi neam vazut dupa care am ramas insarcinata si am nascut un fiu de la dinsul pe care lam scris pe numele meu si tot al meu iam dat, au trecut ani am crezut ca se va interesa de macar de soarta copilului dar nu a facuto niciodata, peste citva timp am intilnit un suflet pereche dupa care neam unit destinele si mai an un fecior de 5 de doar 5 luni,dar totusi nu cred in dragostea lui fiindca sau inceput minciunile la care el imi spune ca el numai pe mine ma are, dar mie imi vine greu sa cred fiindca am gasit in telefon la dinsul cum se scria cu mai multe fete, dar acum din vorba in vorba sau poate din gluma a spus ca se satura de mine sa ma sune si sa vorbim ca si asa ma vede zi de zi si vorbim, dar el lucreaza o zi si o noapte la care poate sa ma sune doar o data sau de doua ori pe zi vine acasa si se pune cu nasul in telefon si sta pe net si cu asta noi vorbim zilnic dupa spusele lui, dar cu altele poate sa vorbeasca si ore in sir si nul oboseste deloc faptul ista, da sunt deacord ca fitele sunt mult mai interesante si nu au obligatii nu au copii care trebuiesc ingrijiti si educati, oare chiar sunt atit de rea, da sunt o fire naiva am caracter moale nu sunt intratit de puternica cum sunt altii, de ce oamenii care sunt mai slabi sunt tot timpul calcati in picoare.
Imi pare rau pentru situatia in care va aflati acum. Da, relatia proasta cu tatal dvs. sta la baza neincrederii si modului defectuos in care vedeti si alegeti barbatii. Din pacate, nici mama dvs. nu e chiar in masura sa va dea sfaturi privind relatiile: ea este cea care a facut o alegere atat de proasta si cumva v-a influentat viata intr-un mod negativ. Va pot recomanda, daca aveti puterea necesara sa incepeti un proces terapeutic, in cadrul caruia sa va regasiti. Va stau la dispozitie, daca aveti nevoie: www.facebook.com/PsihologCristinaAnghel/
Oamenii mai slabi sunt tot timpul calcati in picioare pentru ca ei permit sa fie calcati in picioare. Iubirea incepe de la propria persoana, de la a spune: de azi aleg sa nu mai permit un astfel de comportament. Aleg sa ma pretuiesc pe mine si sa pastrez langa mine oameni care ma pretuiesc
Conteaza foarte mult independenta financiara pentru o femeie. Este un mare dezavantaj lipsa unei case / proprietati private.
Sunt fata, am 26 de ani. Am fost la psiholog, mi-a spus ca sufar de anxietate cu stari depresive de grad mediu.
Buna ziua, sunt fata am 26 de ani. Am fost la psiholog, mi-a spus ca sufar de anxietate cu stari depresive de grad mediu (a spus ca sunt de grad mediu pentru ca anxietatea a recidivat). Prima data nu m-am dus la psiholog…am reusit sa ies din starea aceasta singura (stare care a durat 5 ani) pentru 1 an si 8 luni. Acum din cauza problemelor de acasa am cazut iar….problema momentan nu este grava doar ca n-as mai vrea sa trec prin starile pe care le am avut acum 7 ani. Anxietatea a recidivat de aproape 2 saptamani.
Domnul Psiholog mi-a spus ca ar trebui sa fac terapie. Problema este ca eu nu imi permit sedinte de terapie individuala. Credeti ca m-ar ajuta o terapie de grup? (Este aproape la un sfert din pretul terapiei individuale).
Unde as putea sa fac o astfel de terapie in Bucuresti?
Va multumesc!
cu siguranta te poate ajuta! Orice efort de dezvoltare personala iti este de folos. Curaj!
La recomandarea unui psihiatru, puteti beneficia de psihoterapie individuala gratuita (decontata prin Casa de asigurari, daca sunteti asigurata). La Clinica Hope puteti beneficia de aceste servicii gratuite (psihiatrie si psihoterapie). Cu siguranta si psihoterapia de grup va poate ajuta.
Am 16 ani şi mă confrunt cu lenea. Aproape mereu fac lucrurile împins de la spate de părinţii mei.
Bună, am 16 ani şi mă confrunt cu lenea. Aproape mereu fac lucrurile, împins de la spate de părinţii mei. Dar cea mai mare problema e la şcoală. Iau note mici si sunt conştient de asta. Şi sunt conştient şi de faptul ca nu voi ajunge nicăieri daca nu învăţ. Nu am motivatie destulă cred. Spun ca fac ceva ca de exemplu ;vreau să fac 50 de flotări pe zi, este un task banal si trec 5 minute si nici nu mă mai gândesc la el. Că iau note mici asta e, dar cel mai mult ma deprimă comportamentul meu faţă de situaţie. Şi se întâmplă de cel puţin 2-3 ani. Mă puteţi ajuta cu nişte sfaturi vă rog ?
Esti demotivat. Nu ai un plan concret cu ce vrei sa faci tu (nu ceea ce vor parintii pentru tine) si probabil de aceea nu te “trage ata”? Sunt presupuneri doar. Ai frati, surori, te simti comparat cu ei si nu le faci fata? Si asta demotiveaza. Ai fost prea mult timp cocolosit si acum simti ca nu poti face nimic singur? Orice ar fi, daca incepi o scurta terapie/proces de dezvoltare personala, ai toate sansele sa iti gasesti solutia la aceasta situatie. Iti tin pumnii, si daca vrei/esti din Buc., te pot si ajuta.
Daca te duci la gara sa cumperi un bilet de tren si zici ”vreau un bilet de tren ca a nu ajung nicaieri”, ghici unde vei ajunge. Nici scoala si nici flotarile nu sunt un scop. Poate vrei sa iei Bacul, poate vrei sa mergi la facultate sau sa te simti mai puternic, tu stii mai bine ce iti doresti. Dar fa-ti un plan.
E posibil ca aceasta lene sa ascunda alte lucruri pe care la momentul asta nu le constientizezi. Recomandarea mea este sa incepi o terapie pentru a vedea ce e cu lenea asta si ce se afla in spatele ei.
nu iti face probleme,lenea este o boala nationala.se vindeca singura.
Mulţumesc mult de sfaturi. Le voi lua în considerare. Şi o să încerc să îmi fac un plan de viitor.
Felicitări! Să ceri ajutorul cuiva într-o astfel de problema , dovedește că ai curaj. Faptul ca dorești să schimbi aceasta situație este un obiectiv important pe care îl poți atinge prin dezvoltare personală. Succes!
Trece lenea incepe cu 20 de minute sport in fiecare zi.
Ai eliminat orice problema medicala? Poate ar fi util sa mergi la medicul de familie si sa-ti faci niste investigatii medicale. Poate fi o lipsa de motivatie (si atunci ar fi util sa consulti un psiholog) sau chiar un deficit de energie care poate avea diverse cauze medicale.
Ma numesc Ion. M-am intalnit cu o fata care, cu timpul, mi-am dat seama ca e o fata rea, a ramas insarcinata, nu stiu daca e cu mine sau nu, dar am vazut copilul in poze si parca seamana. Are 2 ani copilul.
Buna, ma numesc Ion, m-am intilnit cu o fata care cu timpu mi-am dat seama ca e o fata rea, a ramas insarcinata, nustiu e de la mine sau nu, dar am vazut copilu in poze acum recent, parca seamana. Atunci din motiv ca ea se comporta urit, am stricat legatura, ea a disparut amenintindu-ma ca nu voi mai vedea copilul, asa si am lasat pina acum, ce sa fac acum? are acus 2 ani copilul , Cum sa procedez mai corect? Cu mama copilului nu am nici o dorinta sa vb, categoric, dar ma gandesc la copil, nu am ajutat cu nimik, numai cheltuielile 80% ce erau in momentul insarcinarii.Astept va rog un raspuns
daca doriti sa verificati legitimitatea copilului cel mai indicat ar fi sa o faceti pe cai legale, prin avocat, instanta, test de paternitate etc.. Succes!
Faceti ce puteti dar tineti cont de nevoile copilului :sa aibe conectare reala si asiguratorie cu ambii parintii, sa conteze, sa aibe capacitatea de a face alegeri si a fi ascultat, sa fie incurajat. Succes!
Depinde numai de dvs. cat valorificati relatia cu propriul copil. Daca va doriti sa faceti parte din viata acestuia sa stiti ca nimic nu va poate opri. Spuneti ca nu aveti nici o dorinta sa vorbiti cu mama copilului insa acest lucru ar fi de preferat pentru starea generala de bine a micutului. Are deja 2 ani si nu va cunoaste, daca ati aparea brusc in viata lui, tarandu-l pe el si mama prin tribunale, expunandu-l la acel mediu agresiv si necunoscut ii veti aduce niste traume inutile. Incercati totusi sa vorbiti cu mama, fiti deasupra situatiei si luati decizii benefice copilului. Discutati cu un avocat si urmati caile legale. Curaj si succes!
Mergeti pe cale legala asa cum v-a sfatuit dl. psiholog Botezat. Asa e cel mai corect.
Eu si iubitul meu suntem impreuna de aproximativ 2 ani si in tot timpul acesta pot sa număr pe degete de cate ori am iesit (si atunci la insistentele mele). In plus, de fiecare data cand vine la mine, nu vine nici macar cu un suc, o floare ceva, poate de aceea nici nu vrea sa iasa in oras, sa nu cheltuiasca bani.
Buna ziua! Ma numesc Monica si ma confrunt cu o problema..eu si iubitul meu suntem impreuna de aproximativ 2 ani si in tot timpul acesta pot sa număr pe degete de cate ori am iesit ( si atunci la insistentele mele). Este prea comod..prefera sa vina la mine sau sa ma duc eu la el in loc sa iesim afara. Intr-adevăr pana acum ceva timp avea un job care nu ii permitea sa aiba atat de mult timp liber, insa de câteva luni lucrurile s-au schimbat si acum este liber in week-end..dar nu s-a schimbat nimic. In plus de fiecare data cand vine la mine, nu vine nici macar cu un suc, o floare ceva..poate de aceea nici nu vrea sa iasă in oras sa nu cheltuie bani..dar asta nu ar fi o problema, mi-as plati singura nu as astepta sa imi plătească el. Ma deranjează faptul ca e prea zgârcit..nu vreau cadouri scumpe, ma intereseaza gestul..as aprecia enorm si o floare, o ciocolată. Ma simt aiurea cand vad ca prietenele mele primesc de la iubitii lor diverse cadouri si eu…
Singurele cadouri pe care le-am primit de la el sunt de ziua mea. De fiecare data cand vine la mine, eu am grija sa am mâncare, suc si tot ce trebuie.
Părinții mei tot imi repetă sa il las, ca nu ma merita, ca are mai putine studii ca mine, ca nu are respect fata de mine daca vine de fiecare data fara nimic..dar eu il iubesc, desi sunt constientă ca tot ce ei imi zic e adevarat.
Va rog sa ma ajutati cu un sfat
Permite-mi să-ți răspund din punctul de vedere al unei femei, nu al unui specialist. Dacă acum, la început de drum, el nu face gesturi mici de apreciere, mai târziu va fi mai rău. Înțeleg acest concept de cadouri, nu ceri luna de pe cer, dar o ciocolată de 3 lei…. serios acum… bănuiesc că sunteți tineri amândoi, dacă acum nu ieșiți în oraș, la o cafea, nu neapărat la restaurant de 5*, când veți ieși? Nu te mulțumi cu puțin, căci puțin vei primi.
eu o inteleg ca pe o problema de cuplu care ar fi bine sa fie discutata in cuplu pt viitorul vostru. Curaj, discutati ce este important!
Cea mai gravă mi se pare izolarea socială. Eu i-as spune din start “nu” acestui tip de comportament. Duce la depresie, boala secolului. Pe lângă celelalte enumerate de tine. Asculta-ti părinții. Poate nu intotdeauna au dreptate, dar acum mergi pe mana lor.
Ai putea incerca sa discuti cu el despre aceste lucruri care te nemultumesc. Sau sa apelati la o terapie de cuplu. Dar in cele din urma, nu poti schimba un om care e obisnuit intr-un anumit fel si are tabieturile si preferintele lui. Imi pare ca tu tinzi catre mai bine si mai sus, poate ai mai multa ambitie si iti doresti mai mult de la viata, iar el se complace in situatia asta, se limiteaza si nu depunde un efort pentru a se dezvolta, a progresa. Tu esti singura care poate decide daca vrei sa il tragi dupa tine sau sa il lasi acolo unde e el si sa iti vezi de drum. Dar in primul rand, vezi daca el este dispus sa faca o schimbare. Succes!
Buna! Nu sunt psiholog dar am pățit si eu fix la fel. Eram studenta si stateam cu chirie intr-un apartament. Totul a fost bine si frumos pana cand mi-am gasit colega de camera. Nu ii placea sa iesim, si cand ieseam undeva parca mereu eram pe fuga. Eu eram nemultumita ca atunci cand venea la mine mancam amandoi, eram mereu pregatita. Daca lua ceva desert nici macar nu tinea cont de ce imi place. Il iubeam si la fel ca tine nu il puteam lasa desi eram constienta ca din diferite motive relatia devenise toxica pt mine. Eram mai mult trista decat fericita. La noi nu a durat asa mult, 6 sau 7 luni nu mai tin minte exact. Dar ma bucur ca m-a lasat, la o luna l-am intalnit pe sotul meu cu care acum avem o minune de fetita care astazi face 1 an si 5 luni. Incearca sa discuti cu el si vezi ce zice si cum reacționează si daca incearca sa schimbe ceva in cele din urma. Mult succes!
Din pacate, deși pare o problema minora, Este Ian destul de grea care te macină pe tine și relația dintre voi doi în același timp cate puțin și sigur. Aceasta frustrare a ta va atinge apogeul și la un mmdat tot vei spune stop. Mai bine discuți cu el acum cat poti sa fii calma. Poți la un mmdat sa ii spui in gluma și cu zâmbetul pe buze: ce mi.ai adus bun? (Poate își va da seama). Sau ai putea tu când te duci la el sa te duci cu ceva … Din nou poate se simte. Tu neapunand nimic el crede ca totul e in ordine. Intr.un cuplu trebuie sa îți mărturisești nemulțumirile daca vrei sa continue relația. Mult succes! Și pune.te pe tine și dorințele tale pe primul loc.
Buna ! Cred că ar fi bine sa vorbești cu el despre ce/cum simți si ce-ți dorești tu de la relația voastră. Acest fel de discuție te.ar putea ajuta sa înțelegi de ce face/ nu face anumite gesturi. Cred ca ceea ce vei auzi ceva ajuta sa alegi daca mai vrei sau nu sa ramai în relație. Succes!
Poate nu iesiti pentru ca e genul mai retras, prefera sa fiti doar voi doi. In timp ce tu ai prefera si alt gen de activitati. Aici nu se pare ca nu va potriviti. Cat despre cadouri si mici atentii, poate nu s-a gandit sau nu si-a dat seama cat de importante ar fi pentru tine. Poate fi o problema de comunicare intre voi (conteaza modul in care ii spui ce ti-ai dori ca si el sa inteleaga) sau poate fi vorba de o diferenta intre personalitatile voastre, el mai retras, tu mai dornica de a iesi cu el la un local, mai sociabila, etc.
Am 19 ani si o agresivitate excesiva. Ma infurii de la orice. Simt mereu nevoia sa lovesc in ceva. Tata consuma alcool si ne batea pe toate, mama s-a recasatorit, dar si omul acela ma batea foarte tare, ma trantea la pamant si a ma lovea cu picioarele si pumnii.
Salut ,am 19 ani si am si eu o problema ,cam greu m-am decis sa scriu din motiv sa nu fiu judecata, insa am nevoie de ajutor,cit de cit de o sustinere morala.Am observat ultima vreme o agresivitate excesiva din partea mea ,pe zi ce trece e tot mai mare ,ma infurii de la orice si cel mai rau e ca pot sa imi rasfring toata agresvitatea mea pe cei apropiati.Simt mereu nevoia sa lovesc in ceva doar asa ma descarc,pina acum obisnuiam sa pling insa cu timpul s-au schimbat lucrurile.Relatiile cu mama sunt foarte rele ,nu trece o zi fara cearta,eu ma starui sa tac, sa cedez, insa ea ma provoaca,poate sa ajunga si pina la stadia de a ma lovi.Sustinere practic nu am de la nimeni ,mama chiar si cind imi da sfaturi o face cu un ton ridicat,ba chiar tipa, spunind cas proasta,si ca o inervez.
Copilaria mea nu a fost una din cele mai frumoase,tata consuma alcool cam des si ne batea pe toate,mama sa despartit si s-a recasatorit cu altcineva ,omul ala la fel ma batea foarte tare ,ajungea si pina la aia de a ma trinti jos la pamint si a ma lovi cu picioarele si pumnii.A durat cam 13 ani ,13 ani de violenta fizica si morala ,am reusit sa scap insa nu s-a terminat ,am consecinte grave ,mai ales la capitolul sistemului nervos,precum am mai spus sunt foarte nervoasa si cel mai strasnic, ma transform in persoanele care imi provocau durere,nu vreau sa fiu asa ,n-o sa pot nimic in viata asta sa am ,nici familie nici o profesie, nimic.Am primit si un curs de lecuire ,la inceput ma ajutat, mai apoi nu,nu are sens sa mai hranesc organismul cu medicamente daca problema consta in psihica mea,e hranita de ani buni cu cuvinte urite si negative,sunt un om cu ginduri triste si urite. Am un haos in interior ,nu stiu unde sa apuc si cum sa procedez ,eu vreau doar sa fiu fericita si
sanatoasa ,anume psihologic ,si cel mai strasnic ca eu imi dau seama in cine ma transform, insa nimic nu pot schimba, totul vine de la sine,atit de tare m-am inceput a uri ca aveam ginduri de sinucidere,va rog ajutatima ,…daca se poate fara comentarii urite sau jignitoare,sunt foarte confuza ,simt ca ma pierd ,ma tem ca totul s-ar putea termina foarte trist.
Am citit cu atentie tot ce ai scris. Este pacat ca se intampla asa ceva. Imi pare rau pentru experientele tale din copilarie: tatal alcoolic, mama neputincioasa, bataile si tristetea din sufletul tau. Stiu ca e greu si ca esti debusolata, dar vad o parte in tine care are putere si vrea sa schimbe situatia urata in care se afla. Ai pe cineva mai bland care te poate sprijini? O bunica, o vecina, o profesoara? Psiholog scolar? Din cate descrii, probabil ca te-ar ajuta si un tratament psihiatric. Nu stiu cum este in Republica Moldova (?), pe-aici iti putem zice noi. Apoi, te-ar ajuta sa incepi o psihoterapie. Daca nu ai cum in zona ta, scrie-mi si gasim o solutie. Sa stii ca am incredere ca vei reusi sa te refaci!
