Trec prin o situație foarte grea, am o malformatie a uterului si din cauza aceasta am nascut prematur un băiețel care a trăit doar 2 luni. Nu stiu daca mai pot avea copii.
Buna ziua,
Trec prin o situație foarte grea, am o malformatie a uterului si din cauza aceasta am nascut prematur un băiețel care a trăit doar 2 luni.era universul si viata mea.l.am botezat in spital si fiind botezat am putut să îl înmormântam creștinește. Nu stiu daca mai pot avea copii…Mi.e dor de el si mi.e greu visez nopțile ca merg la el la spital, ma rog la dumnezeu sa mi.l luna înapoi în burtica…Si sotul mi.a luat o pisică care ma ajuta dar uneori imi induc ca sufletul baietelului meu e in pisică noastră
..cum sa fac sa fiu bine? Oare am depresie? Nu au trecut decat 6 săptămâni se la înmormântare…
Condoleante pentru pierderea dvs! Depresia in acest caz e fireasca, ati pierdut un copil si durerea e acolo inca si va mai fi, mai ales ca este atat de aproape de eveniment..Poate va ajuta sa va alaturati unui grup de suport, cu mame care au trecut prin aceeasi piedere. Vorbiti despre ceea ce va doare, cautati sprijinul celor din jur si rugati-i sa va stea alaturi cat o sa simtiti ca e nevoie.3
condoleante! poate ca Dumnezeu in marea lui intelepciune va sopteste ca undeva exista un suflet sau mai multe care asteapta sa le deveniti mama,poate ca asufletu lcopilului dumneavoastra va vegheaza si asteapta sa va gasiti linistea si poate adoptati vreun copil care sa va aline sufletul
E absolut firesc ceea ce simți și chiar necesar să treci prin această etapă de doliu. Cu timpul te vei liniști. Abia atunci va fi momentul pentru o altă sarcină sau dacă nu se mai poate alte variante care să-ți aducă împlinirea. Nu te învinovăţi, fiecare om are darurile și crucea lui. Poți să fi mamă în multe feluri
Caut terapeut ABA pentru baiat de 3 ani – Bucuresti (zona Virtutii)
Caut terapeut ABA la domiciliu, pentru băiat de 3 ani si 4 luni, 2-3 zile pe saptamana, 2-3 h/zi. Avem deja coordonator pentru training: 0723.177.290.
Imi vin in mod obsesiv in minte numeroase ganduri care mai de care mai perverse. Din punct de vedere sexual sotia imi ofera totul, dar parca vreau mai mult. Am ajuns sa nu mai am erectie (sau sau o am slaba) daca nu apelez la perversiuni.
Am 27 de ani si in ultima vreme imi vin in mod obsesiv in minte numeroase ganduri care mai de care mai perverse din punct de vedere sexual, atat de perverse incat mi-e rusine sa le detaliez aici. Ajunge sa spun, in mare, ca desi din punct de vedere sexual sotia imi ofera totul (inclusiv multe si felurite perversiuni), parca vreau mai mult, din ce in ce mai mult si mai des, incat fac sex cu perversiuni aproape zilnic. Pe de alta parte, am ajuns efecfiv sa nu mai am erectie (sau sau o am slaba) daca nu apelez la perversiuni.
Ca si detalii despre viata mea din trecut: am avut o copilarie normala, fara traume sau evenimente negative deosebite. Inca din scoala primara (cam de prin clasa a doua sau a treia) am inceput sa ma masturbez deoarece aveam fantezii sexuale cu o colega de care ma simteam foarte atras, dar fata de care imi era rusine sa-mi marturisesc sentimentele, eu fiind si timid. In generala si liceu mi-a placut de mai multe fete si cu gamdul la ele am inceput sa ma masturbez mai mult si mai des ca in primara. In tot acest timp insa, nu am avut nicio prietena/iubita si niciun fel de relatie cu vreo fata. Din cauza timiditatii nici nu am reusit sa ma sarut si nici macar sa ma tin un pic de mana cu vreuna. Abia in facultate am cunoscut-o pe cea care urma sa-mi fie sotie si cu ea am facut de toate in ceea ce priveste sexualitatea. Dar cu toate astea, parca instinctiv vreau oarecum sa recuperez pe plan sexual tot ceea ce am pierdut cat am fost adolescent si uneori simt ca parca pun prea mare presiune
pe sotie (desi ea de regula nu zice ca nu vrea sau ca nu-i place). Pe langa faptul ca imi iubesc sotia, sunt si foarte atras sexual de ea, insa nu as vrea nici sa o sufoc cu poftele mele exorbitante.
Vreau sa stiu de la dvs: este normal acest comportament al meu, sau am o problema? Este ok sa ai mereu ganduri de fel si fel de perversiuni sexuale cu sotia si sa le mai si pui in practica aproape zilnic? Sau vorbim deja de o obsesie care trebuie tratata? Mai ales ca, cum sa va spun, unele dintre acele perversiuni nu sunt prea igienice. Lamuriti-ma si pe mine, va rog mult.
Nu va putem noi răspunde la întrebare direct, insa daca acest gând nu va da pace, puteți încerca să faceți câteva ore de psihoterapie să înțelegeți de unde sunt aceste trăiri atât de puternice. Bafta
Ati scris acest mesaj dintr-un motiv si anume ca vi se pare un lucru usor scapat de sub control, cel putin asa imi pare. In mod normal, daca aceste ganduri repetate va provoaca disconfort sau va afecteaza viata de zi cu zi (pierdeti mult timp cu asta, nu mai aveti erectie altfel, apar probleme in relatia de cuplu, etc) atunci este recomandata psihoterapia. Partea buna a lucrurilor este ca sotia intra in peisajul fanteziilor dvs si ca ea, din cate spuneti este destul de deschisa la a experimenta impreuna. Si eu va recomand psihoterapia pentru a intelege mai bine care este cauza acestor ganduri intruzive care va coplesesc in prezent. Numai bine!
este important ca ati ajuns să constoentizati ca ceva s-ar putea sa nu fie în regulă, dumneavoastra decideți dacă apelați să faceți ședințe individuale cu o persoana că va poate ajuta sa vindecati cauza. Dacă apare ca si disfunctie în corp poate că ar fi bine să faceți ceva in acest sens . Toate cele bune!
Inchiriez cabinet de psihoterapie – Bucuresti (zona metrou Unirea)
Într-un apartament cu alte două cabinete, la etajul 1 al unui bloc din apropierea staţiei de metrou Unirii, cabinetul are acces la două băi (una pentru clienţi şi una pentru personal), o chicinetă şi două balcoane. Puteţi accesa suplimentar o sală mare pentru ateliere şi şedinţe de grup. Informaţii la telefon 0737.34.37.30.
Credeti ca un copil cu deficiente de auz (hipoacuzie) ar avea nevoie de cateva sedinte de terapie psihologica, dezvoltare personala, pentru a-si dezvolta relatiile personale, sa-si faca prieteni, colegi si sa se dezvolte normal, avand in vedere ca e si mai retras, emotiv, izolat ?
Buna ! Credeti ca un copil cu deficiente de auz (hipoacuzie) ar avea nevoie de cateva sedinte de terapie psihologica, dezvoltare personala pentru a-si dezvolta relatiile personale, sa-si faca prieteni, colegi si sa se dezvolte normal, avand in vedere ca e si mai retras, emotiv, izolat ?
Poate fi o sabie cu două tăișuri. Poate copilul va crede că îl duceți la aceste ședințe pentru că e “defect”. Încercați să îl înscrieți la un club unde sa poată cunoaște copii de vârste apropiate. Șah, pictură, poate sport.
Ați vorbit și cu el? El ce părere are? V-a spus că are probleme de relaționare sau este doar impresia dumneavoastră. E important ce simte și ce vrea el, in primul rand ,daca nu vreți să faceți mai mult rău decât bine. Comunicați! Succes!
De acord cu colegele mele, recomand mai degraba un grup de dezvoltare personala si cluburi adaptate abilitatilor si pasiunilor lui.
Mult succes!
Câți ani are copilul?Puteți apela dumneavoastră la suportul unui terapeut pt a înțelege cum puteți să-l susțineți și să-l încurajați. Este f important cum abordați dumneavoastră aceasta deficienta. O atitudine fireasca, încurajatoare este constructiva pt copil. Puneți accent pe potențialul și abilitățile copilului, pe ce ii place, la ce are talent, nu pe deficienta. Succes!
Totul incepe cu relația părinte copil ? Contează modul în care copilul este tratat, cum I se vorbește, ce roluri I se atribuie,cat de implicați sunt părinții în creșterea celui mic. Sunt curios câți ani are copilul acum și de când ați observat aceste aspecte la el.
E important ca pe langa o dezvoltare personala, deficitul de auz sa fie corectat printr-un aparat adecvat care sa il ajute sa se adapteze mai bine la mediul sau.
Dupa 14 ani de saracie si insulte alaturi de fostul sot am divortat. Am 3 copii, iar anul acesta m-am recasatorit cu un om extraordinar. Problema este comportamentul copiilor, care au devenit obraznici si care se cearta intre ei zilnic, iar lucrul acesta ma raneste foarte mult
Buna ziua ,am o problema pe care incep sa o simt tot mai delicata
Acum 2 ani ,dupa 14 ani de saracie si insulte alaturi de sot am divortat si impreuna cu cei 3 copii (care acum au 12 ,10 ,9 ani ) ne am mutat in orasul meu natal
Parintii mei ne au primit cu raceala si insulte de aceea copii nu s au apropiat prea mult de ei si astfel au petrecut foarte mult timp singuri eu fiind cea mai mare parte a timpului la serviciu deoarece licuind in chirie aveam nevoie de bani
Anul acesta m am recasatorit cu un om extraordinar ..foarte calm si iubitor …pe copii ii iubeste le gateste ..
Problema este comportamentul copiilor care au devenit obraznici si care se cearta intre ei zilnic iar asta pe mine ma raneste foarte mult ..Intotdeauna am fost aproape de copilasi si am vorbit si ei au inteles dar a doua zi din nou aceeasi situatie
Nu mai stiu cum sa reactionez si cum sa procedez pt ca nu vreau ca ei sa continue asa si sa I vad adolescenti cu probleme
Va rog sa ma sfatuiti dvs
Multumesc
ma gandesc ca ei sufera in urma acestui divort si a unei vieti pline de suparari in familie. Refaceti cuplul mama-tata cu noul sot astfel incat rolurile parintilor (autoritatii) sa prinda iar putere in ei. Succes!
Asa cum a zis și dl Antonescu mai sus, iar eu ma gandeam sa vorbiți cu cei trei copii împreuna. Sa le vorbiți despre starea și neplăcerea d-voastră fata de comportamentul lor, să i întrebați ce anume ii face sa-și modifice comportamentul? Asta in cazul in care înainte nu era ka fel. Poate este o etapa de adaptare și pentu ei cu noul membru al familiei. Poate ca și i consiliere de familie va prinde bine. Succes mult, meritați.
Daca acest comportament a aparut dupa casatorie, este posibil ca ei sa nu il fi acceptat complet pe actualul sot. Pe de alta parte, copiii sunt in crestere si e firesc sa mai apara si astfel de situatii, de opozitie sau lupta intre frati. Sfatul meu este in primul rand sa ii tratati pe toti in mod egal si toti sa aiba responsabilitati de indeplinit acasa. De asemenea regulile de buna purtare trebuiesc sustinute ferm, in primul rand de dvs si mai apoi de sot, pentru asta este important sa se stie clar ce trebuie sa faca si ce nu, si ce consecinte exista in caz contrar. Succes!
Terapia ajuta la vindecarea sau ameliorarea epilepsiei?
buna ziua am avea o intrebare daca terapia ajuta si la vindecarea sau ameliorarea epilepsiei va multumesc!!
epilepsia este o boala neurologica si din pacate psihoterapia ar fi ineficienta, poate doar sa ajute la a face fata psihologic acesti boli.
Fac parte de mai multi ani dintr-o secta. Avand in vedere ca familia si prietenii fac si ei parte din ea. Cum pot sa parasesc aceasta secta fara a fi traumatizat psihologic (parasirea acestei secte inseamna, oficial, ca nu mai pot contacta prietenii si familia) si cum sa scap de teama de sfarsitul lumii sau ca nu fac parte din “poporul ales al lui Dumnezeu”?
Fac parte de mai multi ani dintr-o secta. Avind in vedere ca familia si prietenii fac si ei parte din ea, cum pot sa parasesc aceasta secta fara a fi traumatizat psihologic (parasirea acestei secte oficial inseamna ca nu mai pot contacta prietenii si familia deseori nu voi putea comunica) si sa scap de teama de sfirsitul lumii sau ca nu fac parte din ” poporul ales al lui dumnezeu” … pt ca chiar daca inteleg ca e o prostie pina acum mi sa bagat in cap aceasta. Unde as putea sami fac prieteni noi si sa-mi schimb gindirea? Multumesc!
Ce varsta ai? Ai posibilitatea de a te intretine singur? Daca esti constient de faptul ca faci parte dintr-o secta, poti sa scapi singur de teama de sfarsitul lumii. Legat de contactarea familiei este delicat, fiindca ei (probabil) nu vor incalca regulile si nu iti vor permite contactarea. Prieteni noi poti gasi aproape oricunde, depinde de varsta ta si de ce pasiuni ai. Da-ne mai multe detalii.
De acord cu Cristina Anghel si iti recomand sa incerci voluntariatul. Cauta in orasul in care locuiesti ONG-uri sau alte institutii care au nevoie de voluntari si alege ce ti se potriveste. Voluntariatul aduce oameni impreuna. Vei lua parte la crearea unei legaturi intre oameni din diferite domenii, cu diferite moduri de viata, care lucreaza impreuna pentru un scop comun. Vei intalni oameni frumosi, empatici si cu valori morale care te vor ajuta si pe tine in dezvoltarea personala. Pe langa asta, vei vedea ca a darui este mai placut si mai inaltator decat a primi, si nu trebuie sa dispui decat de timp si energie, “lucruri” de cele mai multe ori mai importante decat banii sau alte valori. Curaj si succes!
Cu rabdare afla care este calea ta. Alegerile fac parte din viata. Analizeaza si apoi, pas cu pas, mergi inainte. Succes!
Din nefericire, si eu am facut parte, poate din aceeasi secta, vreme de mai bine de zece ani. M-am retras in momentul in care mi-am dat seama ca exista multa dizarmonie intre ceea ce spun si ceea ce fac. Treptat, am scapat de frica de acel sfarsit al lumii pe care-l tot propovaduiesc si cu care tot ameninta. Stiti cum? Exact din ale lor cuvinte:,, poate un Dumnezeu al iubirii sa-i arunce pe oameni intr-un iad cu foc?! — atunci am conchis singura: nu poate sa -i ucida pe oameni intr-un sfarsit al lumii! Mai ales, ca avem darul liberului arbitru — si iata cum tocmai organizatia religioasa incalca aceasta libertate care nu trebuie sa ne-o ia nimeni. Aveti libertatea de a iesi cat mai repede din aceasta secta sa va construiti o noua viata — de data asta, una adevarata. Va recomand sa consultati un psiholog — eu astfel am facut, si incetisor, in urma consultatiilor si a participarii in tabara Sens — am indraznit sa am curajul sa nu ma mai supun unor absurditati. Iar in concluzie, ganditi– — va o clipa: Ce fel de parinti si prieteni sunt aceia care nu mai comunica cu fiul fiica lor sau cu prietenul a lor? Intrebati-va adesea. Va multumesc ca mi-ati dat aceasta ocazie
Am o intrebare care ma framinta si nu ma lasa linistita. In viata mea am avut 4 relatii, dintre care 2 serioase, iar ultima a ajuns pana la cererea in casatorie. Acum ma gandesc: oare o sa am in viata asta parte de o persoana cu care o sa fiu pentru restul vietii? Dupa atatea relatii oare se va mai uita cineva la mine, ma va privi cu ochi iubitori si intelegatori?
Buna, am asa o intrebare care ma framinta si nu ma lasa linistita.
In viata mea am avut 4 relatii din care 2 serioase, si ultima am ajuns pina la cerere in casatorie, si am si trait impreuna 2 luni. Acuma sunt singura, si ma gandesc, oare o sa am in viata asta parte de o persoana cu care o sa fiu pentru restul vietii? Dupa atitea relatii oare se va mai uita cineva la mine, ma va privi cu ochi iubitori si intelegatori? Ma simt pustie, mam blocat.. nu-mi imaginez mai departe cum va fi. Mi-e frica de viitorul meu, mi-e frica sa nu fiu judecata ca am fost si ceruta in casatorie si tot sunt singura.. ca am avut 4 relatii.. Atat de mult imi doresc o familie, copii.. ma sting cind ma gindesc ca din cauza la ce am avut in trecut.. poate sa imi influienteze viitorul. Oare este cineva care sa nu priveasca in trecut, doar in prezent si viitor?
Sunt fata, 23 ani .
draga mea 4 relatii sunt putine,nici un tanar din zilele noastre nu priveste spre trecut,iar daca gasesti asemenea oameni lasa i in pace viitorul e in fata prezentul trebuie trait -cine va poate judeca sunteti doar dumneavoastra si Dumnezeu-eu zic sa aveti mai mult curaj si incredere in propria persoana.orice relatie vine si trece si din acestea avem de invatat cite o lectie.multumeste ptr ce a fost frumos,ptr lectiile invatate si primeste viata cu bucuriesi dragoste-e darul cel mai de pret-nu l putem irosi in relatii nepotrivite sau tinand cond de ce ar spune altii te pup
In medie, ratam 10-20 de relatii inainte de a ne casatori. Este SINGURA modalitate prin care putem acumula experienta de viata!
Nu esti singura care-si pune astfel de intrebari si nu la 20 de ani si nici la 30, ci la orice varsta am avea. Orice cariera de succes nu inlocuieste fericirea de a avea o familie, nu inlocuieste dorinta de a iubi si de a fi iubit(a) si la orice varsta. Ai rabdare cu tine, nu te judeca atat de aspru si pune pret pe tine, nu te da oricui doar de dragul de a avea o familie. Ia-ti o pauza fara sa mai cauti sau sa astepti pe cineva, timp in care sa te regasesti, sa te aduni, sa fii tu insati cea autentica iar acel cineva sigur va fi atras de tine pentru ceea ce esti. Relatiile pe care le-ai avut le vei privi nu drept pe esecuri, ci lectii de viata care doar te ajuta in alegerea corecta a viitorului tau partener de viata. Iti doresti o familie dar nu uita ca mai inainte de toate trebuie sa fie iubirea. Mult noroc in viata!
Ce te face sa te gandesti ca vei fi judecata ca ai avut 4 relatii sau ca ai fost ceruta in casatorie si ca acest lucru nu s-a intamplat? Ce crezi ca ar spune cineva? Oare toate relatiile au un final pozitiv? Sau oamenii au o singura relatie de-alungul vietii? Poate inca nu ai intalnit persoana potrivita si de aceea nu au reusit fostele relatii. Nu te descuraja, esti cat se poate de normala.
Buna. Sunt femei puternice cu copii, singure, care cauta un tata pt copilul lor. Femei care nu ar accepta pe oricine langa. Ridica-te si mergi inainte. Este ceea ce tu ai ales in trecut pt ca erai fericita. Nimeni nu are niciun drept sa iti judece alegerile sau, si mai rau, sa te faca sa te simti vinovata pentru ceea ce ai ales. Iar cine o va face, cu siguranta nu te merita.
Sunt intr-o situatie disperata, m-am indragostit de viitorul sot al pietenei mele.
Buna ziua
Sunt intr-o situatie disperata, m-am indragostit de viitorul sot al pietenei mele., spun viitorul pentru ca prietena mea nu vrea sa auda de o alta casatorie.
Sunt maritata, de 6 ani am 30 de ani sunt profesor, prietena imi este si colega. Ne cunoastem de pe bancile liceului. Ea are o fetita si este divortata, la un an dupa divort s-a reintalnit cu un fost elev, care cu rabdare a cucerito cu totul. La inceput ea nu voia sa auda de o relatie, refuza aceasta idee.
Mi-a fost si mie elev, un copil bun acum in toata firea un barbat adevarat, pot spune ca este barbatul pe care mi-l doresc, grijului mereu atent si plin de afectiune. Eu am fost ce-a care mi-am incurajat prietana sa incerce, mai ales ca C. a acceptat copilul si a spus ca isi va asuma toate obligatiile fata de ea, ca o va creste ca pe propriul copil in cei doi ani de cand sunt impreuna se vede ca le iubeste pe amandoua inegalabil, ele sunt totul pentru el.
Nu am mai vazut si intalnit un barbat care sa isi lase deoparte afacerile si sa isi dedice tot timpul copilului, nu este de acord ca o dadaca sa ii creasca fetita de aceea e foarte grijului la programul lui, cand nu poate prietena mea sa stea cu fetita sta el.
Pe langa afectiune,timpul lui, iubirea neconditionata le-a oferit o posibilitate materiala extraordinara, nu acest lucrur este important. M-a cucerit si pe mine prin comportamentului lui, prin felul lui de a fi. Am uitat sa mentionez este mai mic ca mine cu 5 ani iar diferenta dintre el si prietana mea ete de 6 ani.
De cateva luni, nu mai support sa ma atinga sotul, simt ca nu il mai iubesc am adus si in discutie divortul, caut motive sa merg sa ies cu prietena mea si C, m-am indragostit si nu stiu ce as putea face, simt ca imi pierd mintile.
Nu stiu ce sa fac, sa discut cu sotul meu sa vorbesc cu prietena mea?
Buna ziua. De ce credeti ca ceea ce face pt prietena dnv ar face si pt dnv?
A fi îndrăgostit e una, a percepe realist situația în care va aflați, e alta. Înțeleg ca v-a atras la acest bărbat comportamentul sau grijuliu, atenția și afecțiunea pe care o demonstrează, fata de o alta femeie însă, cu care este într-o relație și urmează sa se căsătorească. Ce credeți dvs ca se va întâmpla dacă vorbiți cu soțul sau cu prietena dvs? Cum ar reacționa ei? Și ce se întâmplă cu acest bărbat, din moment ce dvs simțiți ceva pentru el dar acesta iubește o alta persoana? Eu va încurajez sa explorați aceste lucruri în cadrul unei psihoterapii, precum și ce va lipsește în relația dvs actuală de cuplu.
Daca ati discuta si cu sotul si cu prietena,este posibil sa ramaneti singura..si fara sot si fara prietena ..si in nici un caz prietenul prietenei,nu o va lasa pentru dumneavoastra daca o iubeste asa mult..
Pe de-o parte, cred ca este frumos ceea ce vi se intampla. Sunteti indragostita, de la distanta, de o persoana “perfecta”. Puteti trai o romanta in siguranta neimplicarii intr-o relatie (adica, nu puteti fi dezamagita). Daca ati sta sa va ganditi la rece, sunt multe motive rationale din care ati putea deduce, ca relatia care functioneaza pentru prietena dvs. nu va functiona (la fel) si pentru dvs. Mai mult, va poate da destul de tare viata peste cap, facand nefericiti multi oameni, printre care si pe dvs. Ce inteleg eu din ceea ce povestiti, este ca aveti o nevoie mare de iubire romantica si proiectati aceasta nevoie pe acest elev, caruia cumva dvs. i-ati descoperit potentialul. Eu cred ca si dvs. aveti potential nedescoperit, poate chiar si relatia cu sotul dvs. Daca va faceti curaj sa incepeti o calatorie de autoexplorare si de gasire a iubirii, asa cum va trebuie, la capatul acestei calatorii veti fi un om mai implinit. Daca doriti sa incepeti un proces terapeutic, ma puteti contacta: www.facebook.com/PsihologCristinaAnghel/.
Suna mai mult a invidie decât a iubire ce scrieti dvs. Menționați cat e de dedicat fata de ele, de situația materială pe care le-o oferă, spuneti chiar de diferenta de varsta mai mica în cazul dvs, ceea ce e oricum irelevant. Vreti sa va pierdeti căsnicia si prietena pt asta?
Poate ca nu sunteti multumita in relatia de cuplu si ati dori ca sotul sa aiba un comportament asemanator cu al prietenului de care spunti ca v-ati indragostit. O solutie ar fi sa vorbiti cu sotul pentru a-i spune ce doriti. Pe de alta parte ce va face sa credeti ca persoana care va place va impartaseste sentimentele?
Din cate am citit eu si din ceea ce am dedus din postarea dvs, acel fost elev al dvs de care v-ati indragostit nu va impartaseste sentimentele. In toata postarea ati descris modul in care respectivul face totul pentru colega dvs si pentru fiica ei, insa nu ati mentionat in nici macar un rand daca el si-a aruncat vreodata privirea asupra dvs sau daca ar fi dat vreun semn cum ca e atras de dvs. Asa ca daca nu exista reciprocitate in sentimente, nu merita osteneala, nu merita investitia asta sentimentala pe care o faceti (nici macar la nivel platonic). Acel barbat este dedicat complet colegei dvs, iar fata de dvs probabil ca are cel mult un sentiment de amicitie si asta numai pentru ca pur si simplu sunteti prietena iubitei lui. Daca nu ati fi fost prietena iubitei sale, probabil ca ati fi trecut total neobservata prin fata lui.
Eu zic ca ar fi mai bine sa incercati sa vedeti ce scartaie in relatia cu sotul pe care il aveti, decat sa va faceti iluzii cu un barbat care cel mai probabil nu simte nimic pentru dvs. Nu va consumati energia in scopuri falimentare.
O iluzie ca oricare alta, dar de care aveati atata nevoie! Oare de ce? Ati incercat sa descoperiti cauzele profunde, subconstiente ale mintii dvs? Odata rezolvata problema, veti redeveni realista.
Intotdeauna lucrurile stau mai bine… in imaginatie. Tindem sa vedem numai relele in relatia actuala si numai bunele in cea ipotetica. In noua relatie cu siguranta ati iubi unele lucruri si ati uri altele (neasteptate).
Lucrurile pot fi vazute si separat. Nu stiti daca mai vreti sa fiti in relatia actuala si in acelasi timp, va place de un tip cu care aveti sanse foarte mici sa ajungeti in relatie. O decizie ar fi de luat in primul caz si o tratare a sentimentului de pierdere in al doilea.
De vazut si daca nu cumva exista un tipar de indragostire de bunul alteia.
Continuand navigarea pe acest site sunteti de acord cu Termenii si Conditiile utilizarii.
