Silvia Gergely Eu am doi copii,băiat de 2 ani și 3 luni, și fetița de 6 luni. Pe mine ma ajuta soțul (muncește f mult și câștigă bine la firma la care este patron). Ca sa nu întru în depresie în fiecare zi plec de acasă cu copii cu tot. Merg pe la părinții mei. Dacă nu ar fi fost ei, sigur făceam depresie. Ma ajuta f mult și de fiecare data când am nevoie. Ma întorc cu ei când trebuie sa ii pun la somn, în timpul ala eu fac mâncare. Apoi se face seara și ma gândesc ca termina și soțul ce are de făcut la firma, dar în majoritatea zilelor se mai găsește ceva de făcut. Am momente când simt ca clachez, dar totuși nu ma plâng, chiar ma descurc. Ce-i drept nu am fost niciodată genul care sa simtă ca înnebunește sa meargă în cluburi, pub-uri etc.
Eu am luat copiii inclusiv la salon de coafor, manichiura, pedichiura…evident program făcut și în functie de programul mamei mele!

Alin Tonita si eu sunt sofer si intradevar este obosit si durerile de spate sunt reale. dar, aceste efecte sunt amplificate de autosugestie si comoditate, dar mai ales se alinta ca are cu cine. ii place sa fie compatimit. parerea mea, sa tratezi totul cu INDIFERENTA. uita sa cumperi anumite lucruri dar sa ai o rezerva (piine, apa, suc, ….)

Olga Gâdea RĂSPUNS DIN PARTEA PERSOANEI CARE A PUS ÎNTREBAREA (pentru Marilena Popa): “Situația am prezenentat-o sumar, însă totul este mult mai complicat. El este un artist, iar eu i-am admirat creația de la debut, de aici ‘gradul de idealizare’, am crescut cu creația lui (aprox 15ani), fara sa îl cunosc ca om. In urma cu 4 ani am avut prima tangenta cu el ca și artist, apoi anul trecut, dar atat. Ca mai apoi să îl întâlnesc total intamplator, și de atunci s-a legat relația asta. In adolescenta am cochetat și eu cu ceea ce crează el, el fiind al doilea după soț căruia i-am zis și arătat ‘creatiile’ mele, și pare că a fost incantat..întrucât m-a încurajat, și am reînceput să fac asta. Totul între noi a decurs firesc, amândoi ne simțim ca doi adolescenți ..facem lucruri nebunesti..suntem total dezinhibati unul cu celălalt..încet am inceput sa ne exploram..trăim ceva parca ireal..frumos..dar frustrant pt că amândoi conștientizăm situația dată..și știm că niciodată nu va putea fi mai mult de atât. Că la un moment dat jocul nostru se va opri..asta ne zicem de fiecare data..Dar de fiecare data se amplifica trăirile noastre.. Sunt mai mulți factori care ne împiedică să continuăm sau sa ne asumam o relatie..in primul rand legământul nostru fata de ai noștri, in al doilea rând varsta (el fiind mai mare cu 15 ani). Apoi eu langa soț am tot ce îmi doresc..pot sa zic că îmi lipsesc doar trăirile noastre de la inceput..dar asta e firesc..aici îl completează celălalt. La celălalt îmi place că deși e mai în vârstă..e copilăros..pe când soțul deși e de aceași vârstă cu mine..e mai serios..’mai batran’. Da… într-adevăr îmi place stabilitatea de acasă..dar simt nevoia și de celălalt..sa îmi regăsesc libertatea..trăirile..viața..adolescenta..Am incercat sa reanim căsnicia mea, dar am alte așteptari.. celălalt e mult mai receptiv la tot în ceea ce ne privește. Din partea soțului parca nu primesc același răspuns.. Știu că trebuie să ne oprim, de fapt, o sa fie imposibil sa ne mai vedem..și mă doare gândul ăsta. De curând celălalt lucrează cu soțul, și asta face ca situația sa fie și mai nefavorabila, frustrantă.. mă obosește psihic.. Trebuie sa accept in cele din urmă să ‘rămânem cu amintirile frumoase..macar astea nu ni le poate lua nimeni..sunt ale noastre’, după cum zice el.. de fapt asta e tot ceea ce putem sa avem amândoi.. “.

Răzvan Anghel Ca profesor vă spun așa – aveți răbdare. De la pregătitoare începând vor fi mulți ani în care veți avea teme de făcut, activități școlare de pregătit și care vă vor da alte satisfacții. Vor fi altfel decât cele abia pierdute dar vă veți bucura destul timp de ele, inclusiv de situații în care veți pregăti teme cu ambii copii. Va fi diferit dar timpul pe care il veți avea va fi mai lung. Si poate rezultatele lui vă vor oferi și satisfacții suplimentare. Vă doresc succes!