Login

Întreabă psihologul online

Susținem

vegani romania

Implant dentar pret

Am un copil de 4 luni. Tatăl lui nu l-a dorit. Nu petrece timp cu noi, nu mă ia în brațe, nu mă pupă. Singurele momente în care stă cu bebe sunt acelea când eu fac curat și mâncare. Timpul meu liber nu există. Spune că eu sunt cea care am vrut copilul, când mi-a zis de avort.

Mesaj anonim, prin secțiunea Psihoterapeut online 

Răspunsuri prin intermediul grupului Întreabă un psiholog sau psihoterapeut online
Bună ziua. Ma numesc Diana si am 22 de ani, am lucrat ca operator calculator dar acum sunt in concediu de creștere a copilului. Am un copil de 4 luni si este totul pentru mine. Am destule probleme im cuplu si as vrea sa stiu daca sunt eu nebuna sau am dreptate. De cand am rămas însărcinată tatal copilului nu l a dorit, pana la urma a spus ca o sa fie bine si am continuat relație. Înainte sa avem copilul se comporta ca un străin, pentru el ce aveam noi nu era o relație, acum de cand a apărut bebe la fel nu suntem o familie ca celelalte. Nu isi petrece timp cu noi, timpul de stat a asa pentru el înseamnă dormit ai jucat pe telefon, nu ma ia in brate, nu ma pupa, nu face gesturi care sa demonstreze ca tine la mine. Singurele momente in care sta cu bebe sunt acelea cand eu fac curat si mâncare, iar timpul meu liber nu exista, înainte ma aranjam si eram o
Si femeie, acum sunt doar mama si atat. Fac baie in 10 minute iar el sta cu orele, ma îmbrac in 5 minute, el sta si se aranjează. Si spune ca ma plâng ca eu sunt cea cate am vrut copilul cand mi a spus de avort. Ce ma sfătuiți sa fac, sa plec de langa el sau sa aștept poate se schimba. Simt ca nu mai rezist, am nevoie si eu de afecțiune, de atenție dar nu le-am primit și nici nu o sa le primesc. Mulțumesc!
  • Alina Chirila
    Alina Chirila Te sfătuiesc să ai răbdare. În majoritatea cuplurilor apar astfel de probleme atunci cand apare un copil. Te inteleg perfect, prima baie mai lunga de 10 min am favut-o cand avea fata 1 an si 4 luni..nu mai spun de aranjat sau altele. Copilul este o schimbare majoră si pentru bărbați, tot timpul pe care îl acordai lui acum il acorzi copilului, si asa apare frustrarea. Odata cu trecerea timpului, cand copilul mai creste puțin, lucrurile se vor schimba. Rabdare si putere iți doresc.
  • Violeta Mancas
    Violeta Mancas Buna,
    Mi se pare interesant ca ii spui partenerului “tatal copilului”.
    Oamenii se schimba doar cand vor ei, daca vor.
    Decizia de a ramane cu el sau nu doar tu o poti lua. Totusi…nici inainte sa apara copilul nu-ti era prea bine cu “tatal copilului”. Ce te-a determinat sa continui relatia?
    E important sa-ti raspunzi sincer tie, nu altcuiva.
    Numai bine!
  • Corina Mirodone
    Corina Mirodone Oamenii nu se schimba decat daca vor ei nu cei din jur. Nimic din ce spuneti nu arata iubire in cuplul dvs. Ganditi-va ce va invata despre iubire copilul dvs cand va mai creste. Sunteti modelul care i se va imprima in suflet.
  • Gianina-Daniela Morozov
    Gianina-Daniela Morozov Pai daca și înainte de a avea copilul era tot la fel de rece ,distant și indiferent ,nu va unit nici copilul ci,dimpotrivă sunteți mult mai distanțați ,este clar că nu ai pentru ce rămâne în această relație !
  • Soare Fericire
    Soare Fericire Acest lucru de a ramane sau nu impreuna cu el, ar fi bine sa il lamuriti impreuna. Care este punctul lui de vedere? Daca pentru sot nu conteaza decizia dvs. , atunci va puteti decide in functie de ceea ce va face sa va simtiti multumita ! Daca si asa va este greu sa luati o decizie, puteti cauta sa un site care face psihoterapie online, tinand cont ca nu aveti timp si deasemeni privind aceasta perioara cu reguli de deplasare.
  • Psiholog Iuliana Doroftei
    Psiholog Iuliana Doroftei Din povestea ta inteleg ca omul cu care ai copilul este acelasi de dinainte, cel care se purta ca un strain. Uimirea ta ma face sa cred ca tu sperai ca dupa aparitia copilului el se va schimba. Din pacate nu functioneaza asa. Nu pot fi de acord cu “sfatul” doamnei de mai sus …de “ai rabdare” ca se schimba. Nu, lucrurile nu “se schimba” sau “timpul vindeca totul”. Nu, oamenii se schimba daca vor, si vor daca sunt constienti de propriile comportamente defectuoase. Daca nu sunt constienti, pur si simplu nu se schimba, ca doar nu schimbi ceva ce ti se pare ok. Mie mi se pare ca el nu are rol de tata (decat biologic) , si nici rol de soț.
    Poate o privire la motivele pentru care ai ales sa fii intr-o relatie cu “un strain” te-ar ajuta.
    Un motiv frecvent (nu definitoriu) ar fi tatal absent (nu neaparat fizic) din familia ta de origine de exemplu.
    Sigur o psihoterapie te va ajuta.
  • Adriana Gheonea
    Adriana Gheonea Daca inainte de a aparea copilul ” pt el nu era o relatie “de ce crezi ca aparitia copilului va schimba ceva? Nu stiu ce varsta are el dar majoritatea barbatilor in jur de 20 ani sunt imaturi!
    Este o analiza serioasa si o decizie importanta si nu poate nimeni sa te sfatuiasca aici ce e mai bine! Un terapeut apropiat iti poate fi de folos, cu bine!
  • Atelier pentru ochii minții de Cristina Cojocaru
    Atelier pentru ochii minții de Cristina Cojocaru ”As vrea să știu dacă sunt eu nebună sau am dreptate” – despre ce presupui că ai dreptate sau ești nebună?

Băiețelul meu de 1 an și 2 luni nu a spus niciun cuvant până la această vârstă, doar brrrrrrrr! Nu știe să facă “ bravo”, “pa-pa”, nu știe să arate ce vrea. Oare mă panichez degeaba și în cazul lui este valabil faptul că fiecare copil se dezvoltă în ritmul lui?

Mesaj anonim, prin secțiunea Psihoterapeut online 

Răspunsuri prin intermediul grupului Întreabă un psiholog sau psihoterapeut online
Buna ziua,
Am si eu un baietel de 1 an si 2 luni, si as avea nevoie de un sfat!
Pana la aceasta varsta el nu a spus niciun cuvant, nu mama, nu tata, nimic, nicio silaba, doar brrrrrrrr!
Cu toate ca stie ce inseamna “ nu”, “ nu e voie”, “da-mi”, “ ufff ( frige)”, “lapte”, “apa”, “papa”, in altele despre care am citit ca ar fi normale pentru un copil de varsta lui, nu stie, nu le face!
El nu stie sa faca “ bravo”, “pa-pa”, nu stie cand ii zic “da-mi masinuta, sau mingea” cu toate ca i-am tot zis ce sunt, nu stie sa arate ce vrea, cred ca pe scurt, nu stie sa se exprime!
Este foarte atent cand vb cu el, cand ii arat jucarioarele, ii spun cum fac toate animalele, dar se plictiseste extrem de repede si pleaca!
Am citit semnele de autism, doar ca din toate aceste semne, singura care o pot bifa, este aceasta intarziere de comunicare pe care eu cred ca el o are!
De privit, ne priveste in ochi, ne pupa, cere in brate, dansam cu el si ne tine strans de gat,ne jucam cucu-bau, rade cu pofta, merge foarte bine de la varsta de 1 an! Nu stiu ce altceva sa mai spun!
Am observat ca de mic, a fost mai concentrat pe functiile locomotore, s-a ridicat repede in fund, a stat repede in picioare,a vrut sa mearga in picioare repede! Acum el merge foarte bine, alearga chiar, vrea sa se cocoate peste tot….
Si eu si tatal lui vedem ca ceva nu este tocmai ok pentru varsta lui, dar nu vrem nici sa intram in panica si sa-l tinem prin doctori, tocmai de aceea as avea nevoie de o parere!
Aveti vreun sfat pentru mine? Oare ma panichez degeaba si in cazul lui este valabil faptul ca fiecare copil se dezvolta in ritmul lui?
  • Mihaiela Grimbovschi Avramescu
    Mihaiela Grimbovschi Avramescu Nu aveti cum sa il diagnosticati dvs ca părinte. Dacă spuneti ca vedeti clar ca ceva nu este în regulă, ce mai așteptați si nu contactați un specialist care sa il testeze?
    Daca ar avea apendicită a-ți invata din cărți cum sa il operati sau l-ati duce la un chirurg?
  • Mihaela Selescu
    Mihaela Selescu Cred ca e foarte bine ca va puneti întrebări și ca cereți părerea specialiștilor. În cazul copiilor e mai greu sa fie evaluati de la distanta, doar prin intermediul observațiilor părinților. Cel mai bine ar fi sa îl duceți la o evaluare.
  • Marilena Popa
    Marilena Popa Buna ziua, in afara de un consult de specialitate, va recomand doua carti despre dezvoltarea copiilor mici: Puncte de cotitura, Vol 1 de al o la 3 ani- Terry Brazelton
  • Nico Artin
    Nico Artin Mergeți la specialist cu el.
  • Alexandra Rusu
    Alexandra Rusu Nu sunt psiholog dar am un băiețel de 3ani și 8 luni.. La capitolul vorbire și al meu și-a dat drumul mai greu. Nici acum ju pronunță bine toate cuvintele. Am discutat cu mai multe persoane :medici, persoana cu specializare în diagnosticarea autismului, personal cu experiență cu copii Toate aceste persoane au interacționat cu copilul meu. Am primit același răspuns :este primul și doar alintat,usi va da drumul, stai liniștită. Deci cum credeți. Eu zic sa vorbiți deocamdată cu medicul Dvs. pediatru și vedeți dacă chiar se impune un consult de specialitate
  • Alida Taranu Ternström
    Alida Taranu Ternström Hello! Nu sunt specialist dar am un băiețel de 2a4l (am fost la specialist, e perfect sănătos) care inca are probleme de comunicare si la fel imi pun si eu întrebări când vine vorba de dezvoltarea lui. La el este normal sa spuna doar câteva cuvinte si propozitii simple in diferite limbi amestecate deoarece vorbim 4 limbi cu el si asa a fost de la bun început. Un exemplu ar fi “iiio i mae” (window e mare). De inteles intelege totul si percuteaza dar încă refuză să facă exercitii de vorbire si nu vrea să vorbească nicicum. Băiețelul meu are colegi de aceeași vârstă care au acelasi nivel de vorbire ca si el deși nu sunt din familii de poligloti, si ei sunt perfect sănătoși.
    Dacă va faceti griji cred ca cel mai bine ar fi să îl duceți la un control la Neuropsihiatrie Pediatrica doar ca sa va liniștiți.
  • Ghimis Simona Bianca
    Ghimis Simona Bianca Am 2 băieți. Iti vb din experienta de mama. Amândoi au vb târziu, tarziu din punctul de vedere al altora…persoane nespecializate. Din punctul de vedere al pediatrului copiii au vb perfect in limitele de vârste specifice. M-am stresat si eu ca si tine si nu a fost cazul. E prea devreme sa puna oricine vreun diagnostic. Dupa varsta de 3 anise pun diagnostice, se face logopedie. Stai linistita, e normal sa nu turuie si sa bajbaie doar ceva la 1 an. Pe la 2 ani si 6 luni incep sa vb cu adevarat. Specialistul este pediatrul, logopedul, psihologul. Mama, verisoara, cumnata nu sunt specialiști. Bun, vb cu pediatrul vezi ce zice si o sa vezi ca nu e nimic. E inca f mic, crede-ma.
  • Irina Marin
    Irina Marin Bună ziua! Va recomand o evaluare făcută de un psiholog. Nu un diagnostic este importat acum ci este f bine dacă se depistează anumite întârzieri sau blocaje atât în sfera limbajului cât și a cognitiei deoarece copilul poate recupera repede. Un specialist va știi sa va îndrume cum sa ajutați copilașul. Multă sănătate.
  • Andreea Silivestru
    Andreea Silivestru buna ziua!am lucrat multi ani de zile cu copii din spectru si va asigur ca vin in toate culorile si formele…multi erau si pupaciosi si multi faceau si contact vizual. daca dvs simtiti ca ceva nu e ok fuga repede la specialist.. exista multe asociatii ce va pot indruma sa va spuna exact cum sa procedati si la ce dr sa va duceti.sunt oameni exceptionali cu studii avansate concentrate numai pe ac tulburare.
  • Violeta Mancas
    Violeta Mancas Buna ziua,
    Unii copii mai intai merg si apoi vorbesc. Altii, invers. Din ceea ce descrieti nici vorba de autism. Copilul inregistreaza tot (spuneti ca este atent cand ii vorbiti). In acest stadiu de dezvoltare copii inteleg dar nu pot vorbi. Se numeste stadiul preverbal. Fiecare copil are particularitatile lui si e normal sa fie asa.
    Ceea ce ma uimeste insa, este ca si dvs. si sotul aveti senzatia ca copilul are ceva, cu toate ca din ceea ce ne scrieti, nu rezulta.
    Ma intreb ce anume va creaza aceasta senzatie? La 1 an si 2 luni nu este obligatoriu sa vorbeasca. Poate vorbi si la 2,5 ani. Asta nu inseamna ca are o problema.
    Pentru linistea dvs. puteti merge la un control de specialitate.
    Numai bine!
  • Sabi Marian
    Sabi Marian Buna! Nici eu nu sunt psiholog insa iti pot povesti experienta mea(daca imi este permis sa imi dau aici cu parerea). Aceeasi temere am avut-o si eu pe la cam un an si o luna insa la mine pornea de la faptul ca al meu copil flutura manutele. Nici la capitolul vorbire nu statea deloc bine; nici acum la un an si 4 luni nu sta prea bine(mama, baba, dada, brrrr si cam atat, rar cate un ham, altele pe limba lui). Bun, cum spuneam am fost la Sinziana Burcea(e renumita cand e vb de copiii cu autism) si dupa o ora jumatate cu el a concluzionat ca exclude autismul si ca cel mai pb fluturatulul manutelor e din cauza prematuritatii. O alta pb pe care a seaizat-o era ca nu generaliza( eu nefiind specialist si fiind la primul copil nici nu stiam ce inseamna asta). Acum dupa 3 luni nu mai flutura din manute si generalizeaza f bine, deci s-a rezolvat de la sine, exact cum spunea ea ca ar tb. Cu aceasta ocazie ne-a spus la ce tb sa fim atenti. Pa pa si bravo nu sunt indicii de autism, dimpotriva daca le face frecvent pot fi indicii ca ar avea autism. Cateva lucruri ne-a spus ca sunt esentiale in afara de contactul vizual: 1 impartasitul emotiilor; deci daca nu arata cu degetul(mana) nu e nici o pb atata timp cat se facealtfel inteles(gen iti arata cu privirea, te duce la obiectul pe care il doreste); daca ii arati un lucru nu e suficient sa se uite la el, sa il vada ci tb sa se intoarca spre tine sa impartaseasca emotia(bucuria, uimirea, etc);2. Sa imite, asa cum poate el. De ex al meu nu stie sa se spele pe dinri dar cand ma spal eu ii dau periuta si se joaca cu ea in gura asa cum vede la mine, sau daca imi periez parul ii dau si lui o perie si chiar daca nu reuseste sa isi perieze parul duce peria la cap si o manevreaza asa cum poate el. 3. Mersul pe varfuri e un indiciu dar numai coroborat cu altele. Al meu a mers f bine primele doua luni, acum alterneaza insa imi dau seama ca o face de multe ori in joaca sau demonstrativ. 4. Tb sa raspunda la nume, adica sa se intoarca spre tine cand il strigi. Insa nici nu tb sa exagerezi, adica tb sa il strigi cand chiar ai ceva sa ii comunici, altfel daca il strigi din 10 in 10 secunde se va plictisi; 5. Comportamentul in afara casei, adica cum se comporta in medii zgomotoase, cu multa lume, locuri noi. Al meu copil e f sociabil, calatorim f mult, e mereu incantat de tot ce vede, e invatat sa doarma in camere de hotel, masina, avion cu escale, nu avem pb din astea. Ce a mai vazut la al meu care i-a atras atentia pozitiv a fost ca atunci cand am intrat in cabinet s-a uitat la ea dupa care s-a intors si s-a uitat la mine iar cand eu i-am spus ca e ok, s-a intors la ea si a inceput sa zambeasca. Ca si cand m-ar fi intrebat cum sa se comporte. Asa face tot tipul cand intalnesc o persoana cunoscuta pe care el nu o stie. Deci ce sa spun, eu in locul tau asa cum au spus si doamnele de mai sus, as merge la un specialist, ei stiu mult mai bine decat noi la ce sa fie atenti. Si sincer nu merita sa stai ca pe ace cand probabil copilul e ok dar nici sa ignori niste semne care ar putea fi o problema, mai ales ca in materie de autism cu cat se identifica mai repede cu atat mai bine. Ince ceva spunea dna psiholog, ca daca parinrii ar fi atenti la copiii lor, inca de la 6 luni ar vedea primele semne de autism si ca nu exista ca un copil cu autism sa aiba un comportament ok si peste noapte sa regreseze cum mai spun multi. In al doilea rand iti recomand sa te joci mult tu cu jucariile lui, sa te vada, sa ii arati prin casa obiectele cu mana/ degetul, sa ii vorbesti f mult, pt ca ei imita. Numai bine!

Mereu ne certăm (eu și soțul), mereu ne reproșăm, simt chiar că nu îl mai iubesc și că nu mă mai iubeste. Regret și faptul că m-am căsătorit și avem un copil împreună. Simt nevoia de o pauza sau de o schimbare, dar îmi este frică să o fac, îmi este teamă să mă întorc cu copilul la părinți (care cu siguranță ar pune paie pe foc și mi-ar reproșa), altundeva nu am unde să mă duc, că m-aș duce învârtindu-mă…

Mesaj anonim, prin secțiunea Psihoterapeut online 

Răspunsuri prin intermediul grupului Întreabă un psiholog sau psihoterapeut online
Bună ziua. Sunt o femeie de 33de ani,căsătorită și cu un copil de 7ani,scolar. De ceva timp ne-am mutat în altă localitate iar de atunci au apărut “problemele”datorită neadaptării mele aici,nu îmi mai convine nimeni și nimic,sunt mult mai nervoasă (uneori chiar depresiva, deprimată), mă port mai urât cu,copilul,pe soț nu îl mai suport(simt că nu mă intelege),ne reproșăm foarte multe unul altuia,etc… Simt că trăiesc o altă viață care nu este a mea, că mă “complac”in această situație de dragul copilului (să crească cu tată) și a”fricii”de a o lua de la capăt. Menționez faptul că soțul este întreținătorul familiei,el plătind toate utilitățile și necesitățile,eu desi am studii superioare găsesc in domeniul fie pe salariu foarte mic,chiar sub salariul minim,fie nu găsesc…nu îmi place nimic,nu îmi convine nimic…nici la părinții mei nu m-aș întoarce din diverse motive… Mereu ne certăm(eu și soțul),mereu ne reproșăm,simt chiar că nu îl mai iubesc și că nu mă mai iubeste,el spunandu-mi că dacă vreau sa divorțez sa fac eu asta că el o singura data s-a căsătorit și în Biserică și că el nu își dorește asta,că dacă vreau sa plec sa plec că nu mă poate tine cu forța,sa fac ce și când vreau… Mi-e dor de viața mea de dinainte,de prietenii mei,de tot la ce am renunțat venind aici. Copilul este foarte atașat de soț și soțul îl iubeste,dar mereu ii face”teoria chibritului”,mereu e cu anumite reguli și ne”corectează”verbal,violent nu este dar cicălitor da. In momentul de fata regret și faptul că m-am căsătorit și avem un copil împreună. Simt nevoia de o pauza sau de o schimbare dar îmi este frica sa o fac,îmi este teama sa mă întorc cu copilul la părinți(care cu siguranță ar pune paie pe foc și mi-ar reproșa),altundeva nu am unde sa mă duc că m-aș duce invartindu-ma…
  • Marilena Popa
    Marilena Popa Buna ziua, am intreb in primul rand daca aveti vreun fel de experienta in munca sau daca ati ramas casnica dupa terminarea studiilor. Daca nu aveti experienta, chiar daca aveti studii superioare, va trebui sa incepeti “de jos”, de la salariul minim si sa cresteti pe masura ce dobanditi experienta si abilitati. Sunt putine facultatile care pregatesc studentii pentru ceea ce vor face efectiv la locul de munca. Pe langa asta, foarte multi absolventi de studii superioare lucreaza in alt domeniu decat cel al licentei sau in domenii conexe. Copilul deja merge la scoala si ati avea timp macar de un part time. Asta v-ar ajuta sa va integrati mai bine si sa nu mai ruminati. Mutarea este o schimbare majora care ia timp pentru a va putea adapta, va sfatuiesc sa apelati la cateva sedinte de consiliere daca aveti posibilitatea. Numai bine!
  • Violeta Mancas
    Violeta Mancas Buna ziua,
    Intr-adevar…sunteti cu nervii intinsi la maxim. Poate gresesc insa am senzatia ca nemultumirea si iritarea dvs doar a explodat odata cu aceasta mutare. Intuitia imi spune ca sunteti nemultumita de dinainte de a va muta dar ati putut sa tineti lucrurile in frau. V-as intreba ce anume va lipseste, de fapt? Tabloul descris este vag. Sunt multe elemente din care se pot intelege multe lucruri. Imi pare ca este ceva anume, ceva ce…poate va scapa.
    Daca traiti o stare in care aveti tendinta sa respingeti tot, e mai dificil sa va gasiti un job pentru ca nu aveti disponibilitate pentru asta.
    V-ar ajuta sa vorbiti cu un terapeut, macar cateva sedinte. Imi pare ca sunteti foarte “plina”, adica aveti multe de descarcat…
    Zi linistita!
    Violeta
Bună ziua. Sunt o femeie de 33de ani,căsătorită și cu un copil de 7ani,scolar. De ceva timp ne-am mutat în altă localitate iar de atunci au apărut “problemele”datorită neadaptării mele aici,nu îmi mai convine nimeni și nimic,sunt mult mai nervoasă (uneori chiar depresiva, deprimată), mă port mai urât cu,copilul,pe soț nu îl mai suport(simt că nu mă intelege),ne reproșăm foarte multe unul altuia,etc… Simt că trăiesc o altă viață care nu este a mea, că mă “complac”in această situație de dragul copilului (să crească cu tată) și a”fricii”de a o lua de la capăt. Menționez faptul că soțul este întreținătorul familiei,el plătind toate utilitățile și necesitățile,eu desi am studii superioare găsesc in domeniul fie pe salariu foarte mic,chiar sub salariul minim,fie nu găsesc…nu îmi place nimic,nu îmi convine nimic…nici la părinții mei nu m-aș întoarce din diverse motive… Mereu ne certăm(eu și soțul),mereu ne reproșăm,simt chiar că nu îl mai iubesc și că nu mă mai iubeste,el spunandu-mi că dacă vreau sa divorțez sa fac eu asta că el o singura data s-a căsătorit și în Biserică și că el nu își dorește asta,că dacă vreau sa plec sa plec că nu mă poate tine cu forța,sa fac ce și când vreau… Mi-e dor de viața mea de dinainte,de prietenii mei,de tot la ce am renunțat venind aici. Copilul este foarte atașat de soț și soțul îl iubeste,dar mereu ii face”teoria chibritului”,mereu e cu anumite reguli și ne”corectează”verbal,violent nu este dar cicălitor da. In momentul de fata regret și faptul că m-am căsătorit și avem un copil împreună. Simt nevoia de o pauza sau de o schimbare dar îmi este frica sa o fac,îmi este teama sa mă întorc cu copilul la părinți(care cu siguranță ar pune paie pe foc și mi-ar reproșa),altundeva nu am unde sa mă duc că m-aș duce invartindu-ma…
Dacă doriți să răspundeți, asigurați-vă că respectați regulamentul grupului: https://www.facebook.com/groups/intreabaterapeutul/permalink/2774660962580760/
Comentarii
  • Marilena Popa
    Marilena Popa Buna ziua, am intreb in primul rand daca aveti vreun fel de experienta in munca sau daca ati ramas casnica dupa terminarea studiilor. Daca nu aveti experienta, chiar daca aveti studii superioare, va trebui sa incepeti “de jos”, de la salariul minim si sa cresteti pe masura ce dobanditi experienta si abilitati. Sunt putine facultatile care pregatesc studentii pentru ceea ce vor face efectiv la locul de munca. Pe langa asta, foarte multi absolventi de studii superioare lucreaza in alt domeniu decat cel al licentei sau in domenii conexe. Copilul deja merge la scoala si ati avea timp macar de un part time. Asta v-ar ajuta sa va integrati mai bine si sa nu mai ruminati. Mutarea este o schimbare majora care ia timp pentru a va putea adapta, va sfatuiesc sa apelati la cateva sedinte de consiliere daca aveti posibilitatea. Numai bine!
  • Violeta Mancas
    Violeta Mancas Buna ziua,
    Intr-adevar…sunteti cu nervii intinsi la maxim. Poate gresesc insa am senzatia ca nemultumirea si iritarea dvs doar a explodat odata cu aceasta mutare. Intuitia imi spune ca sunteti nemultumita de dinainte de a va muta dar ati putut sa tin
    eti lucrurile in frau. V-as intreba ce anume va lipseste, de fapt? Tabloul descris este vag. Sunt multe elemente din care se pot intelege multe lucruri. Imi pare ca este ceva anume, ceva ce…poate va scapa.
    Daca traiti o stare in care aveti tendinta sa respingeti tot, e mai dificil sa va gasiti un job pentru ca nu aveti disponibilitate pentru asta.
    V-ar ajuta sa vorbiti cu un terapeut, macar cateva sedinte. Imi pare ca sunteti foarte “plina”, adica aveti multe de descarcat…
    Zi linistita!
    Violeta

De când cu Covid-19, am început să am simptomele legate de virus: tuse, dureri de gât, febră, respirație grea și o durere de stomac persistentă. Mi se întâmplă de multe ori când citesc despre o boală să îmi apară imediat simptome identice. Când a fost Ebola mi-au trebuit 6 luni să îmi revin complet.

Mesaj anonim, prin secțiunea Psihoterapeut online 

Răspunsuri prin intermediul grupului Întreabă un psiholog sau psihoterapeut online
24 feminin
Ma confrunt cu o problema și sper ca cineva să mă poată ajuta cu un sfat. Am mai postat de doua ori pe acest site, sper să nu fac abuz, însă m-ați ajutat enorm și apreciez foarte mult ceea ce faceți.
De când cu covid-19 , am început să am simptomele legate de virus , precizez că nu am interacționat cu nimeni dinafara țării și nu am fost nici in strainainte in ultimii ani. Problema este că de 2 săptămâni am aceste simptome ( tuse, dureri de gat, febra, respirație grea și deja am o durere de stomac persistenta) mi se întâmplă de multe ori când citesc despre o boală sa îmi apară imediat simptome identice. De exemplu când a fost Ebola mi-au trebuit 6 luni să îmi revin complet. Am avut zile când aveam simptome specifice, frica mă acaparase complet. Acum îmi imaginez că am și alte boli de care nu sunt conștientă și mai ales îmi este frică să merg la doctor. Îmi este frica să ies din casa și asta mă afectează. Nu știu ce să fac, nu știu cum să îmi revin. Când eram mică am avut probleme de sănătate și eram la un pas de a fii omorâtă. De atunci am aceste probleme.
  • Cristina Constantin, pagina de psihologie
    Cristina Constantin, pagina de psihologie Buna ziua! Faptul de a fi expus unei situații(boala si/sau acțiune a unei alte persoane) care amenință viata, poate duce la tulburare de stress post-traumatic (PTSD). Aceasta tulburare se trateaza din 2 perspective: medicamentos, in urma diagnosticului pus de un psihiatru si terapeutic, cu sprijinul unui psihoterapeut. Faptul că preluați simptomele unei boli, fara sa suferiti de acea boală, e un motiv suficient pentru a va adresa specialiștilor menționați mai sus. Veti vedea ca in acest fel vi se va îmbunătăți calitatea vietii. Mult succes!
  • Cabinet Psihologic Teleman
    Cabinet Psihologic Teleman Buna ziua! Faptul ca sunteti deja conștientă de gândurile negative disfuncționale este primul pas. Cu siguranta experienta traumatica din copilărie va marcat. Acum poate incepe procesul demarcarii. Centrul tuturor comenzilor se află în creier iar pt a ajunge la butonul rosu lucram cu acel proces care se numeste psihic. Psihicul poate fi influențat de multi factori… partea interesanta e ca maneta e la dvs…

Prietenul meu are 11 ani de detenție. Regretă accidentul prin care un om și-a pierdut viața. Problema e că început să se comporte foarte ciudat, spunând că aude glasuri, vede îngeri, fiind convins că cineva vrea să îl omoare, că a murit și Dumnezeu l-a înviat. Când consumă alcool, devine violent, amenințându-mă cu moartea, lovindu-mă. Recent am găsit fișa lui medicală de la pușcărie si am văzut că are diagnosticul de dubla personalitate și schizofrenie.

Mesaj anonim, prin secțiunea Consiliere online 

Răspunsuri prin intermediul grupului Întreabă un psiholog sau psihoterapeut online
Buna ziua. Am nevoie de niste sfaturi si răspunsuri, va rog. Acum 6 luni am cunoscut un tânăr. Cu toate ca are 11 ani de detenție, am devenit prieteni si apoi iubiți. Nu este un om rau, ba din contra, si regreta accidentul prin care un om si-a pierdut viata. toate bune si frumoase la început, până când a început să se comporte foarte ciudat, spunând că aude glasuri, vede “ingeri”, si ca sunt camere de luat vederi si microfoane în pereții casei, fiind convins că cineva vrea sa il omoare, ca el este ‘alesul Tatălui din ceruri”, ca a murit si Dumnezeu l-a înviat. Uneori vorbea cu acele personaje fictive spunând că nu au sa reușească să il omoare , si ca stie ca este auzit si vazut mereu. Stările s-au agravat extrem de cand consuma alcool, devenind violent, amenintandu-ma cu moartea, acuzandu-ma chiar si pe mine ca sunt pusă de crima organizată sa il omor, lovindu-ma. asa ca am pus stop relației însă vreau totusi sa il ajut cumva. A fost supus violenței inca de mic, in familie fiind numai scandaluri, consum de alcool si bătăi. Si a ramas cu traume din perioada detenției. recent am gasit fisa lui medicală de la pușcărie si am vazut ca are diagnosticul de dubla personalitate si schizofrenie. Nu stiam la început ca el are un diagnostic real, o boală mintală reală, fiindcă la început parea normal, usor usor însă mi-am dat seama. puneam totul pe seama unei vieti pline de traume si suferinte.Ce inseamna sindromul de dubla personalitate pe deplin? Trebuie sa urmeze tratament sau vizite la psiholog ceva? Ma tem ca o sa refuze, ca zice sa nu cred ce au scris doctorii pe foaie. Recent a avut câteva conflicte cu cineva din familie, chiar grave, si asta l-a marcat iarăși. Usor a început să aibă un fel de “crize” din ce in ce mai grave, mai ales pe fondul consumului de alcool. A zis ca renunta la acest viciu. Cum sa il conving sa faca o vizita la psihiatru si sa urmeze un tratament ceva ? Ma tem ca daca o să-i spun in fata nu o sa accepte realitatea…
  • Violeta Mancas
    Violeta Mancas Buna,
    Din pacate…tot ce pot sa-ti spun este Salveaza-te!
    Diagnosticele lui inseamna ca acest om este bolnav psihic. Foarte bolnav! As vrea sa iei in serios acest lucru. Cand e in criza nu realizeaza ce face, spune sau ce se intampla in jur si poate deveni extrem de periculos pentru el insusi si pentru cei din jur.
    Poti chema salvarea si politia. Poate sa fie internat doar daca cineva dintre cei apropiati declara ca el reprezinta un pericol.
    Crizele pot sa apara in orice moment.
    Si nu, nu il poti convinge sa mearga la psihiatru. Din ceea ce spui prezinta un delir de persecutie (paranoia). Oamenii cu adtfel de probleme nu merg la psihiatru.
    Deci…ai grija de tine!
    Numai bine!
  • Monica Enescu
    Monica Enescu Tot ce pot sa-ti spun este să te protejezi pe tine! El are o tulburare psihică serioasă care te poate pune în pericol și pe tine. Persoanele care suferă de schizofrenie paranoida foarte rar înțeleg că sunt bolnavi și ca au nevoie de tratament, mulți nu respectă tratamentul deci nu îți face iluzii ca poți sa-l ajuți tu sau sa-l convingi. Faptul că mai consuma și alcool este un factor de risc în plus, la fel și istoricul lui de detenție. Mie personal, 11 ani pentru un accident mi se pare ușor tras de păr, nu mă pricep, însă nu aș crede că a fost doar atât. Oricât de greu ti-ar fi și cât de rău Îți pare pentru el, nu este nici el vinovat de boala de care suferă, dar nu aștepta ca el să te omoare inchipuindu-si că ești diavolul sau că vrei sa-l dai pe mana politiei sau să îl omori. Pentru binele tău, pleacă!
  • Marilena Popa
    Marilena Popa Buna ziua, diagnosticul este foarte serios, din ce povestiti are halucinatii cu delir religios si de persecutie. Principalul “simptom” al psihozei este pierderea contactului cu realitatea- subiectul nu mai discrimineaza intre ce este real, ceea ce percepe si ceea ce este in mintea sa, de accea nu pot fi “convinsi” de nimic. Da, are nevoie de tratament antipsihotic, psihoterapie dupa ce se stabilizeaza. Va recomand daca doriti sa il ajutati este sa apelati la Fundatia Estuar, ei ar putea sa va dea recomandari punctuale. Insa daca in trecut a fost implicat intr-un incident (accident) in care cineva si-a pierdut viata, va rog sa fiti extrem de precauta. Numai bine!
  • Adriana Gheonea
    Adriana Gheonea Poti sa l ajuti doar daca colaboreaza, in sensul ca da ascultare la ce i spui! Ideal ar fi sa fie luat in evidenta unui terapeut /psihiatru respectiv un centru specializat. Faptul ca bea alcool nu o sa l ajute este daunator odata cu medicatia . Daca asculta du l la un centru de recuperare! Cu bine!
  • Silviu Riglea
    Silviu Riglea Simptomele descrise de tine sunt specifice tulburarilor schizofreniforme, adica halucinatii si idei delirante. Omul are nevoie de ajutor psihiatric. Daca poti, indruma-l spre specialistii in sanatate mintala si apoi spre binele tau fa un pas inapoi.

Sunt studentă în alt oraș față de cel unde stă mama mea. Este foarte posesivă și a vrut mereu să mă controleze. Acum, de cand cu virusul, vrea sa ma duc acasă. Mi-e teamă că dacă mă duc, o sa mă oblige să rămân acolo până se reiau cursurile.

Mesaj anonim, prin secțiunea Consiliere online 

Răspunsuri prin intermediul grupului Întreabă un psiholog sau psihoterapeut online
Buna! Sunt o fata de 20 de ani, sunt studenta in alt oras fata de cel unde sta mama mea. Ea este foarte posesiva si a vrut mereu sa ma controleze, de cand eram mica, inclusiv imi spune ce si cand sa mananc, cand sa beau apa, cand sa dorm/ ma trezesc, comtenteaza la orice prieten/a, iubit etc, am realizat si ca din cauza stresului ma imobolnaveam mereu cand eram acasa cu ea. Mi-am dat seama cat de toxica este dupa ce am venit la facultate si m-am distantat de ea, nu m-am mai imbolnavit si ma simt mult mai linistita si fericita.
Din cauza posesivitatii ei, nici la facultate n-am putut merge in ce oras am vrut fiindca voia sa ma stie cat mai aproape.
Acum, de cand cu virusul, vrea sa ma duc acasa si i-am spus ca nu e sigur pentru ca am fost la facultate si e posibil sa fi luat virusul de pe undeva, am vazut ca nu prea i-a convenit dar nu a zis mare lucru. In schimb suna toate rudele si le plange la telefon ca nu vreau sa merg acasa, desi ne-am vazut in urma cu o saptamana.
Ideea e ca stiu ca eu m-as simti groaznic acasa, doar ca sa se simta ea bine si chiar nu e corect! As rezista cateva zile, insa efectiv mi-e teama ca daca ma duc, o sa ma oblige sa raman acolo pana se reiau cursurile. Nu pot spune nimic acum pentru ca inca ma intretin parintii si nu stiu cum sa explic familiei lucrul asta fara sa par egoista. Cum ma sfatuiti sa gestionez situatia?
  • Cătălin Nedelcu
    Cătălin Nedelcu Bună ziua. Din păcate nu există soluții simple în astfel de situații, în care limitele dintre copil și părinte sunt greu de stabilit iar unul dintre ei (mama, în cazul acesta) le manipulează și încalcă după cum dorește. Desigur, fiind majoră ai libertatea să decizi când și cât mergi în vizită și dorești să stai cu ea. Mama, la rândul ei, are dreptul să privească lucrurile diferit, acest lucru neînsemnând că pretențiile dumneaei sunt justificate. Nu este o problemă simplă, iar soluțiile nu pot fi găsite peste noapte, fiind vorba despre tipare relaționale care s-au format în ani de zile între părinte/părinți și copil (acum adult). Un aspect foarte interesant: spui că depinzi de părinți, dar nu ai spus niciun cuvânt despre tatăl tău. Este prezent în familie; dacă da, cum este el ca persoană? Sunt și alți frați implicați în acest joc de putere? Îți recomand începerea unei terapii online în care să explorezi în detaliu dinamica familială și posibilele soluții de “eliberare”. Îți stau la dispoziție în acest sens.

    Cele bune!

  • Roxana Negoita
    Roxana Negoita Buna ziua! Se pare ca in prezent treceti printr-un conflict de afirmare a independentei in fata mamei dumneavoastra. Este firesc sa vreti sa fiti mai independenta si sa nu fiti controlata legat de orice mic detaliu pe care mama dumneavoastra incearca sa il controleze. Probabil ii este greu sa accepte ca sunteti o persoana matura si incerca sa va controleze tinandu-va la un nivel infantil. De asemenea poate sa fie si grija ei fata de dumneavoastra avand in vedere contextul cu virusul. O solutie pentru a gestiona aceasta situatie ar fi sa va castigati independenta pas cu pas, de exemplu sa fiti independenta financiar prin a va gasi un job, poate unul part-time ca sa puteti merge si la facultate. In timp v-ar ajuta mult o psihoterapie. Numai bine!

Sunt mama a doi copii: o fată de 2 ani și un băiat de 7. După ce a apărut fata s-a schimbat în rău, este foarte violent la școală, își face dreptate singur. La un moment dat mi-a spus că dacă îl mai enervează colegii de la școală o să-și taie gâtul cu cuțitul.

Mesaj anonim, prin secțiunea Consiliere online 

Răspunsuri prin intermediul grupului Întreabă un psiholog sau psihoterapeut online
Sunt mama a doi copii..o fata de 2 ani si un băiat de 7ani clasa 1.problema cea mare este la băiat. Pana sa apara fata a fost in centru atenției .mereu aveam timp de el si nu ii refuzăm nici o plăcere…bineinteles in limita bunului simt .a apărut fata si el sa schimbat in rau.eate foarte violent la scoala ..nu accepta sa fie înfrânt …sa i ia cineva scaunul sai arunce pe jos ceva vreun coleg căci imediat isi face dreptate singur .uneori isi salvează colegii de la bătaie..adica întreține atmosfera si nu o creează. A început să fie din ce in ce mai problematic si de fiecare dată când l-am certat sau pedepsit a facut cum trebuie 2 3 zile dupa a uitat. Eu nu sunt destul de drastică..si autoritatea o detine tatăl. Dacă m-am tot certat si pedepsit de nenumarate ori..el la un moment dat mia spus că dacă îl mai enervează colegii de la scoala o sasi taie gatu cu cuțitul.aceest lucru ma speriat și chiar nu mai stiu cum sa gestioneze situația .ajutatima va rog !
  • Bety Anghel
    Bety Anghel Buna ziua,
    Mi- aș dori sã am un sfat care sã dreagă totul imediat, dar nu este așa.
    Nu ne putem hazarda sâ dãm soluții farã sã cunoaștem clar problema din spatele comportamentului copilului.
    Ar putea fi o depresie, dar nu putem știi sigur decât după o evaluare psihologicã.
    Vâ recomand sã vã programați la un psiholog cu experiențã in lucrul cu copiii.
    Sãnãtate și numai bine!
  • Mihaela Selescu
    Mihaela Selescu Pedepsele și certurile nu pot duce undeva bun, mai ales în contextul acesta. Ele nu fac decât sa adâncească problema. Nu va invinovatesc ca le folosiți. Sunt foarte frecvent folosite de părinți pentru ca la fel am fost crescuți și noi și “uite ce bine am ajuns”. Și pentru ca putem vedea rapid îmbunătățiri în urma lor pentru ca acel copil acționează din frica de pedeapsa. Dar pe termen lung nu fac decât sa adâncească problemele emoționale, sa ducă la o relație mai puțin buna cu copilul și îl fac pe copil sa recurgă la minciuni și omisiuni pentru a evita pedeapsa.
    Are nevoie de mai multa înțelegere, blândețe. Am mai lucrat cu cazuri de acest gen și e nevoie de o schimbare în relația pe care o aveți cu el pentru ca aceste probleme de comportament sa se liniștească. Are niște nevoie neîndeplinite. Și chiar dacă v-ați străduit sa ii acordați în continuare aceleasi lucruri, poate v-au scăpat din vedere unele aspecte.
  • Mihaela Zaharia
    Mihaela Zaharia Baiatul tau pare foarte furios. Nu spui daca se poarta urat si cu sora lui sau doar cu colegii. Poate e furios pe ea ca a aparut si nu mai primeste el toata atentia si i se faceu toate placerile, dar nu isi permite sa fie violent cu ea, si atunci e cu colegii. Nu de pedepse si certuri are nevoie, ci are nevoie sa fie inteles. Are nevoie de o relatie deschisa, calda si spatiu in care sa fie acceptat exact asa cum e cu furiile lui, cu tristetle lui, cu fricile lui, cu pierderile lui. Ii prinde bine sa poata fi verbalizate si sa ii oferiti contextul si relatia securizanta in care sa faca asta. Altfel totul va escalada. E ca si cum ar fi o oala sub presiune, nu exista supapa pentru emotile si sentimentele lui (negative), nu are voie sa le exprime comportamental pentru ca e pedepsit (nici nu reuseste mult timp pentru ca nu poti sa pui capacul la o oala sub presiune mult timp) si nu i se da ocazia nici sa le exprime sanatos, verbal. Cel mai probabil are nevoie sa le exprime, sa fie ajutat sa le indentifice, sa planga, sa fie luat in brate, sa fie acceptat si inteles. El nu e vinovat si nu e rau. Nu e usor sa faceti asta daca abordarea educatiei este una traditionala (bazata pe certuri si pedepse pentru ca adultul are autoritatea si copilul trebuie doar sa asculte fiindca adultul stie cel mai bine). Dar va recomand cartile: Comunicarea-eficienta-cu copiii. Acasă și la școală și Rivalitatea dintre frați (Adele Faber) Daca va schimbati dvs in primul rand abordarea (si tatal lui) aveti sansa sa creati o relate frumoasa si apropiata intre voi toti. Succes!
  • Mihaela Zaharia
    Mihaela Zaharia Iar aici ai un articol pe care l-am scris eu mai demult: Fraţi fără rivalitate

Sunt o persoană rațională, știu cum să am grijă de mine și de cei din jurul meu, iar acest virus nu mă îngrijorează, însă problema mea este că am stat izolată 5 zile, astăzi am ieșit, am avut de rezolvat ceva și cum am ieșit, fără să intru în contact cu nimeni, am început să mă simt rău, m-a durut capul, mi s-a înfundat nasul. Cred ca devin paranoică.

Mesaj anonim, prin secțiunea Consiliere online 

Răspunsuri prin intermediul grupului Întreabă un psiholog sau psihoterapeut online

Buna , ma numesc A si am 18 ani , sunt diagnosticata cu anxietate sociala precizez asta in caz de are legatura cu problema pe care o voi descrie.
Este legat de subiectul intalnit peste tot , Covid 19 .
Eu in general sunt o persoana rationala si nu ascult tot ce se da la stiri stiu cum sa am grija de mine si de cei din jururl meu fara instrucțiuni iar acest virus nu ma îngrijorează insa problema mea este ca am stat izolata cam 5 zile fara sa ies deloc , in general nu sunt.o persoana sociala deci nu imi creeaza discomfort acest lucru insa am iesit astazi putin am avut de rezolvat ceva si cum am iesit fara sa intru in contact cu nimeni am început sa ma simt putin rau , ma durut capul mi s-a infundat nasul , cum s-ar zice simptome de raceala insa nu am cum sa racesc doar pentru ca am iesit o ora din casa , si m-am protejat pe maini si tot .
Nu inteleg de ce am starile astea ? Stiu ca am zis ca acest virus nu ma ingrijoreaza insa este ceva la care ma gandesc , si cred ca devin putin paranoica insa nu stiu daca ma simt asa din cauza gandului ca as putea lua ceva , sau daca ma simt asa pentru ca, am luat ceva sau daca ma simt asa pentru ca m-am expus la mediul exterior dupa o perioada lunga petrecuta in interior ? Ce parere aveti ?
  • Mihaiela Grimbovschi Avramescu
    Mihaiela Grimbovschi Avramescu Este normal ca după 5 zile în casă sa ai aceste simptome. Este descrisă astenia de primăvară, plus ca afara nu este foarte cald. Manifestările tale sunt perfect normale, nu ai motive de îngrijorare. Stai in casa si aeriseste foarte des. Asa te vei obișnui cu vremea de afara.
  • Cabinet Psihologic Teleman
    Cabinet Psihologic Teleman Felul in care ne simțim este in strânsă legătură cu ceea ce gândim acest fenomen numindu-se somatizare. Frica este un factor care accentuează senzatiile de stare de rau. Autosugestia bineinteles acționează asupra psihicului si a stării de bine in general. Gândește ca esti tânără și corpul tau are toate resursele necesare pt adaptare si de readaptare indiferent de virusuri. Găsește activitati in care mintea ta sa gandeasca pizitiv, subiecte care iti provoc stare de bine. Numai bine!
  • Psiholog Andreea Dumitrache
    Psiholog Andreea Dumitrache Buna, ai mentionat faptul ca ai un diagnostic..urmezi un tratament medicamentos, respectiv sedinte de consiliere psihologica? Ce simti ca te-ar ajuta sa gestionezi mai bine aceasta perioada? In ce mod ar fi diferita viata ta la momentul actual, daca nu ar exista aceasta problema medicala la nivel global (ex: cum s-ar desfasura o zi din viata ta)? Este suficient sa iti raspunzi tie la aceste intrebari. Ganduri bune!

Prietenul meu e cumpătat cu banii, aproape zgârcit. Cumpăra doar strictul necesar, aproape toți banii îi economisește. Nu mi-a facut cadou nici măcar de ziua mea. Îmi doresc să ne căsătorim, dar cum să-l fac să punem banii la comun, pentru că nu concep ideea de conturi separate într-o familie.

Mesaj anonim, prin secțiunea Psihoterapeut online 

Răspunsuri prin intermediul grupului Întreabă un psiholog sau psihoterapeut online
Buna ziua. Am 30 de ani si o relație cu un bărbat de aceeași vârstă. Avem o relație de aproximativ 1 an jumate. Problema mea e ca , el este foarte cumpătat cu banii, aproape zgârcit as spune. Cumpăra doar strictul necesar, cu toate ca are un venit mult mai mare ca al meu.Aproape toti banii ii economisește. De cand suntem impreuna, nu mi-a facut cadou nici macar de ziua mea. Incerc sa-l fac sa se schimbe prin puterea exemplului, cumparandu-i mici atenții cu diferite ocazii. Însă pana acum nu prea am reusit. Imi doresc sa ne căsătorim, deoarece are multe alte calități. Dar, gândul ca va avea conturi de care eu nu voi stii sau ca vom fii separat cu banii, nu-mi da pace. Nu sunt o persoana care risipește banii. Dar, daca vom fii o familie ,imi doresc sa avem banii la comun. Nu stiu cum sa deschid subiectul banilor, cum să-l fac să punem banii la comun, pt ca nu concep ideea de conturi separate într-o familie. Va rog ajutati-ma cu un sfat, cu argumente solide ,
deoarece banii sunt un subiect extrem de delicat si nu vreau sa se angajeze situatia.
  • Cristina Constantin, pagina de psihologie
    Cristina Constantin, pagina de psihologie Buna ziua! “Incerc sa îl fac sa se schimbe prin puterea exemplului” poate avea rezultate doar daca persoana este dispusă să se schimbe. Rolul dvs. in relatie nu este de a-l schimba pe partener. Însă, puteti deschide discutia, mai ales că aveti planuri de viitor alături de el. Ii comunicati exact ce se intampla, cum anume va simțiți în legătură cu această situație, ce temeri aveti. O relatie funcțională permite abordarea tuturor aspectelor care ii deranjează pe oricare dintre parteneri. Poate ca in urma discuției veti afla si ce anume il face pe partenerul dvs. sa fie atat de precaut, poate fi vorba despre experiențe trecute care si-au pus amprenta asupra acestui aspect. Puteti apela inclusiv la o consiliere de cuplu, daca ambii sunteti de acord. Mult succes!
  • Marilena Popa
    Marilena Popa Buna ziua, cred ca aspectul financiar este foarte important intr-o relatie, iar faptul ca nu puteti avea o discutie deschisa pe acest subiect cu partenerul dumenavoastra este un semnal de alarma important. “Zgarcenia” este o trasatura de caracter greu de “doborat”, este adanc inradacinata in personalitate si foarte rezistenta la schimbare, pentru ca este de cele mai multe ori un simptom egosinton- adica subiectul nu considera ca este ceva indezirabil, dimpotriva. Pe scurt, nu aveti sanse sa il “convingeti” sa nu mai fie zgarcit, daca va renunta la ceva din posesiile sale pretioase o va face in urma presiunilor si cu un mare resentiment. Pe de alta parte, banii “la comun” poate comporta mai multe grade. De exemplu un fond comun care sa acopere cheltuielile curente lunare plus altele pe care cadeti de comun acord (vacante, iesiri, etc) si fiecare conturi separare pentru ceea ce este in plus. Cred ca cel mai bine ar fi sa dechideti dumneavostra subiectul si sa va asumati toate consecintele ce ar putea decurge din astea.
  • Violeta Mancas
    Violeta Mancas Buna ziua,
    Banii semnifica puterea. Faptul ca el e zgarcit in relatia cu dvs. ma face sa cred ca sunteti o femeie puternica. Mai puternica decat el. Aceasta putere se poate referi la multe aspecte. E posibil ca singurul lui atu si fata de dvs. dar si fata de el jnsusi, este sa controleze finantele. Asta in cazul in care nu este o problema mai grava in ceea ce-l priveste. Unii barbati nu pot tolera femeile puternice. Fa “un pas in spate” si incearca sa observi daca partenerul si-a schimbat comportamentul fata de tine. Doar observa. Ulterior poti lua o decizie in legatura cu felul in care vei proceda ca sa iti fie bine.
    • Marilena Popa
      Marilena Popa Dati-mi voie sa nu fiu de acord cu dumneavoastră un aceasta privinta, barbatii care nu tolereaza “femeile puternice” nu intra in relatii cu ele.
  • Strambeanu Dorin
    Strambeanu Dorin Va pot relata,din “cealalta tabara” ca sa zic asa . Eu sunt destul de strans cu banii,mostenesc pe bunica mea paterna,care era de o zgarcenie de personaj de roman.In timp,m-am dat dupa sotie,si in cele din urma,sotia a ajuns sa controleze exclusiv cheltuielile. Aceasta zgarcenie,in cazul meu,are mai multi factori,nu stiu daca va ajuta aceste explicatii,sper ca da.Mediul familial,primul factor.Al 2 lea,situatia materiala precara,din tinerete.In partea opusa,sotia desi a dus o viata mai precara din punct de vedere material,decat mine, nu este zgarcita.Vreau sa zic prin asta,ca totusi nu un mediu cu lipsuri este hotarator.Insa,per ansamblu,daca ganditi la rece e bine ca unul din parteneri sa fie mai chibzuit,si sa existe niste resurse puse de-o parte.Legat de cadouri,tind sa cred ca e si ceva specific barbatilor,aceasta inabilitate de a face daruri.Vorbiti deschis cu partenerul,si incercati sa aflati ce anume determina aceasta zgarcenie.Poate motivatia de a strange niste bani are un sens pe termen lung,sa achizitioneze un bun,un imobil,un autoturism.Si multi dintre noi am fost intr-o astfel de situatie,devenind “zgarciti” , pt ca adunam banii,pt a achizitiona un bun.

    • Monica Enescu
      Monica Enescu Ce înseamnă pentru dvs conturi separate? Ce trezește în dvs acest lucru? Pentru ca mai întâi de toate e nevoie sa înțelegeți ce coardă sensibilă este atinsă la dvs și mai apoi să vedeți ce scenarii există la partener, în privința banilor.
    • Bety Anghel
      Bety Anghel Bunã ziua !
      Nimeni nu este perfect pe lumea asta și nici nu trebuie !
      Întrebarea este cu ce aspecte pe care nu le placem la celãlalt, am putea trãi o viațã, fãrã ca frustrarea noastrã sã atingã ,, masa criticã” ce duce la divorț?!
      Gândul cã- l veți schimba prin ,,puterea exemplului”, ar fi valabil dacã el ar fi copilul dv., nu partenerul dv.
      Discutați cu el in primul rând despre dãrnicie și lipsa ei, la modul general, apoi despre ,, prudența sa financiarã” in particular.
      Apoi, gândiți- vă dacã veți reuși( dv.! ) sã tolerați acest aspect pentru toatã viața, în cazul în care el nu se va schimba.
      Domnul sã vã lumineze !
    • Dan Cârlea
      Dan Cârlea Banii sunt un simbol aici, problema e ca el nu poate pune “totul” la comun, adica isi pastreaza o rezerva din “pana cand moartea ne va desparti”. Dvs. puteti doar sa va analizati personal si daca puteti iubi fara iluzia totalei reciprocitati atunci o veti face, daca nu, nu.
    • Mihaela Zaharia
      Mihaela Zaharia Asculta emisiunile cu Cezar Ionascu (si Oksana) pe youtube. Daca crezi ca te ajuta sa le asculte si el si apoi sa discutati pornind de la abordarea lui Cezar, sa vada si el ca exista barbati care gandesc exact invers si sa ajungeti apoi la o abordare comuna. Si poate ii prinde bine cartea Cele 5 limbaje ale iubiri, sa inteleaga ca cel putin pentru femei un limbaj prin care ele se simt iubite este cel al cadourilor, nu este un moft sau o pretentie, ci … pur si simplu asa stau lucrurile! 

      Sunt mamică, am un soţ iubitor, dar date fiind greutăţile din ţara noastră a mers pentru un trai mai bun în Franţa. Am venit la casa parintească, mai departe de oraş, îmi este frică de acest virus şi ajung până mă ia panica de tot, plâng de nu mai am aer şi vomit. Mă străduiesc să fiu bine pentru copilul meu, iar noaptea, când doarme, cedez.

      Mesaj anonim, prin secțiunea Psihoterapeut online 

      Răspunsuri prin intermediul grupului Întreabă un psiholog sau psihoterapeut online
      23/F
      Casatorita.
      Salut. Sunt mamica de fetiţă,am un soţ iubitor dat fiind faptul şi greutaţile din ţara noastră a mers pentru un trai mai bun în Franţa. La moment de departe ne încurajăm.
      Însă problema mea este somnul,prea multe gândurii negative,numai ştiu ce să fac. Ziua ma obosesc foarte foarte tare dar cum ajung noaptea în pat ma ia groaza, ma tem ca voi adormi si nu ma mai voi trezi,ca sa specific cu aceasta carantină,am venit la casa parinteasca,mai departe de oraş,îmi este frica de acest virus şi ajung până ma ia panica de tot şi plâng de numai am aer şi vomit. Ma tem recunosc ca am probleme am nevoie de ajutor însă la moment ne-am izolat de lume din cauza fricii. Îmi iubesc soţul şi cei apropiaţii nuştiu cum voi trece peste,ma stariu sa fiu bine pentru copilul meu,iar noaptea când doarme cedez.
      • Cabinet Psihologic Teleman
        Cabinet Psihologic Teleman Bună ziua! Trecem prin vremuri grele iar presiunea si stresul incertitudinii la ce va fi cauzează frica. Este nevoie sa faceti curat in gânduri. Avalanșa de gânduri disfuncționale duc la somatizare. Ori de câte ori vine un gând negativ încercați să îl conștientizati că este negativ si pur si simplu il lăsați să se duca ca ai cum ati privi de pe trotuar o mașină care trece. Încercați să respiratie conștient( respiratia diafragmatica-căutați pe youtube pașii acestei respiratii). Pt tot ceea ce va frământă încercați să căutați soluții sau alternative. Rămâneți în prezent si acționat doar pe principiul aici si acum. Încercați să nu vă maibalimentati cu știrile zilei care favorizează stresul. Căutați activități care vă plac si va tin ocupată într-un sens pozitiv. Sa nu uitam totusi ca “totul este trecator” viata este o călătorie depinde si de călător ce cale va urma! Toate bune va transmit!
      • Cătălin Nedelcu
        Cătălin Nedelcu Bună ziua. Din descrierea d-voastră pare că problema nu este atât de simplă, fiind compusă din mai multe elemente care ar trebui explorate în detaliu: epidemia și grijile (de moarte) pe care le aduce, relația la distanță cu soțul, întoarcerea în casa părinților… Recomand începerea unei psihoterapii (online, în această perioadă) pentru clarificarea situației și îmbunătățirea stării d-voastre emoționale. Vă stau la dispoziție în acest sens.

        Zi bună!

      • Psychology & Cognitive Behavioural Hypnotherapy
        Psychology & Cognitive Behavioural Hypnotherapy Buna! Imi pare rau ca treci printr-o experienta neplacuta. As vrea sa iti faci un scan intern in momentul de fata, din cap pana in picioare: observa orice senzatie din corp (i.e: furicaturi, te mananca pielea, ti-e prea cald/rece sau iti e bine, iti e foame/sete sau iti e ok). Odata indetificata senzatia, poti rezolva nevoia (te scarpini, te imbraci, etc.). Asta ajuta la aducerea gandului in prezent. Esti in siguranta.
        De asemenea, efect foarte bun il are tehnica descrisa de Cabinet Psihologic Teleman.
        Sunt mai multe tehnici care te pot ajuta. Foarte important este ca ai suportul familiei.
        Ofer sedinte online, te rog sa accesezi pagina mea pentru mai multe detalii.
      • Mihaela Zaharia
        Mihaela Zaharia Poti asculta seara la casti meditatii de pe youtube care sa te linisteasca. Si ai mai putea sa iti scrii gandurile negative pe care le ai si in dreptul fiecaruia sa scrii ce gand ai prefera sa ai in locul lui sau ce ai avea nevoie sa iti spuna o persoana care te iubeste si te-ar linisti. Dupa ce ai mai multe, inregisteaza-te pe telefon citindu-ti gandurile pozitive si asculta-te tu pe tine la casti inainte de a adormi, astfel “educandu-ti” si propriul inconstient, in timp …
      Loading
      consiliere psihologica gratuita