Mesaj anonim de pe www.terapeuti.ro:

Buna ziua.Am un copil in varsta de 11 ani.am divortat cand el avea un an si am incercat sa ii ofer o viata linistita si un exemplu cat mai bun.Acum simt ca nu il mai pot controla.Acasa are un caracter si la scoala sau in societate, isi schimba total comportamentul.Nu sunt de acord cu violenta si simt ca ma depaseste cumva situtia…

Din cate spuneti se pare ca a intrat in perioada preadolescentei. Care vine cu anumite modificari de comportament. Este drept ca, probabil si lipsa unei figuri paterne poate fi un factor care sa contribuie la acest gen de manifestare. Va recomand sa discutati mai in detaliu cu un terapeut, pentru a intelege cum sa gestionati situatia.

Daca veti cauta sa-l controlati nu veti ajunge la nici un rezultat, se va razvrati si mai tare.Gasiti modalitati de a coopera cu el, vorbiti cu el, asculati-i punctul de vedere, nevoile .Nu ati descris ce fel de comportament are acasa si cum e la scoala. O ipoteza:daca acasa are un ,, caracter"( adica bun , inteleg) , el se simte sub control, in societate va avea grija sa caute sa detina el controlul si se va manifesta ca atare.Un terapeut v- ar putea ajuta sa gestionati mai bine situatia si sa priviti lucrurile si din alta perspectiva.

Mesaj anonim de pe www.terapeuti.ro:

Salut ! Am 14 ani si sunt din Tulcea , parintii mei sunt divortati , eu locuind cu mama , tatal vitreg si sora mea mai mica . In ianuarie , va fi un concert in Bucuresti la care vreau sa ma duc cu o colega si cu sora ei . Tatal meu biologic m-a mintit de nenumarate ori : 1)Imi face camera la etajul 1 ( locuieste la casa ) cu luna , stele si soare . 2) Imi cumpara cal ( pe putin de 10 ori a zis chestia asta ) . 3) Din 2014 tot zice ca ma duce la un club hipic , sau la o cunostiinta care are cai , ca sa incalec . Faza e ca s-a casatorit cu o femeie ( ahem scorpie ) . El este foarte usor de manipulat , iar femeia aia il are la degetul mic . L-am sunat intr-o pauza la scoala ( mama ma lasa sa vorbesc cu el , dar nu vreau sa ma vada ca o fac ) si el m-a sunat in timpul orei . I-am scris ,,te sun la pauza , sunt in ora ,, l-am sunat si mi-a inchis . El este foarte rece cu mine , nu cred ca ma iubeste , l-am intrebat daca imi poate lua bilet ( la VIP este 300 lei ) si daca ma poate duce .
Inca nu mi-a raspuns , as vrea enorm de mult sa ma duca la acest concert dar nu stiu cum sa il fac sa accepte . Cred ca macar atat merit si eu …

Din ce descrii inteleg ca tata te iubeste , se gandeste cum sa te apropie de el( daca doreste sa iti faca camera ta , se gandeste sa iti cumpare cal, etc doar ca poate nu reuseste sa fie cu tine pe aceasi lungime de unda . Oare simte cumva ca incerci sa-l manipulezi? Incearca sa ai o relatie deschisa cu el , sa-ti petreci timp cu el , sa-l apreciezi pt ce poate sa faca pt tine, lasa-l sa-ti fie aproape ( e posibil sa simta ca il privesti doar ca pe o ,, sursa" de venit si incerci sa profiti de el???)

Mesaj anonim de pe www.terapeuti.ro:

Locuiesc in Italia de 8 ani impreuna cu sotia si fiul nostru.Sotia se ocupa de casa si de baiat, iar eu lucrez ca sofer de camion .Sunt plecat toata saptamana,doar in weekend pot fi acasa cu familia. Nu e deloc usor insa facem fata cheltuielilor si traim decent.Recent am descoperit ca sotia mea se intilneste cu altcineva .La inceput nu a recunoscut, apoi mi-a spus ca se intilneau doar sa vorbeasca, si ca eu sunt de vina ,ca sunt mereu plecat, si ca din punctul ei de vedere relatia noastra s-a racit de tot.Am convenit sa trecem peste acest episod si sa incercam sa ne refacem relatia. Cu toate astea,ea nu face nici un efort. E distanta , rece, indiferenta , iar eu sufar enorm ! O iubesc si vreau sa raminem impreuna, dar tot ce fac nu are nici un efect.Oare am gresit cind i-am iertat aventura ? Nu stiu ce sa fac. Mi-am schimbat programul de lucru si reusesc sa trec pe acasa si in cursul saptamanii.Ii spun mereu ca o iubesc si vreau sa ne crestem baiatul impreuna. Atitudinea ei ramine aceeasi,fara nici cea mai mica urma de afectiune.
Vreau sa imi recuceresc sotia ! Ce trebuie sa fac ? Sufletul mi-e frant de durere, umilit si inselat. Gandul ca ne-am putea desparti si astfel sa plece cu copilul, ma chinuie zi si noapte.
Va rog sa ma sfatuiti cum sa procedez ! Ce sa fac ca sa se indragosteasca iar de mine ? Cu cat insist mai mult, cu atit se indeparteaza mai tare.Oare mai sunt sanse sa fim iar o familie fericita ?
Va multumesc anticipat .

nu prea avem cum sa va ajutam. Nevoile Dvs. au implicatii puternice si se pare ca sotia nici nu prea vrea sa coopereze. Este o problema de cuplu/familie si trebuie discutata in doi; daca ne concentram doar pe ce ati putea face doar Dvs. pt a o recucerii, ma gandesc ca nu ar avea sanse prea mari sa se termine cu bine, in ideea ca ne-am ‘lupta cu morile de vant’. Ideal ar fi sa incepeti impreuna o consiliere si sa vedeti unde puteti ajunge. Mai mult de atat nu imi permit sa va spun, necunoscundu-va situatia intreaga. Dvs. o cunoasteti cel mai bine si nu pot decat sa va incurajez sa va straduiti mai departe, preferabil axati-va pe dialog mult. Succes!

Poate ca ar trebui sa-i propuneti sa faceti cateva sedinte de terapie/consiliere, in felul acesta, intr-un mediu securizat si neutru, va puteti spune fiecare ceea ce va deranjeaza cu adevarat, pentru ca in conditiile de pana acum, comunicarea dintre voi a avut de suferit. Nu disperati, atata timp cat nu va lasati coplesit de orgoliu si nu intrati in panica, fiind consecvent cu atitudinile pozitive catre ea, puteti sa o recastigati. Nu ati spus varsta copilului, dar el merita tot efortul din partea amandorura sa creasca cu parintii lui, atata timp cat este prioritatea voastra si ii doriti binele.

Mesaj anonim de pe www.terapeuti.ro:

Buna ziua, vreau sa va întreb daca poti avea grija, in siguranța de un copil de 1 an ai 6 luni daca ai diagnosticul de tulburare schizoafectiva de tip mixt cu mai multe internări.

avand in vedere diagnosticul si faptul ca au existat mai multe episoade de instabilitate ce au dus la diversele internari, din punct de vedere psihiatric nu este este recomandabila o asemenea sarcina.

Un copil mic e solicitant și destul de obositor și pentru o persoana fără probleme. Nu cred ca e recomandat pentru cineva cu probleme.

Problema de sanatate pe care o ai necesita multa atentie si un regim mai special de viata. Un copil mic solicita atentie permanenta, ceea ce ti-ar aduce un stres mare si aproape constant, care ar putea sa-ti dauneze sanatatii.

Mesaj anonim de pe www.terapeuti.ro:

Uneori rad ca proasta si sunt foarte negativista , mama ma lasat si nu ii pasa de mine .Stau cu tata cu bunica si cu fratele meu , mai mic
.M-am apucat de fumat si consider ca nimanui nu ii pasa de mine.Inaintea ma taiam si loam pastile. Ce sa fac pentru a fi mai pozitiva?

Vă recomand să mergei într-o terapie deoarece acest lucru are legătură cu abandonul mamei.
Cu stimă,
psih. Tiberiu Seeberger

pt inceput mergi si discuta cu un psiholog. Din modul in care ne-ai scris pare ca tratezi cu o oarecare usurinta faptul ca te taiai si luai pastile, un lucru destul de ingrijorator. Cum spune si colegul meu mai sus, cu siguranta ce simti are legatura cu mama ta si dinamica familiei in general. Curaj!

Cu siguranta, un psihoterapeut poate sa te ajute sa intelegi de ce "te taiai si luai pastile" si sa intelegi ca aceste obiceiuri nu sunt o solutie pentru a indeparta suferinta pe care o simti de cand te-a parasit mama. Tu nu esti vinovata cu nimic pentru gestul ei. Succes!

Mesaj anonim de pe www.terapeuti.ro:

-Pierderea familiei biolgice
-Mate-Info
-18 ani
-It-ist
Nu au existat
-FAmilia mea de aici este ok , nu am nici o problema momentan
-Istoricul meu e unul trist, ( 2 internari in psihiatrie dar fara folos, si peste 100 de sedinte la psiholog)
Si tot la moarte ma gandesc

Buna ziua ! Am si eu o problema, in cateva luni o sa am examenul teoretic la scoala de soferi, si toata familia pune presiune pe mine, sa o iau din prima, si sala si orasul, si pun atata presiune pe mine, incat intr-o seara le-am zis ca daca nu iau sala cum doresc ei o sa ma sinucid, si din pacate ma gandesc din ce in ce mai mult s-o fac, m-am izolat de toti prietenii de tot, nu mai vorbesc cu nimeni, stau in casa toata ziua si fac chestionare pana imi lacrimeaza ochii, la scoala am ajuns sa nu ma mai duc pentru ca nu mai pot sa ma concentrez, am o stare foarte anxioasa, de exemplu atunci cand fac un chestionar si nu stiu o intrebare imi vine sa dau cu ce am la mana, si da cu partea cu sinuciderea am avut multe tentative dar niciuna reusita din pacate, oare sunt din nou in depresie? Help Me

Bună ziua. Ați încercat să vorbiți cu familia despre aceste lucruri? De ce ați fost internat la psihiatrie?
Cu stimă,
psih. Tiberiu Seeberger

luarea unui examen este un stres in sine, plus efortul de a invata pt acel examen. Fa totul in ritmul tau pt ca tu o sa conduci, nu familia, iar ei trebuie sa priceapa acest lucru! Pe de alta parte ai intrebari de ordin medical si ma gandesc ca ar fi bine sa ceri parerea unui alt psihiatru si psihoterapeut. Dupa atata timp si sedinte ineficiente (asa cum spui tu) este clar ca trebuie schimbata metoda de abordare. Curaj si succes!

Ai spus ca – in cateva luni o sa ai examen.. insa tu stai in casa toata ziua sa faci chestionare, eu zic ca pui prea multa presiune pe tine, deoarece te lasi influentat de cei din jur. Cu cat este presiunea mai mare cu atat concentrarea ta o sa fie mai grea. Dute la scoala si fa ce face un adolescent, asa te vei relaxa si o sa vezi ca si atentia ta o sa fie mult mai buna. Carnetul de conducere este doar un accesoriu pentru moment (ma refer la faptul ca nu este vital pentru tine). Permite-ti tie sa gresesti si nu mai incerca sa fi perfect pentru altii. in legatura cu gandurile negative pe care le ai, te sfatuiesc si eu sa mergi la alt psihiatru si sa incerci alta metoda de psihoterapie, te asigur ca merita efortul. Bafta!

Si daca nu iei!? Ce se intampla? Se sfarseste lumea? Eu elev imiment cu participarea la multe olimpiade chiar cu premi la mate am picat bacul. Da am plans am suferit dar am invatat daca o sa cazi ca trebuie sa te ridici si sa mergi mai departe. Si ca viata e al naibi de frumoasa. A da am fost in posturade sinucigas si crezi ca ma ajutat? Nu. Am facut multa terapie si am zis gata am ce invata de la viata
Cazi te ridici! Esuezi mai incerci si tot asa

Din pacate parintii tai ar trebui sa mearga psihoterqpie. explicatiile le-au dat antevorbitoarii mei…

Mesaj anonim de pe www.terapeuti.ro:

Eu sunt un copil de 13 ani si de 2 ani m-am mutat in londra si in at aici la scoala este frumos Dar Nu prea am prietenii.Eu locuiesc impreuna cu mama mea iar tatal meu sta tot in anglia doar ca Nu in londra si eu merg in vacanta la el si acolo este foarte frumos si Cand trebuie sa plac acasa si Cand ajung acasa plang foarte mult ca la el am multe prietene si este foarte frumos am si o sora mai mica cu care sa ma joc iar la mine acasa see foarte plictisitor perioada asta de plans dureasa de obiceii 2-3 săptămâni va rog frumos ajutați-ma cu ceva ,va mulțumesc

discuta cu parintii tai sa te lase mai mult la tatal tau. Sanatatea ta mintala si emotionala sunt mai importante! Curaj si succes!

Incearca sa-ti faci prieteni noi. Asta te v-a ajuta. Succes!