Mesaj anonim de pe www.terapeuti.ro:

Buna ziua, ma numesc Dana si am 21 de ani. Am o relație de 1 an cu un băiat in vârsta de 27 de ani care are un copil rezultat dintr o relație anterioară.la început nu am știut ce implica acest copil, dar pe parcurs lucrurile s au agravat pentru mine. Nu pot accepta acest copil cu toate ca știu ca nu are nicio vina.. Nu ma obișnuiesc cu gândul ca iubitul meu este tatăl copilului altei femei.atunci cand copilul este in prezenta iubitului meu sunt geloasa pe orice gest de afecțiune pe care iubitul meu i-l face fata de copil. Ma gândesc cum va evolua relația noastră si ce loc va avea copilul in viața lui si dacă va avea anumite pretenții atunci cand va creste, dacă va vrea sa se mute la tatăl lui si multe alte gânduri care nu mi dau pace. Iubitul meu nu vrea sa renunțe cu orice preț la acest copil cu toate ca nu si la dorit si ca nu este nici măcar pe numele lui. Va rog da ți mi un sfat si ajutați ma sa gestionez aceasta situație. Va mulțumesc.

Lucrurile devin complicate atunci cand exista un copil in viata partenerului. Insa, nu puteti nega prezenta acestuia. Daca va place acest om va trebui sa il acceptati asa cum este, cu acest copil care va face parte din viata sa si automat-daca ramaneti imreuna- si din a dvs. Sigur ca va puteti gandi la cum va fi in viitor, insa nu intotdeauna lucrurile au loc asa cum ni le imaginam. Deci, dvs. trebuie sa descoperiti cum puteti gestiona situatia. Daca nu puteti de una singura va recomand cateva sedinte de dezvoltare personala.

E de apreciat partenerul tau ca isi asuma rolul de tata si chiar daca nu l-a dorit cum spui tu ,si-a asumat responsabilitatea.E absurd sa astepti ca acest copil sa se indeparteze de tata sau invers.Poate ar trebui sa faci duferenta intre iubirea tata -copil e diferita de iubirea in cuplu.De fapt cred ca e greu sa accepti ca acest copil primeste atentie .Oare in copilarie ai fost mai mult in centrul atentiei familiei?( ar putea fi o ipoteza ca nu reusesti sa gestionezi situatia?)Te-ar ajuta sa te intelegi mai bine intr-o terapie.Mult succes!

Mesaj anonim de pe www.terapeuti.ro:

Buna ziua, am 18 ani la fel ca si iubitul meu si suntem impreuna de un an si doua luni . Totul a mers bine intre noi , el pentru mine este primul si aici ma refer la faptul ca el e a fost cel care "mi a rapit "virginitatea . Cu 2 luni in urma am trecut prin o perioada mai dificila , am fost la mare distanta unul de altul timp de trei saptamani . Fiind in vacanta in Turcia cu o prietena care isi luase si iubitul si vazandu i zilnic mi s a facut dor de afectiune dar iubitul meu , George , devenea din ce in ce mai sec cu mine asa ca m am sarutat cu un turc . Dupa a urmat o cearta legata de infidelitate si am crezut ca totul se va termina si am repetat greseala sarutandu ma cu alt baiat . Am ajuns in Bucuresti si timp de doua saptamani m a batut la cap sa i spun daca s a intamplat ceva in Turcia , evident l am mintit si i am spus ca nu am avut legatura cu nimeni , insa intr o zi n am mai rezistat si i am spus jumate din poveste , insa nu s a lasat si mi a sunat prietena cu care am
fost in turcia si a spus tot . Evident am terminat prietenia cu fata aia , deoarece ea a reusit sa ma influenteze sa fac ce am facut in vacanta . Dupa asta au urmat doua saptamni in care s a despartit de mine de vro cinci ori si impacandu se cu mine bagand ca motiv ca "ma iubeste si ca nu vrea sa ma omor " .Eu sunt foarte depresiva de mica deoarece am avut probleme cu parintii mei care deseori ma bateau iar prietenii mei ma excludeau din orice ajungad sa ma inchid in mine si sa mi fac rau , am ajuns sa am taieturi pe maini si luam pastile dorindu-mi sa mor cat mai repede .In momentele cand s a despartit de mine lesinam in fata lui si plangeam ba chiar m am lungit pe asfalt si nu puteam sa ma mai ridic , cand ajungeam acasa ma dadeam cu capu de tot ce apucam , nu mancam , dormeam goala cu geamul deschis , stateam in ploaie cu capul gol si face tot posibilul sa mi fac rau deoarece asa ma simteam mai bine .Am avut n discutii cu el pe tema asta si i am aratat cat regret si el continua
sa ma jigneasca , imi zice ca sunt tarfa , ca sunt un nimic , ca sunt cea mai mare mincinoasa , prietenii lui ma exclud si nu ma vor prin preajma , uneori are momente cand ma da dracu si ma injura in ultimul hal si alteori cand ma iubeste . Imi reproseaza ca acolo in turcia m am culcat cu altii barbati desi nu e adevarat .. ok inteleg ca ii e greu sa poata trece peste asta , dar imi aduce aminte zilnic si ma face tarfa si prefacuta , dar ma iubeste si nu poate renunta la mine . Stiu ca relatia asta e greu de refacut si ca am stricat o rau ,si stiu ca mai sunt si altii baieti ca poate ar fi mai bine sa o termin , dar fara el innebunesc . Pur si simplu oricat si ar bate joc de mine nu pot sa o fac , prea m am obijnuit cu el . De doua luni incerc sa repar relatia , fac tot feluri de lucruri pe care inainte nu le faceam , fac sacrificii enorme si el nu vede deloc asta , doar imi tranteste un " apreciez " si gata in rest cum fac ceva greit cum imi reproseaza si ajunge iar la faza cu inselatul . Sa mai incerc sa repar relatia ? sa ma despart de el ? Cred totusi ca mi e frica de singuratate sau chiar nu stiu ce e cu mine , va rog ajutati ma …

ipoteza mea este ca probabil, inconstient, aplici acelasi patern de autovatamare si pastrand aceasta relatie. Ma ingrijoreaza ce ne-ai povestit despre comportamentele tale din trecut si iti recomand sa nu le lasi neabordate psihoterapeutic. Nu iti fac aceasta recomandare pt a-mi promova domeniul profesional ci pt ca stiu ca daca iti echilibrezi trecutul, viitorul ‘iti va sta la picioare". Curaj si succes!

luati o pauza la naiba, ce e asa mare tragedie? asteapta sa ii treaca supararea si dupa aia va impacati sau nu. si nu o zic numai asa, ceva similar s-a intamplat si intre prietenul meu si mine, cu ceva vreme in urma, si crede-ma, acum imi doresc din tot sufletul sa fi luat o pauza atunci, de ce? pentru ca daca ramai cu el, o sa profite de orice ocazie sa se ia de tine si sa-ti aminteasca. asa, daca luati o pauza, nu are ocazia asta, stai si tu mai linistita si intre timp, in cateva luni pana la un an daca e incapatanat tare, o sa ii vina si lui mintile in cap si o sa realizeze ca nu s-a intamplat mare lucru. si daca i se face si dor de tine e si mai bine, o sa vina la tine cu gand de impacare, pregatit sa uite tot ce s-a intamplat, pentru ca repet, nu s-a intamplat mare lucru. adica, acum ca sentimentele sunt aprinse te poti gandi ca s-a intamplat cine stie ce, dar, daca privesti mai bine lucrurile, ce s-a intamplat de fapt? te-ai SARUTAT cu doi baieti. da-o-ncolo de treaba, ca daca faceai sex era una, si nici atunci nu ar fi trebuit sa-ti bati atata capul, adica, ai facut-o, asta ai simtit sa faci, va despartiti si gata, i-a trece supararea si tie ciuda, ce mare lucru. tu numai te-ai sarutat, sa fim seriosi, despre ce vorbim aici….. sunteti tineri, la naiba, cand o sa fiti amandoi mai copti la minte o sa radeti de cele intamplate, in primul rand ca te-ai sarutat cu baietii respectivi, ceea ce e iarasi un avant al tineretii, si in al doilea rand ca v-ati suparat amandoi atat de tare. pana la urma, sunteti tineri, amandoi aveti dreptul sa faceti greseli se intampla, nu stii niciodata ce iti rezerva viata. o sa cresti si o sa fii mai coapta si o sa procedezi altfel dupa aia, cum simti tu ca e mai bine. de unde sa stii tu la varsta asta de exemplu ca daca prietenul tau e distant cu tine ar fi indicat sa aveti o discutie serioasa dar plina de intelegere si axata pe gasirea de solutii? hai nu mai fii asa dura cu tine. sfatul meu, ia o pauza cat mai repede. cu cat iei mai repede o pauza, cu atat te scutesti mai repede de toate lucrurile pe care prietenul tau simte nevoia sa ti le spuna. nu ai nevoie de asa ceva. nu esti nici curva, nici tarfa, nici ce mai are el de spus pe tema asta, asa ca, de ce sa-ti bati capul? axeaza-te si tu pe scoala, pe bac, pe facultate, citeste o carte, iesi cu prietenele in oras, fa ceva

Nu suntem in masura sa iti spunem ce sa faci, dar putem sa te indrumam. Chiar daca el a fost primul, nu trebuie sa fie si ultimul. Ai 18 ani, o varsta frumoasa, o varsta la care poti sa iti imaginezi cum ar putea arata relatia perfecta pentru tine. Oare iti doresti o relatie tumultoasa? Trecutul tau iti influenteaza in mare masura prezentul, dar ce e de facut cu viitorul? O psihoterapie iti poate fi de mare ajutor. Curaj, viata poate sa iti ofere mult mai multe lucruri frumoase, nu iti fie frica sa le descoperi!

Mesaj anonim de pe www.terapeuti.ro:

Buna ziua! Am o problema mai delicata pe care nu stiu cum sa o abordez. Am o relatie de aproape 5 ani cu un baiat care desi nu recunoaste, are multe probleme. Este genul de baiat care vrea sa para arogant, superior in orice, nu isi arata niciodata partile sensibile, nu vrea sa para deloc vulnerabil in fata mea sau oricarui altcineva. Am reusit insa o singura data, recent, sa scot de la el mai multe informatii pe care nu le stiam pana in acest moment. Si anume ca nu e multumit de relatia pe care o are cu ai lui, pe scurt, se simte neglijat de ei. Problema e urmatoarea: se invarte intr-un anturaj prost. Are niste prieteni din copilarie, care in momentul de fata la varsta de 21-22 de ani nu au reusit sa realizeze nimic in viata. Nu au BAC-ul luat, nu urmeaza vreo scoala, nu lucreaza, etc. Stiam ca mai fumeaza iarba cu ei, insa astazi am avut acces la laptopul lui, de unde am aflat ca are de gand sa incerce si cocaina cu ei. M-a socat teribil acest gand si nu stiu cum sa fac sa ii
explic ca nu e deloc in regula ce are de gand sa faca. El este un baiat inteligent, ambitios, urmeaza facultatea de drept, are planuri mari de viitor, si nu pot permite sa cada in acest fel. Cum sa fac? S-ar supara foarte tare daca ar afla ca i-am umblat in laptop. Dar anturajul acela pe care il are nu e deloc sanatos, sunt prietenii lui din copilarie si nu pot sa ii interzic sa ii vada, dar cum sa il fac sa inteleaga ca se indreapta intr-o directie foarte gresita? Va rog sa imi dati un sfat exact despre cum sa abordez situatia. Sunt foarte ingrijorata. Va multumesc anticipat si va doresc o zi minunata!

spune-i exact ce simti cu riscul de a-l supara. Daca nu vrea sa inteleaga ca are o problema sau ca risca o viata cu probleme, atunci nu avem cum sa il fortam. Daca are capul pe umeri, tinand cont de relatia cu parintii lui si consumul de droguri(?) cea mai eficienta metoda ar fi discutia cu un psihoterapeut. Tu ca prietena esti mult prea subiectiva pt a judeca ‘la rece’ in aceasta situatie. Incurajeaza-l sa discute despre ce il framanta, nu sa se refugieze in anturaje nocive sau sa dea frau liber unor adictii. Sper ca o sa fie suficient de deschis. Succes!

Tu nu poti sa-i rezolvi problemele, poti sa-l incurajezi sa apeleze la un terapeut pt a-si rezolva singur problemele. Imbunatatirea relatiei cu parintii il poate ajuta f mult sa se rupa de anturaj.In anturaj gaseste ceea ce nu gaseste in familie???

Mesaj anonim de pe www.terapeuti.ro:

Buna ziua as avea mare nevoie se sfatul dvs,am o fetita de 6 luni inca ne luptam cu colici sa zic asa,plansete urlete eu suny singura nu am nici un ajutor sotul e la munca si cu mare durere in suflet ca zic ca nu ami rezist,nu mai suport sa aud ca plange si de multe ori zbier la ea si nu ma pot controla imi pare nespus de rau dupa…,dar nu stiu cum sa ma abtin.Si ma gandesc ca asta poate are si ceva cu,copilaria mea am crescut in urlete si tipete.Nu vreau sa fac la fel sa nu ma intelegeti gresit imi iubesc copilu doar ca simt ca nu mai pot uneori.As fi consultat de mult un terapeut dar nu pot pt ca sunt in alta tara si nu prea inteleg tot deci am nevoie de sfatul dvs cum sa fac sa ma controlez?va multumesc din suflet

aveti nevoie de sustinere… de o alta persoana ca re sa va preia din activitati pt a va putea odihni. Este bine ca realizati ce se intampla insa poate in situatia data, daca nici sotul, nici altcineva nu va poate fi fizic aproape, poate ar fi bine sa va ganditi la a va intoarce si creste copilul in tara o vreme. Curaj!

Exista varianta de terapie via Skype. Mare atenție la reacțiile dvs, sa nu aive legătură cu reacția post-natala.

Multe mame trec prin stadiul asta de oboseala chiar dacă au ajutor din partea familiei. Abia la 9-12 luni după naștere se mai liniștesc hormonii. Insa încercați sa va mențineți calmul și în momentul în care copilul are crizele de plâns încercați sa ii distrugeți atenția sau sa ieșiți cu ea afara (marea majoritate se calmează afara). Iar la vârsta ei e posibil sa va luptați cu dinții nu cu colicii. Gândiți pozitiv ca în jurul vârstei de un an plânsul acesta încetează.

Esti epuizata si ai nevoie de un sprijin de 3-4 ore pe zi ca sa te poti odihni. Psihoterapia te-ar ajuta mult. Daca chiar iti doresti o poti face pe skype. Sunt romanii din strainatate care recurg cu succes la aceasta modalitate. Succes!

Mesaj anonim de pe www.terapeuti.ro:Buna ziua! Numele meu este Vlad,am 25 de ani si de un an si jumatate ma confrunt cu niste stari foarte urate si ciudate la care nu gasesc niciun raspuns! Povestea a inceput intr-o noapte cand incercand sa adorm m-a luat o stare de amorteala in tot corpul,moment in care m-am ridicat rapid din pat cu o sperietura foarte mare.In momentul acela simteam ca in secundele urmatoare o sa mor,ca nu imi mai bate inima,ca mi s-au umflat mainile si picioarele etc. M-am imbracat si am mers la urgente,insa dupa analizele efectuate doctorii nu au gasit nimic.Nu am fost prea sigur de raspuns si am continuat sa fac in continuare analize si consultatii la diferiti doctori (cardiologie, neurologie, endocrinologie, oftalmologie,) singurele probleme gasite find un hemibloc de ramura stanga si leucocitele putin marite! Vreau sa precizez ca de atunci in colo am o gramada de simptome ciudate, cum ar fi : parca nu inspir destul aer in piept,senzatie de ameteala, mi se pare ca nu imi circula sangele normal prin corp, am spasme musculare in tot corpul foarte des si insomnii aproape in fiecare seara(adorm foarte greu si ma trezesc de multe ori) insa ce ma dearanjeaza cel mai tare e ca in ultimul timp am observat un usor tremur al capului cand ma uit in oglinda,iar cand intorc capul parca ma ia o ameteala si tresar putin.Tin sa precizez ca acum trei ani am avut un doua decese in familie plus un accident de masina care m-a cam speriat!As dori foarte mult un raspuns la aceasta mare problema a mea daca se poate.Va multumesc!

Este posibil ca evenimentele prin care ati trecut sa va fi afectat mai mult decat credeti. Si probabil ca o situatie curenta a activat anumite stari de panica. Daca din punct de vedere medical totul este ok apelati la un terapeut pentru a intelege ce se intampla si a gasi solutia de a iesi din aceasta stare.

Recomandarea este psihoterapie. Nu pierde timpul, el nu curge in favoarea ta. Succes@

Psihoterapie urgent!

nu cred ca psihoterapia iti va ajuta; eu m-as apuca sa investighez sistemul endocrin, ca acolo par a fi ceva probleme; timusul si nu numai… bafta!

Atac de panica

Dacă s-au exclus posibilele cauze fiziologice mergeți la psihoterapie. Din ce descrieți este foarte probabil sa fie manifestări psihosomatice.

Cred ca ar trebui sa investigati mai mult aspectul mentionat mai sus, hemiblocul de ram stang, astfel incat sa se determine daca este poate o manifestare tranzitorie si cat de frecventa este. Nu neglijati insa, nici aspectul psihoterapiei, pentru ca sufletul si corpul sunt o unitate si de multe ori problemele sufletesti dureroase, isi gasesc la unii oameni manifestare, isi gasesc un “glas” in simptome fiziologice. Vorbind cu cineva specializat, care va stii sa asculte si care eventual sa va propuna anumite indicatii, in mod sigur va va ajuta sa regasiti pacea interioara, sa va puteti relaxa si sa va odihniti din nou. Sunteti o persoana tanara, dar care a trecut in ultimii ani printr-o suita de evenimente destul de dificile. Nu ne-ati spus cum ati reusit sa mergeti mai departe, dar cred ca ar merita sa vorbiti cu cineva despre aceste incercari, cat si despre situatia din prezent. Solicitati medicului de familie o trimitere catre un psihoterapeut. Mult succes! Aveti incredere in dvs si corpul dvs, cu putin ajutor si rabdare veti reusi sa treceti si peste aceasta etapa din viata dvs.

Mesaj anonim de pe www.terapeuti.ro:Buna seara,
Am o problema in relatie. De 5 luni stau impreuna cu iubitul meu, si avem o relatie aproximativ un an.
De curand am descoperit arhivate pe un hard extern un numar foarte mare (cam 1000) de poze si filmulete cu fete dezbracate, sau in care apare si el si au relatii sexuale. Nu am cautat intentionat. Acel hard era conectat la TV pentru ca ne uitam amandoi la filme si seriale de pe el. Si le-am gasit cand cautam un film. A fost foarte nervos cand am adus asta in discutie, acuzandu-ma ca am intrat in intimitatea lui si ca nu il respect. Acele poze si clipuri erau de dinainte de a fi noi impreuna. Erau unele poze doar din noiembrie 2015. Mi-a promis ca a doua zi le vom sterge impreuna, deoarece trebuia sa mergem in tura de noapte la lucru atunci si nu am mai avut timp. Insa el a spus ca le-a sters la lucru singur ca ii stateau pe cap. I-am zis ca vreau sa vad si sa ma asigur ca nu mai are si alte poze de genul asta de cand suntem impreuna pe calculator. A refuzat, zicand ca nu vrea sa vad ce are pe acolo ca cine stie ce gasesc, poate sunt poze vechi si eu o sa ma enervez si ne certam iar
si mi-a promis ca el nu isi bate joc de mine si ca de cand suntem impreuna nu mai are nimic si nu a mai avut cu nicio femeie nicio conversatie cu tenta sexuala si nici nu a mai strans poze de pe net. Sincer va spun, ce avea adunat acolo e socant.
Cand am ajuns acasa dupa tura de noapte el a trebuit sa plece de acasa cu ceva treaba prin oras. Eu cand m-am trezit nu m-am putut abtine si am cautat in laptop si pe hardul acela extern sa vad ce mai are si sa nu ma minta. Am mai gasit inca un hard extern in rucsacul unde avea laptopul. Intr-adevar de pe acela de pe care a zis ca le-a sters, le-a sters. Insa le-a copiat pe celalalt, pe care mai avea si alte poze din ianuarie anul acesta. In laptop am gasit foldere cu poze de genul acesta si mai recente. Am cautat si in istoricul lui si am gasit cum se uita la site-uri porno si de videochat, si apoi cauta dupa nume pe facebook femeile care ii placeau si sa vada daca sunt din orasul unde stam noi. Nu vreau sa par nebuna, dar pe masura ce vedeam ca se adanceste minciuna, am vrut sa vad pana unde a mers toata situatia. Am facut cateva poze cu telefonul la ce am gasit, in cazul in care le-ar fi sters. Seara cand s-a intors, dupa ce a lungit discutiile si s-a plans ca e obosit pana la miezul noptii, a acceptat sa imi arate ce are pe laptop si pe memoria aceea externa pe care am gasit prima data pozele urate. In timp ce deschidea laptopul m-a trimis dupa memoria externa ca o “uitase” in sufragerie. El nu stia ca stiu si de existenta celei de-a doua memorii. Si am facut pe proasta si am zis “Uite ce am gasit. Hai sa ne uitam si pe asta daca tot ne uitam sa se termine odata.” S-a enervat si a zis ca de unde am scos-o si ca de ce sa ne uitam si pe aia, ca am zis ca doar laptopul si cealalta. Nu imi mai ajunge?
Cand m-am intors fisierul acela, cel mai recent, din laptop nu mai era. Il stersese si ramasese pe desktop un spatiu gol. Am intrebat de ce era acolo spatiul acela gol, ca arata ca si cum ar fi trebuit sa fie un fisier. Mi-a zis “Ce ai? Esti nebuna? Nu vezi ca toate sunt dezordonate pe aici?”. Am zis bun, macar o sa deschidem cealalta memorie si poate atunci nu ma mai minte si recunoaste. Dupa ce mi-a aratat ca nu are nimic pe primul hard extern si pe laptop, i-am zis ca hai sa o vedem si pe asta. Era nervos tare si tot insista ca l-am dezamagit, ca vin si il calc asa in picioare, il tratez ca pe ultimul om, si ca daca el imi spune ca nu e nimic acolo de cand e cu mine de ce nu il cred? Si eu i-am spus ca singura metoda prin care pot sa cred este sa vad cu ochii mei. Dupa multe insistente si tipete, ne-am inteles ca sa imi arate doar doua trei foldere si a deschis-o. Dar mi-a aratat din doua foldere ce poze a vrut el, bineinteles si cand am zis ca pe al treilea vreau sa il aleg eu,
si l-am ales pe acela in care erau pozele pe care a zis ca le-a sters si nu a facut-o, s-a crizat, a inchis laptopul si iar se lua de mine ca ce fac eu pe comandantul aici?. Ne-am certat urat, cam pana la 2 dimineata. Fiindu-mi frica sa nu stearga de pe memoria aceea, am pus-o sub perna si am vrut sa dorm. Cam peste o ora a venit si mi-a cerut-o ca avea nevoie sa ia ceva poze de pe ea. I-am dat-o si am mers cu el sa vad. In acel moment a luat niste virusi de pe calculator si a doua zi nu am mai putut vedea nimic de pe ea, desi vruse sa imi arate. Eu am mers la lucru si cand m-am intors am luat decizia sa ii arat tot ce am gasit si sa ii spun tot ce stiu. Am pus 2 scaune fata in fata si i-am spus ca vreau sa avem o discutie calma. I-am trimis si lui pe telefon pe rand pozele ce le aveam si l-am intrebat la fiecare de ce m-a mintit, i-am zis ca desi ma facea nebuna si ca ce cred eu?ca le copiaza dintr-un loc in altul?, exact asta a facut. Nu a avut o explicatie. Si a inceput sa imi
zica, ca le-a lasat intentionat acolo si stia ca o sa ma uit prin ele. Nu cred asta. Intr-un final a inceput sa imi dea o explicatie…Ca asta e o latura de-a lui din trecut, mai obsesiva cumva si ca din momentul cand am luat decizia sa ne mutam impreuna nu a mai simtit nevoia sa se uite la poze de genul sau sa vorbeasca cu fete si sa le ceara poze. A zis ca totusi din septembrie incoace eu m-am schimbat, relatia noastra sexuala a inceput sa nu mai existe, ca el a incercat sa imi bata apropouri si sa mai traga de mine, dar eu nu reactionam si nu ma prindeam. Mi-a zis ca a inceput sa se simta urat si gras, nedori si ca nu ma satisface. Dar ca niciodata nu a putut sa imi spuna direct care este problema, sa nu ma supar, nu stia cum sa ma abordeze. Mi-a zis ca a realizat ca singura cale sa salveze ceva e sa imi explice adevarul si ca el e in stare sa treaca peste faptul ca i-am violat intimitatea si ca practic am facut o infractiune, si ca din punctul lui de vedere putem trece peste.
Eu in schimb nu stiu daca pot spune acelasi lucru. Sunt foarte indecisa si nu reusesc nicium sa gandesc la rece. Simt ca orice as alege, sa raman sau sa plec, o sa regret ceva. Desi a facut multe lucruri pentru mine, asta mi se pare grav.
Ce sfat imi puteti da?
Am putea rezolva problema asta sau ar fi mai bine pentru mine sa plec?
Nu stiu ce sa fac pentru ca el chiar a pus relatia noastra in pericol pastrand si ascunzand aceste poze…Nu s-a comportat ciudat cu mine de-a lungul timpului, e dragastos si imi spune ca ma iubeste, si ne alintam. Dar totusi astea le facea pe la spatele meu. Nu stiu ce sa cred….

eu cred ca aveti amandoi dreptate, insa daca tu nu poti trece peste atunci este clar ca trebuie sa iei o decizie (fie ca intelegi sau nu motivul faptelor sale). Nu avem cum sa iti spunem, noi cei din afara, CE sa faci in aceasta situatie. Teoretic ati putea rezolva orice problema cu suficienta deschidere, insa asta ramane la fiecare dintre voi. Succes!

Mesaj anonim de pe www.terapeuti.ro:

Buna ziua,
Acum o luna am ramas insarcinata, sotul meu nu se simnte pregatit sa avem acest copil dar eu mi-l doresc enorm.Acest lucru a generat un conflict.El acum imi imputa faptul ca avem probleme sexuale(le aveam inainte de a ramane insarcinata – in mare parte vina mea, am libidou scazut,muncesc mult si pun sexul pe un plan secund). Avem discutii interminabile si obositoare pentru a ajunge la un consens, simnt ca ii fac rau si lui si mie dar in acelasi timp simnt ca nu tine de mine sa ma schimb. Ce ma sfatuiti pentru ca vreau sa-i pastez pe ambii si sotul si copilul?

pare sa fie nevoie de o schimbare a intregului mod de relationare, caz in care amandoi veti fi nevoiti sa va schimbati paradigma existentiala, totusi apare copilul. Mergeti la o consiliere de cuplu si incercati sa descalciti acest impas. Succes!

Bună ziua. Un copil este o decizie a ambilor părinți. Cum ar arăta viața dumneavoastră având un copil pe care soțul nu îl dorește?
Cu stimă,
Psih Tiberiu Seeberger

Dacă vi doriţi pe amândoi atunci e simplu! Îi păstraţi pe amândoi! În ceea ce privește "simt că nu ţine de mine" vă înțeleg. Tine de soţ? Cum ar fi dacă ar ţine de dumneavoastră?

Ce inseamna cuplul pt d-voastra? Aveti planuri comune? Tineti cont unul de celalalt, de viitorul copil? O terapie de cuplu v-ar ajuta sa va gasiti raspunsuri.Succes!

Mesaj anonim de pe www.terapeuti.ro:

Intr-o vizita in famile, i-am gasit pe copii (baiatul nostru de 8 ani si baiatul gazdei de 13 ani ) sub plapuma. I-am intrebat ce fac acolo…au zis ca se joaca, dar mi-au parut forte speriati si baiatul gazdei a tras plapuma peste el.Le-am zis sa iese de acolo si sa se joace cu altceva…dar nu am avut curajul sa trag plapuma sa vad daca e ceea ce gandeam eu…Acasa am ´´tras de limba baiatul ´´nostru si cu mare greu mi-a spus ca baiatul gazdei se juca cu sexul.Cum sa procedam :sa spunem parintilor?E un copil fff alitat si nu stim cum sa procedam….daca or sa creada ceea ce le spunem …sau, sa nu creada ca inventam…

eu va sugerez sa fiti sinceri si directi. Acest subiect nu are de ce sa fie ocolit. Le puteti spune ca v-a povestit fiul ce faceau si ca v-ati gandit ca este f important sa stie si ei. Fiecare parinte v-a lua atitudinea sa. Succes!

Părerea mea este ca prima data ar fi util sa discutați cu copilul Dvs. Este un subiect normal și nu trebuie evitat a îl aduce în discuție cu propriul copil. Aflați ce curiozități are, cum a decurs joaca intre cei doi. Succes.