Mesaj anonim de pe www.terapeuti.ro:

Ma numesc IOANA din GALATI ,am pe mama mea in varsta de 83 de ani ,are pierderi de memorie ,nu stiie unde se afla desi i-am spus ,nu stiu dnde sa ma adresez si cui .Multumesc anticipat .

Sa înțeleg ca nu ați fost la nici un medic?

medic de familie – trimitere catre psihiatru. Dementele se trateaza de catre psihiatru. Succes!

Medicul de familie ar trebui sa va dea trimitere in primul rand catre neurolog pentru investigatii ( teste plus CT sau RMN), si in urma rezultatelor eventual si catre psihiatru pentru o medicatie potrivita cu varsta si problema de sanatate care se va constata in urma investigatiilor neurologice.Pot fi cauze multiple care genereaza pierderea partiala sau totala a memoriei, de aceea este indicat in primul rand un consult neurologic.

Mesaj anonim de pe www.terapeuti.ro:

La ce comportament mă pot aștepta de la o persoană aflată sub tratament cu Seroquelle, angajată pe post de menajera. Am si doi copii mici

atata timp cat persoana in cauza nu prezinta manifestari ‘ciudate’, inseamna ca tratamentul este eficient si drept urmare functioneaza in parametrii (sai) normali. Daca va este teama, indiferent de tratament, atunci luati masuri. Succes!

o persoana aflata sub tratament psihiatric in general functioneaza la parametrii normali. EU iau medicamente din acest spectru medicamentos si lucrez la aceasi firma de cativa anisori unde imi merge si bine din toate punctele de vedere si fac fata stresului de acolo cu brio . Ca iei un tratament cu antipsihotice nu inseamna ca esti nebun ci doar ca creierul fara el nu mai functiona la parametri normali si avea nevoie de un pic de ajutor.

Important este diagnosticu si corectitudinea sa

Mesaj anonim de pe www.terapeuti.ro:Bună ziua! Fata mea are 14 ani, e în clasa a opta și plânge în fiecare seara. E un copil bun, a luat note mari și a ajuns la olimpiada județeană de romana și de matematica ani la rand. Niciodată nu s-a stresat în legătură cu școala. Eu și soțul meu nu am presat-o vreodată sa obțină note mari. De curând notele nu sunt cele pe care și le dorește așa ca vine acasă foarte trista. I-am spus ca nu va fi mereu prima dadar nu mă asculta. Ce pot sa fac pentru a o ajuta sa își revină, sa nu mai sufere si sa fie mulțumită de ea?

Mergeți cu ea la psihoterapie. O va ajuta mult în aceasta perioada stresanta și va va ajuta și pe dumneavoastră ca părinți. Am trecut prin ceva asemănător cu copilul meu și doar în felul acesta am putut rezolva problema.

Bună ziua. Trebuie să o încurajați încontinuu fără a îi reproșa nimic.

Poate mica domnisoara s-a indragostit si nu stie cum sa va spuna. Este varsta cand discutiile cu fetita dvs au loc de multe ori pe zi, cand trebuie sa fiti mult mai apropiata de ea decat pana acum. Este o varsta critica si pentru a o depasi cat mai usor este nevoie de multa comunicare. Doar daca apar si alte manifestari ar trebui sa recurgeti la psiholog. Pana atunci ….. retraiti impreuna cu ea adolescenta.

In primul rand sa- i intelegeti durerea , sa inteleaga ca ii sunteti apropape, o apreciati pentru efortul ei , nu pentru rezultate. O psihoterapie o ajuta sa se inteleaga mai bine, sa se redescopere , sa -si gaseasca linistea.

Mesaj anonim de pe www.terapeuti.ro:

Buna ziua. Va scriu in speranta de a ma ajuta. Ma numesc Adina si am varsta de 21 de ani, iar parintii mei administreaza o firma. Nu am intelegere cu ei si nu exista comunicare, atentie. Anul axesta in luna iunie a venit la noi un nou angajat, iar in prima clipa in care ne-am vazut, ochii nostri au spus multe lucruri. Ne-am placut, am iesit, am avansat. Numele lui este Simi si are varsta de 35 de ani. Au aflat ai mei despre relatie, si sunt total contra ei. Simi a fost insurat si are 2 copii, insa sunt plecati din tara si nu pastreaza deloc legatura. El spune de multe ori ca nu simte ca este tata. Eu am facut o greseala, l-am ranit, iar in speranta de a ne fi bine deoarece il iubesc foarte mult, a spus sa ne logodim. Starea noastra civila ar trebui sa fie vineri, in 25.11. I-am explicat astazi ca nu pot face aceste lucru acum, in tot circul acesta, tatal meu si mama fiind "la cutite" cu el. A luat decizia de a ne desparti. Daca nu a-ti inteles ceva, va rog din suflet sa ma intrebati si va rog din inima sa ma ajutati cu un sfat. Nu am cu cine discuta si nu cred in "prietene". El ma iubeste, am vazut-o prin fapte, vorbe si tot ceea ce este posibil. Dar care este motivul de a ne desparti, din cauza ca i-am spus sa anulam logodna pana se vor linisti apele, sufletul meu nefiind impacat ? Il iubesc, imi iubesc si parintii ! Mama mea din cauza socului a facut un fel de semipareza iar acum se vindeca incet. Sunt acasa si alaturi de ea … am nevoie de un sfat. Va multumesc !

eu inteleg ca lucrurile au luat o viteza mult prea mare si reactia mea instinctiva ar fi sa ma opresc. Daca vrei o parere generica, ce ne-ai povestit nu are cum sa fie OK si ar fi bine sa reevaluezi FOARTE bine situatia. Nu contest sentimentul de ‘iubire’ insa nu cunoastem cu adevarat ce se intampla in sufletul acestui barbat de 35 ani cu 2 copii pe care nici macar nu ii vede si care vrea sa se casatoreasca cu o fata de 21 ani dupa nici 6 luni de relatie. Nu am nicio prejudecata, doar vreau sa scot in evidenta ‘punctele mari ale problemei’ si sa te rog sa te uiti bine la ele pt a putea lua o decizie cat mai calculata. Succes!

Din ce spui tu, inteleg ca el a fost insurat si are doi copii, de care nu se simte legat, acestia fiind plecati cu mama in alta tara. Asta e tot ce spui , legat de fosta lui relatie. Este in relatie cu tine, din luna iunie si ati hotarat sa va casatoriti. Nu inteleg cu ce nu sunt de acord parintii tai, cu faptul ca a fost insurat si are 2 copii, cu diferenta de varsta dintre voi, cu situatia in general, cu ce anume? Parintii tai sufera, in special mama. Poate ar trebui sa te situezi putin in afara si sa analizezi situatia din toate punctele de vedere. Sa te intrebi TU ce vrei si ce crezi ca e mai bine pentru tine. Spui ca nu ai cu cine discuta, ca nu ai incredere in prietene. Poti apela cu toata increderea la un psihoterapeut de cuplu. Iti recomand! Te va ajuta foarte mult sa iei decizia corecta.

De ce te grăbești…mai așteaptă să vezi dacă te iubește cu adevărat ești tânără … te-ai întrebat de ce a părăsit familia lui…mai caută întrebări…nu doar ce spune el

Draga mea, daca chiar te iubeste, va astepta sa va casatoriti atunci cand si tu(poate si parintii tai) vei fi impacata cu aceasta decizie. Casatoria ar trebui sa fie un moment de bucurie pentru toata familia! Atunci cand va veni momentul (sau omul) potrivit, sigur vei putea s-o faci fara sa te ascunzi, fara sa-ti fi frica de reactia parintilor etc.

Aseaza-te, ia un pahar cu apa, bea o gurita si vezi ce iti doresti tu pentru tine. Poti apela cu incredere la un specialist in psihoterapie in momentul in care vei dori sa faci ceva pentru tine. Orice se poate rezolva daca iti doresti cu adevarat. Succes si curaj!

Mesaj anonim de pe www.terapeuti.ro:

Buna ziua,
Sunt in divort, avand 2 copi mici m-am despartit de sot acum 10 luni pentru ca inebunise din lipsa unui loc bun de munca si impotrivirea la angajarea mea ,a fost internat dupa 4 luni de crize si incercari de sinucidere, dar nu sa schimbat chair a incercat sa-mi ia deptul matern cand a aflat ca vorbesc cu actualu concubin(eu m-am angajat 2 luni in strainatate) Cand am revenit m-am mutat la acel amic divortat de 5 ani, cu 14 ani mai mre decat mine.
Am tot luptat cu incercarile lui de a nu-si asuma raspunderea pentru copii, sa-i formez obiceujul iubirii sa-l iubesc,sa accepte raspunderea de a fi tata pentru copii mei.Uneori ii lovea si asta ma baga in depresie.Acum am reluat lucru in strainatate si am lasat cu concubinu copii. Uneori zice ca nu are chef sa compere ce ii zic pentru copii un dres ceva legume etc. si asta ma face sa intru in panica tremur si Uneori il sun pe tatal copiilor sa crestem impreuna copii. Apoi cand ii zic la concubin sa-i duca copii la tata natural spune ca face orice numai sa nu plec.Se amelioreaza comportamentul lui si cred ca ne iubeste dar cum sa tratez nelinistea mea, vinovatia ca am luat copii de langa tata bun si le ofer acum un strain care de multe ori i se pare un sacrificiu sa-i ingrijeasca si sa ma respecte ca sotie?

pare o situatie complicata si va sfatuiesc sa incercati sa puneti binele copiilor inainte. Puteti incerca consiliere de familie impreuna cu actualul ‘concubin’. Succes!

Mesaj anonim de pe www.terapeuti.ro:

buna. sunt un tanar si am o problema foarte serioasa cu jocurile de noroc. de la atatia bani cheltuiti si datorii deja ma bate gandul la multe lucruri necurate. nu mai stiu cum sa fac sa ma echilibrez iar in viata

exista psihoterapeuti specializati pe asemenea adictii. Poti cauta unul foarte usor si sa iti incepi procesul de vindecare al acestei de pendente. Curaj, se poate!

Psihoterapia este o modalitate buna-utila pentru a afla substratul acestei dependente. Succes!

Mesaj anonim de pe www.terapeuti.ro:

Bună ziua! Aș fi foarte recunoscătoare dacă ați putea să îmi răspundeți la câteva întrebări.
De ce o persoană alungă de lângă ea și tratează cu indiferență persoana iubită în perioada unei depresii? Menționez că aceste episoade depresive s-au repetat în ultimul an cam la 2,3 luni și au durat de la o săptămână până la două săptămâni, fiind prezente și tulburările de anxietate( nu s-a apelat la ajutor de specialitate, deoarece persoana a spus că va fi bine și că depresiile sale apar doar dacă se întâmplă ceva foarte grav).
Depresiile pot fi însoțite și de episoade psihotice? Sau acestea apar separat ?
Și ca o ultimă întrebare, afectează consumul de marijuana o persoană depresivă?

ca sa raspund la toate intrebarile o data: persoana TREBUIE sa faca un consult de specialitate (psihiatric si psihologic), de preferat ar fi sa realizeze ca are o problema serioasa si sa inceapa in paralel cu tratamentul si o psihoterapie. Tulburarea depresiva este insotita de anxietate si invers, insa daca discutam de episoade psihotice, s-ar putea sa nu fie asa simplu. Succes!

Lipsa de incredere de sine, lanturi de nereusite duc la depresie.Persoana care se afla intr-un episod depresiv nu are puterea de a recunoaste, dificultatile se afla in ea (el) insasi/usi.Vindecarea asteapta de la ceilalti si in special de la persoana iubita. Pentru diminuarea situatiei si remediere este nevoie de ajutorul unui specialist, psihoterapie.

Unei persoane depresive ii dispare bucuria de a trai, din pacate. Da, in anumite tipuri de depresie pot aparea si episoade psihotice. Da, consumul de marihuana afecteaza depresia. Este un drog care are ca efect "mentinerea unei stari", si prin urmare, mentine si adanceste starea de depresie. In cazul despre care vorbiti este nevoie de consult psihiatric si de psihoterapie.

Mesaj anonim de pe www.terapeuti.ro:

Buna ziua!
Acum 2 luni m-am certat cu iubitul meu, eu i-am reprosat in legatura cu o alta fata si el s-a enervat foarte tare ca nu am incredere in el…noi am fost venit de la o nunta si era baut, in timpul in care ne certam mi-a zis ca daca il mai enervez merge si i-a cutitul si ma omoara…eu in timpul in care ne certam am facut cred atac de panica si a aruncat apa pe mine sa-mi revin ca s-a speriat si a vrut sa ma ia in brate…insa i-am spus sa ma lase ca mi frica.
De atunci am mai vorbit prin mesaje, o perioada a decurs normal relatia apoi a zis ca nu mai poate. Amandoi suferim foarte mult…am slabit amandoi, cand ii dau mesaj imi raspunde, cand ma vede ma ia in brate…dar ii este frica ca vom suferi mai tare daca ne impacam.
Cum pot sa-l conving ca am inteles greseala si nu o sa mai fac asa ceva si sa ne reluam relatia normal.
Multumesc!

eu cred ca trebuie sa se convinga singur. Poate ca si el s-a speriat foarte tare de ce a putut sa spuna si de reactia ta; poate a intrat in contact cu ceva din el (poate un model agresiv?) care pur si simplu l-a blocat, caz in care ce ii poti sugera este sa discute cu un psihoterapeut, ar fi eficient pt el indiferent de relatia voastra. Succes!

Ai fost amenintata cu moartea insa te simiti vinovata tu pentru ca ai gresit ? Ar trebui sa fie un semnal de alarma pentru tine si in loc sa te simti vinovata ar trebui sa te intrebi daca nu cumva te afli intr-o relatie toxica .

Oamenii, cuplurile se mai cearta, se enerveaza, dar nu se ameninta cu moartea, mai ales cei care se ii iubesc! Pare ca prietenul tau are o furie interna care poate izbucni oricand daca se va simti provocat! Pare ciudat faptul ca tu te simti vinovata de iesirea nocontrolata pe care a avut-o el, ba mai mult, se intelege din spusele tale ca pe viitor " nu o sa mai faci asa ceva", adica nu o sa-l mai enervezi niciodata? ! Cred ca ar fi bine ca fiecare dintre voi sa mearga la un psihoterapeut-separat si nu acelasi-ca sa va rezolvati: el starea de furie, iar tu, sentimentul de vinovatie cand iti este amenintata viata pentru ca ai fost geloasa!

Mesaj anonim de pe www.terapeuti.ro:

Buna ziua! Am 34 ani, sunt casatorita si am un copil de un an. Am locuit cu socrii timp de 8 luni, dar am plecat impreuna cu familia pt ca soacra ma jignea mereu ca am salariu mic, ca am haine vechi, bune de aruncat la gunoi,ca sunt saraca, ca sunt mica de inaltime (dar sunt mai inalta decat soacra), ca sunt numai piele si os, ca arat in ultimul hal. Cand am stat cu sotul in apartamentul mamei, venea la noi si spuneau ca nu avem conditii (avem apartament cu 3 camere confort 1) si imi cereau sa vand apartamentul; si sa o dau pe mama in judecata daca nu vrea sa vanda, iar banii sa le dau lor ca zestre pt. ca mai au de platit inca 15 ani rate la vila lor. In ziua in care am plecat de la socrii, soacra mi- spus ca nu mai poate sa-mi supore mutrele, dar am fost tot timpul politicoasa cu ea. Mi-a tras copilul din brate ca sa nu plec cu el, noroc ca a venit o vecina si am reusit sa plec de acolo. Sotul vedea cum soacra tragea de copil sa mi-l smulga din brate, dar nu zicea nimic. Acum
socrii vin doar pana la scara blocului, nu vor sa intre la noi in apartament si il pun pe sotul meu sa le aduca copilul jos sau la ei in masina. Va rog, dati mi un sfat, cu ar trebui sa procedez cu socrii?

nu stiu daca exista un sfat profesional pe care sa ti-l ofer in mod deosebit, insa ca parinte si ca om mi-e mi-ar fi teama sa imi expun copilul unei asemenea personalitati (soacra), cel putin dupa cum o descrii mai sus. Ai in vedere binele copilului in primul rand, mai ales cand sotul pare neputincios in aceasta instanta. Stabiliti amandoi care sunt limitele si tineti-va de ele. Succes!

nu-i mai lasa copilul nici pina la masina. Daca il urca in masina si pleaca, ce faci? Oricum relatii bune cu asta nu poti avea … in plus cred ca trebuie sa ajungi la un numitor comun cu sotul tau in ceea ce priveste relatiile cu socrii . Mai rarut ca-i mai dragut!

Nu mai vorbi doamna draga cu acesti oameni niciodata,,sotul daca doreste sa vorbeasca e ok sunt parintii lui –dar dv ..nu (va spun din experienta ) acesti socri NU EXISTA pentru noi si viata ne este la fel cu ei sau fara ..!!linistita.

Esti sigura ca sotul tau este de partea ta? Ca tine la tine?

Eu cred ca ai reusit sa faci un pas important plecand din casa lor iar in casa ta poti tu sa stabilesti limitele. Discuta cu sotul tau , el poate sa fie intermediar intre voi. Inteleg ca socrii sunt dificili dar daca raspunzi cu aceasi moneda nu imbunatatesti lucrurile. Ce iti doresti pt binele copilului? Ce atmosfera vrei sa vada copilul? Daca soacra se comporta inadecvat , da tu dovada de intelepciune si diplomatie. Mult succes!