Mesaj anonim de pe www.terapeuti.ro:

buna ziua ,nici nu stiu de unde sa incep am avut o viata destul de dificila cand eram mica la varsta de 6 ani parintii mei s-au despartit din cauza faptului ca tatal meu era alcolist si foarte violent dupa despartire am fost dusa la niste rude (un unchi si o matusa) iar maicamea a plecat in strainatate la munca pentru a ma intretine aici eram abuzata ..matusa mea bea foarte mult incepand de dimineata pana seara era mereu beata ma obliga sa fac curat,treaba si tot ce tinea de gospodarie aveam doar 6 ani ma batea in fiecare zi cu coada de la topor ,cu tot ce apuca nu imi dadea de mancare fiindca era atat de bauta ca nici nu reusea sa se ocupe de mine de multe ori mancam doar cartofi cruzi ,cand nu terminam treaba ma batea iar ma ameninta cu cutitul,cu toporul,ma punea sa dorm in grajd cu animalele nu aveam o camera a mea ,ei dormeau in casa iar eu intr-o bucatie aproape daramata unde era plin de pisici ma inveleam cu un palton mare si vechi nu aveam perna sau patura si acel palton era plin de urina de pisica,tot chinul a durat timp de un an ,maicamea trimitea in fiecare luna bani ,dulciuri,jucarii,hainute pentru mine dar ei nu mi-au dat nimic niciodata erau incuiate toate intr-o camera in care nu ma lasau sa intru,maicamea ma suna in fiecare zi aproape,eram obligata sa mint,sa spun ca sunt bine de fiecare data ,dar foarte probabil dupa atataa timp in care tot am mintit ca sunt bine ea si-a dat seama ca era ceva ciudat la mijlloc ,intr-o seara a trimis politia sa faca un control sa vada in ce stare sunt si ce conditii am ,cand au venit matusimea era foarte beata barbatasu mai obisnuia sa o bata si era plina de vanatai iar cand politai au vazut toate aceste lucruri si locul in care trebuia sa dorm ,oamenii care ar fi trebuit sa aiva grija de mine au chemato imediat pe maicamea iar ea a luat primul zbor si a venit sa ma ia din locul acela … Am plecat,am ajuns in italia acolo unde ea de aproape un an locuia cu noul ei iubit la inceput totul a fost c
at se poate de normal dupa ce cu timpul a inceput sa se schimbe ma traumatiza psihic ,sunt multe lucruri a caror imi este greu sa gasesc cuvinte pentru a le explica,ma obliga sa mananc avea o obsesie pentru mancare ,nu conta ca era mancare slaninoasa care imi provoca la propiu greata sau daca vomitam pentru ca nu mai puteam manca imi dadea sa mananc la loc,nu aveam voie sa vomit fiindca se enerva,imi placea foarte mult sa cant cand eram mica si acum imi place asta a fost visul meu si pot sa zic ca cant destul de bine,a crezut foarte mult in asta si am visat foarte mult ca cand voi fi mare voi deveni o cantareata buna ,insa nu am fost incurajata niciodata,se uita urat la mine cand cantam desi cantam bine,imi spunea sa o termin si sa ma apuc de invatat,imi spunea ca sunt handicapata ,proasta ,ma facea in toate felurile maicamea nu ma lasa sa ies din casa,niciodata doar pana la scoala si inapoi ,tot auzind toate acele jicniri aduse mie incepusem sa ma simt cu adevarat un copil handicapat am inceput sa ma inchid in mine si de atunci nu am mai cantat in public imi era rusine de mine …fiindca si cand ieseam ma facea de ras cum ca nu stiu matematica sunt proasta ,cu toti prietenii in jurul nostru ma facea mereu de ras,si asta a fost motivul pentru care am inceput sa ma inchid foarte mult si am inceput sa devin foarte ma adusese intr-un hal in care imi era rusine sa zic buna ziua sau multumesc si,asta a fost pana acum un an incoace abea acum am inceput sa imi mai revin in aceasta privinta ,am stat in italia 10 ani nu aveam probleme financiare insa nu primeam nici dragoste nici afectiune maicamea niciodata nu imi lua apararea si il lasa sa faca ce vroia el ,mi-a facut multe lucruri destul de greu de povestit ,la 13 ani adica acum 6 ani am venit in romania si ne-am stabilit aici mai precis la tara,aici totul s-a ruinat ei neavand servici au inceput sa se tampeasca stand mereu inchisi in casa mai ales maicamea ,precizez ca nu e un sat oarecare ci aproape un catun infundat intre copaci nu sta nimeni acolo inafara batranilor si unchiul meu cu sotia care le este vecin ,maicamea nu iesa niciodata de acolo unicul loc in care se duce este la unchiul meu,de 6 ani tot stand inchisa acolo a avut numeroase depresii mai ales ca nici ea nu s-a inteles prea bine cu cel zis tatal meu se cearta aproape in fiecare zi si este imposibil sa nu te enervezi mai ales ca are niste probleme psihice si nici nu te intelegi cu el,eu am facut clasa a-7-a si a-8-a acolo apoi am plecat la liceu,de la inceputul clasei a-9-a am un prieten care apoi a urmat sa imi fie sot,ne iubeam enorm a fost o dragoste foarte mare intre noi si i-am fost mereu alaturi in orice situatie,insa eram atat de oarba incat nu bagam de seama ca el defat avea niste prpbleme,cand era mic si el a suferit mult mama lui l-a batut in cel mai rau posibil chiar decand era bebelus a avut parte de multe traume care l-au traumatizat si,nu a iesit atat de sanatos din toate astea sufera de o boala care este asemanatoare cu epilepsia insa eu nu stiam pe atunci cand avea crize si vedenii ma speriam foarte tare ,am fost langa el si daca nu eram fizic eram prin telefon ,insa el nu a pretuit nu stia cum sa se comporte cu mine intre noi a fost o mare nepotrivire de caractere am hotarat in asa fel sa ne despartim in impacanduma cu fostul asta a durat o saptamana ,o saptamana in care ma suna si ma ameninta continu ca se omoare ma mintea ca a aflat ca are leucemie plangea si era disperat ,facea de toate numai ca eu sa ma intorc si sa ma impac cu el … a venit la mine la liceu apoi acasa,acasa cand a venit am iesit sa ne plimbam pentru a discuta,ne-am dus pe langa o padure si am stat jos atunci cum a facut cum n-a facut m-a convins si am facut dragoste ,planul lui era defapt altul sa ma lese gravida pentru a ramane a lui aveam doar 16 ani atunci ,dupa toate crizele pe care le-a facut si dupa toate promisiunile am hotarat sa ne impacam,desi eu ma purtam rece cu el,niciodata nu s-a dat batut dupa dpua luni am aflat ca sunt gravida eram in clasa a-10-a ,a venit ca o bomba vestea nici nu am stiut cum sa o digerez,nu realizam parintii mei m-au dus sa avortez nu eram costienta,nu stiam ce inseamna si am acceptat ,dar cand am ajns acolo un sentiment puternic m-a cuprins si o teama foarte mare …a fost o experienta oribila ,stateam toate intr-o camera si asteptam sa ne vina randul eu plangeam,plangeam intr-una nu vroiam sa fac asta stiam ca in mine e un suflet si nu puteam sa il omor toata lumea imi spunea sa ma duc ca nu voi simti nimic si voi scapa ,mi se pareau cuvinte ingrozitoare cum poti spune asa ceva cand este vorba de un copil,cum sa scapi de un copil ,deodata am inceput sa costientizez totul am plang,am zbierat am iesit din sala aceea si nu am vrtiput sa mai intru niciodata am avut o trauma in acea zi si ma mir cum de nu am pierdut sarcina,au trecut lunile iar burtica mea crestea insa am avut o sarcina cu destul stres ma certam
mereu cu iubitul meu ,cu parintii ,taicamiu nu la lasa in pace si ma facea sa plang cu fiecare ocazie ,eram singura intr-o chirie ,am stat acolo pana am terminat clasa a-10-a imi era teama,plangeam mai mereu de la atatea certuri,a venit mometul sa nasc am avut o nastere groaznica .. am riscat sa mor impreuna cu copilul mi s-a rupt apa si am nascut abea dupa 20 de ore am trecut prin dureri cumplite,nimeni nu era langa mine ,niciun doctor,eram lasata acolo singura pe un pat cand a venit momentul sa nasc incercam sa tip cat mai tare sa ma auda cineva ,am tinut copilul 10 minute pe canal ,el vroia sa iese iar eu il bagam inapoi pentru imi era frica sa nasc pe un pat singura,dupa 10 minute a venit o asistenta si m-a ajutat sa nasc ,am stat o saptamana in spital ,iubitul meu era la timisoara lucra in constructii pentru a strange niste bani pentru copil,cu copilul am stat decat o saptamana acasa dupa care ai mei mi-au zis ca nu vor sa aiva o familie pe cap si mi-au zis sa plec ..
au gasit o casa batraneasca langa ei pe acolo al unei matuse care era nelocuita ,atunci m-am simtit cu adevarat singura si abandonata am alaptat un an ,timp in care am avut mastita de 4 ori am alaptat cu sange ,am avut dureri mari,foarte mari si eram singura eu cu iubitul meu el se chinuia sa care apa,sa faca focul si s faca de mancare fiindca eu nu puteam face prea mult eram terminata fizic si spihic..au trecut lunile dupa 6 luni a gasit un loc de munca bun in oras si ne-am mutat ..atunci a inceput sa dea de gustul banilor s-a schimbat ne certam des foarte des .. ma incarca cu energie negativa eram si in depresie si mai era si copilul de care indiferent de situatia mea trebuia sa am grija ..acum am 19 ani si avem un an si jumatate decand stam aici simt ca nu mai pot imi e foarte greu … am dus o viata foarte grea si pur si simplu nu mai reusesc sa lupt simt ca ma sufoc in atatea suparari… am facut un preinfart am fost si sunt bolnava cu inima destul de rau nu a fost langa mineo so,cands imi era rau pleca si ma lasa singura sa plang nevoie si am grija si de copil ,un copil extrem de energic si neastamparat,mi-a dezamagit enorm .. cand am facut preinfart era langa mine dar nu a avut nicio reactie a zis ca el nu poate faece nimic ,indiferenta lui m-a durut mult inca il iubeam dar dupa tot ce mi-a facut acea flacara a inceput sa se stinga … m-a distrus ,viata mea e distrusa nu mai stiu ce solutie sa caut ,vreau sa plec dar imi e nespus de greu nu am un venit fiindca trebuie sa mai astept un an pana cand copilul va putea sa intre la munca deci nu pot lucra .parintii mei nu vor sa ma ajute ,nu am sprijin,nu am cui sa ma plang de aceea am apelat la acest site ,poate cineva are lutie pentru situatia ,simt ca ma sting pe zi ce trece si am nevoie mare de un psiholog ,nu am bani ,am vrut sa merg la unul in oras dar nu imi permit ,traim toti trei in chirie si cu un singur salariu ,va rog sa ma ajutati .

povestea ta mi se pare una groaznica si nu pot decat sa te admir pt faptul ca inca esti in viata si lupti si vrei sa schimbi totul! Contacteaza o fundatie sau asociatie care este sepecializata pe asemenea probleme… ei te pot indruma si sustine cel mai bine. Curaj! http://www.copilul.ro/pentru-mama/sentimente/5-asociatii-si-organizatii-pentru-sustinerea-mamelor-a13072.html

Subscriu recomandărilor colegului – după trecutul tumultuos, responsabilitățile s-au înmulțit și e greu sa gestionezi totul de una singura. Cere sprijinul unei asociații.

Mesaj anonim de pe www.terapeuti.ro:

Am si eu o problema care mai demult era minora dar care in ultimul timp sa agravat, cand sunt nervos imi transpira mainile si picioarele in mod excesiv descriu starea de nervozitate la mine ex. Cand stau la masa cu persoane straine ce nu sunt familia mea sau apropiati incerc sa ma controlez dar din maini imi curge apa alt ex cand ma uit la un film de actiune sau partida de box, sunt perioade cand sunt bine social dar am probleme cateodata sa privesc persoana in ochi incerc sa evit contactul vizual ma simpt stresat si cand apare stresul automat imi dau seama ca am mainile ude, mai demult imi placea sa ma inbat imainte de a merge cu prieteni de a cunoaste lume noua si cand sunt putin baut imi placea ca simteam ca sunt eu cu adevarat pot sa cer nr de tel de la o fata sa cer marire de salar sefului doar cand beau putin. Problema e ca sunt prea nervos ma inchid in mine stau nu zic nimicnu vb cu nimeni nu mai am prieteni aproape deloc sotia a divortat de mine zice ca am zile ca vin acasa cu fata trista nu vb nimic par suparat apoi nu imi place nimic ma inchid in mine mainile imi transpira am ajuns in asa fel incat tot corpul imi transpira. As bea dar nu pot merg cu masina la lucru in Suedia stau si lucrez as vrea sa merg la un psiholog aici dar nu prea am curaj poate imi da astia ceva pastile ma transform in zombi as vrea doar ceva sa ma relaxeze cand imi transpira mainile

este neaparat nevoie sa vorbiti cu un psihoterapeut despre sursa acestei stari de anxietate… pastile va poate da DOAR un medic psihiatru si nu va poate obliga sa le si luati. Exista tratament pt anxietate care nu transforma pe nimeni in zombi… dar asta discutati cu un psihiatru. Curaj!

Mesaj anonim de pe www.terapeuti.ro:Buna ziua , am 17 ani și când masturbez mă termin foarte repede.. Sincer nu stiu care este problema , n-am avut nici un eveniment care să mă afecteze psihic , poate doar unu’ , adică eu stau cu bunici de vro 8 ani și acum 3-4 ani părinți mei au divorțat .. Cu toate că stau cu bunici m-am simțit destul de bine cu ei nu prea le-am dus dorul părinților .. Eu având această problemă nu mi-am făcut nici o prietena până acum pentru că mie rușine să nu mă fac de ras.. Sper sa ma ajutați cu un sfat. Mulțumesc frumos!

nu este neobisnuit sa se intample asa, mai ales ca adolescent, mai ales ca nu ai avut contact sexual pana acum, etc. Mai bine a discuta cu psihologul scolar despre ce se intampla cu tine… iti poate explica multe si te poate indruma in timp. Curaj!

Mesaj anonim de pe www.terapeuti.ro:Buna ziua. Fetita mea de 12 ani are stari nervoase frecvente,de cca 1 an are dureri de cap,de burtica,stari de greata,lesin,lipsa aerului. Au culminat asta noapte cand in urma unei crize nervoase am chemat ambulanta pt ca avea accese repetate de plans isteric,apnee,contractari ale degetelor mainii,stari de agitatie. D-na asistenta ne-a spus ca e vorba despre distonie neurovegetativa.Recunosc ca nu mai auzisem de asa ceva (mentionez ca de un an o tin in analize,internari la neurologie,gastroenteroligie) analizele fiind mereu bune.Va rog as dori un sfat cu privire la o posibila medicatie tinand cont ca are doar 12 ani.Urmeaza sa consultam si un psiholog pt sedinte de terapie . Multumesc frumos !

incercati sa consultati si un psihiatru pt copii pe langa consilierea psihologica… in asemenea situatii este de ajutor un tratament anxiolitic usor insa acesta este determinat prin consult direct. Succes!

Poate fi si o borelioza (Lyme), care la anlizele clasice este invizibila. Doar analizele specifice o pot detecta. Multe persoane cu aceasta afectiune ajung sa fie tratate inutil de catre medicii psihiatri, starea lor fiind tot mai grava, indiferent de tratamentul primit! In asta consta arta de a fi medic, in a pune un diagnostic corect!

Mesaj anonim de pe www.terapeuti.ro:Buna! Sunt din Satu Mare,recent am implinit varsta de 25 ani, sunt singur.locuiesc cu mama si bunica mea.tatal meu a decedat csnf eu aveam doar 7 ani.dupa moartea lui au rAmas datorii mari pe care a invercat sa scape.din pacate aici au intrvenit tot felul de camatari,fraude,falsuri…am si acm frustrari din aceasta cauza…dar am scapat ducem o viata modesta de familie..pentru mine mama bunica sunt lumina ochiilor mei..doar ca pe la 18 ani aminceput cu “pacanelele” mi-am pierdut o iubitaa intre timp replica ei a fost ca m-a inselat…eu analizand cu siguranta si eu am mare parte de vina…de atunci an tot avut perioade cand pierdeam bani.doar atunci cand eran frustrat atunci pierdeam mai multi..sunt satul de certurile in familie,pt ca imi mila de ei…pt ca si ei sufara impreuna cu mine desi ar trebuie sa ne bucuram impreuna…am nevoie de ceva sa pot sa imi inbunatesc determinare si motivatia…ambitie am doar cateodat ma lasa si ea…sper ca ma puteti intelege.va multumesc

te-ar ajuta un proces de dezvoltare personala/psihoterapie impreuna cu un psihoterapeut. Ce spui tu ca ai nevoie necesita timp dar este foarte posibil de obtinut. Succes!

Incredere in tine si sa te iubesti din nou asta ar fi un prim pas

Dependenta de pacanele e un indiciu ca exista probleme serioase. Iar acestea necesita investigatii, si resetarea sistemului tau de valori. Fara eliminarea frustrarilor existente, le raman active.

Mesaj anonim de pe www.terapeuti.ro:

Buna ziua. Am 18 ani si conditiile din familia mea niciodata nu au fost bune, din cauza alcoolului. Mama consuma (doar bere, si spune ca este un aliment..dar dupa cateva sticle deja nu mai gandeste lucid si devine agresiva). Tata consuma diferite tipuri de alcool, dar este mai pasnic si uneori intelegator. Ai mei sunt despartiti, dar locuiesc impreuna acum, iar casa in care traim este pe numele mamei…ea mereu spunand ca este casa ei si ne poate da afara oricand. Nu inteleg cum sa gandesti asa, cum sa ii spui propiului tau copil ca il dai afara.. Bineinteles ca nici eu nu sunt un copil exemplar dar mereu incerc sa fac lucrurile sa fie pe placul ei. Eu de mica, am locuit cu bunicii mei din partea mamei, si ei acum sunt singurul meu srijin si financiar dar mai ales moral. Mama stie doar sa ma judece, sa ma ameninte ori cu bataia, ori ca ma da afara din casa…o data nu m-ar intreba cum ma simt, daca am vreo problema..doar imi reproseaza. Nu stiu cum sa o fac sa se lase de acest viciu, consumul de alcool…i-am spus si cu vorba buna si am incercat sa ii zic ca nu este ok , etc…dar ea zice ca atat ia ramas pe lume…(de parca nu ar avea o familie) si ca eu nu am dreptul sa o judec. O iubesc si tin mult la ea si tocmai de aia as vrea sa o aduc la realitate, dar … nu stiu cum.

imi pare rau pt situatia ta insa daca mama ta nu recunoaste ca are o problema (si nu este neaparat doar alcoolul) si nu accepta ajutorul celor din jur… bine cu forta nu se poate…

Poate ca nu suna tocmai ok, dar cel mai bun lucru pe care-l face mama ta este sa te dea afara! Este bine ca ai in bunici un ajutor, este nevoie sa pelci, sa-ti iei viata in maini, pentru ca nu poti sa faci nimic din ceea ce mama ta nu vrea, in plus cei cu dependenta determina pe cei din jurul lor sa aiba comportamente specifice. Nu o poti salva pe ea, dar te poti salva pe tine si gandeste-te cat de repede sa o faci.

https://www.youtube.com/watch?v=QQiTAGZA6_0

Îmi imaginez ca trebuie sa Îți fie greu sa vezi ca persoana care ar trebui sa Îți ofere suport nu poate sa si-l ofere chiar ei. Incearca sa te detașezi și sa găsești alte persoane (bunicii) care sa substituie ceea ce ea nu îți poate oferi și sa înțelegi ca, așa cum s-a menționat deja, uneori nu îi putem salva pe cei care nu se doresc salvați, dar putem alege sa ne salvam pe noi. Capul sus!

Mesaj anonim de pe www.terapeuti.ro:

De o vreme mi-a aparut pe piciorul drept o pata de culoare rosie, ca o arsura, de forma iregulara, tare la palpit si putin dureroasa. Am incercat unguente si nu au avut nici un efect. Acum am observat ca au aparut altele mai mici, mai dureroase si de culoare castanie, pe glezna stanga. Inca am senzatia de arsura din cand in cand.

Mi-a murit mama acum doi ani si, inafara faptului ca muncesc ziua si studiez noaptea, dorm putin si inca sufer enorm pierderea ei. Am avut o serie de depresii din care am iesit fara medicatii. Unicul tratament a fost de trei luni cu extract de sunatoare si valeriana, prescrise de medicul facultatii.

am o relatie dramatica cu medicii si spitalele.
Si acum cred ca sunt aperiata.

Multumesc

imi pare rau pt pierderea ta, insa nu este un motiv sa te feresti de medici. Inteleg ca in Romania (cel putin) increderea in medici este mai mult decat ‘incurajata’ (din orice directie) insa nu avem cum sa te consultam online, oricat de ‘buni’ medici am fi. Exista cabinete particulare (care au contract cu CNAS) la care poti merge gratuit cu trimitere… sau chiar sa platesti consultatia… poate este nevoie de o biopsie… poate este mult mai simplu… s.a.m.d. . Faptul ca dormi putin, ai avut o ‘serie de depresii’ si inca simti suferinta pierderii mamei tale nu este ceva peste care este bine sa ‘treci’ pur si simplu. Curaj!

Posibil din cauza nervilor sa fie , stres acumulat. Am aceeasi problema . Doar ca mie imi ies pe tot corpul . Am mers la farmacie si am luat o crema.

Consulta un medic si daca analizele sunt bune, apeleaza la un psihoterapeut.

Daca pata se extinde relativ repede, poate fi un ERITEM MIGRATOR, cauzat de o muscatura de capusa infestata cu Lyme. O afectiune pe care 99,9% dintre medicii din Romania nu o cunosc, nu stiu sa o dagnosticheze, si nu iese la analize, cu exceptia celor specifice acestei afectiuni! Studiaza pe internet, documenteaza-te, si constientizeaza ca esti primul si cel mai apropiat individ responsabil de propria ta sanatate! Un medic, care te consulta 10 minute, rareori va fi capabil sa iti spuna mai mult decat poti afla chiar tu despre tine!

In aceasta situatie cel mai indicat ar fi sa excludeti intai cauzele medicale – un consult dermatologic in acest sens ar ajuta.Daca investigatiile medicale sunt ok m-as putea gandi la o somatizare, in acest caz puteti consulta un psihoterapeut.

RASPUNS DIN PARTEA PERSOANEI CARE A POSTAT INTREBAREA: "Va multumesc din suflet la toti si la fiecare-n parte, pentru sensibilitate, caldura umana si empatie.
Pe 03/06/2016 am prima consultatie la dermatolog, si merg cu mintea deschisa.
Clar ca, daca asta va fi nevoie, voi cere ajutor psicologic. In ultima vreme m-au cucerit cartile lui Irwin Yalom, si cred ca o sa-mi fie mai usor sa accept un astfel de tratament.
Cu recunostinta,
Adriana".