Mesaj anonim de pe www.terapeuti.ro:

Buna!
Ma simt captiv intr-un corp care nu-i al meu.. de cand ma stiu, din primele amintiri, si pana acum (25 ani) nu mi-a trecut, am un corp de fata, dar niciodata nu m-am simtit fata, nu ma imbrac ca fetele, nu ma machiez, nu ma atrag subiectele pe care le discuta fetele, nu am nimic comun cu fetele decat corpul care nu-mi apartine, mi-e si scarba cand ma uit la mine, nu stiu la cine sa merg, as vrea sa ma ajute cineva, sa-mi zica ce sa fac. Sufar atat de mult ca nu inteleg ce e cu mine, de ce nu-mi trece odata. Cand eram mic/a credeam ca, candva sigur o sa-mi creasca un penis, ca o sa fiu baiat, eram atat de sigur/a de asta, pentru ca nu ma vad altfel.
As vrea sa-mi dati niste sfaturi, unde sa ma duc, la orice psiholog? Sau la psihiatru? As vrea sa-mi dati un nume, cineva care are experienta cu subiectul asta, cineva sa-mi zica ce sa fac, sa pot sa traiesc o viata normala.
Mentionez ca, in viata mea nu am fost atrasa de baieti, nici o data! Mi-au placut fetele intotdeauna, dar nu prea imi place ideea sa ma culc cu vreuna avand corpul meu actual, adica nu mi-ar placea sa ma atinga in zonele pe care nu le vad ca ma apartin, as vrea mult sa fiu baiat, sa pot sa am o iubita, sa ma insor cu ea, si in pat sa fiu barbat si nu lesbiana..
Va multumesc!

Probabil ca suferiti de o tulburare de identitate de gen (incongruenta de gen) . Puteti incerca o schimbare de sex, dar inainte de asta veti fi trimis la un psihoterapeut pentru a face pregatirile necesare. Eu personal nu cunosc specialisti in domeniu, puteti cauta pe siteul COPSI sau e posibil sa fiti trimis de medic catre cineva.

Subscriu recomandărilor colegei. Îmi imaginez ca trebuie sa Îți fie incredibil de greu sa fii în postura dată – abordează subiectul în terapie alături de cineva care sa empatizeze cu tine, sa te accepte și în care sa ai încredere sa o te destăinui, fără sa fii judecat.

Este genul de situatie petru care e indicat sa mergeti la un psihoterapeut.
Toate cele bune!

Pentru genul acesta de intrebare ar fi necesare si alte detalii legate de copilaria dvs. si experientele ulterioare. Puteti face acest lucru impreuna cu un terapeut. Cautati pe site-urile de specialitate. Subscriu la parerea colegei: inainte de a face un demers pentru o schimbare de sex este necesar un demers terapeutic pentru ca este posibil ca sa existe alte cauze care va fac sa simtiti astfel.

Ca si colegele, recomand sa mergeti la un terapeut, insa de asemeni consider ca este indicat sa mergeti si la un psihiatru, oricum, in situatia in care se va pune problema de schimbare de sex, veti fi evaluata psihiatric, aceasta e procedura.

Mesaj anonim de pe www.terapeuti.ro:

Buna ! Nu stiu cum sa ma exprim , pentru ca e ceva ciudat pentru mine si ma tot intreb de ce sunt asa .. As putea incepe cu o intrebare ..ce se afla in spatele sado-masochismului din punct de vedere psihologic? Nu am avut decat un partener sexual, pe care inca il am, dar pe cat sunt de linistita si chiar timida in viata de zi cu zi, cand vine vorba de sex , durerea e cea care ma "stimulează". Imi place sa simt durere , sa ma trateze urat , sa ma simt nepuctincioasa in fata celalte persoane si multe chestii de genu asta .. Nu inteleg de ce sunt asa..?

Este un fel de razbunare, prin care dvs. simtiti ca iesiti invingatoare, desi in alte contexte nu v-ati simtit asa. Fantasma/fantasmele pe care le traiti va ajuta sa "vindecati" o trauma mai veche. Sunt multe de spus pe aceasta tema. Dar, asa cum rareori ne coasem singuri hainele sau ne facem singuri incaltamintea, asa e mai dificil si sa ne tratam singuri. Apelati cu incredere la un specialist si incercati sa gasiti alaturi de el/ea raspunsuri la intrebarile care va framanta. Succes!

Rulezi un tipar, te-ai obisnuit sa fii devalorizata

Pentru a intelege motivele este necesar un demers mai complex decat putem face aici pe site. Cauzele si solutiile le veti putea gasi cu cea mai mare probabilitate intr-o terapie.

Ce s-ar schimba daca ai intelege acest lucru?Cum ai putea sa faci asta?

Incearca sa ti se faca un masaj timp de o ora iti spun ca nu vei rezista tentatiei si sigur iti va place si te va stimula mult un masaj facut pe tot corpul si dupa acea sa continue cu unul erotic cand deja vei fi foarte stimulata garantez ca ai sa uiti sau posibil sa le combini cu ceea ce iti place in momentul de fata.

Mesaj anonim de pe www.terapeuti.ro:

buna,am terminat de curind o relatie de 5 ani cu o femeie ea avind un copil.inca de la inceput nu a fost totul bine.si eu am mai fost casatorit.la prima mea casatorie din diferite motive am acceptato pe fosta sotie cu un copil pe care l-am trecut pe numele meu.cea de a doua femeie mi-a cerut inca din primul an al relatiei sa ne casatorim dar cu conditia sa renunt la primul copil,cu care nu am nici o obligatie nici biologica nici materiala de cel putin 10 ani.am refuzat. de atunci au inceput certuri pe mitiv de gelozie diverse,dar multe asociate de prima mea sotie.acum vreo 2 ani in urma a inceput sa ceara drepturi la o locuinta a mea obtinuta dintro donatie.iarasi nu am acceptat.in ambele cazuri ea sustine ca are dreptate cu ceea ce cere.nu inteleg comportamentul ei

Ar fi inoportun sa facem supoziții legate de comportamentul ei. Tu ce crezi legat de ceea ce se întâmplă? Și cu ce anume sa te sprijinim noi?

Ce vrea colega mea sa spuna (reformulat) este ca si dvs. suspectati ceva "in neregula" cu aceste solicitari ale actualei sotii. Nu reiese insa clar, cu ce sa va ajutam noi. Psihologii nu citesc ganduri . Insa, va pot sugera sa va ganditi si sa analizati de ce acceptati un asemenea tip de comportament. Ce va retine sa nu discutati aceste aspecte care va deranjeaza chiar cu dansa? Succes!

Mesaj anonim de pe www.terapeuti.ro:

Buna, am o problema foarte mare daca m-ati putea ajuta cu un sfat v-as fi foarte recunoscatoare. Am 22 de ani sunt cu un baiat de 3 ani si 4 luni si locuim impreuna cu parintii lui , nu o suport deloc pe maicasa, mi-a facut viata un calvar in tot acest timp , in sensul ca face lucruri care mie nu imi plac si chiar daca ii spun ea continua sa le faca, cred ca sa ma enerveze nu stiu motivul, tin sa spun sa am fost o fire care isi spune punctul de vedere si comunicativa, dar de cand sunt cu baiatul asta parca m-am inchis cumva in mine, sunt la mama lui acasa( ea tot imi aminteste asta) si nu pot sa ii spun eu ce sa faca in casa ei… eu am vrut sa ne mutam in chirie, el nu a vrut sa dea bani… acum de cand am "criza asta" niste prieteni ( inginerii nostri de la munca cu care mai iesim din cand in cand) ne-au oferit o chirie ieftina si el a acceptat pentru a ma face fericita, dar eu nu mai sunt asa sigura ca vreau sa continuam aceasta relatie, dar nu stiu daca vreau sa ne despartim, vreau sa mentionez ca parintii si sora mea stau la 100 km de unde stam noi, am aici un job bun si intr-un fel deastea nici nu m-am despartit de el pana acuma, dar nu stiu ce sa fac, nu am prieteni aici, sunt singura intr-un oras strain si mi-am dat seama ca vreau ss fiu mai libera sa ma distrez si eu , acasa la mi e am cu cine, dar aici nu , el nu vrea sa iasa ma tot trimite stiind ca nu am cu cine… ce sa fac??? … daca plec oare mie mai bine?? El nu vrea sa vina acasa la mine, dar eu mi-as dori sa ma intorc… dar daca plec acasa nu vom mai fi impreuna.

Incercati sa va imaginati fiecare ipostaza: 1. continuati in varianta actuala 2. va mutati in chirie 3. va mutati la dvs. 4. va despartiti. In functie de cum va simtiti si ce va vine in minte luati decizia. Inteleg ca nu va va fi foarte usor, altfel ati fi decis deja. Daca nu reusiti singura, apelati la ajutorul unui psiholog. Succes!

Uneori procesul de luare de decizii e anevoios și tocmai în acele momente psihologul poate interveni. Din ceea ce ai expus pare însă ca deja înclini într-o anumita parte..

nu cred ca are cineva cum sa stie ce o sa simti in viitor… putem doar banui aproximativ… realitatea este si v-a fi subiectiva. Eu iti sugerez sa faci ce simti tu ca este bine pt tine… daca nu exista consens in cuplu… greu sa functioneze armonios. Ai incredere in tine! Succes!

Mesaj anonim de pe www.terapeuti.ro:

Buna ziua fiul meu are 11 ani si din cauza ca am avut spatiu mai mic unde am locuit inainte dormea cu mine .Acum o luna am reusit sa ne mutam in casa noastra si are camera lui dar el nu poate sa doarma i e frica sta cu orele treaz .Va rog ajutati -ma spuneti -mi cum sa procedez sa pot sa il ajut ca sa poata sa se odihneasca si el bine noaptea .

Ce faceți atunci când nu poate dormi? Il luați din nou în pat cu dvs.? Încercați sa faceți trecerea treptat, sa-l pregătiți (dacă nu ați facut-o deja) și sa fiți consecvenți.

Studiile arata ca trecerea ar trebui sa se faca treptat si de asemenea ar trebui ca dvs sa fiti disponibila fizic si emotional pana cand el se obisnuieste. Acest lucru inseamna ca ar trebui sa stati langa el pana cand adoarme chiar daca acest lucru necesita mult timp.

Mesaj anonim de pe www.terapeuti.ro:

Buna ziua!
Am unele probleme in legatura cu frica.Imi este adesea frica fara nici un motiv in mai multe cazuri.
Evit adesea sa fiu in preajma altor persoane inafara celor aproapiati, sa vorbesc cu alte persoane ( colegi, profesori, …), sa fiu in preajma mai multor persoane, sa chiar sa dau o comanda.
Cand sunt pusa in asemenea situatii incepe sa imi tremure vocea , nu reusesc sa ma exprim, apar valuri de caldura si ma blochez, nu mai pot gandii coerent, respir greu si am palpitatii.
Adesea imi fac mult prea multe griji pentru probleme neexistente, exagerand orice.
As dorii sa stiu cum pot scapa de aceste probleme si daca o pot face fara sedinte specializate, deoarece imi afecteaza foarte mult scoala, ajungand de la unul dintre cele mai bune licee din oras la unul dintre ultimele, dar nu datoriita studiiului, avand mereu note mari in teste, dar nu si la tabla sau la oral.
Am uitat sa precizez ca am 17 ani, aproape 18.

Din ceea ce ai descris tu probabil ca este vorba de o tulburare anxioasa, însă e nevoie de o evaluare pentru un diagnostic corect. Recomandarea mea e ca primul demers ar fi sa expui aceste manifestări părinților și împreună sa alegeți un terapeut alaturi de care sa abordezi problema în profunzime. Chiar dacă ești reticenta la idee (de ce?), cred ca în situația data având în vedere ca simptomatologia Îți afectează nivelul de funcționare, cel mai benefic pentru tine ar fi sa o ameliorezi și reduci împreună cu cineva, care, bineînțeles nu va lucra împotriva voinței tale, dar nici în locul tău, ci Îți va oferi sprijin.

Draga mea, subscriu celor scrise mai sus! Este, intr-adevar vorba despre o tulburare de anxietate, cel mai probabil o fobie sociala! Ea se poate ameliora de minune prin sedinte la specialist! Incearca si vezi cum decurge. Nimeni nu te obliga sa ramai in terapie daca tu nu iti doresti acest lucru! E pacat sa nu incerci macar pentru ca in termeni de costuri si beneficii nu ai nimic de pierdut! Intra pe site-ul Colegiului Psihologilor din Romania si alege-ti din registrul psihologilor un clinician sau un psihoterapeut bun din zona in care locuiesti! Spor la treaba!

Mesaj anonim de pe www.terapeuti.ro:

buna ziua am o problema cu iubita mea .mereu imi tot spune sa facem sex in 3 iar lucrul asta ma deranjeaza nu dorest acest fapt ,iar in plus imi ascunde mereu mesaje ce vorbeste pe saituri de socializare ,iar eu devin gelos ce ma puteti sfatui

Schimbă prietena. Aveti viziuni diferite asupra vieții de cuplu.

Discutați și încercați sa ajungeți la o varianta care sa fie pe placul amândurora. Ascultați fără sa judecați și evitați sa o acuzați. O puteți face și alături de un terapeut într-un cadru sigur.

Mesaj anonim de pe www.terapeuti.ro:

Ma bucur ca v-am gasit,si va multumesc.
-In copilarie tatal meu o batea pe mama,la un moment dat din pricina neputinetei mele de a reactiona imi planuiam sa il omor,dar nu am avut curaj, era doar in mintea mea.
-Am facut scoala de muzica placuta dar solicitanta, eram mereu obosita, am fost o eleva mediocra.
-Nu am prieteni, doar cateva cunostiinte.
-Am o viata sexuala normala.
-casatoria a durat 20 de ani, pana cand nu s-a mai putut,m-am casatorit la 22, apoi am fost obligata sa plec la munca in strainatate.Sotul meu mintea frecvent, am ramas cu datorii din cauza ca el nu mai voia sa munceasca,eram la un pas sa ramanem fara nimic,ne certam des,apoi a vandut casa fara sa stiu, s-a mutat intr-un sat,suntem separati de 5 ani, am incercat sa dam divort de comun acord de 2 ori,nu am avut putere sa merg mai departe, el nu face nimic, traieste pe banii mei,pentru ca are un copil in ingrijire.
-am 2 copii, o fata care e la master in ultimul an, si un baiat infiat, de 8 ani care a ramas la sot.pana acum nu cred ca sunt probleme cu ei, dar stiu eu ce e in sufletul lor?
-Nu am avut probleme cu politia.
-Familia mea nu ma accepta, ca nu am ideile lor, si vor bani tot timpul, si eu nu mai fac fata.Am o sora mai mare cu 8 ani si un frate mai mic cu 7 ani,eu am 47.Mama e de acord cu ei.Tata a murit acum doi ani, nu l-am urat niciodata,l-am iubit mai mut decat pe mama,pentru ca a plecat de acasa cand aveam 18 ani,si a trait singur, si a murit singur.Am fost si inca sunt afectata de moartea lui, si ca a murit cu cateva ore inainte de a a junge eu,fratii mei il urau, eu eram singura care aveam o relatie normala cu el si cu care comunica lejer.
-Sunt inginer Agronom, am plecat in Italia de nevoie, sunt badanta pentru un batran,bonav de Alzheimer de 5 ani.
In acest timp am avut o relatie cu un barbat care s-a dovedit a fi gresita.Mintea si el,sau ascundea adevarul pana cand fara sa vrea se dadea tot singur de gol,era nervos, si era recidivist,dar eu l-am iubit si asa pentru ca isi cerea iertare,stia cum e si voia sa se schimbe…la sfarsit am inteles ca nu puteam sa traiesc asa, si am renuntat, dar inca ma mai afecteaza .Apoi am inceput o prieteneie cu un vechi cunoscut al familiei la care lucrez si era in aceeasi situatie ca mine, prietenie care a evoluat pana la relatie,fara multa dragoste dar cu multa acceptare si respect, sincera din parea lui, dar nu si din partea mea.
Problema mea e ca nu pot comunica, accept ce mi se da fara sa ma opun , sunt introvertita , nu pot sa interactionez cu oamenii , nu ma integrez,ma consum singura si nu am incredere in nimeni,incerc sa imi fac prietene, si nu imi place,muncesc mult in singuratate,plang mult si ma consum, dar in fata oamenilor sunt calma si toleranta,vesela,si binevoitoare,imi fac treaba cu consticiozitate,dar in mintea mea orice as face ina afara muncii mi se pare gresit,nu reusesc sa iau decizii si sa le implinesc,m-am apucat de fumat ca sa am companie.Vorbesc cu mine si nu ajung la nici o concluzie,sunt obosita si nu pot dormi,anul trecut am avut probleme cu tiroida,am aflat ca am fibrom, si ca eczema de pa maini care imi apare din cand in cand e psoriazis,mi-am rupt un picior,toate dupa ce am terminat prima relatie dupa casatorie.Incerc sa fiu pozitiva..dar nu dureaza.De fumat m-am apucat in timpil acelei relatii ca sa ma calmez din cauza nervilor care mi-I facea el. Am inceput o dieta si nu ma pot lasa de de ea.Nu stiu daca am reusit sa scriu ca sa intelegeti, nu mai sunt buna nici la asta.Simt ca nu sunt ca restul lumii,ca cevq nu e in regula,dar nu stiu ce.Sper sa primesc un raspuns, stiu ca sunt altii cu probleme mai grave, dar poate la sfarsit or fi si pentru mine doua vorbe.Multumesc.

Îmi imaginez ca va este greu, fără suport din partea familiei și a prietenilor, departe de casă, singură, când de-a lungul timpului s-au acumulat atât de multe lucruri ce ajung sa va copleșească acum. Va este greu, dar continuați sa luptați, căutați soluții. Poate nu întotdeauna le găsiți pe cele mai bune (de exemplu, fumatul). Intr-un terapeut ați găsi pe cineva care sa va asculte, sa va ofere sprijinul necesar pentru a va adapta emoțional și comportamental mai bine, sa va învețe sa luați decizii și sa va recâștigati autonomia, depășind sentimentele de inadecvare..

Nu am cautat persoane care sa ma asculte, deobicei eu sunt cea care ascult si nu prea am timp sa vorbesc.Aici femeile au alte preocupari sau sunt foarte ocupate si obosite pentru a mai asculta ceva,sau sunt limitate.Daca te asculta cineva este doar pentru a te judeca si a duce vorba,sau in cel mai bun caz primesti incurajari de a urma exemplul lor..care sincer mi se pare precar.Fumez ca sa am companie…nu e un motiv..si poate nu e cel real.Vreau din tot sufletul sa ma lipsesc de acest viciu care stiu ca imi face mai mult rau.Incerc sa ma construiesc dupa exemple biblice dar nu imi mai reuseste.Stiu insa ca increderea mea in oameni nu mai exista,dar ca maine este o noua zi in care incerc sa merg mai departe,sa gasesc solutia cea buna, si sa am puterea sa o urmez.Va multumesc mult pentru raspuns si pentru ca m-ati ascultat..Faptul ca am reusit sa scriu m-a ususrat un pic.Multumesc din nou!

Apreciez faptul ca încercați sa mergeți în continuare și că v-ati eliberat, scriind aici. Rolul nostru, ca terapeuți, e să ascultam activ si sa va fim alături. E diferit de rolul prietenilor și cunoscuților. Suportul presupune și un proces de învățare în care puteți sa va recâștigati încrederea în oameni și în dvs., sa învățați comportamente mai adaptative..

Faptul ca va simtiti eliberata dupa ce ati scris si ati aflat ca cineva chiar citeste si ia in seama ceea ce spuneti, fara sa va judece in vreun fel, inseamna ca exact de asta aveti nevoie: de un interlocutor care sa va asculte in mod real, sa fie conectat la realitatea dvs si impreuna cu care sa va puteti organiza gandurile, emotiile si viata. Incercati sa va interesati de un psiholog in Italia, eu cred ca v-ar fi de mare ajutor.

Vamultumesc foarte mult!

in primul rand da-ti masca jos fata de tine insuti,iubeste-te mai mult si respecta-te

Inteleg ca ati facut fata singura unor evenimente nu tocmai placute si care v-au afectat. Si pare ca unele dintre ele va afecteaza in continuare. Ati putea apela la un terapeut cu care sa discutati despre aceste lucruri.

Mesaj anonim de pe www.terapeuti.ro:Buna ! Am facut un lucru urat,dar necesar din punctul meu de vedere. Sora mea implineste14 ani, a fost mereu un copil cuminte si minunat si nu am nimic rau de spus despre ea. Aseara i-am umblat in telefon pentru ca ma ingrijora un lucru. Are un iubit de 16 ani si stiu ca este varsta la care hormonii baietilor o iau razna. Ce am gasit in conversatiile lor m-a bulversat si nu stiu cum sa mai reactionez. Tipul respectiv ii bate diverse apropouri cu conotatie sexuala si are un limbaj urat si obscen fata de ea. Eu am incercat de nenumarate ori sa vorbesc cu ea si sa o sfatuiesc si sa ii deschid ochii,la general vorbind, pana sa aflu de situatia care este la momentul actual. Ea i se descria altui amic ca fiind o persoana rece,incapabila sa iubeasca si vede lumea ca pe o nenorocire, o ” boala ” (asa s-a exprimat) si ca nu il iubeste pe prietenul ei,dar ca ” este unul dintre lucrurile care o tine in viata”. Mi se pare un pic exagerat ca o fata de clasa a 7-a sa spuna asemenea lucruri, sunt de acord ca copiii zilelor noastre au mai mult acces la informatii si ca e normal ca cunoasca lucruri la care noi la varsta lor nu aveam acces, sau erau subiecte tabu, dar totusi e exagerat ! S-a inchis in ea, cu ai mei nu mai comunica deloc. Are impresia ca stie de toate si ca este stapana pe viata ei si nimeni si nimic nu o poate ajuta sau influenta sau sfatui. Vorbeste si foarte urat la scoala,injura si are un limbaj licentios. I-am spus mamei despre limbaj,pentru ca nu stiam cum sa mai reactionez, insa nu i-am spus si despre ce ii vorbea baiatul respectiv, pentru ca sincer, imi este rusine mie la aproape 21 de ani sa vorbesc asa ! Am avut si eu un iubit cand eram de seama ei, dar eram amandoi de o varsta si era o senzatie draguta de indragosteala, o dragoste ca sa zic asa naiva, nici macar nu ne-am pupat! in schimb ea cu ” iubitul” ei vorbesc despre sex si masturbare. Ai mei intr-adevar au fost mai stricti cu mine,iar lucrul asta m-a ajutat intr-un fel, am fost cuminte, cu frica si rusine fata de parinti. Si eu sunt mai tot timpul ocupata, lucrez si sunt si studenta, ai mei lucreaza si ei, poate si din cauza ca nu am mai avut timp pentru ea, dar si cand sunt ei 3 acasa,eu fiind la munca, ea nu iese din camera ei, asculta muzica si vorbeste cu prietenii si prietenele pe net, s-a inchis in ea de tot! Ce este de facut? Mama este o fire mai impulsiva, ai mei in general nu sunt foarte receptivi si intelegatori, ba mai mult, tot pe mine ma dadacesc ca sa am grija sa nu raman gravida si alte lucruri legate de viata mea sexuala, cand de fapt parerea mea este ca am trecut de perioada aia si atentia lor ar trebui atintita catre ea. Parintii au fost intotdeauna autoritari, cel putin fata de mine, iar felul asta in care sora mea ” a luat-o razna”, metaforic vorbind, imi este frica sa nu se reverse si asupra mea, adica sa fie si mai autoritari fata de mine, desi am o varsta la care consider eu ca nu ar mai trebui sa ma controleze atat de tare sau sa imi dicteze ce sa fac, sau sa cer voie sa ies la un suc, sau sa plec pe undeva ( la munte de ex. ) o noapte.. Nu stiu ce sa mai fac !Nu vreau sa o las sa se loveasca singura cu capul de sus, sa isi inceapa viata sexuala din clasa a 7-a la insistentele unui pusti de 16 ani, liceean.Cea mai buna prietena a ei a mai avut n relatii, si cu baieti de-o seama cu mine ! probabil se simte mai grozava in clasa ca vb urat, ca are iubit mai mare si ca ea are parte de lucruri de care alte fetite nu au. Eu am o relatie stabila care se va transforma intr-o casatorie peste ceva timp, este normal ca vorbesc altfel cu iubitul meu si alta este si varsta ! Ea mai asculta cand vorbesc eu cu el la telefon si parca unele lucruri pe care le vorbesc cu iubitul incearca sa i le spuna si ea prietenului ei ( de exemplu ca abia astept sa stau cu el, sa dormim impreuna, dar niciodata nu am vorbit lucruri cu conotatie sexuala, iubitul meu niciodata nu mi-a vorbit asa macar). Ma gandisem sa vorbesc eu cu baiatul respectiv, sa intervin. Pe ai mei i-a mintit ca nu mai vorbeste cu el. Imi este frica acum sa nu o dea si ai mei in alte lucruri, sa ma certe si pe mine ca de la mine a invatat sau ca eu as fi de vina. Ai mei nici pana in clipa de fata nu au acceptat ca am crescut,iar mai mereu imi aud fraza ” atata timp cat stai la mine in casa, faci ce iti spun eu si nu ai ce sa comentezi”. Ai mei inca ma vad copil si nu vor sa accepte ca am crescut si ca am alte planuri pentru viata mea. Mi-e frica de faptul ca situatia asta a ei sa nu afecteze totul !

Intenția ca sora e de apreciat, însă e necesar sa înțelegi ca nu poți controla comportamentul sau. În schimb, poți încerca să îi oferi suport, fără a o judeca, pentru ca încet încet sa se deschidă. Evita comparațiile cu propria persoană – o vei îndepărta – ci mai degrabă încearcă sa îi înțelegi contextul actual și sa o ghidezi din umbra..

Adolescenta aduce cu sine emancipare, pentru ca e explorarea continua dincolo de ograda parinteasca. Nu ti se pare firesc? Dar emanciparea vine la pachet cu bune si cu rele. Pentru a ne dezvolta, avem nevoie de experiente multiple, chiar si rele; din toate invatam ceva pentru viitor (de exemplu ce sa evitam). Nici copiii, nici adolescentii nu invata din prelegeri, ci doar din experientele lor. Aria cerebrala responsabila cu procesarea recompenselor, este supraactivata, iar cea responsabila cu procesarea pericolului- este subactivata. De aici aceasta predilectie spre comportamente de risc (inclusiv sexuale). Daca ii spui sa nu faca ceva, pentru ca este indezirabil, o va face in mare secret. Mai bine vorbeste-i despre beneficiile pe care sora ta le anticipeaza, in urma unui comportament. poti investiga si consecintele asteptate. Iar aceasta abordare ar fi recomandat sa fie sub forma de intrebari, nicidecum sub forma de prelegere. In acest fel, sora ta va vedea ca esti interesata de ea, ca o prietena careia poate sa i se destainuie. poti, de asemenea sa ii arati un alt mod de interactiune cu un baiat, care sa-i aduca exact acelesai beneficii pe care le asteapta, dar incompatibil cu modul surorii tale, insa sa fie dezirabil. De exemplu un joc de-a soarecele si pisica, specific perioadei de tatonare in cadrul unei relatii, poate atrage mai bine atentia partenerului ei, in comparatie cu un comportament sexual (cel putin in aceasta etapa). Succes!

Mi se pare ca esti pe nedrept pusa in situatia parintelui fata de sora ta, iar acest lucru poate sa interfereze in relationarea cu ea. Nu imi este clar cat de apropiate sunteti, avand in vedere ca exista totusi o diferenta de varsta destul de mare, dar mi se pare ca in familie modul cat si gradul de comunicare sunt alterate si marcate pe alocuri de non-comunicare si relativ interes pentru intelegerea celuilalt. O situatie in care o sora trebuie sa intruchipeze binele, sa fie ascultatoare etc si bineinteles, cealalta “oaia neagra” a familiei, numai ca din pacate, parintii tai nu prea se intereseaza de sora ta. Faptul ca ai intrat “prin efractie” in lumea ei intima ca sa afli cum gandeste si ce simte, denota cat de ingrijorata esti pentru ea, dar si pentru tine, cat si faptul ca nu exista suficienta incredere reciproca pentru a discuta despre stari suflestesti, sentimente s.a.m.d. Incearca sa te aproprii de sora fara prejudecati sau lectii de moralitate. Cred ca ar ajuta-o sa inteleaga ca exista o persoana din familie care ii poate asculta nemultumirile si grijile fara a fi criticata. A-i controla din exterior relatiile (adica sa vorbesti cu prietenul ei- ca si cand ai fi tatal surorii tale) nu cred ca va ajuta situatia ci mai degraba o va inrautati. Unii adolescenti manifesta si mai mult interes pentru lucruri sau persoane interzise, mai ales daca le considera importante. Ar fi util o interventie de genul unor sedinte de consiliere familiala pentru a debloca putin mecanismul acesta rigid de relationare intre voi si parintii vostri. Vorbeste si cu parintii tai despre aceste ingrijorari , totusi , poate vor intelege ingrijorarea ta.

Mesaj anonim de pe www.terapeuti.ro:

-Vreau sa va instiintez ca ce vreau sa intreb acum ,nu este ceva placut la majoritatea deci rog nu cititi acest mesaj daca mancati.
-De ani de zile am fantezii coprofilice,scatofilice sau cum se mai numesc,cu fete plus ma excita daca o fata are flatulente si o face in fata mea,nu pot pune obiectul biodegradabil in gura dar ajunge sa il miros sa sa il faca pe penisul meu in erectie sau pe trupul gol,nu sunt dependent de aceasta fantezie ,nu am incercat inca cu nici o fata si ma feresc sa spun asa ceva la fete ca ,va dati seama si sa nu aibe prejudecati fata de sex ,face pasi distanta de mine.
-Ce se intampla cu mine?Este masochism?Depreciere de sine?Ceva din copilarie?
O revolutie fata de societate?…

in general exista o legatura intre copilaria timpurie si coprofilie insa va sugerez sa explorati cu un sexolog. Acest gen de tema necesita timp si indrumare profesionala. Succes!

Un subiect delicat, avand in vedere ca nu este o practica impartasita de multe persoane. Si eu va sfatuiesc sa cautati un specialist, un psihoterapeut. Cu ajutorul lui explorati evenimentele din trecutul dvs., din copilarie. E posibila intelegerea/gestionarea si schimbarea acestor preferinte, mai ales daca ele va deranjeaza si jeneaza. Mult succes!

Si sexualitatea si defecatia sunt fenomene umane. Ele sunt subiecte tabu; combinatia lor e si mai tabu. Societatea ar respinge astfel de atitudini, desi fiecare dintre noi le practicam din necesitate, dar separat. Vorbiti cu un psihosexolog aceste aspecte si veti invata sa nu va autoetichetati. Daca incercati sa scaptai de aceasta problema, prin evitare, se poate transforma in obsesie si ea va va lovi mai virulent. Solutia e sa vorbiti despre asta si sa va permiteti sa o ganditi sau imagianti pana la capat, intr-un mediu safe, cu un psihosexolog. Mult succes!