Mesaj anonim de pe www.terapeuti.ro:Salut , ma numesc George , am 15 ani , locuiesc in Iasi , va rog frumos sa ma ajutati , de la o vreme incoace ma simt foarte nasol , fizic bine , dar psihic rau , ma gandesc la univers , la cine le-a creat , la dumnezeu , la viata noastra , ca e nesemnificativa , si asta ma face sa ma simt un nimic , si dupa ma gandesc la moarte , eu nu vreau sa ma mor , nu stiu daca ma intelegeti , imi da o stare proasta va rog ajutati-ma.

Apelează, cu acordul părinților, la un psihoterapeut, pentru a restructura aceste gânduri și pentru a depăși situația. Gândurile legate de moarte pot fi abordate si prin linia telefonică gratuită antisuicid. Mai multe informații găsești aici http://www.antisuicid.com/

Poti discuta cu psihologul sau consilierul scolar din scoala ta. In acelasi timp, poti apela si Telefonul Copilului la telefon 116 111. Gasesti mai multe date la http://www.telefonulcopilului.ro.

Mesaj anonim de pe www.terapeuti.ro:Buna ziua! problema mea este legata de cineva din familie, care a cazut in patima jocurilor de noroc,mai exact fiind vorba de pacanele. Intrebarea este: cum se poate aduce ” la realitate” un astfel de om, avand in vedere ca nu isi recunoaste deloc dependenta?! Minte extrem de mult, a jucat sume foarte mari, a pierdut tot ce detinea, incepand de la apartament personal,servici si pana la sotie/copil ( este in divort).
Din cunostintele mele joaca de cel putin 5 ani. Refuza categoric sa discute cu familia despre aceasta tema, ba chiar mai mult, a rupt legatura cu oamenii care incercau sa ii spuna adevarul in fata, sa ii dea un sfat. Pe parinti inca ii contacteaza doar legat de bani, daca are nevoie de ajutor cand chiar nu mai are cu ce trai, discutia limitandu-se doar la bani, daca se deschide alt subiect legat de viata lui, inchide telefonul. Acuza in toate partile “pierderea” lui legata de Locuinta pierduta sau familia lui distrusa, oricine este vinovat inafara de el.
Cum se poate aborda un astfel de om? Precizez inca o data ca doar parintii sunt singurii cu care discuta, chiar daca , si pe ei ii acuza de situatia lui si ii minte f mult.

Suportul prietenilor și familiei este important, însă nimeni nu-i poate rezolva problema în afară de el. Recomandați un psihoterapeut care să-l ajute să treacă peste. Se pare că, în cazul său, consecințele negative ale comportamentului (pierderea banilor, familiei), nu sunt îndeajuns pentru extincția sa. Comportamentul său are cu siguranță ceva ce-l întreține, necesar a fii descoperit pentru înlocuirea lui.

din pacate, daca nu recunoaste ca are o problema si nu accepta ajutorul nimanui… nu se poate interveni.

Dar de ce vreti dvs sa interveniti? Cine va da dreptul sa fiti salvatorul altcuiva? Atata vreme cat nu agreseaza violent alte persoane sau propria lui persoana (caz in care poate fi internat fortat la psihiatrie, conform legii), este LIBER sa isi toace toti banii, si nici un membru al familiei nu are dreptul sa il opreasca… E vorba de liberul arbitru… dreptul de a se autosabota. Mai multe detalii despre acest fenomen larg raspandit aveti aici: http://invingemstresul.com/more/55

Ceea ce spuneti aici depaseste cumva sfera psihologiei si multor terapii.Aici intervin cumva rugaciunile,sau poate terapia cu ajutorul ingerilor.Probabil pare empiric ce spun acum,dar cu adevarat daca m-as gandi la o PSIHOTERAPIE,adevarata,m-as gandi la o PLURIDISCIPLINARITATE.

Mesaj anonim de pe www.terapeuti.ro:Sunt un tip insurat de 5 ani si o relatie de 10 inainte. Nu a fost foarte atras de ea enorm niciodata. M-am luat dupa paarinri si asta e, m-am insurat. Nu sunt fericit deloc. Acum 2 ani si jumatate mi-am revazut verisoara de gr 2 dupa vreo 16 ani si ne-am indragostit. A fost o relatie la distanta si cu multe planuri de viitor. Am vrut sa divortez pt ea dar am mai stat pt ca castig foarte bine unde lucrez acum si am statt sa strang bani pt a ne lua o casa. Acum 6 zile mi-a spus ca vrea sa ne despartim pt ca a suferit si pt ca nu mai poate sta cu gandul ca eu stau alaturi de sotie. Nu mai poate a stans multa furie in ea si simte ca nu mai are baterii. Am fost in ultima perioada negjijent cu ea pt ca statea la munca mult timp pentru casa mult visata. Acum ea imi spune ca nu mai simte nimic ca sa racit, dar mi-a cerut o luna sa vada daca s-a inselat si daca mai simte ceva. Sunt dispus sa pierd tot, loc de munca, sa divortez sa renunt la tot doar pt ea. Nu pot sa nu o caut zilnic, sa-i trimit cuvinte frumoase pe fcb. Ajutati-ma sa fac ceea ce e bine pt a o recastiga

Cred că vă referiți la soție …

Clarificați-vă situația și luați o decizie în acest sens. Puteți solicita ajutorul unui psihoterapeut, alături de care să cântăriți costurile și beneficiile deciziei. Cred că v-ar fi utilă această carte în procesul mai sus expus http://ascr.ro/magazin/item.asp?id=100&name=STILURILE_DE_ATASAMENT

Nu ati precizat daca aveti copiii cu sotia cu care sunteti casatoriti legal de 5 ani si cu care sunteti impreuna de inca 5 ani inainte (timp in care ati putut sa va dati seama daca mergeti mai departe sau nu!) , deci un cuplu de 10 ani. Poate ca nu are importanta la prima vedere, dar problema de responsabilizare ar fi alta. V-ati gandit ca pe cealalta o iubiti doar pentru ca este la distanta? Ce spune despre dvs. faptul ca ati ramas cu sotia simultan avand alte planuri cu alta femeie? Va rog sa nu credeti ca va judec, doar vreau sa consitentizati un comportament pe care poate o sa-l mai repetati si in urmatoarele relatii. Poate va pripiti! Sotia a fost zi de zi langa dvs. cealalta o himera la distanta (vorbele frumoase sunt una, faptele altele!), sotia cred ca are potential pe care nu l-ati sondat pornind de la premiza ca nu ati fost foarte indragostit de ea la inceput si stand in asteptarea “marii iubiri” (totusi 10 ani…!!!). Ea va accepta asa cum sunteti (la bine si la rau!), poate nici ea nu va iubit cu patima la inceput si totusi nu a ales alte alternative! De unde stiti ca aceasta noua alegere este ultima, poate dati vrabia din mana pe cea de pe gard! Va inteleg suferinta, nu este usor sa fii sfasiat si confuz, asta vine pe multe nevoi nesatisfacute din trecut, care v-au marcat. Adunati-va, clarificati pe ce drum vreti sa mergeti, asumati-va calea.

Consider ca este necesar sa va lamuriti mai intai relatia cu sotia pentru ca apoi sa decideti ce faceti. Un psihoterapeut va poate insoti in acest demers.

…complexitatea situatiei si implicatiile acesteia, atat pentru dvs., cat si pentru celelalte doua persoane implicate direct si indirect, necesita fara indoiala o explorare directa, ‘la cald’, alaturi de un psihoterapeut bun. Cel mai probabil intr-un proces terapeutic de lunga durata.Asadar, intrebarea este cat de repede va puteti angaja intr-un astfel de demers, singurul care va clarifica in mod real?

Adresarea online a intrebarii arata din nou distanta, dar alegerea va apartine. Folositi-o cum simtiti mai bine!

Ceea ce spuneti d-voastra este drama unei intregi societati.Lipseste o psihologie a polaritailor,o metafizica a cuplurilor chiar in cadrul psihologieI,care repet ,adeseori trateaza omul mult prea simplist.Tot ce spuneti d-voastra se traduce printr-o mare lipsa de incredere in d-voastra ca barbat,printr-o lipsa de asemenea de energie masculina care se mai numeste yang.Femeia de langa d-voastra,si de langa multi barbati nu se simte polarizata.Barbatii adeseori prin lipsa cultivarii masculinitatii si a increderii in sine,manifesta aceeasi energie feminina yin ca si femeile.Si atunci de ar mai avea nevoie de un barbat o femeie? Cu alte cuvinte ce spuneti e drama multor barbati,din lipsa de cunoastere.Prin recapatarea increderii in sine,prin cunoasterea naturi d-voastra masculine si a cultivarii masculinitatii,va puteti recastiga simpatia femeii dorite,si mai mult s-ar putea sa deveniti un barbat extrem de magnetic pentru orice femeie,ceea ce v-ar spori considerabil STIMA DE SINE.Se spune ca barbatul este Stalpul familiei.Aceasta idee de stalp in care femeia are unde sa ancoreze cu energia ei covarsitoare.Daca ea nu are unde sa ancoreze,este ca nu a gasit aceasta energie stabila masculina,echilibranta care face fata diverselor situatii.Din moment ce noi barbatii ne manifestam slabiciunile ca si femeile,numai exista nicio diferenta intre sexe,numai exista acel factor de atractie,de stabilitate si detasare prin care am putea incita cu adevarat.In plus aveti mare nevoie si de o terapie a refacerii partilor de suflet.In astfel de situatii ca cea descrisa de d-voastra apare conjunctura in care va simtiti sufletul sfartecat.La propriu sau figurat oricum s-ar spune,in acele momente se pierd parti din suflet.

Mesaj anonim de pe www.terapeuti.ro:

Ma nunesc Elena si am 27 de ani sunt din Romania si locuiesc In Belgia de aproximativ 4 ani sunt insarcinata si in depresie de nedescris ma lupt cu viata sa traiesc de zi cu zi, nam prietene nam pe nimeni sunt dezorientata nu stiu incotro so iau sa die bine …..sunt inchisa in casa de prietenu cu cine sunt insarcinata si foarte multe lucruri nu se opreste aici ))….Un raspuns daca se poate curand. Multumesc

un raspuns la ce? la situatie? Din cate inteleg esti sechestrata (impotriva vointei, deci) de catre acest individ. In acest caz anunta autoritatile

Mai multe detalii ar fi utile pentru oferirea unui răspuns cât se poate de pertinent pentru problema ta. Care este problema ta, mai exact? Stările depresive? Faptul că nu ai autonomie? Sarcina în sine?

Faptul ca nu dati amanunte lasa loc supozitii. "Depresia de nedescris" cu care incercati sa va luptati are cauze mai vechi probabil, legata de lucruri numai de dvs stiute. Noi putem face ipoteze, supozitii, dar realitatea poate fi alta! Daca aveti posibilitatea ("sunt inchisa!!!") sa iesiti, luati legatura cu cineva cunoscut, prieten de cuplu sau alti romani pe care-i cunoasteti si cereti ajutorul. Pana atunci, incercati sa tineti un jurnal pentru dvs in care sa va scrieti toate gandurile care va framanta si un jurnal pentru bebelusul care va veni, in care sa notati gandurile bune, ceea ce simtiti pentru el, povestile pe care i le spune-ti atunci cand sunteti singura cu el, ceea ce va doriti pentru el atunci cand va aparea pe lume, sperantele dvs legate de el si de viata pe care o veti trai impreuna cu el. Nu disperati, exista intodeauna o rezolvare, incercati sa o cautati.

Ia legatura cu autoritatile de acolo, sau cu vreo fundatie care ajuta femeile lipsite de aparare..

Daca te tine inchisa in casa, "prietenu" respectiv e un infractor, agresor, si te distruge… iesi din situatia respectiva cu orice pret.

A fi sechestrata inseamna impotriva vointei tale.Daca esti in pericol, asa cum ai cerut ajutor pe acest site…cere si autoritatilor. Daca esti in depresie de nedescris asta se trateaza la psihiatru si psiholog…tinand seama si de conditia in care te afli.Cu un mesaj nu iti rezolvi o problema importanta.

Un raspuns la problema sechestrului il puteti obtine doar de la autoritati. Legat de celelalte aspecte e necesar sa oferiti mai multe detalii pentru a avea o imagine mai clara asupra problemelor care va afecteaza in prezent.

http://bruxelles.mae.ro/contact In Belgia este interzisa violenta domestica, deaceea legea este foarte stricta in acest sens ! Ambasada te poate ajuta in a-ti da informatiile exacte si sa te sustina!

Daca mai ai cum sa scrii te rugam sa ne spui unde locuiesti sau un numar de telefon la care te putem contacta. Vrem sa te ajutam dar la un sechestru este nevoie de politie. Iesi pe geam tipa ajutor bate in pereti si cere ajutor asa ceva nu este normal draga mea! Copilul tau va trai tot asa? Nu te mai poti gandi la tine. Ajuta-ne cu date de contact ca sa te putem ajuta!

Mesaj anonim de pe www.terapeuti.ro:

Buna ziua! Ma numesc Ilinca si am 16 ani. Mi am inceput viata sexuala acum 10 saptamani. Un incident neplacut m a facut sa iau escapelle. Am avut 3 menstre regulate de atunci si 5 teste negative. Am auzit ca riscul unei sarcini e mic. Dar nu imi pot scoate frica unei sarcini din minte. Ma gandesc tot timpul ca asta poate sa imi distruga viata. Nu pot vorbi cu mama mea pentru ca mi e rusine de ceea ce am facut si nu ar intelege deloc situatia. Nu am cu cine vorbi despre nelinistea mea. Nu mai pot dormi, nu pot invata, nu ma pot concentra, nu pot face nimic deoarece gandul imu e mereu acolo. Am nevoie de un sfat. Cum as putea invinge aceasta teama? Va multumesc anticipat!

Probabil în baza sentimentelor de vinovăție și rușine s-a declanșat această anxietate, în ciuda dovezilor palpabile care arată că nu ești însărcinată. Conștientizezi, nu, că gândurile pe care le ai nu sunt susținute de dovezi și că nu te ajută? Ce-ar fi dacă te-ai gândi puțin altfel? De ce te simți vinovată? De ce îți este rușine? Adresează aceste emoții și gândurile aferente lor, iar mai apoi întreabă-te ce dovezi palpabile ai pentru ele, dacă este logic să gândești astfel și dacă te ajută. Dacă nu, modifică-le. Poți adresa aceste gânduri și emoții cu un psihoterapeut, însă având în vedere că ești minoră, este nevoie de consimțământul părinților.. Poți vorbi eventual cu consilierul școlar din instituția în care înveți.

eu iti recomand sa ajungi totusi la medicul ginecolog (poate cu un adult din familie de incredere) si sa fii examinata complet… astfel poti stii SIGUR daca esti sau nu insarcinata. Nu exista un psiholog scolar? Curaj si succes!

Mesaj anonim de pe www.terapeuti.ro:Buna ziua.Ma numesc Ana Maria,am 28 de ani si de aprox 12 ani ma confrunt cu senzatia de greata.Totul a inceput de la o inghetata pe bat si greata(fara varsaturi) a continuat cateva saptamani in care abia reuseam sa beau o gura de ceai sau mancare.Slabisem f mult.Am inceput analizele cu o ecografie abdominala de unde a iesit doar putin nisip la rinichi si ovare micropolichistice.In cei 12 ani am “vizitat” multi doctori si spitale,am un dosar intreg de analize care sunt relativ bune si am primit diagnostice cum ar fi:colon iritabil,gastrita,indigestie,colita de putrefactie,reflux gastroesofagian etc,fiecare cu tratamentul ei care pe moment sa spunem ca a functionat.
Grizele de greata insuportabila incepeau in situatii banale:un pahar de suc baut cu pofta,o cana de ceai de tei cu 2 biscuiti etc si continuau cateva zile cand abia ma ridicam din pat urmata de o perioada in care mancam f putin si light.In acesti ani am renuntat la mancaruri grase,prajite in mult ulei,fast food,orice fel de suc din comert,nu beau alcool,nu fumez,nu beau altceva in afara de apa minerala sau plata si rar o ceasca de cafea.Si totusi greata si balonarea apar la cateva luni fie imediat dupa masa,fie la o ora-2 dupa masa,fie pur si simplu din senin si trec dupa cateva saptamani.Greata nu este insotita intotdeauna de balonare
.Mai nou de vreo 2 luni s-au adaugat la simptome slabiciune musculara,palpitatii,durere in piept sau intepaturi, tremur,incordare, greata,stare de panica, oboseala la cel mai mic efort,frig si stare generala de rau care apar cand mi-e lumea mai draga,cu sau fara legatura cu alimentatia ,simptome care apareau la o sapt iar acum la cateva zile sau de 2 ori intr-o zi si care dispar la fel de rapid cum apar dupa aprox o ora.Am incercat sa fac legatura starilor cu mancarea dar au aparut ori dupa masa,ori deodata cu toate ca nu mancasem de vreo 3-4 ore.
-Toate ecografiile abdominale sunt bune,ultima fiind din data de 30.09.2015 spital Arcadia Iasi, aratand : ficat cu dimens. normale, normoreflexiv, structura omogena,CBP si CBIH nedilatate,VP de calibru normal,colecist cu forma fiziologica,pereti subtiri,fara calculi,pancreas prevascular-dimensiuni normale,structura omogena,rinichi drept,rinichi stang-morfologie ecografica normala;splina omogena,diam bipolar 95mm/45mm.
-Endoscopie facuta in aceasta vara:lichid de secretie in cantitate mare,mucoasa antrala congestiva,stomac usor volvulat,in rest aspect normal.
-2015-tiroida ECO LTD- 1.7×3.68×1.21 LTS- 1.72×3.74×1.11 ecostructura si vascularizatie normale
-Examene coproparazitologic- Helicobacter pylori si agent giardia-negative 2012-2015
-Analize sange:hematologie,biochimie,imunologie etc

-2012 rezultate „rele”-bilirubina directa 0.53 mg/dl (valoarea max 0.30),
bilirubina totala 2.01 mg/dl (valoare max 1) ;
-electroforeza proteinelor serice :
-albumine 51.6(val normale 52-68) ;
Albumine/globuline 1.07 (val normale 1.39-2.23) ; Beta 14.5 (val normale 8.5-14)
-hemoleucograma completa-valori normale

2015 – ultimele analize sange:valori normale
Hemoleucograma – toate valorile sunt normale
Biochimie: valori normale:
Calciu ionic – 3.91 mg/dl valori normale 3.8-4.8 mg/dl
Calciu total – 8.9 mg/dl valori normale 8.6-10 mg/dl
Creatinina serica – 0.92 mg/dl valori normale 0.6-1.1 mg/dl
Fier – 84 ug/dl valori normale 50-170 ug/dl
Fosfataza alcalina – 48 U/L valori normale 33-98 U/L
GGT – 15 U/L valori normale 0-38 U/L
Magneziu – 1.95 mg/dl valori normale 1.6-2.6 mg/dl
Proteine totale – 7.0 g/dl valori normale 6.4-8.3 g/dl
TGO – 16 U/L valori normale 0-31 U/L
TGP – 13 U/L valori normale 0-31 U/L
Uree serica – 40 mg/dl valori normale 13-43 mg/dl
Hemoglobina glicozilata – 5.11 % valori normale 4-6% pt pers nediabetice; < 7 persoane cu diabet zaharat controlat

saturatia transferinei 29.4 (val norm 15.0-50)
feritina 40.3 ng/ml ( val norm 15-150) ; 88.6 pmol/L (val norm 33.0-330.0)
proteina C reactiva 0.022 mg/dL (val norm < 0.500) , 0.22 mg/L (val norm < 5.00)

Biochimie valori anormale:
bilirubina.directa 0.5 mg/dl (val max 0.2)
bil totala 1.6 mg/dl .(val max1.2)
glicemie 107 mg/dl (val norm 70-105 mg/dl)

Biochimie urinara
Valori normale : (analiza realizata de 2 laboratoare diferite)
pH – 5 si 6 – valori normale 5-6
Densitate – 1.015 si 1.020 valori normale 1.015-1.025
Bilirubina – neg mg/dl valori normale <1 mg/dl
Urobilinogen – normal mg/dl valori normale < 2mg/dl
Corpi cetonici negativ valori normale negativ
Glucoza – norm mg/dl valori normale <40mg/dl
Proteine – neg mg/dl valori normale <15 mg/dl
Hematii – neg ery/ μl valori normale < 5 ery/ μl
Leucocite – neg leuc/μl valori normale <20 leuc/μl
Nitriti – neg valori normale negativ
Sediment :celule epiteliale plate – frecvente (15-50/camp) valori normale 5-15 celule/camp (ob.x40)
Sediment: Leucocote : rare
Urocultura < 1000 UFC/ ml cu toate ca de 3 zile iau antibiotice din cauza unei infectii urinare care nu a aparut in nici o analiza

Valori anormale Biochimie urinara
Acid ascorbic 20mg/dl valori normale negativ
Imunologie :
Ag HBs calitativ – negativ valori normale negativ
HCV calitativ – negativ valori normale negativ
Cam astea ar fi o parte din analize facute la diferite laboratoare,spitale,medici.Foarte multi bani cheltuiti faca niciun raspuns concret.Sper sa ma puteti ajuta cu un sfat pt ca sincer nu mai stiu unde sa merg si ce sa mai fac.Va multumesc si scuze pt „romanul” de mai sus .O zi minunata!

este posibil sa fie vorba de o tulburare anxioasa si greata sa fie somatizarea acestei stari. Un medic psihiatru ati consultat?

Este posibil sa fie asa cum a spus si colegul meu vorba despre anxietate. Apelati la un medic psihiatru si un psihoterapeut.

Nu am nicio pregatire in domeniu, dar ati exclus si posibilitatea existentei unei tumori (pe creier)? Pentru ca daca nu este nici aceasta ultima cauza organica… atunci sigur somatizati ceva (raul vine de la starile dvs. interioare) si atunci ar fi bine sa mergeti la psihoterapeut. Psihiatrul prescrie pastile, dar cauza acestor somatizari ramane si pana nu o rezolvati, cred ca nu se rezolva nici starea. Si poate sa va dispara greata si sa va apara altceva. Multa sanatate!

Somatizarea este semnalul corpului fata de o stare emotionala puternic reprimata, tinuta la distanta de constiinta prin distragerea atentiei de la durerea emotionala catre durerea fizica astfel manifestata.Primul pas este psihoterapia acestei dureri emotionale. Cautati un psihoterapeut bun, de preferat cu specializare pe trauma, care sa va sustina in procesul de explorare emotionala.

Cum poti sa iei antibiotic pentru o infecție urinară inexistenta? Cum ai ajuns la concluzia asta? Urocultura si sedimentul iti demonstrează ca nu este vorba de asa ceva!

Intoleranta la gluten….poate

Mesaj anonim de pe www.terapeuti.ro:

Buna,ma numesc andreea,am 22 de ani,dar spiritual ma simt de 28 de ani.
Am plecat de acasa,din Romania dupa ce am implinit 18 ani si dupa ce am luat examenul de bacalaureat.Nu am avut posibilitatea sa.mi continui studiile.Am plecat cu gandul de a avea o viata mai buna pentru mine si pentru familia mea,mama si sora mea mai mica de 15 ani. Nu cunosteam pe nimeni in Spania,unde sunt acum,au fost 5 luni in care qm suferit dorul de casa si singuratatea.Intr-un final am cunoscut un baiat,roman si el,si ne-am mutat impreuna.La inceput totul era perfect,lucram amandoi,ne intelegeam reciproc,dar de doi ani lucrez numai eu trebuind sa platesc:chirie,lumina,apa,asigurare la doua masini,cheltuieli de zi cu zi (mancare)si de cand in cand trimit bani mamei.Ma simt singura si nesprijinita.ce pot sa fac?nu am pe nimeni aici,daca renunt si plec acasa mi.e frica ca nu gasesc de lucru si voi trai din salarul tatalui care e tot mai mic.nustiu cum sa procedez,dati.mi un sfat,o indrumare,ce sa fac?multumesc mult pentru citire.

Redu cheltuielile in prima faza ,renunta si tu la o masina ,sunt oameni bogati care au doar una .
Si trimite-l si pe el la munca ,nici o munca nu e injositoare .

daca vrei sa te intorci acasa… discuta cu familia ta sa iti ‘pregateasca terenul’… sa se intereseze atat ei cat si tu de un job decent in tara. Daca doresti sa ramani in Spania… atunci poate ar fi timpul sa pui piciorul in prag in ‘relatia’ pe care o ai? Se poate, succes!

Înainte de a lua o decizie, identifica exact problema, iar mai apoi formulează un rezultat așteptat. Pentru a ajunge la el ce e de făcut? Generează solutii, pune-le în balanța. Ce avantaje au fiecare? Dar dezavantaje? Abia apoi poți face un plan de acțiune pe care sa-l pui în practica. Nu exista reteta sau un răspuns standard pe care sa-l putem oferi, ci depinde de tine în luarea deciziei.

Draga mea, se pare ca in cazul tau rolurile s-au inversat: tu esti "barbatul" in casa. Si daca e asa, ma intreb daca partenerul tau contribuie si el cu ceva, cum ar fi: te asteapta cu masa pusa, spala vase, rufe, menaj in general? Si asta e o munca destul de consistenta… ar putea sa beneficieze de experienta acumulata in 2 ani si aceasta munca sa-i fie remunerata prin ceva hotel de exemplu. Daca nu face nici aceasta munca, atunci inseamna ca el n-are nici un rol in cuplu (nici de femeie, nici de barbat), ci de copil. E greu sa intretii un copil, e adevarat. Tu singura poti sa ti-l asumi sau nu pe acest "copil". Poti, de exemplu, sa-i trasezi sarcini precise pe care trebuie sa le indeplineasca; sau poti sa-i spui ca a venit "varsta majoratului" si il ajuti sa se maturizeze, dandu-i drumul in lume. Daca vrei, poti sa-l si astepti… sa se intoarca barbat! Doar de tine depinde totul. Daca acolo iti permiti toate lucrurile despre care ne-ai scris, inseamna ca ai reale posibilitati. Pune in balanta cu posibilitatile pe care le-ai avea in tara ta. Ti-ai permite aceleasi lucruri? Chiar tu ai spus ca NU. In concluzie, nu posibilitatile pe care le ai sunt insuficiente acolo, ci sprijinul (cine ofera cui acest sprijin; poate ca ar fi de dorit sa ceri cu subiect si predicat si tu un sprijin, macar asa… de completare, ca sa va creasca nivelul de trai in cuplu). Minte limpede iti doresc!

Repara-ti RELATIA SI VIATA IN GENERAL, SI VEI AVEA DE LA SINE RASPUNSURILE.

Ma gandesc ca te-ar ajuta sa te intorci spre tine, sa stai de vorba cu tine sincer si deschis si sa vezi cum ti-ai dori sa fie relatia ta si viata ta, apoi sa iei decizi si sa actionezi inspre aceea directie.

Mesaj anonim de pe www.terapeuti.ro:

Bună ziua,problemele mele au început de când aveam 11 ani după ce părinții mei au divorțat și m-au lăsat la bunici împreună cu fratele meu mai mare,de aici a început chinul pentru mine având în vedere ca bunica mea a făcut tot posibilul sa mă distrugă pentru simplul fapt ca stăteam la ea în casa.La 15 ani m-am mutat cu tatăl meu și cu nevasta lui,pentru un timp totul a fost ok pana când tatăl meu m a acuzat ca am întreținut relații sexuale cu nevasta lui,ea la rândul ei satula de certuri a spus ca eu am obligațo și așa tatăl meu s-a gândit sa mă dea afară din casa,ajungând înapoi la bunici,au trecut 2 ani de atunci și încă nu mi-am revenit de la faza cu tatăl meu și încă stau la bunici unde sunt mereu doar certuri.Sunt mereu furios și deprimat ce e de făcut în cazul meu ?De când am fost acuzat pe nedrept parcă sunt atras de femeile mai mature cea ce îmi conferă un sentiment de vinovăție și acasă nu pot avea niciodată lini
ște datorita bunicii care mai nou îmi scoate ochii ca stau la ea în casa și mananc mâncarea ei,am 19 ani nu 30 de ce mi se reproșează ceva ce nu tine de mine.Mulțumesc

ai cum sa discuti cu un psiholog/psihoterapeut? Situatia ta este destul de complicata pt niste sfaturi online. Sunt sigur ca tot ce se intampla cu tine in aceasta perioada are o explicatie insa este nevoie de un sprijin de specialitate, oricum ai reusi. Succes!

Apelează la un psihoterapeut dacă ai ocazia. În cazul tău ar fi util sa explorezi alături de cineva problemele cu care te confrunți și sa te adaptezi și găsești o soluție pentru fiecare dintre ele.

Ai o varsta la care pot sa muncesti, sa faci bani si sa iti cauti un loc sub soare in care sa nu fii agresat. Chiar daca stai cu inca 4 persoane, fie intr-un camin studentesc, fie intr-o garsoniera inchiriata, e mai bine decat cu persoane agresive, care te urasc.

Iti recomand sa vorbesti cu un psihoterapeut. Impreuna cu un specialist poti sa intelegi mai bine situatia in care te afli.

Mesaj anonim de pe www.terapeuti.ro:

Buna,am o fetita de 1 an si 8 luni,o alaptez,sunt maritata de 2 ani jumatate,sunt in maternitate pt crestere copilului 2 ani.lucrez la o fabrica de scaune.locuim n casa cu socri de 3 ani si o luna,cu soacra nu prea ma intaleg,am vrut sa bag divortul acuma o sapt ma batut a nu stiu a cata oara de fata cu fetita,si nunai nu am avut bani de divort ca sa pot pleca,a venit politia chemata de mama mea cand vb el latel cu mami si iam strigat sa cheme politiq,sa calmat,iam facut ieri plangere la politie,nu ma lasat sa iau fata,fara sa bag divortul,am avut ochiul stang si piciorul stang vanat inca sunt.si soacra a ridicat mai demult mana la mine,ea acuma nu a vb nik de bataia asta,iam zis la tel sa cheme politia a zis pt ce.cand sa mai intamplat sa fiu vanata p mana ma pus soacra sa ma imbrac vara sa nu vada lumea,mama meaa aflat nu tare de mult,si cand iam zis ca treb sa afle si familia mea a zis soacra ca la ce trebuie sa afle.ce ma sfatuiti sa fac?

eu te sfatuiesc sa te protejezi atat pe tine cat si pe copil! Din ce spui nu este un mediu bun pt nimeni acolo (poate doar pt soacra). Discuta cu familia ta… ia o hotarare si actioneaza. Divortul se poate face si ‘de la distanta’ prin avocat! Succes!

Pentru a rezolva situația din punct de vedere legal, apelează în primul rand la un avocat care sa te îndrume în acest sens. Iar pentru a rezolva problema din punct de vedere emoțional, apelează la un psihoterapeut. Acesta din urma te poate sprijini pentru a depăși situația și pentru a-i oferi suportul emoțional adecvat fetiței.

Copilul trebuie scos cu orice pret din zona de conflict. Chiar daca asta inseamna sa stai in chirie! In orice tara civilizata, s-ar fi considerat ca nu ai capacitatea de a ingriji copilul, si acesta ar fi dat in plasament familial altei familii! fara ca tu sa poti face ceva. La noi, legislatia e mai permisiva, si ti se da voie sa-l distrugi, pentru a nu fi nevoita sa cheltui bani pe o chirie… Economia de bani pe care o faci AZI locuind in zona de conflict este nesemnificativa fata de traumele pe care copilul le va avea ulterior…

Fa o sesizare in scris la DGASPC (e Protectia Copilului) din judetul tau. Sau poti apela gratuit Telefonul Copilului 983 cu prefixul judetului tau in fata. Ei vor evalua situatia si te vor indruma mai departe.

Este important ca tu si copilul tau sa fiti in siguranta atat fizic, cat si emotional. In aceasta directie este necesar sa te indrepti.