Mesaj anonim, prin www.terapeuti.ro:

Am fost impreuna cu cineva timp de doi ani.L-am iubit si inca il mai iubesc.Despartirea nu a fost una usoara deoarece el-a trezit din somn intr-o dimineata mi-a spus ca nu ma mai iubeste si nu mai simte nimic.pentru mine este inca un soc.de doua luni
Sunt trista, plang, ma doare capul, am stari de greata si dorm mult mai mult.Ce as putea sa fac sa ma simt macar putin mai bine?Am uitat sa mentionez ca acum tresar la orice vorba si i
Vine sa plang atunci cand o persoana imi atrage atentia cu ceva.ma simt vinovata fara sa fiu.am nevoie de ajutor….

pare ca treci prin perioada de doliu destul de dificil. Din ce ne-ai spus se pare ca ai dezvoltat o anxietate destul de puternica. Sugestia mea ar fi sa consulti un psihiatru si, ulterior, ar prinde bine macar cateva sedinte de consiliere psihologica in paralel tratamentului pt a putea finaliza ruptura de fostul iubit… de a intelege ce se intampla defapt in tine. Curaj… situatia poate fi depasita!

Mesaj anonim, prin www.terapeuti.ro:

Daca prietenul meu a pus mana pe penisul lui si avea lichid seminal. .si lichidul seminal a ramas la el pe mana si a introdus mana la mine pe langa vagin, sunt sanse de o sarcina?

daca ai dubii poti face un test de sarcina si un eventual control ginecologic

Daca vrei sa fii si mai sigura, ii faci mai intai prietenului un test de fertilitate si apoi functie de situatie tragi diferite concluzii…

Da…sunt!

Marius Dumumitrescu comentariul dvs mi se pare deplasat si nu ii inteleg scopul…

Mesaj anonim, prin www.terapeuti.ro:Buna ziua!Sunt o adolescenta de 13 ani si am o problema …vreau sa va cer un sfat..Parintii mei nu vorbesc cu bunicii mei din motive personale..eu stau la bunicii mei adica dorm acolo mananc acolo..etc. Parintii mei sunt suparati ca eu stau la bunici .Din aceasta cauza ei nu isi vorbesc , mama mea vrea sa stau acasa ,insa eu vreau sa stau la bunicii mei pentru ca aici am mai multe conditii .Ce ar trebui sa fac?Ce ar fi corect ?

tehnic vorbind atata timp cat esti minora ar trebui sa faci ce iti spun parintii. Ideal vorbind ar fi sa se inteleaga toti si sa iti faciliteze mediul de dezvoltare pe cat posibil. Incearca totusi sa discuti tu cu parintii tai si cu bunicii si sa vezi ce nemultumiri au fiecare… dupa care sa incerci sa gasesti tu solutii pt ei… dupa sa ii pui pei sa isi gaseasca solutii, etc. Spun asta pt ca situatia, inteleg, necesita rezolvare. Daca toata lumea ar ajunge sa se aseze la aceeasi masa si sa ‘fumeze pipa pacii’ ar fi excelent (doar ei isi pot rezolva conflictele). Succes!

Mesaj anonim, prin www.terapeuti.ro:

Bună ziua,
Am 20 de ani, sunt stundentă și am o relație stabilă cu prietenul meu. Suntem foarte apropiați și ținem unul la celălalt. Locuiesc în București.

Am rămas însărcinată, nici acum nu-mi dau seama cum, din moment ce ne-am protejat. S-a spart prezervativul la un moment dat, dar nu am crezut că urmările vor și așa de grave, în sensul că nici măcar nu a ejaculat pe mine. Nu iau anticoncepționale, îmi e teamă de analize în general. Nu de consultație în sine, nici măcar de ace, ci de rezultat. În familia mea există persoane care au cancer, mama și bunica mea. Nu vreau să aflu că am același lucru. Mi-a fost teamă de asta toată viața.

Am făcut un test de sarcină la o săptămână după ce am început să am simptomele tipice, dar a ieșit negativ. Am mai făcut un test într-o zi în care mi-a fost foarte rău și a ieșit pozitiv. Am sunat imediat la o clinică privată- Marie Stopes International. Am făcut programare, am mers a doua zi împreună cu prietnul meu și am urmat tratamentul medicamentos. Eram în 6 sătpămâni jumătate.
Trebuia să merg la control în 2 zile de la tratament, dar am plecat din București în Scornicești, Olt, pentru că a murit bunicul meu. Nu m-am putut întoarce pentru că încă sunt un copil pentru părinții mei și trebuia să dau explicații. Terminasem sesiunea înainte să fac testul de sarcină și pretextul pentru primul control a fost că va trebui să-mi duc diploma de bac la facultate. Nu voiam să afle sub nicio formă, așa că am ajuns la clinică abia ieri. Adică după 2 săptămâni.
Nu aveam stimă de sine scăzută sau mustrări de conștiință, pentru că sunt destul de realistă și sigură pe mine. Sau eram, până după ecografie. Am fost tratată jalnic, ca un fel de curviștină proastă. Doamenele doctor, fiind ceva mai în vârstă și cu altfel de păreri despre întreruperile de sarcină, mi-au spus lucruri precum ”dacă tu în capul tău crezi că trebuie să faci testul de sarcină de una singură”, sau ”dar ce dragă, ai fost la plajă și în vacanță de n-ai venit?” Păi, de-aia eram acolo, pentru că ele sunt specialistele. Nu am explicat situția cu bunicul meu pentru că nu le-ar fi interesat oricum, dar nici nu era treaba lor. Nici nu-mi bat joc de corpul meu, dacă aș fi avut cum, m-aș fi dus imediat. Și dacă nu aș fi vrut o atmosferă plăcută, așa cum e descrisă clinica pe site-ul oficial, mă duceam la un spital public și probabil mă alegeam și cu vreo infecție. În fine. Una dintre ele țipa la mine și-și dădea întruna ochii peste cap pentru că nu țineam genunchii nu știu cum, cealală mi-a zis că de ce am vezica goală, deși ele îmi spuseseră să merg la baie înainte ș.a.m.d. Îmi ceream scuze pentru că nu înțelegeam ce mi se cere și mi se spunea cu aroganță că măcar atât să fac, dacă tot am rămas însărcinată.
M-am gândit că fac asta ca să le plătesc câteva sute de lei și pentru consilierea psihologică. Poate o fi o ciudată strategie de marketing, cine știe.
Bun, pe scurt, aste mi-e problema. Mă simt un jeg de om și am mustrări de ieri pentru că niște doamne frustrate nu au știut să se poarte cu profesionalism și m-au tratat ca și cum n-aveam drepul să fiu activă sexual la aproape 21 de ani. Ca și cum aveam 11 ani și urma să nasc. Cum scap de starea asta?
Vă mulțumesc anticpat!

Sunteți un om ca toți oamenii, cu nimic mai prejos, aveți o valoare neprețuită pentru cei care contează în viața dumneavoastră.
Cele două "doamne ", din păcate, nu ar merita să fie medici…
Vă rog să uitați, deși pare imposibil, acest episod urât…

Vi se intampla des ca atunci cand cineva va trateaza similar (asta daca vi s-a mai intamplat) sa ajungeti sa aveti indoilei in privinta dvs si a deciziilor dvs? Daca raspunsul este nu, atunci va mai intreb: este posibil ca aceste doamne, prin comportamentul lor, sa fi zgandarit ceva in interiorul dvs ce exista deja, dar pe care l-ati ignorat?

tu ce simti ca ca ai vrea sa faci? Eu in locul tau, in acest moment (daca nu am putut reactiona atunci) as simti furie si m-as duce ‘peste ele’ cu o reclamatie la conducere in prealabil. Dar in acelasi timp ma gandesc ca el defapt sufera, poate de gelozie ca nu pot ramane si ele gravide… sau ca nu mai au frumoasa varsta de 20 ani… si asta ma linisteste. Ma gandesc ca problema nu este a mea, o tanara femeie care sunt constienta de viata mea, ci a lor (din orice motiv). Poate ca ceea ce simti este totusi un cumul de emotii: stirea surpriza ca ai ramas gravida, moarte bunicului tau, faptul ca ascunzi sarcina de parinti + nesimtirea ‘specialistelor’ care a pus capac. Sugestia mea ar fi sa incerci sa te detasezi de ce cred altii si sa te ingrijesti. Sarcina usoara si sanatoasa!

Nu cred că mai există sarcina. Eu asta am înțeles. Ar fi necesară precizarea.

Comportamentul doamnelor doctor este total neprofesional si nedeontologic. In acelasi timp este important sa vezi si lipsa voastra de maturitate legata de acesta situatie deosebita de viata. Cautati sa depasiti momentul, invatand lectia oferita de viata. Cautati un psiholog pentru ajutor. Mult SUCCES!!!!!!

Daca esti activa sexual , ai putea lua in considerare sa fii sub supravegherea unui medic ginecolog pentru controalele de rutina , pentru alternative anti-conceptionale sau pentru situatii exceptionale ca aceasta. Probabil lipsa de profesionalism si de umanitate a personalului respectiv (care poate isi "platea" prin aceasta atitudine ipocrizia celui care e platit sa faca ceva ce considera condamnabil sau sub cenzura sa morala) s-au asezat un pic pe zona de vinovatie /rusine a ta a si de asta te-au impactat asa puternic. Poti trimite clinicii un mail cu ce ai povestit mai sus, tocmai pentru a consolida un pic in tine persoana adulta constienta de drepturile sale, fata de starea de neputinta si umilinta in care te-au asezat.

Mesaj anonim, prin www.terapeuti.ro:

Buna ziua,nici nu stiu cum sa formulez ce am vazut sunt pur si simplu socata! Eu am o fetita de 5ani si o nepoata de 7ani ele se joaca mai tot timpul impreuna…dar azi joaca lor sa transformat in ceva anormal in opinia mea si chiar nu stiu ce sa fac sau cum sa reactionez chiar nu stiu ce sa fac! Azi se jucau impreuna in casa pe tablete si eu am atipit in pat (din cauza sarcinii mele o am toxica si imi este foarte rau) fica mea a spus sa mearga impreuna in bucatarie ca sa nu ma trezeasca pe mine.dupa 30 de minute fica mea a venit sa ma trezeasca ca sa imi arate niste poze pe tableta si o striga si pe nepoata mea care refuza sa vina,eu imediat am avut o indoiala ca este ceva ciudat de nu vrea sa vina!am strigat-o de 3 ori si intrun final a aparut in camera…pe tableta erau poze cu fica mea dezbracata intinsa pe coltarul din bucatarie pozele erau facute doar in zonaxintima,ce ma socat si mai tare a fost ca era si o filmare in care nepoata mea o filma pe fica mea in zona intima si o punea sa isi deschida pasarica sa vada ce este in ea…sunt socata maxim am chemat-o si pe cumnata mea mama nepoate si i-am spus aceste lucruri si ea a spus ca fata ei nu face asa ceva ca nu are unde sa vada…daca nu era si filmare ziceam ca amandoua au facut prostii…dar le’am intrebat pe amandoua cine a fost cu ideea si nepoata nu vroia sub nici o forma sa vorbeasca,fica mea mi-a spus ca nepoata a vrut sa faca aceste poze ca se vad frumos! Va rog frumos spuneti-mi ce pot face?ce este de facut?va multumesc din suflet!

Nu e nimic tragic si nimic sexual din opinia mea. Cred ca e pura curiositate, orice fata e curioasa la un moment dat cum arata pasarica, probabil ca au folosit tableta in loc de oglinda. E ceva normal, mai ales avand in vedere varsta. Ideea putea veni de oriunde, poate a vazut vreo revista la chiosc si a fost curioasa.

Important e sa nu luati situatia in tragic si sa nu le da-ti ideea ca e ceva anormal, poate sa produca probleme inutile pe viitor. Eventual sa le explicati riscurile pentru care nu e bine sa faca poze ci e mai ok sa foloseasca oglinda.

Cu tot socul resimțit, va asigur ca nu este nimic în neregula cu acești copii. Este curiozitatea specifica vârstei, în perioada asta își descoperă corpurile. Diferența dintre ei și noi este ca nu aveam acces la tehnologie. În nici un caz nu e o tragedie, tratati incidentul cu discreție și în înțelegere. V-aș recomanda sa cumpărați o carte despre cum sa le vorbești copiilor despre sexualitate, este cel puțin un titlu apărut la editura trei, sunt sigura ca mai sunt și altele. Succes!

in primul rand va sugerez sa incercati sa va linistiti macar putin pt ca puteti transmite starea dvs. atat fetitei cat si fatului, mai aveti si sarcina toxica! Ma gandesc ca este foarte posibil sa fie vorba doar de o curiozitate care exista la copii (baietii isi masoara puta; se descopera diferenta dintre baiat si fata, etc.) si sa nu fie nevoie sa amplificam situatia mai mult decat este nevoie. Poate ar fi de dorit ca dvs. mamele sa aveti o noua (sau prima) discutie cu fiecare in parte despre ce inseamna zonele intime si ce nu va doriti dvs. sa faca pt ca nu e frumos/sanatos/bine/etic/etc. Discutati cu calm si puneti limitele de rigoare. Succes!

Poate fi asa cum spun cei care v-au raspuns inaintea mea, dar personal, vazand ce aploare are fenomenul pedofiliei pe net, am doua semne de intrebare, desi evident nu exista argumenta care sa probeze ceva in acest sens.
1. era mult mai normala curiozitatea de care vorbesc cei dinaintea ma, daca ar fi fost doi copii de sexe diferite, incepand cu banala invidie de sex din psihanaliza…
2. Nu faptul ca stie sa foloseeasca foarte bine functia de filmare la 7 ani, ci "regia scenariului" combinata cu mutenia nepotelei imi da de gandit. Copii nu vorbesc atunci cand le este inoculata teama de cei mari… sau constientizeaza ca este rusinos ce au facut chiar daca au vazut asta pe undeva, posibil tv, video… Evident nu exista probe pentru cele spuse mai sus, insa personal as incerca sa elimin umba unor asemenea variante, deoarece dupa cum vedeti in media, citez "viata este complicata si are multiple aspecte". Evident in primul rand varianta unei discutii deschise despre subiect ar lamuri multe, atat in privinta curiozitatii nepoatei dar si in eliminarea posibilelor variante de mai sus.

eu nu cred ca e vorba de teama, cred ca e vorba mai degraba de rusine. la 7 ani e usor mai constienta decat la 5 si probabil a reactionat mai puternic la socul adultului…si eu cred ca e vorba de explorarea normala a corpului prin care trece orice copil la varstele astea. cum zicea colega mai sus, diferenta e ca ele au tablete acum care sunt mai interesante decat oglinzile. solutia este o discutie cat mai deschisa si mai naturala despre subiect si despre curiozitatile fetitelor.

Copiii sunt curiosi la aceasta varsta .E bine sa vb cu ei despre sexualitate de la varste mici.Organele sexuale fac parte din corp asa cum fac si ochii si gura etc.Poate fi o simpla curiozitate si mama ar fi de dorit sa nu reactioneze exagerat si sa discute cu fetita ce normal si ce e nefiresc.(Recomand cartea lui Francoise Dolto-"Cand apare copilul si Ce le spunem copiilor cand sunt tristi , bolnavi, etc).Trebuie sa ii mai educam pe copii ..pe de alta parte ca nimeni nu are voie sa ii obige sa se dezbrace sau sa ii atinga in zonele in care stau sutienul si chilotii….nimeni nici macar cei din familie .Trebuie invatati sa spuna imediat daca cineva le face asta.Eu am o nelamurire … cum i-o fi trecut prin cap fetitei de 7 ani sa filmeze???????

Preventiv, asta m-am intrebat si eu "Copii nu vorbesc atunci cand le este inoculata teama de cei mari… sau constientizeaza ca este rusinos ce au facut chiar daca au vazut asta pe undeva, posibil tv, video.." si deoarece eram primul ce ma aventuram in asemenea variante n-am mai dezvoltat…

Probabil Marius ca si eu as avea mai multe intrebari dar nu cred ca e oportun in public .

– dar parca nici ca-l sfatuesti pe om sa doarma linisiti ca FNI-ul are grija lui, nu este ok, desi trebuie subliniat ca toate sunt doar supozitii, insa nu de ne mai intalnit in lumea asta si cu atat mai putin in cazurile ce apar in terapie…

Corect.

Cel mai probabil e curiozitatea varstei, desigur nu e gresit sa iei in considerare toate posibilitatile. Oricum ar fi, e important sa reactionati calm, si sa le explicati cu ocazia asta fetelor despre ce e ok si ce nu e ok, intr-un mod in care fetele sa aibe incredere sa vorbeasca liber despre subiect ( fara rusine sau frica de pedeapsa). E si cel mai bun mod in care va puteti proteja fetita. Daca in cel mai rau caz s-ar intampla ceva suspect in viata nepotelei ar fi bine sa aibe un adult cu care sa poata vorbi.

Faptul ca fata dumneavoastra nu dorea sa vina cand o chemati poate insemna ca din cele intamplate ceva nu i-a placut si/sau a constientizat ca ceva nu este in regula. Poate este inca putin confuza … Nu puteti afla adevarul pana nu se simte securizata, pana nu-i castigati increderea cu calm si mult suflet, fara a forta nota sau a insista, daca de o cam data nu doreste sa discute despre asta.

Tratați cu mult calm problema, este o curiozitate specifică vârstei care, exagerată de către părinte, sepoate transforma in altceva. IntÎntrebarea pe care mi- o pun eu, nu e cum de s-a gândit să filmeze, ci cum de s-a gândit să filmeze acea parte a corpului verișoarei. Cred ca trebuie, cu tact, aflat ce se întâmplă în proximitatea fetei de 7 ani. La ce are acces, cum se comporta adulții în prezenta ei…..în rest, keep calm, este o pură curiozitate care, normal, scăpăta de sub control, se poate transforma în altceva.

Am 2 baieti de varsta fetelor, au multe curiozitati, dar asa ceva imi pare mai mult decat poate mintea lor inventa…totusi. Stiu sa umble la pc sau tableta, dar ar filma pur intamplator. As aprofunda pb.

Mesaj anonim, prin www.terapeuti.ro:

Buna! Am nevoie de un sfat. Am 20 de ani si sunt cu un un baiat ,defapt barbat de 35 de ani care este insurat si are si un copil. Avem o relatie de 1 an jumatate si vrem sa continuam, mai ales ca acum am ramas insarcinata, numai ca imi tot spune ca mai bine ar fi sa fac avort. Vrea sa ma mut la el . Nu nu mai are nici un fel de relatie cu ”sotia”.Ambii sunt de acord ca nu mai au ce cauta impreuna dar au ramas asa pt copil, stand separat. Parintii mei nu sunt de acord , adica nici nu stiu de el .au auzit si am negat si asa erau foarte suparati dar cand si daca vor afla sigur nu o sa mai vorbeasca cu mine si nu stiu daca pot suporta asta. Desi tin enorm de mult la el , nu stiu daca pot renunta la familie pt totdeauna si nici la el. Simt ca o iau razna de tot si mai bine as pleca pe strazi si si ar renunta la toti ”si la mine” decat sa aleg intre familie si el. Ce sa fac?

Daca lasi copilul , dupa spusele tale, pierzi si iubitul si familia. Recomandarea mea este sa vezi intai ce vrei tu si apoi sa stai de vorba cu cei implicati. Succes!

ia-l pe individ de mana si mergeti la o consiliere de cuplu. Este o decizie foarte mare de luat in acest moment si fiind implicata emoptional risti sa iei o decizie pripita. Se poate, curaj!

Întâi așteaptă ca partenerul tău sa ieie o decizie cu privire la relația cu " foasta" sotie. Abia când a închis acest capitol vei vedea în ce direcție vă duceți. Când citești o carte nu începi cu sfârșitul pentru ca nu vei înțelege nimic. Ci incepi cu primul capitol sa te familiarizezi cu personajele. Când vei termina cartea vei intelege.

Mesaj anonim, prin www.terapeuti.ro:Salut..am aproape 18 ani si sunt intr-o dilema foarte mare..sunt foarte confuza. Prietenul meu a plecat din tara si eu as vrea sa il urmez. Atmosfera de acasa nu o mai suport,parintii mei sau despartit de 8 ani, eu stau cu mama teoretic… practic stau la sora mamei,aceasta fiind plecata in afara…ma cert mereu cu toti,se gasesc mereu motive unde eu sa fi gresit ies certuri iar eu nu le mai suport..sunt o persoana mai retrasa nu prea comunic si nu imi spun problemele…As avea nevoie de un sfat.Nu stiu ce sa fac,daca sa plec sau sa mai raman

ma gandesc ca daca ai pleca s-ar putea doar sa fugi de probleme tale in loc sa le confrunti. Vorbeste cu matusa ta (eventual) si incearca sa discuti cu un psiholog ce ti se intampla… invata sa comunici pt ca iti va fi de mare folos in viata. Curaj, se poate!

Mesaj anonim, prin www.terapeuti.ro:Eu(23) si iubitul meu(28) suntem impreuna de 2 ani. In urma cu aprox 1 an el a renuntat la locul de munca din cauza sefului sau si pretentiilor exagerate ale acestuia. Ideea este ca el a inceput sa iti caute de munca abia recent (acum 2-3 sapt;desi am discutat cu el de cateva ori sa se mobilizeze) insa nu e de acord sa lucreze “pe bani putini” pentru ca a terminat o facultate. In ultimul an de zile eu am lucrat si am asigurat plata chiriei, utilitatilor etc. si am facut si facultate (master) in acelasi timp.
Imi este foarte greu sa mai fac fata stresului si chiar simt nevoia sa imi reincarc bateriile, mai precis sa fac lucrurile pe care le faceam odata si acum nu mai am cand (sa ies la o plimbare, sa citesc o carte etc.)

Am discutat cu el recent si am incercat sa ii explic ca si eu am nevoie sa imi fie oferita o perioada de liniste si ragaz din punct de vedere financiar asa cum eu i-am oferit pana acum. El mi-a spus ca nu intelege de ce discut cu el subiectul asta daca vad ca isi cauta de munca si ca merge la interviuri.
Pot spune ca ma deranjeaza enorm ca nu este de acord sa accepte un salariu mai mic cel putin pe o perioada pana isi gaseste alt loc de munca. Orice ajutor mi-ar prinde bine si mi-ar reduce stresul si anxietatea. De asemenea, consider ca ar putea sa isi dea silinta mult mai mult sa isi gaseasca un job.
Ce as putea sa fac in asa fel incat sa inteleaga totusi ca nu pot sa mai fac fata?Sau ce sfat mi-ati putea da in legatura cu situatia in care ma aflu?

eu nu inteleg unde se termina rabdarea ta? Mai exact unde sunt limitele tale in aceasta relatie. Pare ca nu prea sunt ‘desenate’ aceste granite intre voi, deduc asta din ‘liberatea’ pe care a avut-o el pana acum. Inteleg ca simti ca nu mai poti face fata acestui efort si este chiar foarte firesc; relatia inseamna dialog, nu monolog. Poate ar fi de dorit sa ai o pozitie mai ferma? Succes!

Ce facultate “fantastica” a terminat iubitul tau ? Hai sa spunem lucrurilor pe nume ! E doar lenes ! Si il doare fix in cot ca tu muncesti pentru doi . Ia atitudine ,nu fi impasibila , timpul trecut nu se intoarce si e pacat sa il pierzi asteptand marea schimbare a lui , fa tu schimbari !

Exact cum spunea si colegul meu Radu mai sus, este important care sunt granitele si limitele in relatia voastra. El stie clar care sunt limitele tale si ce si cate esti dispusa sa faci? Dar tie iti sunt clare aceste lucruri (pt ca daca nici tie nu iti sunt clare, atunci lui nici atat nu ii pot fi clare)? Intr-o relatie de cuplu aceste lucruri trebuiesc discutate si stabilite atat la inceput cat si pe parcurs. Eu nu zic sa nu fii si flexibila, sa nu accepti o perioada mai grea sau sa nu fii intelegatoare fata de un moment in care partenerul are alte nevoi. Spun doar ca aceste lucruri trebuiesc stabilite impreuna. E ok sa stea acasa si sa nu lucreze o perioada, dar cat anume mai exact? (Intelegi ce vreau sa spun?) Acum, referitor la intrebarea ta este necesar in primul rand sa ai dicutie cu tine si sa stabilesti: ce te deranjeaza, ce iti doresti, ce vrei sa schimbi. Apoi sa i le comunici si lui si sa stabiliti impreuna cum solutionati situatia. Cu accent pe IMPREUNA!

prefer Radu

Am rezolvat

Mesaj anonim, prin www.terapeuti.ro:

Buna ziua .
As dori , daca se poate , sa aflu parerea unor specialisti , dar si a unor oameni obisnuiti , legat de urmatoarea situatie :
Parinti divortati de 6 ani , copilul ( fetita , in varsta de 10 ani) locuieste cu mama , dar isi vede tatal aproximativ in fiecare week-end , cateva ore , timp in care , de regula , merg in parc , la film , la diverse spectacole . Relatia tata-fiica este buna , dar , in toti anii de dupa divort , copilul a refuzat sa petreaca noaptea in locuinta tatalui , motivand ca nu vrea sa stea departe de mama .
Anul acesta tatal insista sa ia copilul la Sibiu , cateva zile, la festivalul Artmania ( pentru necunoscatori – ca si mine de altfel – site-ul oficial mentioneaza ca festivalul promoveaza cultura rock , la concerte participand formatii din domeniul heavy-metal , darkwave , gothic rock , etc) .
Eu , mama , ma opun acestui lucru , pentru urmatoarele motive : consider ca, la 10 ani , un copil , fata mai ales , este prea mic pentru a participa la acest gen de evenimente . Muzica , atmosfera , galagia , faptul ca aceste concerte au loc seara tarziu ( acasa , la ora 21:30-22 fata este in pat , pregatita de culcare) , oamenii care participa la aceste concerte ( din cate am mai vazut la televizor nu sunt chiar din cei mai linistiti si nu danseaza vals… fara sa jignesc pe nimeni) – toate aceste lucruri nu vad cum ar putea aduce un beneficiu educatiei sau vietii copilului meu , ci dimpotriva .
Tatal , care prefera acest gen de muzica si participa in mod regulat la festival, insista ca am o mentalitate invechita si ca acolo vin oameni cu copii chiar mult mai mici . Ca Sibiul este un oras istoric , si , in afara concertelor , ar putea sa viziteze locuri interesante ( nu inteleg de ce nu se pot duce in orice alta perioada a anului…) , iar eu vreau sa privez copilul de o experienta deosebita si nu o las sa socializeze .
Deoarece nu reusim sa ajungem la un consens , iar copilul este prins la mijloc in acest razboi al discutiilor, am dori sa aflam si alte opinii , cu multumiri anticipate .

Eu as dori sa aflu si opinia copilului, mai ales ca ea este cea prinsa la mijloc… Ea isi doreste sa mearga cu tatal sau?

Ce parere are copilul?

Cum s-a spus si mai sus, totul tine de parerea fetitei si de relatia ei reala cu tatal. Dincolo de evenimentul in sine, pare un prilej pentru a dezvolta relatia tata-fiica, iar acesta este un beneficiu important pentru orice copil. Nu stiu care sunt exact motivele pentru care v-ati opune, afara de cazul ca ea nu-si doreste sau aveti indoieli privind capacitatea tatalui de a ii asigura siguranta sau confortul in aceasta mini-vacanta.

necunoscandu-va pe Dvs. sau pe fostul sot si relatia cu fetitia va pot spune un singur lucru: daca fata este sub tutela Dvs., atunci Dvs. hotarati… este dreptul legal de mama. Poate exagerati si Dvs, poate si fostul sot… nu putem deduce din ce ne-ati descris. Numai bine!

RASPUNS (pentru doamnele Raluca Mihai si Carmen Ontanu): "Parerea copilului este urmatoarea : ar vrea sa mearga , dar nu prea agreaza acest gen de muzica . O incanta insa ideea de a pleca cu trenul , de a vedea un alt oras , dar se teme de ideea de a dormi intr-o alta casa , fara ca eu sa fiu cu ea ."

ceea ce, asa cum ati spus si Dvs., se poate intampla si in absenta concertelor (care nici nu ii plac)

Daca fetita vrea sa mearga, ce va impiedica sa mergeti impreuna cu ea si fostul sot la Artmania. Asa sunteti prezenta sa vedeti atmosfera si fetita o sa se simta in siguranta ca sunteti cu ea.

Fetita ar avea si o alta preferinta? Tatal stie parerea ei? Mie aceasta situatie mi se pare ca se rezolva cel mai bine in trei, discutand si tinand cont de ce isi doreste fiecare. Totodata, as mai investiga putin si aceasta dependenta mama-fiica si m-as intreba (eu, ca mama) cui ii apartine mai mult…

Mergeti si dvs dak este posibil.inspiratie Divina va doresc!

Pe copilul ala îl întreabă cineva dacă vrea sa meargă!? Sau trebuie sa meargă pentru ca părintele știe mai bine pentru copil și nu trebuie întrebat. De câte ori noi adulții nu ne-am supărat când cineva a luat o decizie pentru noi fără a ne consulta. Ceea ce tie nu-ti place, altuia nu-i face.

Mesaj anonim, prin www.terapeuti.ro:

Ce faci cand urmeaza sa te casatoresti cu un barbat ok, care are o sora de 40 de ani cu o personalitate colerica, divortata de altfel( pt ca l-a inselat pe respectivul), care critica orice mereu si fara bun simt uneori…nu aceasta e problema,problema este ca nu o mai suport, o cunosc bine de 2 ani si am trecut peste multe. Dupa casatorie va trebui sa locuiesc si cu ea!
Viitorul sot nu are nici o problema cu faptul ca ei nu-i convine nimic niciodata,ca nimic nu e destul de bun pentru ea,trebuie sa stie mereu ce facem,cand venim,unde suntem,cu cine,etc, dar pe mine ma deranjeaza lucrul asta.Trebuie sa mentionez ca este o femeie cu un comportament imoral,adica se culca cu mai multi barbati,are un copil de 18 ani care pleaca de acasa atunci cand stie ca urmeaza sa fie vizitata. Mentionez ca majoritatea barbatilor din viata ei au fost insurati !De asemenea face tot felul de scene ,dramatizeaza,m-a speriat o data ca se omoara ,dar nu avea nimic,imi arata o folie de pastile goala ,zicea ca le-a luat,insa nu a avut nici o problema. Uneori este saritoare,dar mi se pare ca face asta ca sa iasa in evidenta ,ii place sa fie in centrul atentiei. Se imbraca provocator ,sa fie admirata de barbati ,isi face tratamente laser la fata,dar de fiul ei nu prea ii pasa ,in schimb,doar ii trimite bani ,el locuind singur .
Acum cu pregatirile nuntii,orice fac eu ,e mai bn altfel,sau nu se facea asa. Despre mine : am 23 de ani,am terminat o facultate,sunt o fire vesela,timida uneori,respectuasa.Viitorul sot a fost singurul barbat din viata mea si il iubesc foarte mult! Parintii mei sunt despartiti de 8-9 ani,din cauza certurilor si agresiunilor suferite de mama.
Eu st o persoana careia nu prea ii vine sa spuna cand un om o deranjeaza,pentru a nu-l supara. Am vrut sa multumesc pe toata lumea si nu sunt certata cu nimeni,in afara de ea!
M-am informat si ar putea avea personalitate histrionica!!!Ce sa fac? Acum suntem certati din cauza ei, pentru ca ii spun ca ma deranjeaza prezenta ei excesiva in viata noastra! Ce ma sfatuiti? Va rog ajutati-ma !

iti inteleg dilema insa nu ai spus nimic de parerea viitorului tau sot, in sensul ca nu pare ca ati discutat serios despre acest subiect. Ati putea incerca cateva sedinte de consiliere de cuplu inainte de casatorie! Ce iti pot spune este ca, asa cum ai vazut, este foarte dificil sa traiesti cu o persoana care sufera de o tulburare psihica (oricare ar fi ea) si nu stiu daca ai vrea sa mostenesti aceasta relatie. Gandeste-te bine la ce alegi prin aceasta alianta! Succes!

Nu ai nici o dovada ca cumnata ta ar fi sau nu bolnava psihic, atata timp cat nu este evaluata de catre un medic de specialitate. Ceea ce se vede clar din prezentarea problemei tale este ca prezenta ei in viata ta de cuplu si a viitorului tau sot, te deranjeaza ba chiar te sperie. Aceasta problema trebuie sa o discuti deschis cu viitorul tau sot inainte de casatorie, ca sa gasiti impreuna alte solutii pentru a locui. Altfel problemele dintre voi se vor inmulti. Comunicarea in cuplu este importanta pentru o relatie si de aceea daca taci si astepti ca altii sa-ti ghiceasca nevoile si sa ti le si satisfaca va fi inutil. Incearca sa comunici problema ta viitorului tau sot exprimand ceea ce simti fata de momentul casatoriei si locuitul cu sora lui. Succes!

1. cand iei decizia de a te casatori cu cineva, rudele sale vin la pachet. Gandeste-te bine la asta.
2. daca pe tine te deranjeaza atat de mult locuitul impreuna, poate ar fi bine sa ii explici asta logodnicului tau Si sa gasiti impreuna o solutie. Daca tu lasilucrurile asa si nu ii explici ce simti si ce nevoi ai, este posibil ca situatia sa degenereze.
3. cand comportamentul unei persoane trezeste niste sentimente atat de puternice in tine merita sa iti indrepti atentia si catre tine si sa vezi din ce motiv simti ceea ce simti. Aici un psiholog iti poate acorda sprijin.